1ra-735/16 — art.187 alin.2 lit.b, f și 187 alin.2 lit.f CP

1ra-735/16 — art.187 alin.2 lit.b, f și 187 alin.2 lit.f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-735/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, Petru Moraru,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin și avocatul Gordilă

Svetlana în numele inculpatului Gaponenco Dmitrii, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Burlac Anatolii Anatolii, născut la 15 mai 1995,

originar și domiciliat în mun.Chișinău,

str.Melestiu 32

și

Gaponenco Dmitrii Alexandru, născut la 08

noiembrie 1994, originar și domiciliat în

mun.Chișinău, str.Hristo Botev 15/2, ap.56

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

recunoscuți vinovați și condamnați:

- Burlac Anatolii în baza art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare

și în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare.

În temeiul art.90 Codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

- Gaponenco Dmitrii în baza art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal la 3 ani și 4 luni

închisoare. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

penală, a constatat că Burlac Anatolii, la 04 mai 2015, în jurul orei 16.30, prin înțelegere

prealabilă și împreună cu Gaponenco Dmitrii, aflîndu-se în apropierea Spitalului Clinic

Municipal Pentru Copii „V.Ignatenco” din str.Grenoble 149, mun.Chișinău, urmărind scopul

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, s-au apropiat de cet.Popov Victoria și i-au

smuls din mînă telefonul mobil de model „Nokia” la prețul de 1300 lei, în interiorul căruia se

afla cartela SIM cu nr.079107839, la prețul de 50 lei și portmoneul la prețul de 1000 lei, în

care se aflau bani în sumă de 940 lei, cardul bancar „Banca de Economii”, buletinul de

1

identitate a acesteia, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții

considerabile, în sumă totală de 3290 lei.

Tot el, Burlac Anatolii, la 16 mai 2015, în jurul orei 16.40, urmărind scopul sustragerii

deschise a bunurilor altei persoane, a intrat în scara blocului locativ din str.Testimițeanu 24/3,

mun.Chișinău, unde a sustras în mod deschis de la gîtul cet.Neamțu Nadejda un lănțișor din

aur, în valoare de 6000 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu în proporții considerabile.

stabilirii pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi hotărîri, conform ordinii stabilite pentru

prima instanța, prin care:

- inculpatului A.Burlac să-i fie stabilită pedeapsa în baza art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod

penal de 4 ani și 7 luni închisoare și în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal - de 4 ani și 7 luni

închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie

stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis;

- inculpatului D.Gaponenco în baza art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.34 și 82 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, în

penitenciar de tip închis.

Acțiunile civile să fie admise, dispunîndu-se încasarea prejudiciului material de la

A.Burlac în folosul lui N.Neamțu în mărime de 6000 lei și de la A.Burlac și D.Gaponenco, în

mod solidar, în folosul lui V.Popov în mărime de 940 lei.

În argumentarea soluției, procurorul a invocat că pedeapsa stabilită inculpaților este

prea blîndă, instanța eronat aplicînd în privința acestora prevederile art.90 Cod penal,

suspendînd condiționat executarea pedepsei, or, cu referire la A.Burlac, instanța urma să țină

cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, precum și de faptul că prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 08.10.2015, acesta a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) și

art.1921 alin.(2) lit.a) Cod penal, iar cu referire la D.Gaponenco, instanța urma să țină cont de

faptul că acesta, la data comiterii infracțiunii, avea antecedentele penale nestinse, în

conformitate cu art.111 alin.(1) lit.g) Cod penal.

fost admis apelul declarat de procuror, casată partial sentința, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului D.Gaponenco, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, potrivit ordinii

stabilite pentru prima instanță, prin care D.Gaponenco a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa, cu aplicarea art.34, 82

Cod penal, de 3 ani și 8 luni închisoare, fără amendă, cu executarea ei în penitenciar de tip

închis.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a stabilit situația de fapt

și vinovăția inculpaților, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei

săvîrșite o încadrare juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Cu referire la individualizarea pedepsei penale în privința lui A.Burlac, în temeiul art.7

și 75 Cod penal, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a aplicat pedeapsa sub

formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării ei pe termen de probă, care este

una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținînd cont de gradul de pericol al

infracțiunilor săvîrșite, de circumstanțele cauzei, de lipsa circumstanțelor agravante, de

persoana inculpatului, de comportamentul acestuia în timpul și după comiterea infracțiunii,

care a recunoscut integral vina și s-a căit sincer în cele săvîrșite.

2

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului D.Gaponenco, instanța de apel a considerat

că prima instanță eronat a indicat că acesta are antecedente penale stinse.

