1ra-1231/2017 — art. 264 alin. 4, 266 CP

1ra-1231/2017 — art. 264 alin. 4, 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1231/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare declarate de partea vătămată Grigoriță Nicolae și de avocata Ludmila

Bîrcă, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie

2017, în privința inculpatului

Bivol Ion xxxxx, născut la

xx xxxxxxxxx xxxx, originar și locuitor al s. xxxxxxx, r-

nul xxxxxxx, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Ialoveni din 18.05.2016 în

baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.11.2015 - 27.02.2017,

instanța de apel: 20.03.2013 - 19.04.2017,

instanța de recurs: 29.06.2017 - 26.09.2017.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, procesul

penal în privința lui Bivol Ion pe art. 266 Cod penal a fost încetat, în legătură cu

prescripția tragerii la răspundere penală.

Bivol Ion a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul total al pedepselor aplicate, inclusiv prin sentința Judecătoriei Ialoveni din

18 mai 2016, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani și 2 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, începând din 09 decembrie 2016.

1

inculpatul Bivol Ion, fiind în stare de ebrietate, fără a deține permisul de conducere

valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, conducând

motocicleta de model MT-10 ce-i aparține cu drept de proprietate, pe traseul dintre

satele Hansca și Costești, r-nul Ialoveni, în direcția s. Costești, deplasându-se cu o

viteză de 55 km/oră, manifestând sineîncredere sporită, nu a tratat cu seriozitate

conducerea mijlocului de transport, astfel încălcând prevederile art.10 alin.2 lit. a),

art. 14 lit. a) al RCR aprobat prin HG nr. 357 din data de 13.05.2009, care

stipulează expres că conducătorul mijlocului de transport trebuie să posede

permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria din care

face parte autovehiculul condus, și respectiv, conducătorului de vehiculul îi este

interzis, conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, precum și art. 45

alin. (1) lit. a, b, d și alin. (2) al RCR este interzis să conducă vehiculul în stare de

ebrietate, să conducă vehiculul în conformitate limita de viteză stabilită, să țină

permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase,

ignorând prevederile date, fiind în stare de ebrietate alcoolică, cerințele care au fost

ignorate de către Bivol Ion, care observând în limita vizibilității, cum pe direcția sa

de deplasare mergea un pieton ducând bicicleta de ghidon, în acel moment nu s-a

isprăvit cu conducerea unității de transport și a tamponat din spate pietonul cu

partea din față a atașului, situație ce precedat aruncarea pietonului de pe carosabil.

Ca consecință al impactului, la pietonul Grigoriță Nicolae, conform datelor

incluse în raportul de expertiză medico-legală nr.35/D din 25.01.2010, a survenit în

rezultatul traumei: fractura închisa comunitativă a femurului drept în treimea

proximală cu deplasarea fragmentelor; fractura închisă cominutivă a femurului

stâng în treimea medie cu deplasarea fragmentelor; excoriații a țesuturilor moi a

antebrațului stâng, ambilor mâini, a hemitoracelui stâng, articulația genunchiului

drept; plăgi multiple contuzie în regiunea frontală și parietală care se califică ca

vătămări grave.

Tot el, după comiterea accidentului rutier din 22 august 2009, încălcând

prevederile art. 12 alin. (1) al RCR, conform cărui conducătorul autovehiculul

implicat în accident rutier este obligat să oprească imediat vehiculul,

semnalizându-l, să nu schimbe poziția vehiculului și a obiectelor de pe carosabil

provenite ca urmare a accidentului rutier, să acorde primul ajutor, să marcheze

locul inițial al vehiculului și a obiectelor ce țin de accident și ale persoanei, să

anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de

poliție, după ce a tamponat pietonul Grigoriță Nicolae ce ducea bicicleta de

ghidon, constatând faptul că ultimul s-a ales cu leziuni corporale periculoase

pentru viață și a fost aruncat de pe carosabil, și-a continuat deplasarea cu

motocicleta de model MT-10 și a părăsit locul accidentului rutier.

