1ra-1029/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP

1ra-1029/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1029/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către inculpată și avocatul acesteia, Răileanu Petru, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2016, în cauza

penală privind-o pe

Medvedevscaia Svetlana Xxxxxxx, născută la

xxxxxxxxxxxxxx, originară și domiciliată în mun. Xxxxxxx,

str. Xxxxxxxxxxxxxxxx ap. xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Medvedevscaia Svetlana Xxxxxxx a fost recunoscută vinovată în baza art. 187 alin.

(2) lit. b), f) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă 5 ani închisoare, fără amendă.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni i-a fost

adăugată parțial la pedeapsa aplicată, pedeapsa neexecutată stabilită prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2014, numindu-i pedeapsă definitivă de 7

ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar pentru femei, de tip

semiînchis.

2013, în jurul orei 18:20, în comun acord cu alte persoane nestabilite de către organul

de urmărire penală, având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

aflându-se pe teritoriul pieții ”Agro Mondial”, din str. Ginta Latină nr. 18, mun.

Chișinău, în mod deschis au sustras de la Sinescu N., telefonul mobil de model

”Motorola”, la prețul de 200 lei, în care era activată cartela SIM cu nr. ”xxxxxxxxx”, o

geantă din materie de culoare neagră, la prețul de 75 lei, în care se afla o perche de

ochelari la prețul de 300 lei, bani în sumă de 50 lei, încărcătorul telefonului la prețul

1

de 50 lei, cheile de la apartament, astfel cauzându-i părții vătămate prejudiciu

material în proporții considerabile, în sumă totală de 675 lei.

Acțiunile lui Medvedevscaia S. au fost încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. b) f)

Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane săvârșită de două

sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

acesteia Sofroni S. și Răileanu P., care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei

potrivit modului stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care inculpata, Medvedevscaia S., să fie achitată de săvârșirea infracțiunii imputate.

În motivarea apelurilor au invocat:

- concluziile primei instanțe referitor la vinovăția inculpatei sunt bazate pe

presupuneri, contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală;

- declarațiile părții vătămate și a martorilor Breus T., Bîrnat I., puse la baza

sentinței de condamnare, nu au fost apreciate corect de către prima instanță;

- inculpata nu a recunoscut vina și nu a comis acțiunile imputate ei.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpată și avocatul acesteia,

Sofroni S., apelul declarat de către avocatul Răileanu P. în numele inculpatei a fost

respins ca fiind depus peste termen cu menținerea sentinței.

instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării,

just a stabilit vinovăția inculpatei în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a notat, că vina inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate se confirmă prin declarațiile părții vătămate Sinescu N., a martorilor Breus

T., Bîrnat I. și prin materialele cauzei: procesul-verbal de confruntare (f.d. 88-89 v. 1);

ordonanța și procesul verbal de ridicare din 20 octombrie 2013 (f.d 29-30 v. 1);

procesul-verbal de examinare a corpului delict din 15 februarie 2014 (f.d. 31-32 v. 1);

ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 19 martie 2014 (f.d. 80-81 v. 1); procesul-

verbal de examinare a obiectului din 29 martie 2014 (f.d. 78 v. 1); ordonanța de

recunoaștere a corpurilor delicte din 29 martie 2014 (f.d. 84 v. 1); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 29 martie 2014 (f.d. 82 v. 1).

Instanța de apel a menționat, că sentința atacată cuprinde elementele definitorii

a condamnării inculpatei, fapt prevăzut în art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, iar probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței de

condamnare, au fost obținute în condițiile legii, fiind admisibile conform

prevederilor art. 95 Cod de procedură penală, respectiv apreciate de către instanța de

judecată în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În atare situație, instanța de apel a stabilit, că concluziile primei instanțe privind

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

2

prejudiciabile săvârșite de către inculpată și semnele componenței de infracțiuni în

baza art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat, că termenul limită pentru declararea

apelului suplimentar a avocatului Răileanu P. în numele inculpatei, împotriva

sentinței din data de 28 decembrie 2015 este ziua de 27 mai 2016, deoarece apărătorul

înlocuit a primit copia de pe apelul declarat de inculpată la data de 11 mai 2016.

În asemenea condiții, instanța de apel a concluzionat, că apelul avocatului

Răileanu P., a fost declarat la 13 iunie 2016 (f.d. 145 v. 2), adică după 17 zile de la

data expirării termenului prevăzut de lege, prin urmare acesta a fost respins ca

declarat peste termen.

Astfel, instanța de apel a reținut, că la aprecierea categoriei și măsurii de

pedeapsă, în conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, prima instanță a ținut

cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii comise, de persoana

inculpatului, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

și avocatul acesteia, Răileanu P., prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea

recursurilor au invocat argumente similare cu cele invocate în apel.

