1ra-766/2017 — art. 264-1 al. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 al. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-766/2017 — art. 264-1 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-766/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
26 aprilie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Dodon Ion în numele inculpatului Bernevec Ion, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Ialoveni din 02 noiembrie 2016 și decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Bernevec Ion XXXXX, născut la XX XXX XXXX
originar și locuitor al XXXXX, str. XXXXX XX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 01.04.2016 - 02.11.2016;
instanța de apel: 05.12.2016 - 19.01.2017;
instanța de recurs: 13.03.2017 - 26.04.2017.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza
actelor din dosar,
c o n s t a t ă :
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 02 noiembrie 2016, Bernevec Ion a fost
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal,
fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 luni, cu
executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru pronunțarea sentinței în cauză, instanța de fond a constatat că, la 05
martie 2016, în jurul orei 22:33 min., inculpatul Bernevec Ion urmărind scopul
conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, cunoscând cu
certitudine că nu deține permis de conducere, după ce a consumat băuturi alcoolice,
fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat ignorând cerințele pct. 10 alin. (2) lit. a)
a Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr. 357 din 13.05.2009, care prevede că „persoana care conduce un autovehicul
trebuie să posede permis de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria
(subcategoria) din care face parte autovehiculul condus,, precum și prevederile pct. 14 lit. a)
1
din același Regulament, conform căruia „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă
vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau a altor substanțe contraindicate,
sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,
traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală, de natură să-i afecteze capacitatea de
conducere” a urcat la volanul automobilului de model „VAZ 2104” cu n/î ELB 265, ce
aparține cet. Șirocaia Nadejda și s-a deplasat pe str. Basarabia, or. Ialoveni.
În timp ce conducea autovehiculul nominalizat, pe str. Basarabia, or. Ialoveni, a
fost stopat de colaboratorii Inspectoratului de Poliție Ialoveni, care având suspiciuni
față de Bernevec Ion, că a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate, l-au supus
pe ultimul în modul prevăzut de lege testării cu aparatul „Drager” pentru stabilirea
gradului de ebrietate și a concentrației de alcool în aerul expirat, în rezultatul cărui
fapt s-a stabilit, că Bernevec Ion avea în aerul expirat o concentrație de 0,87 mg/l alcool
etilic, ceea ce conform art. 13412 alin. 3) Cod penal, reprezintă stare de ebrietate cu grad
avansat.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Postica Serghei în numele
inculpatului Bernevec Ion prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei
hotărâri prin care lui Bernevec Ion să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă sub formă
de amendă.
În motivarea apelului, avocatul Postica Serghei invocat că, în speță procedura de
citare legală nu a fost îndeplinită, deoarece Bernevec Ion nu a recepționat citațiile.
Mai mult, apelantul a menționat că, chiar dacă inculpatul este dat în căutare acest
fapt nu obligă instanța să aplice cea mai aspră sancțiune a art. 2641 alin. (4) Cod penal.
Totodată, apărarea a indicat că, în privința lui Bernevec Ion nu au fost depistate
careva circumstanțe agravante, dar sunt prezente circumstanțele atenuante și anume
și-a recunoscut vina în cadrul urmăririi penale și se căiește sincer în cele comise, a
cooperat activ cu organele de urmărire penală, are loc permanent de trai, este
caracterizat pozitiv și nu are antecedente penale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, a
fost respins apelul declarat, ca fiind nefondat cu menținerea fără modificări a sentinței.
4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, corect
a stabilit starea de fapt, acțiunile inculpatului Bernevec Ion just fiind încadrate în
dispoziția art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea mijlocului de transport de către o
persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană
care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de
transport.
2
Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a conchis ca fiind dovedită
vinovăția inculpatului Bernevec Ion în comiterea infracțiunii pentru care a fost
condamnat.
În cele ce urmează, având în vedere că, critica apelantului vizează doar partea
numirii pedepsei inculpatului Bernevec Ion, instanța de apel a făcut referire doar la
aceste aspecte, reținând lipsa temeiului întru intervenirea în sentința instanței de fond
în această parte.