Instanța a reținut că inculpatul a depus o cerere prin care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

2

Inculpatul a declarat că la 22.08.2009, seara, se întorcea cu motocicleta

acasă, neobservând pe nimeni și la un moment dat a lovit pe cineva, s-a speriat și

condus motocicleta mai departe.

Instanța a indicat că vinovăția inculpatului este dovedită prin probele

administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, adică

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății,

săvârșită în stare de ebrietate, cât și în baza art. 266 Cod penal, adică părăsirea

locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și

care a încălcat regulile de securitate a circulației, care a provocat urmările indicate

la 264 alin. (3) Cod penal.

Infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal este o infracțiune gravă

și comisă din imprudență.

Pe când latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal se

caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă.

Potrivit art. 16 alin. (2) CP RM, infracțiunea art. 266 Cod penal se atribuie la

categoria infracțiunilor ușoare.

Conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se eliberează de

răspunderea penală, dacă din ziua săvârșirii infracțiunii ușoare, a expirat termenul

de 2 ani.

Inculpatul a comis infracțiunea la 22.08.2009, termenul prescripției de

tragerea la răspunderea penală fiind expirat la 22.08.2011, respectiv urmează a fi

adoptată o sentință de încetare a procesului penal pe art. 266 Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76,

77 Cod penal, că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit sincer, este caracterizat

pozitiv, a reparat benevol daunele materiale cauzate prin infracțiune, anterior a

comis infracțiuni, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Ialoveni din

18.07.2006 în baza art. 152 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare,

prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 29.06.2010 în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal la 220 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, prin sentința

Judecătoriei Ialoveni din 05.11.2014 în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la

amendă în mărime de 450 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 ani, și prin sentința Judecătoriei

Ialoveni din 18.05.2016 în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

La fel, instanța a indicat că în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, inculpatul beneficiază de o reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, iar acțiunea civilă nu a fost

înaintată.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că la materialele cauzei penale lipsește procesul-verbal al

medicului unde să fie indicată concluzia - treaz sau stare de ebrietate.

Instanța de judecată urma să se convingă daca există suficiente probe privind

posibilitatea adoptării unei sentințe de condamnare.

3

De la bun început, inculpatul a recunoscut că l-a tamponat pe Grigoriță N., dar

nu și că el este vinovat de producerea accidentului, ori la materialele cauzei nu

există nici o probă care să demonstreze care a fost acea încălcare a regulilor de

circulație, ca inculpatul s-a aflat la acel moment în stare de ebrietate.

Conform pct. 26 din Hotărârea Explicativă a CSJ nr. 13 din 16.12.2013 cu

privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanța de judecată - dacă

în cadrul examinării conform procedurii simplificate după audierea inculpatului

și/sau în timpul dezbaterilor au apărut circumstanțe care exclud aplicarea

dispozițiilor art. 3641 CPP, instanța de judecată, deliberând în conformitate cu

prevederile art. 383 CPP, prin o nouă încheiere motivată, va relua judecarea cauzei

și va judeca cauza în procedura generală.

Prima instanță încălcând prevederile art. 72 Cod penal, incorect a stabilit

tipul penitenciarului - ,,închis” pentru executarea pedepsei, deoarece pe caz nu

există stare de recidivă.

Inculpatul a fost condamnat pentru fapta comisă la 22 august 2009, iar la

acea data el nu avea antecedente penale.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie eliberat din detenție, fiindu-i înlocuită pedeapsa

cu una mai blândă.

Apelantul a indicat că de la bun început a recunoscut că l-a tamponat pe

Grigoriță N., dar nu a recunoscut vina în producerea accidentului rutier.

La materialele cauzei nu există nici o probă care să demonstreze care a fost

acea încălcare a regulilor de circulație ca să fie declarat vinovat în săvârșirea

infracțiunii imputate. Nu a fost probată existența stării de ebrietate și nu a fost

efectuată o expertiză a transportului.

2017, apelurile au fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Procesul penal în privința lui Bivol Ion pe art. 266 Cod penal a fost încetat,

în legătură cu prescripția tragerii la răspundere penală.