În drept, avocatul Răileanu P. își întemeiază recursul declarat în baza art. 427

alin. (1) pct. 15) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

declarate, solicitând respingerea acestora, deoarece recurenții își motivează

recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, astfel motivele de

reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală. Mai mult, criticile formulate de aceștia nu sunt motivate sub

aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală, iar reaprecierea probelor în

modul propus de către autor nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de

procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

8.1 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Răileanu P. în numele inculpatei.

3

Autorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 15) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul în care instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în

această cauză.

Opozant criticilor invocate de către recurent sub aspectul menționat mai sus,

Colegiul relevă, că în cauza dată potrivit soluției adoptate de către instanța de apel, a

fost respins ca depus peste termen apelul declarat de către apărătorul Răileanu P. în

numele inculpatei. De menționat este și faptul, că în apelul (f.d. 146-151 v. 2) declarat

de către avocatul Răileanu P., respins de către instanța de apel ca depus peste

termen, au fost invocate argumente ca și în apelul declarat de către Sofroni S. (f.d. 93-

96 v. 2) care a fost respins ca nefondat.

În asemenea situație, soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu

implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la

o verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod

legal (a se vedea pct. 16 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 22 din

12.12.2005, Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

În conformitate cu prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. Prin

urmare, în cauza deferită judecării, termenul limită de declarare a apelului era de

până la 12 ianuarie 2016, însă apărătorul inculpatei, Răileanu P., a depus apel la data

de 13 iunie 2016 (f.d. 146 v. 2), adică peste termenul prevăzut de lege. În atare

împrejurări, Colegiul consideră întemeiată soluția adoptată de către instanța de apel

privind respingerea apelului declarat de către avocatul Răileanu P., ca fiind depus

peste termen, în contextul în care apărătorul nici nu a solicitat repunerea în termen

a apelului și nici nu a invocat careva motive întemeiate privind declararea

apelului peste termen.

Totodată, instanța de recurs constată, că autorul recursului nu invocă

argumente întemeiate sub aspectul netemeiniciei soluției adoptate de către instanța

de apel în partea respingerii apelului ca depus peste termen, însă invocă critici în

recursul declarat, ce vizează probele administrate la caz și dezacordul cu concluziile

de condamnare a inculpatei, Medvedevscaia S., pentru comiterea infracțiunii

imputate acesteia.

Cu referire la pct. 15) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

evidențiază că norma dată prevede că, în cazul în care instanța de judecată

internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a

drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

Însă, recurentul nu a menționat care anume normă de drept aplicată în

hotărârea atacată, instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a

4

constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului, menționând

caz din jurisprudența CEDO ce nu are relevanță cu cauza respectivă.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel s-a expus asupra tuturor

argumentelor, elucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date, pătrunzând în esența problemei de fapt și de drept, cercetând amănunțit

aspectele învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală fiecare probă, iar în concluziile sale a motivat admiterea probelor.

Astfel, instanța de recurs statuează că, nu se constată prezența a careva dubii

privind nevinovăția inculpatelor, în săvârșirea acțiunilor incriminate acesteia.

În consecință, Colegiul statuează, dat fiind faptul că argumentele invocate de

către apărătorul inculpatei, Răileanu P., nu au constituit obiect de cercetare în ordine

de apel, pe motiv că nu a fost sesizată instanța de apel în mod legal, criticile invocate

de către acesta, nu pot fi verificate din punctul de vedere al temeiniciei și legalității

lor în procedura recursului ordinar.

Având ca temei cele menționate, Colegiul conchide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de către avocatul Răileanu P. în numele inculpatei, ca

fiind vădit neîntemeiat.

8.2 Cu referire la recursul declarat de către inculpata Medvedescaia S.

Din conținutul recursului declarat de către autorul acestuia, Colegiul penal

atestă, că se semnalează incidența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția;

În continuare, referitor la cazul de casare semnalat prin prisma pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală și anume – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, Colegiul specifică, că este incident temeiul pentru recurs menționat

mai sus, în cazul când nu s-a motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Este

necesar ca hotărârea pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept și să se

expună la argumentele esențiale invocate în apel.

Rezultând, din motivarea recursului declarat, se reține că autorul invocă ca

eroare de drept incidentă temeiului pentru recurs menționat supra, faptul că instanța

de apel a preluat concluzii și argumente din sentință, considerând că instanțele de

fond totuși nu au motivat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor

imputate inculpatei la caz. La acest capitol, Colegiul penal menționează, că cerința

de motivare a hotărârilor judecătorești adoptate nu impune obligația de a se referi la

fiecare argument înaintat de către părți și a prezenta un răspuns detaliat acestora (a

se vedea Van de Hurk c. Olandei (19 aprilie 1994) și Burg c. Franței). Modul în care

obligația de a aduce motive se aplică în funcție de natura deciziei și trebuie stabilit în

5

lumina circumstanțelor cauzei (Ruiz Torija c. Spaniei și Hiro Balani c. Spaniei, hotărâri

din 09 decembrie 1994, și Helle c. Finlandei, hotărâre din 19 decembrie 1997).