Astfel, cu privire la criticele apelantului privind pedeapsa stabilită în privința lui
Bernevec Ion, instanța de apel a indicat că, pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal,
este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a
condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea
acestuia, cit și a altor persoane. Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă
scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul
făptuitorului.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a conchis că,
potrivit dispozițiilor art. 75 Cod penal, text de lege care stipulează criteriile generale
de individualizare a pedepselor, la stabilirea și aplicarea acestora, instanța urmează să
țină cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate
în textul sancțiunii, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța de apel a menționat că, din examinarea textului de lege invocat,
rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de
stabilire și aplicare a pedepsei, or inculpatul a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4)
Cod penal, iar sancțiunea normei menționate prevede pedeapsă, amendă în mărime
de la 700 la 800 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an.
În acest context, instanța de apel a indicat că la individualizarea pedepsei lui
Bernevec Ion, instanța de fond, examinând cauza a ținut pe deplin cont de prevederile
art. 61, 75 Cod penal, ce prevăd scopul pedepsei penale, criteriile generale de
individualizare a pedepsei penale, luând în considerație gradul pericolului social al
infracțiunii comise, precum și personalitatea celui vinovat.
Mai mult, instanța de apel a menționat că, potrivit materialelor anexate la cauza
penală, inculpatul Bernevec Ion, anterior a mai comis infracțiuni împotriva averii
proprietarului, iar conform cazierului contravențional inculpatul fost tras la
răspundere contravențională, pentru conducerea mijlocului de transport fără permis
de conducere și comiterea unui accident rutier.
3
Astfel, reiterează instanța de apel a conchis că, deși inculpatul a fost anterior
pedepsit pentru comiterea contravențiilor din domeniul transportului, nu a făcut
careva concluzii și în continuare a încălcat obligațiile unui conducător al mijlocului de
transport implicat în trafic și o situație de neglijare totală a regulilor ce asigură
siguranța traficului, a consumat alcool și a condus ilegal un mijloc de transport în stare
de ebrietate alcoolică cu grad avansat, nedeținând permis de conducere.
În acest context, instanța de apel a concluzionat că, luând în considerație
personalitatea făptuitorului cât și faptul că acesta s-a ascuns de instanța de judecată,
încercând în acest mod să împiedice stabilirea adevărului în cauză, să tergiverseze
examinarea acesteia, să evite răspunderea penală pentru fapta comisă, este neîntemeiat
apelului declarat de apărător în numele inculpatului privind stabilirea pedepsei sub
formă de amendă.
Mai mult, instanța de apel a menționat că, concluzia instanței de fond cu privire
la aplicarea unei pedepse mai aspre a fost pe deplin motivată, or, instanța de fond a
efectuat o corectă individualizare a pedepsei stabilite inculpatului, sub aspectul tipului
și cuantumului acesteia și argumentării soluției adoptate.
Totodată, instanța de apel respins alegațiile apărării precum că, nu a fost
îndeplinită procedura de citare legală, or, până a fi dispusă anunțarea în căutare a
inculpatului, ultimul a fost citat la adresa de domiciliu atât r-nul Ialoveni, s. Dănceni
cât și mun. Chișinău, str. Cîmpului 31 (f.d. 57,58), ulterior la neprezentarea
neîntemeiată a inculpatului Bernevec Ion în ședința de judecată, instanța a dispus
aducerea silită a ultimului (f.d. 65,70), iar conform raportului prezentat de IP Ialoveni
nu se afla la adresa de domiciliu, fiindu-i transmisă citația (f.d. 69), mai mult conform
adeverinței Primăriei Dănceni, Bernevec Ion nu are viză de domiciliu în Dănceni, iar
la moment nu se află pe teritoriu satului fiind plecat peste hotare la muncă, din care
motiv instanța de fond întemeiat a dispus anunțarea în căutare a acestuia, fiind
respectate prevederile art. 321 alin. (5) Cod procedură penală.
