1ra-397/17 — Art. 328 alin 2 lit a, c, 335 alin 1 CP, 78 alin 2 Ccontrav.

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 iunie 2015, au fost recunoscuți vinovați și condamnați: Busuioc Ruslan în baza art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 3 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani. Suhorebrov Serghei în baza art. 335 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități convenționale, în sumă de 6000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de gestionare a organizației comerciale și/sau obștească pe termen de 2 ani. Acțiunile civile au fost admise parțial, fiind încasat de la inculpații Busuioc Ruslan și Suhorebrov Serghei în beneficiul părții vătămate Vovc Roman solidar suma de 2000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar în beneficiul părții vătămate Peasta Ecaterina solidar suma de 38959,35 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 2000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în total suma de 40959,35 lei. Prin aceeași sentință, procesul penal în partea învinuirii lui Suhorebrov Serghei de aplicarea lui Vovc Roman și Peasta Ecaterina a vătămărilor 1 corporale neînsemnate, a fost încetat, din motiv că acțiunile acestuia constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod contravențional, iar în temeiul art. art. 30, 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, a fost încetat procesul contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt, că în noaptea de 12 aprilie 2012, aproximativ la ora 00.30, inculpatul Busuioc Ruslan, fiind angajat în funcția de inspector principal al secției nr. 4 al Direcției Combatere a Crimelor organizate, Direcției Generale a Serviciilor Operative din cadrul Departamentului MAI și având gradul special maior de poliție, fiind persoană publică, împreună cu Suhorebrov Serghei, administratorul SRL „Safir Family”, în gestiunea căruia se afla cazinoul electronic „Adrenalyn”, amplasat pe adresa mun. Chișinău bd. Mircea cel Bătrîn, 3A, fiind persoana care gestionează o organizație comercială, aflându-se în incinta cazinoului menționat, în mod intenționat și ilegal, cu scopul de a obține de la Peasta Ecaterina, angajată la SRL „Safir Family” în funcția de operator-casier a sălii cu jocuri electronice de noroc „Adrenalyn” și de la Vovc Roman, fost angajat al SRL „Safir Family” în calitate de tehnician, informație și mărturisire cu privire la infracțiunea de care îi suspectau în ce privește sustragerea mijloacelor bănești în sumă de 100000 lei din cazinoul electronic prin manipularea aparatelor de joc electronice și pentru a-i impune să-și recunoască vina în săvârșirea acestei fapte, depășind în mod vădit drepturile și obligațiile de serviciu a lui Busuioc Ruslan și folosind situația de serviciu în interes material de către Suhorebrov Serghei, prin încălcarea ordinii stabilite la constatarea săvârșirii faptei prejudiciabile și mărimii pagubei materiale cauzate, i-au aplicat trei lovituri cu mâinile peste capul și fața lui Peasta Ecaterina și mai multe lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului lui Vovc Roman, provocându-le dureri fizice și suferințe psihice, prin ce au cauzat fiecăruia din ei vătămări corporale neînsemnate. În urma acestor fapte, la propunerea lui Suhorebrov Serghei, Busuioc Ruslan, împreună cu Peasta Ecaterina s-au deplasat la domiciliul acesteia, de unde ultima a luat mijloace bănești în sumele de 470 euro, 395 dolari SUA și 27000 lei, pe care i-a transmis inculpatului Suhorebrov Serghei în aceeași noapte la întoarcerea în incinta cazinoului electronic „Adrenalyn” în contul presupusei datorii de la sustragere, prin ce au fost cauzate daune în proporții considerabile intereselor publice, fiind prejudiciată imaginea poliției ca organ de drept, precum și daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale părților vătămate Vovc Ruslan și Peasta Ecaterina, iar ultimei fiindu-i cauzată și o daună materială în proporții considerabile, în sumă totală de 38959,35 lei.