Elocvent în acest sens, sunt și considerentele Curții Europene și anume în

situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților

să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță.

(Garcia Ruis c. Spaniei, Heile c. Finlandei).

Mai mult instanța de recurs se va expune detailat referitor la pretinsa încălcare

de procedură, precum că procesul verbal de confruntare din data de 19 martie 2014,

a fost efectuat fără prezența apărătorului. Astfel de menționat este faptul, că procesul

verbal de confruntare a avut loc la data de 19 martie 2014 (audierea a început la orele

12:35 și s-a încheiat la ora 13:00 (f.d. 88 v. 1), iar inculpata a fost reținută de către

organul de urmărire penală la 19 martie 2014 (din procesul verbal (f.d. 91 v. 1) început

la ora 11:30, finisat la ora 11:45), prin urmare în prezența apărătorului Chișcă

Maxim (mandat f.d. 90 v. 1), inculpatei Medvedevscaia S. i-au fost aduse la cunoștință

și explicate drepturile și obligațiile bănuitului fapt confirmat prin procesul verbal din

data de 19 martie 2014 (început la ora 11:45, finisat la ora 11:55 (f.d. 92 v. 1).

În asemenea condiții, Colegiul penal stabilește, că criticile formulate în acest

sens de către recurent, urmează a fi apreciate ca fiind neîntemeiate, deoarece înaintea

începerii confruntării, inculpatei i-au fost explicate drepturile și obligațiile acesteia în

prezența apărătorului, în calitate de bănuită, prin urmare inculpata cunoștea faptul

că avea dreptul în cadrul confruntărilor să fie asistată de un apărător, mai mult după

ce a fost întocmit procesul verbal de confruntare, acesta a fost citit în glas, iar la

întrebările organului de urmărire penală privind depunerea a careva cereri sau

demersuri, referitoare la dezacordul inculpatei cu acesta, astfel de cereri nu au

parvenit fapt confirmat prin semnătura acesteia (f.d. 89 v. 1).

Totodată, din procesul-verbal de confruntare (f.d. 88-89 v. 2) reiese, că anume

partea vătămată arată direct la Medvedevscaia S., că aceasta i-a luat telefonul din

mână în timp ce încerca să telefoneze unei persoane, după care inculpata l-a ascuns,

declarații ce coroborează și cu procesul-verbal de recunoaștere a persoanei (f.d. 85-85

v. 1), unde partea vătămată fără careva dubii a recunoscut-o pe inculpată, declarând

”recunosc persoana ce ține în mână cartonașul cu nr. 5 (Medvedevscaia S.), persoană

care la data de 20 octombrie 2013 în jurul orei 18:20 mi-a sustras telefonul în mod

deschis”.

Ce ține de vinovăția inculpatei, Colegiul penal ține să menționeze, că instanțele

de judecată ierarhic inferioare just au apreciat probele prezentate atât de partea

apărării cât și de cea a acuzării. Astfel, argumentele invocate de către recurentă

privind nevinovăția sa de cele incriminate, instanța de recurs concluzionează, că

susținerile, că inculpata nu este vinovată, din punct de vedere penal, de săvârșirea

6

infracțiunii imputate, nu echivalează cu achitarea acesteia, devreme ce probele

prezentate și menționate la pct. 5 al prezentei decizii în sprijinul învinuirii,

administrate și apreciate de prima instanță - relevate în cuprinsul sentinței, verificate

în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii respective

de către inculpată. Prin urmare, această versiune nu are acoperire probatorie, fiind

combată complet prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză, fapt

apreciat ca o tentativă de a evita răspunderea penală, pentru fapta săvârșită.

Astfel, instanța de apel a procedat la o corectă încadrare în drept, a faptei

comise de către inculpată, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute în art. 187 alin.(2) lit. lit. b), f) Cod Penal, jaful, adică, sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, concluzionând în mod justificat că, în acțiunile inculpatei sunt prezente

atât elementele ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celei

ce caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni.

Totodată, Colegiul reține faptul că, argumentele invocate de recurent au fost

obiect de studiu la judecarea cauzei în instanța de apel, deoarece sunt identic

formulate în apel și recurs.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită, cu

efectuarea unei încadrări juridice a acțiunilor comise de către inculpată, nefiind

identificate de instanța de recurs careva erori judiciare, ce ar putea servi drept temei

de casare a hotărârilor judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit

neîntemeiate criticile formulate de către inculpată în recursul ordinar declarat la caz.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sânt vădit neîntemeiate, acestea urmează a

fi declarate inadmisibile.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpată și avocatul

acesteia, Răileanu Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 iulie 2016, în cauza penală privind-o pe Medvedevscaia Svetlana

Xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 13 iulie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7