Astfel, instanța de apel a statuat că, aplicabile speței este jurisprudența CtEDO în
cauza Avramenco contra Moldovei și Ponomaryov contra Ucrainei, unde Curtea a
statuat că participantul la proces, care cunoaște despre faptul desfășurării în privința
sa a unui proces judiciar, este obligat de sine stătător să se intereseze de mersul
procesului și examinarea cauzei în lipsa acestuia nu va constitui o încălcare a art. 6
CEDO, având în vedere că ultimul a cunoscut despre procesul penal început în
privința sa fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei penale prin care
ultimul a primit copia rechizitoriului (f.d. 50), urma să se intereseze de data ședinței,
în caz dacă nu a recepționat citația instanței, în temeiul celor expuse, instanța de apel
a conchis că nu a fost încălcat dreptul al un proces echitabil, după cum invocă apărarea.
4
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Dodon
Ion în numele inculpatului Bernevec Ion, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de
procedură penală, prin care solicită casarea hotărârilor anterioare, rejudecarea cauzei
cu pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatului să îi fie aplicată o pedeapsă sub
formă de amendă.
Recurentul indică că, nici un argument indicat de către instanțele anterioare nu
constituie temei pentru aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului.
Mai mult, apărarea susține că, instanțele eronat au interpretat faptul că inculpatul
anterior a comis o contravenție ca motiv i-au stabilit pedeapsa cea mai aspră prevăzută
de sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal.
Totodată, avocatul susține că instanțele anterioare incorect la individualizarea
pedepsei aplicate inculpatului au luat în considerare faptul că acesta s-a sustras de la
urmărirea penală, motiv pentru care l-au condamnat pe ultimul la închisoare timp de
4 luni.
5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de
către avocatul Dodon Ion în numele inculpatului Bernevec Ion, solicitând respingerea
acestuia, cu menținerea hotărârii contestate, menționând că instanța corect nu a
constatat careva abateri procesual-penale, iar termenul și categoria de pedeapsă au fost
stabilite în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, precum și de efectele
acestora.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
această instanță, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material. Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recurs, în
care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că
împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele
reproduse în pct. 4.1. din prezenta decizie, denotă că instanța de apel a constatat și
apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în
strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de
drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora
5
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei
care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului. Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și
aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale.
Mai mult, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta
decizie, recursul este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a
apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei. Însă, pornind de la relevanțele art.
27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în
conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor
administrate.
Așadar, Colegiu penal ține să remarce că criteriile generale de individualizare a
pedepsei penale sunt prevăzute de art. 75 Cod penal, or, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii comise,
de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează
sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Colegiul penal respinge argumentele apărării precum că instanțele de fond
incorect la stabilirea pedepsei au luat în calcul faptul că, inculpatul anterior a fost
condamnat, s-a sustras de la urmărire penală și anterior a comis contravenții cu privire
la conducerea mijlocului de transport fără permis de conducere și comiterea unui
accident, or conform prevederilor indicate mai sus, instanța este obligată la stabilirea
pedepsei și termenul acesteia să ia în calcul și persoana celui vinovat.
Mai mult, sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de
amendă în mărime de la 700 la 800 unități convenționale sau muncă neremunerată în
folosul comunității de la 200 la 240 ore sau închisoare până la 1 an.
Astfel, instanța de fond în urma analizei a tuturor circumstanțelor generale de
individualizare a răspunderii penale inculpatului prevăzute de partea generală a
Codului penal, a stabilit o pedeapsă echitabilă, legală, în limitele fixate de sancțiunea
prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal.
Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza
penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă
apreciere probelor din dosar.
6
Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau
reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl
propune recurentul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu
constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de
procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de
orice temei legal.
Circumstanțele enunțate denotă că instanța de apel, nu a comis erori de drept în
raport cu motivele invocate de recurent, că i-a aplicat inculpatului o pedeapsă
individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este unul vădit
neîntemeiat.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este
vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dodon Ion în
numele inculpatului Bernevec Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 19 ianuarie 2017, în cauza penală în privința lui Bernevec Ion
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 mai 2017.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
7