Bivol Ion a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani

și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, inclusiv prin sentința Judecătoriei Ialoveni

din 18 mai 2016, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani și 8 luni închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis, începând din 09 decembrie 2016.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond, prin încheiere protocolară din

30.05.2016 a dispus admiterea cererii inculpatului privind examinarea cauzei în

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Însă, la 08.02.2017 inculpatul a înaintat o altă cerere, solicitând să fie achitat

pe art. 264 alin. (4) Cod penal, iar pe art. 266 Cod penal să-i fie aplicate

prevederile Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. În caz de

refuz, judecarea cauzei să se efectueze în procedură generală.

4

Totodată, instanța de fond a lăsat fără soluționare această cerere și nu s-a

expus în niciun fel asupra temeiniciei sau netemeiniciei acesteia, fapt ce rezultă din

procesul-verbal al ședinței de judecată din 08.02.2017.

Prin urmare, instanța de fond a dispus în mod eronat examinarea cauzei în

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, cu toate că inculpatul a

depus cerere prin care a renunțat la opțiunea sa de a fi examinată cauza penală în

procedură simplificată.

Or, probele administrate sunt insuficiente și nepertinent pentru a stabili

faptele incriminate inculpatului așa cum au fost indicate în rechizitoriu, și după

cum au fost calificate în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Codul penal,

astfel că instanța de fond urma să respingă cererea inculpatului privind examinarea

cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală și să

examineze cauza în ordine generală.

Instanța de apel a constatat că la 22 august 2009, orele 21:30, inculpatul

Bivol Ion, conducând motocicleta de model „MT-10” ce-i aparține cu drept de

proprietate, pe traseul dintre satele Hansca și Costești, r-nul Ialoveni în direcția s.

Costești, deplasându-se cu o viteză de 55 km/oră, manifestând sine încredere

sporită, nu a tratat cu seriozitate conducerea mijlocului de transport astfel

încălcând prevederile art. 45 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) al RCR - conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase,

ignorând prevederile date, cerințele care au fost ignorate de către Bivol Ion, care

observând în limita vizibilității cum pe direcția sa de deplasare mergea un pieton

ducând bicicleta de ghidon, nu s-a isprăvit cu conducerea unității de transport și l-a

tamponat din spate, cu partea din față a atașului, situație ce a precedat aruncarea

ultimului de pe carosabil.

În consecința impactului, la pietonul Grigoriță Nicolae, conform datelor

incluse în raportul de expertiză medico-legală nr. 35/D din 25.01.2010 s-a

constatat: fractura închisa cominutivă a femurului drept în treimea proximală cu

deplasarea fragmentelor; fractura închisă cominutivă a femurului stâng în treimea

medie cu deplasarea fragmentelor; excoriații a țesuturilor moi a antebrațului stâng,

ambilor mâini, a hemitoracelui stâng, articulația genunchiului drept; plăgi multiple

contuzie în regiunea frontală și parietală care se califică ca vătămări grave.

Tot el, după comiterea accidentului rutier din 22 august 2009, încălcând

prevederile art. 12 alin. (1) al RCR conform căruia conducătorul autovehiculul

implicat în accidentul rutier este obligat să oprească imediat vehiculul,

semnalizându-l, să nu schimbe poziția vehiculului și a obiectelor de pe carosabil

provenite ca urmare a accidentului rutier, să acorde primul ajutor, să marcheze

locul inițial al vehiculului și a obiectelor ce țin de accident și ale persoanei, să

anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de

poliție, după ce a tamponat pietonul Grigoriță Nicolae ce ducea bicicleta de

ghidon, constatând faptul că ultimul s-a ales cu leziuni corporale periculoase

pentru viață și a fost aruncat de pe carosabil, și-a continuat deplasarea cu

motocicleta de model „MT-10” și a părăsit locul accidentului rutier.

5

Instanța de apel a statuat că nu au fost prezentate careva probe pertinente și

concludente care să dovedească comiterea de către inculpate a faptei imputate în

stare de ebrietate, și a recalificat acțiunile lui de la art. 264 alin. (4) la art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămări grave persoanei, încadrând

acțiunile inculpatului și în baza art. 266 Cod penal, ca părăsirea locului

accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a

încălcat regulile de securitate a circulației, dacă aceasta a provocat urmările

indicate la art. 264 alin. (3).