În acest sens, a reținut instanța de apel că, D.Gaponenco a fost anterior condamnat prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 04.04.2014 în baza art.186 alin.(2) Cod

penal, pedeapsa stabilită sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de 132 de

ore și neexecutată de inculpat, prin încheierea din 13.10.2014, a fost schimbată în 66 de zile

de privațiune de libertate, iar la 17.04.2015, D.Gaponenco a fost eliberat în legătură cu

ispășirea pedepsei. Astfel, instanța de apel a considerat că la data săvîrșirii infracțiunii

prevăzute la art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal - 04.05.2015, nu era expirat termenul de

stingere a antecedentelor penale, potrivit art.111 alin.(1) lit.g) Cod penal, catalogînd-o drept

recidivă.

S.Gordilă în numele inculpatului D.Gaponenco, care au solicitat:

- procurorul care, invocînd art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală,

casarea acesteia în privința inculpatului A.Burlac, cu dispunerea rejudecării cauzei în partea

dată de către aceeași instanță, pe motiv că: - instanța de apel eronat nu a aplicat prevederile

art.84 alin.(4) Cod penal, or, la data examinării cauzei penale în ordine de apel, era în vigoare

decizia Curții de Apel Chișinău din 08.10.2015, prin care inculpatul a fost condamnat în baza

art.186 alin.(2) lit.c),d) și art.192 alin.(2) lit.a) Cod penal; - instanțele de fond neîntemeiat au

aplicat în privința acestuia prevederile art.90 Cod penal, or, A.Burlac a fost condamnat pentru

două infracțiuni de jaf;

- avocatul S.Gordilă în numele inculpatului D.Gaponenco care, invocînd temeiul

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, casarea deciziei instanței

de apel, cu menținerea sentinței, pe motiv că prima instanță just a apreciat că, în speță, este

aplicabil art.90 alin.(4) Cod penal, or, în temeiul art.111 alin.(1) lit.e) Cod penal, inculpatul

nu are antecedente penale, deoarece prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din

04.04.2014, lui D.Gaponenco i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității de 132 de ore, iar prin încheierea din 13.10.2014, pedeapsa neexecutată a

fost schimbată în 66 de zile de privațiune de libertate, ultimul act judecătoresc nefiind, de

fapt, o sentință, ceea ce face imposibilă punerea lui la baza deciziei instanței de apel,

pedeapsa stabilită fiind una mai blîndă decît închisoarea.

Colegiul penal consideră că recursul ordinar declarat de procuror urmează a fi respins, iar

recursul ordinar declarat de avocatul S.Gordilă în numele inculpatului D.Gaponenco urmează

a fi admis din următoarele considerente.

Cu referire la recursul procurorului.

Potrivit textului recursului, ca temei de casare a deciziei instanței de apel este invocat

art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de

apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, sau aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul constată că, nici unul din temeiurile la care se referă autorul recursului nu sînt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de casare a deciziei

instanței de apel.

După cum rezultă din conținutul recursului, procurorul nu este de acord cu pedeapsa

stabilită inculpatului A.Burlac, invocînd că instanța de apel eronat nu a aplicat în privința

acestuia prevederile art.84 alin.(4) Cod penal, precum și neîntemeiat a aplicat dispozițiile

art.90 Cod penal.

3

Conform art.434 Cod de procedură penală, judecînd recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza

materialelor din dosar ținînd seama, după caz, de opinia părților expusă în referință ori în

ședință, dacă au participat la ea, și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Judecînd recursul ordinar declarat de procuror, prin prisma normelor citate, Colegiul

penal conchide că, motivele invocate de recurent nu sînt întemeiate.

În context, Colegiul penal ține cont de faptul că, în partea descriptivă a deciziei,

instanța de apel urmează să expună succint faptele de săvîrșirea cărora inculpatul este

declarat vinovat sau a învinuirii sub care a fost pus, fondul apelului, conținutul solicitărilor

părților participante în ședința judiciară, argumentele suplimentare, concluzia generală a

instanței pe marginea apelului și temeiurile de fapt și de drept, motivele adoptării soluției

respective, să se pronunțe asupra tuturor motivelor indicate în apel, precum și dispozitivul

deciziei trebuie să corespundă concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă.

Astfel, instanța de recurs constată că argumentele recurentului, formulate în temeiul

statuat la pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, nu-și găsesc confirmare, or, instanța

de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, dispozitivul deciziei fiind concordant

motivării soluției și clar expus. În situația respectivă, decizia instanței de apel recurată fiind în

corespundere cu prevederile art.417 alin.(1) Cod de procedură penală.

