1ra-936/17 — art.186 alin.2 lit.d CP

1ra-936/17 — art.186 alin.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-936/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 iunie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 26 martie 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 iunie 2016, declarat de către avocatul Pisarenco Constantin în

numele inculpatului

Craev Oleg Xxxxxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat în

mun.Xxxxxxxx, str.Xxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

22.03.2016 - 09.06.2016

11.05.2017 - 30.06.2017.

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea de la Craev Oleg în beneficiul lui

Botnari Sandel a prejudiciului material în sumă de 2400 lei.

la intersecția străzilor Ismail și București, mun.Chișinău, pe ascuns a sustras de la Botnari

Sandel telefonul mobil de model „Huawei 201”, cauzându-i un prejudiciu material considerabil

în sumă de 2400 lei.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat, invocând că hotărârea a fost bazată doar pe declarațiile martorului

S.Coțofană, care a procurat de la inculpat telefonul, fără a ține cont de faptul că acesta nu a

fost prezent la momentul când partea vătămată i-a transmis telefonul mobil inculpatului în

contul unei datorii; - la baza sentinței au fost puse declarațiile părții vătămate, care nu a fost

audiat în cadrul cercetării judecătorești, instanța neîntemeiat a respins demersul de a fi audiat

în ședința de judecată în calitate de martor G.Furtună.

respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul C.Piscarenco în numele inculpatului.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu își

recunoaște vina în cele incriminate, vinovăția acestuia este dovedită prin probele cauzei,

verificate cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

1

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, corect încadrând

acțiunile inculpatului în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal.

Totodată, instanța a reținut declarațiile lui O.Craev date în calitate de bănuit și

învinuit, conform cărora acesta a recunoscut că, la momentul când partea vătămată, care era

în stare de ebrietate a adormit, el a hotărât să-i ia telefonul, deoarece mama acestuia îi datora

bani și când S.Botnari l-a întrebat unde este telefonul, i-a răspuns că nu cunoaște. Iar în

cadrul primei instanțe, inculpatul nu și-a recunoscut vina, prin urmare, instanța a apreciat

această metodă ca fiind una de apărare și dreptul inculpatului de a nu se autoincrimina.

numele inculpatului O.Craev și inculpatul care, invocând temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.5), 6), 8) Cod de procedură penală, au solicitat casarea acesteia, cu emiterea unei

hotărâri de achitare în privința lui O.Craev sau transmiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că

nu a sustras telefonul de la partea vătămată, el fiind dat benevol în contul unei datorii, fapt

confirmat de martorul G.Furtună; - la baza condamnării inculpatului au fost puse declarațiile

părții vătămate, însă acesta nu a fost audiat în cadrul instanțelor de fond, astfel fiind încălcat

dreptul la egalitatea armelor și cel al contradictorialității; - declarațiile martorului S.Coțofană

urmează a fi apreciate critic, el nefiind prezent în momentul sustragerii telefonului; -

declarațiile date de inculpat la faza urmăririi penale au fost date sub presiunea colaboratorilor

de poliție; - la examinarea cauzei nu s-a ținut cont de prevederile art.6&1 CEDO, care

stipulează că, orice acuzat are dreptul să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină

citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării, astfel

instanțele nu au înlăturat toate dubiile privind vinovăția inculpatului.

fost admise recursurile declarate de avocatul C.Pisarenco în numele inculpatului O.Craev și

de inculpat, casată total decizia instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași

instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a stabilit că, la examinarea apelului, instanța de apel pronunțând

decizia de condamnare a inculpatului, nu a întreprins careva măsuri în vederea asigurării

prezenței lui S.Botnari în ședința de judecată, examinând cauza într-o singură ședință.

La fel, a fost respins demersul apărării privind audierea martorului G.Furtună, care

putea confirma că partea vătămată a transmis inculpatului telefonul mobil în contul unei

datorii. Astfel, instanța de recurs a conchis că, instanța de apel nu a combătut versiunea

inculpatului privind transmiterea benevolă de către partea vătămată a telefonului mobil în

contul unei datorii și nu a clarificat în ce circumstanțe și împrejurări telefonul de model

„Huawei 201” a ajuns la O.Craev. Mai mult, fiind încălcat și principiul contradictorialității și

egalității armelor în proces, inculpatul și avocatul, ca părți în proces, fiind lipsite de

posibilitatea de a se apăra prin declarațiile martorului, care în viziunea lor, au o importanță

decisivă pentru justa soluționare a cauzei penale.

Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel urma să analizeze, să aprecieze și să

verifice fiecare probă aparte, să dezvăluie fiecare concluzie de acceptare sau respingere a

probei, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a

probelor și circumstanțelor cauzei penale.

admis din alte motive apelul declarat de avocatul C.Pisarenco în numele inculpatului

O.Craev, a fost casată sentința, în partea numirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, prin

care O.Craev a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal,

cu aplicarea prevederilor art.34 Cod penal, la 2 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a concluzionat că, vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

imputate s-a dovedit prin declarațiile părții vătămate S.Botnari, date în cadrul urmăririi

2

penale, care a confirmat faptul că telefonul i-a fost sustras de către inculpat și nu i l-a dat el

benevol (f.d.6 v.1), considerând aceste declarații veridice.