Procurorul, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Busuioc Ruslan să fie condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe termen de 5 ani, iar Suhorebrov Serghei să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art. 42 alin. (4), (5), 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe termen de 5 ani. În susținerea cerințelor, procurorul a invocat următoarele aspecte: 2 - instanța, la pronunțarea sentinței, nu a apreciat la justa valoare probele cercetate în ședința judiciară și greșit a pus la baza hotărârii declarațiile inculpaților în fața instanței, care nu și-au recunoscut vina și au înaintat în autoapărare versiunile proprii privind circumstanțele cazului; - declarațiile inculpaților sunt vădit false și lipsite de sinceritate, respectiv instanța urma să le aprecieze critic, ca expuse în scopul inducerii în eroare și eschivării de la răspundere penală; - nu sunt relevante și pertinente alegațiile instanței de judecată precum că inculpatul Suhorebrov Serghei nu cunoștea despre faptul că Busuioc Ruslan este o persoană publică și activează în organele MAI, deoarece din declarațiile părților vătămate și a martorilor, rezultă că tuturor angajaților cazinoului electronic „Adrenalyn” era cunoscut faptul că Busuioc Ruslan este polițist, iar neoficial este angajat al cazinoului indicat supra, ca șef al pazei; - în opinia apelantului este greșită afirmația instanței, precum că Suhorebrov Serghei nu cunoștea despre faptul că Busuioc Ruslan este angajat al MAI, deoarece inclusiv din declarațiile numitului, rezultă că prietenesc începând din anul 2005, fiind în relații de prietenie apropiată, iar în noaptea de 11 spre 12 aprilie 2012, potrivit declarațiilor lui Suhorebrov Serghei, rezultă că el personal i-a solicitat lui Busuioc Ruslan să meargă cu el pentru a se clarifica cu angajații cazinoului; - nu este relevantă pe caz nici concluzia instanței de judecată că părțile vătămate Peasta Ecaterina și Vovc Roman precum și martorii Donscaia Galina, Selițcaia Liuba, Mihailova Ana și Cisteacov Alexandru nu au dat declarații prin care ar fi fost confirmat faptul că inculpatul Suhorebrov Serghei iar fi determinat pe Busuioc Ruslan de a aplica violență față de Peasta Ecaterina și Vovc Roman sau ar fi dat sfaturi, indicații, a prestat informații în acest sens; - instanța intenționat a extras din declarațiile martorilor în prezentul proces penal date convenabile pentru formularea unei sentințe greșite; - prin încheierea instanței din 19 decembrie 2013, la demersul procurorului, inculpatului Busuioc Ruslan i-a fost aplicat arestul preventiv pe termen de 30 zile cu anunțarea numitului în căutare, iar cauza a fost examinată în lipsa sa; la 20 mai 2015 a fost numită ședința de judecată în cauza penală indicată supra, în care inculpatul Busuioc Ruslan s-a prezentat; în context, la 20 mai 2015, la demersul formal al apărătorului, instanța prin încheiere a dispus schimbarea în privința inculpatului Busuioc Ruslan a măsurii preventive sub formă de arest preventiv în obligarea de a nu părăsi țara, fiind efectuată audierea lui Busuioc Ruslan; probe ce ar sta la baza revocării măsurii preventive nu au fost prezentate de apărare, iar în fapt neprezentarea inculpatului la ședințele de judecată a condiționat tergiversarea examinării cauzei penale date pe un termen de aproximativ 2 ani 10 luni. 3.1. Avocatul Josan Dumitru în numele inculpatului Busuioc Ruslan, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare. În susținerea cerințelor, apărarea a menționat, că pe parcursul examinării cauzei, inculpatul Busuioc Ruslan a pledat nevinovat, iar circumstanțele de fapt care au avut loc în noaptea de 12 aprilie 2012 de către organul de urmărire penală au fost distorsionate, în scopul de a elibera de la răspundere penală pe Peasta Ecaterina și 3 Vovc Roman, care au sustras mijloace bănești din cazinoul „Adrenalyn” în proporții mari și au fost prinși în flagrant. Apărarea a considerat, că învinuirea adusă inculpaților se bazează în exclusivitate pe depozițiile părților vătămate Peasta Ecaterina și Vovc Roman, persoane care sistematic sustrăgeau mijloacele bănești din aparatele de joc ale cazinoului, persoane care urmau să fie încătușate și trase la răspundere penală și este evident că depozițiile date de aceștia atât în cadrul urmăririi penale cât și în instanța de judecată sunt depuse cu scopul eschivării de la urmărirea penală și restituirii mijloacelor bănești sustrase. Apărarea a susținut, că în ședința de judecată a fost audiat martorul de bază, persoană necointeresată și pe care rezultatele urmăririi penale nu îl afectau în nici un mod, Ungureanu Veaceslav, care a declarat că este cunoscut atât cu inculpații cât și cu părțile vătămate, cu toți se află în relații