La fel, instanța de apel a exclus din învinuirea incriminată inculpatului

faptul că el nu deținea permisul de conducere valabil pentru categoria din care

face parte autovehiculul condus, or, acesta nu constituie element al componenței

de infracțiune incriminată inculpatului

Totodată, instanța de apel a constatat că la 22 august 2009, orele 21:30,

inculpatul, fără a deține permis de conducere valabil pentru categoria din care

făcea parte autovehiculul condus, conducea motocicleta de model „MT-10”, pe

traseul dintre satele Hansca și Costești, r-nul Ialoveni în direcția s. Costești.

solicită ca inculpatul să fie eliberat din închisoare.

Recurentul a indicat că dosarul este falsificat, iar inculpatul pedepsit pe

nedrept.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Ludmila Bîrcă, în care solicită

casarea deciziei adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care inculpatul să fie achitat sau procesul penal să fie încetat, în temeiul Legii nr.

210 din 29.07.2016 privind amnistia.

Recurentul a invocat că, în pofida prescripțiilor legale, instanța de apel doar

a trecut în revistă probele administrate pe caz, însă nu a apreciat separat fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării, inclusiv cu

circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatului în rechizitoriu.

În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 384 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază

sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că probele

acumulate sunt insuficiente pentru a stabili faptele incriminate inculpatului așa

cum au fost indicate în rechizitoriu și după cum au fost calificate în conformitate

cu dispozițiile prevăzute de Codul penal, totuși a condamnat inculpatul în baza art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel nemotivat și nefondat a respins solicitarea inculpatului

privind aplicarea prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței R. Moldova.

6

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă următoarele împrejurări.

În primul rând, conform art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot

fi atacate cu recurs ordinar sentințele în privința cărora partea vătămată nu a folosit

calea apelului, dacă legea prevede această cale de atac.

În această consecutivitate, se reține că partea vătămată Nicolae Grigoriță, nu

a utilizat în prealabil calea de atac – apelul, în situația în care legea prevede această

cale de atac, adică recursul ordinar declarat de ultimul nu are niciun suport juridic,

fiind, astfel, neîntemeiat (pct. 3. – 5. din decizie).

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, dacă este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul părții vătămate este neîntemeiat, el urmează a

fi respins ca inadmisibil.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (2) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță

prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța

de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu

au fost consemnate în procesul-verbal. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și

de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 101

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate.

Sentința trebuie să corespundă atât după formă, cât și după conținut

cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința se expune în mod

consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură

7

logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ

nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

Sub acest aspect și în raport cu recursul ordinar declarat de avocata Ludmila

Bîrcă (pct. 5.1. din decizie), se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Astfel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, potrivit

descriptivului deciziei contestate, cât și a procesului verbal al ședinței judiciare (v.

2, f.d. 25-44, pct. 4. din decizie):

a) corect concluzionând că instanța de fond a încălcat prevederile art. 3641

alin. (9) și a adoptat o sentință neîntemeiată, nu a rejudecat cauza potrivit regulilor

generale.

Or, doar a trecut în revistă dovezile, dar nu a apreciat fiecare probă din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor;

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile

inculpatului – f.d. 196, părții vătămate N. Grigoriță – f.d. 33-34, 50, 195,

martorilor G. Garabagiu – f.d. 52, S. Mereacre - f.d. 53, probele scrise de la f.d.

22-23, 38-39, 58-59, 60-61, 62-63, 99 v.1;

c) a concluzionat divergent că urmează a exclude din învinuirea incriminată

inculpatului faptul că el nu deținea permisul de conducere valabil pentru categoria

din care face parte autovehiculul condus, apoi că acesta, la 22 august 2009, orele

21:30, fără a deține permis de conducere valabil pentru categoria din care făcea

parte autovehiculul condus, a condus motocicleta respectivă.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar nominalizat este

întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului indicat, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

8

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de partea vătămată

Grigoriță Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 aprilie 2017, în privința inculpatului Bivol Ion xxxxxx.

Admite recursul ordinar declarat de avocata Ludmila Bîrcă, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017, în privința

inculpatului Bivol Ion xxxxxx, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 17

octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

9