La fel, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului se dovedește și prin

faptul că la urmărirea penală el a recunoscut fapta și nu a comunicat despre existența altor

relații cu partea vătămată, inclusiv de faptul că ultimul i-a transmis bunul în contul

compensării costului unor lucruri personale, astfel instanța de apel a apreciat această poziție

ca o încercare a inculpatului de a se eschiva de la răspunderea penală, această versiune fiind

înaintată doar în instanță și nu a fost confirmată prin careva probe.

Argumentul inculpatului, precum că telefonul a fost predat benevol a fost combătut și

prin faptul că partea vătămată a declarat a doua zi la poliție despre sustragerea telefonului de

la el de către O.Craev. Existenta relațiilor de concubinaj dintre O.Craev și E.Botnari, mama

părții vătămate, nu dovedește că S.Botnari ar fi acaparat careva bunuri ale lui O.Craev or,

dacă ar fi existat un astfel de caz, O.Craev a avut suficient timp a se adresa la organele

competente.

La fel, instanța de apel a menționat că, la etapa cererilor și demersurilor în prima

instanță, partea apărării nu a solicitat audierea martorului G.Furtună, deși astfel de cerere a

fost formulată la judecarea apelului de alt complet de judecată la judecarea anterioară a

apelului, din aceste considerente nu putea din oficiu a cita acest martor, or, astfel de demers

nu a fost formulat.

Totodată, instanța de apel a indicat că în cursul urmăririi penale s-au constatat

încălcări ale dreptului inculpatului, organul de urmărire penală nu a întreprins măsuri de a

petrece confruntarea dintre inculpat și partea vătămată, de a identifica martorii, inclusiv a

prietenului care l-a îndrumat pe S.Botnari de a se adresa la poliție pe faptul furtului,

circumstanțe care ar fi dat posibilitate de a proba pozițiile părților, astfel, conducându-se de

prevederile art.385 Cod de procedură penală, instanța de apel s-a expus în vederea reducerii

pedepsei pentru aceste încălcări.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.61,

75 Cod penal, de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat, săvârșind infracțiunea în

stare de recidivă, nu a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate, iar echitatea socială a

pedepsei poate fi realizată doar atunci când față de persoana care a încălcat legea penală se

aplică sancțiunea penală ce corespunde gradului prejudiciabil al infracțiunii comise,

circumstanțelor acesteia și persoanei vinovate, că prin aplicarea pedepsei se urmărește

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

inculpatului O.Craev care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.5), 6), 8) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu emiterea unei hotărâri de achitare în

privința lui O.Craev, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii imputate; -

inculpatul nu a sustras telefonul de la partea vătămată, el fiind dat benevol în contul unei

datorii, fapt care poate fi confirmat de martorul G.Furtună, însă instanța neîntemeiat a respins

demersul de audiere a acestuia; - la baza condamnării inculpatului au fost puse declarațiile

părții vătămate, însă acesta nu a fost audiat în cadrul instanțelor de fond, astfel fiind încălcat

dreptul la egalitatea armelor și cel al contradictorialității; - declarațiile martorului S.Coțofană

urmează a fi apreciate critic, el nefiind martor ocular a sustragerii telefonului; - declarațiile

date de inculpat la faza urmăririi penale au fost date sub presiunea colaboratorilor de poliție,

astfel instanța a ignorat prevederile art.8 Cod de procedură penală, și anume principiul

prezumției nevinovăției și dubiile care nu pot fi înlăturate în condițiile codului de procedură

penală se interpretează în favoarea bănuitului; - la examinarea cauzei nu s-a ținut cont de

prevederile art.6 CEDO, care stipulează că orice acuzat are dreptul să solicite audierea

martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și

martorii acuzării, astfel instanțele nu au înlăturat toate dubiile privind vinovăția inculpatului.

3

ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită declararea

inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis

din următoarele considerente.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, la judecarea apelului, instanța de apel are

obligația de a verifica hotărârea atacată din punct de vedere al temeiniciei și legalității

acesteia, având în vedere circumstanțele faptice ale cauzei bazate pe probele examinate de

prima instanță, pe materialele dosarului și, în dependență de aceste date, să aprecieze

legalitatea concluziilor de vinovăție ori nevinovăție trase de prima instanță, fiind obligată să

se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar

în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul, reținând prevederile art.100 alin.(4) și art.101 alin.(1)-(4)

Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține

proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor acumulate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor, care poate avea loc doar prin aplicarea

procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate

și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul conchide că, la examinarea cauzei, instanța de apel nu a îndeplinit aceste

stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că, nerespectarea acestor cerințe

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei

instanței de apel în latura aprecierii juridice a faptei constatate de care a fost recunoscut

vinovat O.Craev.

Drept temei pentru declararea recursului, recurentul a invocat prevederile art.427

alin.(1) pct.5), 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că cauza a fost judecată în

primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu sunt întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează că aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar

și-au găsit confirmarea în speța dată, deoarece instanța de apel nu a respectat prevederile sus-

menționate.