normale, cu nimeni din aceștia nu este rudă și la momentul depunerii mărturiilor în instanța de judecată nu se afla în careva dependență materială sau morală față de persoanele implicate în conflictul dat. Declarații identice cu ale martorului Ungureanu Veaceslav, au dat inculpații Busuioc Ruslan și Suhorebrov Serghei, or, martorul respectiv a dat declarațiile sub jurământ, fiind preîntâmpinat de răspundere penală pentru darea depozițiilor false, însă prima instanță nu a admis ca probă aceste depoziții, le-a apreciat critic din considerentele că martorul este angajat la SRL „Safir Family” și deci era în relații de subordonare cu Suhorebrov Serghei și totodată prima instanță greșit a considerat, că aceste depoziții contravin materialelor și circumstanțelor cauzei penale în ce privește neaplicarea violenței de către inculpați față de părțile vătămate. În opinia apărării, vătămările corporale ale părților vătămate au fost constatate prin rapoartele de expertiză medico-legală din 05 iunie 2012 și din aceste considerente declarațiile inculpaților și ale martorului Ungureanu Veaceslav nu pot fi puse la baza sentinței. Privitor la cauzarea leziunilor corporale părților vătămate, motiv pentru care prima instanță nu a admis ca probă depozițiile lui Ungureanu Veaceslav și a inculpaților, apărarea a menționat, că la 13 aprilie 2012 după presupusa maltratare, Peasta Ecaterina a fost examinată de medicul legist Marin Buga, iar potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1542 din 13 aprilie 2012 (f.d. 11, vol. I) careva leziuni corporale nu s-au depistat. În aceeași ordine de idei, apărarea a adăugat, că conform raportului de expertiză nr. 1010 din 05 iunie 2012 (f.d. 51-52, vol. I) expertul a constatat, că la Peasta Ecaterina au fost depistate leziuni corporale ușoare sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect dur, însă expertul conform pct. 2, 3 și 4 al raportului de expertiză nominalizat pune la îndoială timpul și circumstanțele în care s-au produs aceste leziuni corporale, precum și legătura cauzală dintre aceste circumstanțe. Prin urmare, făcând referire la dispozițiile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, apărarea a menționat, că însuși expertul are dubii referitor la timpul și circumstanțele cauzării leziunilor corporale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, a fost respins ca nefondat apelul apărării și admis apelul procurorului, casată sentința în latura civilă și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima 4 instanță, prin care a fost încasat cu titlu de prejudiciu moral de la inculpații Busuioc Ruslan și Suhorebrov Serghei, în beneficiul părții vătămate Vovc Roman câte 5000 lei de la fiecare și în beneficiul părții vătămate Peasta Ecaterina câte 5000 lei de la fiecare. La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut, că probele administrate în prima instanță, cu certitudine confirmă, că inculpatul Busuioc Ruslan, just a fost condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar Suhorebrov Serghei în baza art. 335 alin. (1) Cod penal, deoarece Suhorebrov Serghei nu este subiect al infracțiunii prevăzute de art. 328 Cod penal. La compartimentul laturii civile, instanța de apel a reținut, că suma prejudiciului moral urma să fie percepută de la fiecare inculpat în parte, mai mult, prima instanță a încasat sume prea mici în beneficiul părții vătămate Vovc Roman și Peasta Ecaterina, neținând cont de trauma morală cauzată și circumstanțele cauzei.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În susținerea cerințelor, procurorul a invocat motive similare celor din cererea de apel, inclusiv a specificat în combaterea afirmației instanțelor de fond cu privire la faptul că Suhorebrov Serghei nu este subiect al infracțiunii prevăzute de art. 328 Cod penal, următoarele aspecte. În speță, instanțele urmau să țină cont de faptul că: ambele părți vătămate au indicat direct și nemijlocit că și inculpatul Suhorebrov Serghei le-a aplicat lovituri, inclusiv au indicat că anume acest inculpat primul le-a aplicat loviturile; scopul săvârșirii acțiunilor infracționale era îndreptat spre satisfacerea pretențiilor materiale/financiare anume ale inculpatului Suhorebrov Serghei, căruia i-au fost transmiși banii de către Peasta Ecaterina și deci, anume urmare a scopului urmărit de Suhorebrov Serghei a fost săvârșită infracțiunea; în situația în care Suhorebrov Serghei nu ar fi pretins careva sume de bani de la părțile vătămate și nu ar fi solicitat implicarea în această activitate criminală a colaboratorului MAI Busuioc Ruslan, ultimul nu avea careva scop de a săvârși aceste fapte. În opinia acuzării, în astfel de circumstanțe se constată că anume Suhorebrov Serghei are calitate de instigator, deoarece: după cum a remarcat prima instanță instigator, conform art. 42 alin. (4) Cod penal, este persoana care a determinat o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală; caracteristic instigării este faptul că instigatorul după ce a luat hotărârea de a săvârși o infracțiune, desfășoară o activitate materială externă pentru a transmite hotărârea luată altei persoane, care fiind determinată să săvârșească fapta, trece în mod concret la săvârșirea ei, devenind autor al infracțiunii, fapt ce dovedește, că Busuioc Ruslan a fost atras în activitatea criminală doar ca urmare a acțiunilor de instigare a lui Suhorebrov Serghei, care i-a indicat locul săvârșirii faptei, scopul acesteia (de restituire a unei presupuse datorii), modul în care Busuioc Ruslan urma să acționeze, doar după care inculpatul Busuioc Ruslan a purces la săvârșirea nemijlocită a faptei incriminate. În același sens, instanțele urmau să respingă declarațiile inculpatului Suhorebrov Serghei prin care acesta a indicat, că Busuioc Ruslan nu activa la firma sa, precum și 5 nu știa că acesta este colaborator al poliției, deoarece acestea sunt combătute prin probele cercetate. Astfel, acuzarea a făcut referire și la următoarele aspecte: ambele părți vătămate au indicat că cunoștea că Busuioc Ruslan este colaborator al poliției, dânsul cu regularitate se prezenta la cazinou și supraveghea atât ordinea din sală cât și lucrătorii cazinoului; martorul Cisteacov Alexandru a declarat că a fost angajat anume de Busuioc Ruslan care s-a prezentat ca șef de pază al cazinoului; însuși inculpatul Suhorebrov Serghei a indicat că Busuioc Ruslan este vecin și prieten deal său și se cunosc de mult timp, fiind în relații apropiate. Procurorul a mai adăugat, că invocând soluția pe caz în privința lui Suhorebrov Serghei, din motivul lipsei calității de subiect al infracțiunii, instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că acțiunile acestuia au fost calificate prin participație, s-a dovedit că ultimul a instigat la săvârșirea infracțiunii, cât și nemijlocit a acționat ilegal în vederea atingerii scopului infracțional urmărit și deci, legea penală nu impune în acest caz calitatea de subiect special. 5.1. Avocatul Josan Dumitru în numele inculpatului Busuioc Ruslan, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece în acțiunile inculpatului Busuioc Ruslan lipsesc elementele infracțiunii incriminate prin rechizitoriu. În susținerea cerințelor, apărarea a invocat dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, care infirmă vinovăția inculpatului Busuioc Ruslan în săvârșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu, or, în opinia apărării, instanțele de fond neîntemeiat au pus la baza hotărârii de condamnare exclusiv declarațiile părților vătămate și rapoartele de expertiză medico-legale, fără a lua în considerație declarațiile decisive ale inculpaților și martorului Ungureanu Veaceslav.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, expunând următoarele considerente în vederea susținerii acestei statuări. Așadar, pornind de la expunerea argumentelor privitor la soluția de inadmisibilitate a recursurilor ordinare declarate, Colegiul penal amintește, că potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute exhaustiv de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror. Din textul recursului declarat de procuror se observă, că titularul acestuia critică hotărârea contestată în privința inculpatului Suhorebrov Serghei sub aspectul pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, susținând, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, din care rezultă, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, iar sub aspectul pct. 10) al normei citate supra, 6 recurentul a criticat modalitatea de individualizare a pedepsei penale stabilită inculpaților, susținând că este contrară prevederilor legale. Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Analizând criticele formulate, prin prisma temeiurilor circumscrise cazurilor de casare enunțate supra, instanța de recurs apreciază argumentele invocate de recurent ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente. În probarea alegațiilor precum că instanța de apel greșit a menținut soluția de recalificare a acțiunilor inculpatului Suhorebrov Serghei din prevederile art. art. 42 alin. (4), (5), 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal în cele ale art. 335 alin. (1) Cod penal, recurentul a descris în conținutul recursului probe și circumstanțe, care în opinia lui nu au fost apreciate de instanța de apel la justa valoare sau au fost apreciate unilateral, creându-se astfel impresia că instanța este părtinitoare. Verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal conchide că la judecarea apelurilor instanța a examinat prezenta cauză penală sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă privitor la menținerea condamnării inculpatului Suhorebrov Serghei în baza art. 335 alin. (1) Cod penal. Or, în opinia instanței de recurs soluția instanței de apel este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în cauză. Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse în pct. 4 din prezenta decizie și a cărei redare repetată nu este necesară. În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs privitor la chestiunea de apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor respective. Deci, instanța de recurs nu va examina criticele referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea condamnării inculpatului privind învinuirea imputată acestuia prin rechizitoriu. Autorul recursului invocă că instanțele au apreciat unilateral probele administrate, însă din actele cauzei se constată că instanțele de fond le-au creat părților condițiile necesare, cercetând probele așa cum au fost prezentate de părți și au conchis corect asupra circumstanțelor de fapt ale cauzei, efectuând o încadrare juridică corectă. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în privința inculpatului Suhorebrov Serghei și a statuat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 335 alin. (1) Cod penal. Tot în acest context, Colegiul penal reține că, după cum rezultă din prevederile art. 314 Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată, în procesul 7 judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit și sub toate aspectele, probele prezentate de părți, creându-le acestora condițiile necesare pentru cercetarea multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei. Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificând materialele dosarului, specifică că instanța de apel în privința obiectului discutat supra, corect a concluzionat că o condiție obligatorie de răspundere penală pentru excesul de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu, constă în faptul că trebuie să existe legătură directă între acțiunile făptuitorului, ca persoană cu funcție de răspundere, competențele ei, date prin lege sau printr-un act subordonat legii și urmările survenite. Urmările survenite în cazul dat nu au fost legate de atribuțiile de serviciu ale inculpatul Suhorebrov Serghei, or, ultimul gestiona cazinoul electronic „Adrenalyn” și a depistat că angajații cazinoului sustrag bani din aparatele de joc. Verificând informația și convingându-se de faptul sustragerii, Suhorebrov Serghei nu a anunțat în modul cuvenit organele competente, însă, abuzând de situația sa de serviciu a întreprins măsuri, de rând cu Busuioc Ruslan, pentru a întoarce o presupusă sumă de bani. Acțiunile săvârșite de către Suhorebrov Serghei și Busuioc Ruslan asupra părților vătămate Peasta Ecaterina și Vovc Roman, au fost întreprinse în afara orelor de serviciu ale inculpatului Busuioc Ruslan, iar Suhorebrov Serghei a apelat la ajutorul lui Busuioc Ruslan nu ca la un angajat al MAI, ci ca la un prieten al său, neavând cunoștință despre faptul că Busuioc Ruslan nu este în drept să întreprindă careva măsuri, având statut de inspector superior al MAI. Cu referire la argumentele din recursul declarat de acuzare privind individualizarea pedepsei, care nu cuprind referirea la concretele erori de drept, se atestă, că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii instanței de apel, denotă că instanța a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpaților în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Josan Dumitru în numele inculpatului Busuioc Ruslan. Verificând materialele dosarului în raport cu criticele punctate de recurent în cererea sa sub aspectul pct. 6), 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal ajunge la concluzia că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă în partea condamnării lui Busuioc Ruslan în baza art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată. La fel, cum au fost punctate raționamentele generale care au stat la baza inadmisibilității recursului declarat de procuror, în ce privește legalitatea hotărârii atacate prin prisma modalității de apreciere a probelor, Colegiul penal menționează că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile ce au dus la adoptarea soluției expuse în pct. 4 din prezenta decizie. 8 Din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Busuioc Ruslan de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal să fie legală și întemeiată, care se menține și de instanța de recurs. Mai mult, potrivit jurisprudenței constante a Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapa instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în cauză. Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică că, pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs. Or, în fapt și în drept, decizia instanței de apel corespunde tuturor normelor de drept procesual penal. Cât privește critica subsidiară invocată de recurent precum că instanța de apel la judecarea apelului declarat de partea apărării nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Instanța de recurs, menționează, că temeiul invocat de recurent - „nu sunt întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel. Or, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă, că instanța de apel corect a constatat fapta și circumstanțele săvârșirii infracțiunii de către inculpatul Busuioc Ruslan, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior, motivând concluzia de vinovăție a acestuia. 9 În acest context, Colegiul penal se raliază la raționamentele punctate în partea descriptivă a deciziei instanței de apel, care verificând probele cercetate de prima instanță a conchis, că anume Busuioc Ruslan a fost cel care i-a aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele lui Vovc Roman și a lovit-o cu mâinile peste față și cap pe Peasta Ecaterina, dorind să-l ajute pe Suhorebrov Serghei să clarifice situația apărută în cazinoul gestionat de ultimul, mai mult, Busuioc Ruslan avea statut de inspector principal al secției Nr. 4 Direcția Combatere Crimă Organizată din cadrul Departamentului MAI, în momentul când a sărit în ajutorul amicului său. Totodată, Busuioc Ruslan, era conștient de faptul că el deține așa statut și nu este în drept să acționeze după cum a procedat și să-l încurajeze pe Suhorebrov Serghei la săvârșirea abuzului asupra părților vătămate. Așadar, Colegiul penal enunță solidaritate cu concluziile instanței de apel care a considerat, că prima instanță a făcut o încadrare juridică corectă a acțiunilor lui Busuioc Ruslan, deoarece materialele cauzei mai denotă și faptul că nu Suhorebrov Serghei îi da indicații lui Busuioc Ruslan, ci Busuioc Ruslan a acționat în vederea cunoștințelor și aptitudinilor sale, oferindu-i ajutor lui Suhorebrov Serghei. Prin urmare, instanța de apel corect a găsit irelevant și argumentul apărării privitor la raportul de expertiză medico-legală nr. 1066/D din 05 iunie 2012 și a raportului de constatare medico-legală nr. 1542 din 13 aprilie 2012, privind cauzarea leziunilor corporale părții vătămate Peasta Ecaterina, deoarece prima instanță a pus la baza sentinței alte acte și anume: raportul de expertiză medico-legală nr. 1439/D din 05 iunie 2012 și raportul de constatare medico-legală nr. 1543 din 13 aprilie 2012 în privința lui Vovc Roman, precum și declarațiile părții vătămate, că i-au fost cauzate dureri fizice și psihice. Astfel, făcând o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul penal constată că alegațiile recurenților privitor la pretinsele erori judiciare reținute la calificarea juridică a acțiunilor inculpaților, stabilirii vinovăției și pedepsei acestora sunt vădit nefondate, iar instanța de apel, corect și-a motivat soluția de respingere a argumentelor invocate de procuror și apărare în acest sens. Față de cele ce preced, Colegiul penal amintește că aceste motive au fost obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la pronunțarea hotărârii de menținere a condamnării: inculpatului Busuioc Ruslan în baza art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de 3 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani; inculpatului Suhorebrov Serghei în baza art. 335 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități convenționale, în sumă de 6000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de gestionare a organizației comerciale și/sau obștească pe termen de 2 ani. Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în cauza deferită judecății, nu au fost admise careva erori de drept de către instanța de apel, iar alegațiile recurenților în acest aspect sunt vădit nefondate, neavând nici un suport probator. 10 Pe cale de consecință, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală, argumentată și întemeiată. În virtutea considerentelor expuse constatând că în cauză există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel în privința inculpaților, nefiind identificată de instanța de recurs prezența erorilor judiciare prevăzute de pct. 6), 8), 10) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către titularii cererilor de recurs.

În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin și de avocatul Josan Dumitru în numele inculpatului Busuioc Ruslan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, în cauza penală în privința lui Busuioc Ruslan Constantin și Suhorebrov Serghei Anatoli, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 11