Astfel, prin sentința din 26.03.2015, O.Craev a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal, sentință ce a fost contestată de către avocat în numele

inculpatului, care a solicitat achitarea acestuia, deoarece lipsesc probe care ar confirma că

inculpatul a sustras telefonul mobil, pe când partea vătămată i l-a dat benevol în contul unei

datorii. Instanța de apel a respins apelul, invocând că vinovăția lui O.Craev se dovedește prin

declarațiile părții vătămate S.Botnari și actele administrate de către partea acuzării.

Hotărârea în cauză, după cum s-a menționat mai sus, a fost casată prin decizia

instanței de recurs, dispunând rejudecarea cauzei, pe motiv că instanța de apel nu a întreprins

careva măsuri în vederea asigurării prezenței lui S.Botnari în ședința de judecată și a respins

demersul apărării privind audierea martorului G.Furtună, care, în opinia părții apărării, putea

4

confirma faptul transmiterii benevole de către partea vătămată a telefonului mobil

inculpatului în contul unei datorii, nefiind combătută versiunea inculpatului în această parte.

Colegiul penal atestă că, potrivit art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, pentru

instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația

de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

Rejudecînd cauza, instanța de apel a omis prevederile art.436 alin.(2) Cod de

procedură penală și, fără a ține cont de indicațiile instanței de recurs, repetat a examinat

cauza fără a audia partea vătămată S.Botnari și martorul G.Furtună. Cu toate că în materialele

cauzei este cererea avocatului C.Pisarenco, prin care a solicitat acceptarea și audierea lui

G.Furtună în calitate de martor (f.d.19 v.2), instanța în descriptivul deciziei a indicat că

partea apărării nu a înaintat un astfel de demers, fără a ține cont că un motiv de casare a

deciziei anterioare, a fost anume respingerea demersului privind audierea acestui martor, prin

care inculpatul a dorit să-și probeze nevinovăția sa.

În acest context Colegiul atestă că, în conformitate cu prevederile art.66 alin.(2)

pct.18) Cod de procedură penală, inculpatul are dreptul să înainteze cereri și demersuri, iar

conform art.364, părțile pot prezenta și cere administrarea probelor și în cursul cercetării

judecătorești.

Conform art.315 Cod de procedură penală, procurorul, partea vătămată, apărătorul,

inculpatul beneficiază de drepturi egale în fața instanței de judecată în ce privește

administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora și formularea cererilor și

demersurilor.

Prin urmare, Colegiul conchide că, prin neadmiterea demersului părții apărării privind

audierea matorului G.Furtună, a fost încălcat principiul contradictorialității și egalității

armelor în proces, inculpatul și avocatul ca părți în proces, fiind lipsite de posibilitatea de a

se apăra prin declarațiile martorului care, în viziunea lor, au o importanță decisivă pentru

justa soluționare a cauzei penale.

La fel, instanța de apel și-a bazat concluziile privind vinovăția inculpatului pe

declarațiile părții vătămate S.Botnari din 19.07.2013 de la foia dosarului 6 v.1, fără a reține

că la darea acestora lipsește mențiunea că este preîntâmpinat de răspundere penală în

corespundere cu legislația în vigoare, dânsul nefiind audiat în prima instanță și nici în

instanța de apel, iar la urmărirea penală între acesta și inculpat nu a fost efectuată

confruntarea. Totodată, instanța a reținut și declarațiile inculpatului date în prima instanță, pe

care nu le-a cercetat și consemnat în procesul-verbal.

Astfel, instanța de apel și-a bazat concluziile de vinovăție a inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, exclusiv pe analiza probelor administrate de prima instanță, care de fapt

au fost contestate în apel de către apărător, inculpatul nerecunoscând vina.

Prin urmare, Colegiul conchide că, prin nepronunțarea asupra tuturor motivelor

invocate în apel de către avocatul C.Piscarenco, instanța de apel a încălcat dreptul

inculpatului la apărare și dreptul la judecare în mod echitabil.

Concomitent, Colegiul penal constată că în descriptivul deciziei instanța de apel a

indicat că în cursul urmăririi penale s-au constatat încălcări ale dreptului inculpatului,

organul de urmărire penală nu a întreprins măsuri de a petrece confruntarea dintre inculpat și

partea vătămată, de a identifica martorii, inclusiv a prietenului care l-a îndrumat pe S.Botnari

de a se adresa la poliție pe faptul furtului, circumstanțe care ar fi dat posibilitate de a proba

poziția părților, conducându-se de prevederile art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, a

conchis de a-i reduce pedeapsa inculpatului pentru aceste încălcări, respectând restricțiile

art.34, 82 Cod penal, concluzie ce nu coroborează cu dispozitivul deciziei.

Astfel, erorile menționate supra sunt erori de drept procedural și se încadrează în

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a

soluției instanței de apel și sânt temei de recurs.

5

Având în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Totodată, în bază prevederilor art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, pentru

instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația

de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate

în cauză, având în vedere prevederile art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel și recurs, și, în dependență de datele obținute, să

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417

Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Pisarenco Constantin în numele

inculpatului Craev Oleg, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Craev Oleg și dispune rejudecarea cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 13 iulie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

6