Mai mult, Colegiul penal sesizează că recurentul, deși invocă drept temei pentru recurs

pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, acesta nu indică exact care anume din

motivele cuprinse în respectivul temei pentru recurs, le consideră pertinente întru admiterea

recursului ordinar declarat și casarea deciziei instanței de apel.

Subsecvent, cu referire la argumentele recurentului, formulate în temeiul statuat la

pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal consideră că instanța de apel

corect a respins apelul procurorului în partea ce îl vizează pe A.Burlac.

Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță just a individualizat pedeapsa în

baza art.7, 75 Cod penal și corect a aplicat pedeapsa închisorii inculpatului A.Burlac cu

aplicarea art. 90 Cod penal, suspendînd condiționat executarea ei pe termen de probă,

considerînd-o una echitabilă și proporțională faptelor comise, ținînd cont de gradul de pericol

social al acestora, de persoana inculpatului, de faptul că acesta a recunoscut vina, s-a căit

sincer în cele comise, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, astfel asigurînd realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității

sociale și prevenirii săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și din partea altor

persoane.

Totodată, Colegiul penal consideră corecte concluziile instanței de apel în ce privește

solicitarea procurorului privind aplicarea în privința inculpatului A.Burlac a prevederilor

art.84 alin.(4) Cod penal, pe motiv că acesta a fost condamnat prin decizia instanței de apel la

08.10.2015 în baza art.186 alin.(2) și 1921 alin.(2) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel just a reținut prevederile art.469 alin.(1) pct.11), art.470

alin.(1), art.471 alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit cărora la executarea pedepsei,

instanța de judecată soluționează chestiunile cu privire la schimbările în executarea unor

hotărîri și anume, executarea sentinței în cazul existenței altor hotărîri neexecutate, dacă

aceasta nu a fost soluționată la adoptarea ultimei hotărîri, care se soluționează de către

instanța de judecată din raza de activitate a organului sau a instituției care execută pedeapsa.

Potrivit art.84 alin.(4) Cod penal, conform prevederilor alin.(1)-(3) se stabilește

pedeapsa și în cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată

este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvîrșite înainte de pronunțarea sentinței în

4

prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet

sau parțial, în baza primei sentințe.

Avînd în vedere normele citate, Colegiul penal este de acord cu concluzia instanței de

apel, potrivit căreia nu pot fi aplicate prevederile art.84 alin.(4) Cod penal în privința

inculpatului A.Burlac, care a fost condamnat prin decizia Curții de Apel Chișinău din

08.10.2015, hotărîre ce nu este irevocabilă, această chestiune poate fi soluționată la etapa

punerii în executare a sentinței de condamnare, procurorul responsabil, urmînd să se adreseze

cu un demers către instanța de judecată din raza de activitate a instituției care execută

pedeapsa, prin care să solicite aplicarea prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul consideră că pedeapsa este stabilită inculpatului

ținîndu-se seama de prevederile art.61, 75-76 Cod penal, de gradul prejudiciabil al

infracțiunilor săvîrșite, de persoana vinovatului, de toate circumstanțele cauzei care agravează

ori atenuează răspunderea, și conchide că pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării ei pe un termen de probă, aplicată lui A.Burlac, este echitabilă și

proporțională faptelor comise.

Totodată, Colegiul atestă că, argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate

în apel, iar instanța de apel le-a examinat minuțios, pronunțîndu-se argumentat și detaliat

asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Potrivit art.435 alin.(1) Cod de procedură penală, judecînd recursul declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, instanța de recurs respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, recursul ordinar declarat de procuror

urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul S.Gordilă în numele inculpatului

D.Gaponenco.

Colegiul penal constată că autorul recursului a invocat ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, pe motiv că prima

instanță just a apreciat că, în speță, este aplicabil art.90 alin.(4) Cod penal, or, în temeiul

art.111 alin.(1) lit.e) Cod penal, D.Gaponenco nu are antecedente penale, iar instanța de apel

neîntemeiat a considerat că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat.

Astfel, după cum s-a menționat mai sus, avocatul a contestat decizia instanței de apel

nefiind de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului D.Gaponenco, invocînd că acesta nu a

comis infracțiunea în stare de recidivă, iar instanța incorect a aplicat în privința lui

prevederile art.34, 82 Cod penal și neîntemeiat a considerat că în privința inculpatului nu pot

fi aplicate prevederile art.90 Cod penal.

Verificînd argumentele invocate de recurent la acest capitol, Colegiul penal constată

că, potrivit deciziei instanței de apel, apelul procurorului a fost admis și s-a pronunțat o nouă

hotărîre, prin care inculpatului D.Gaponenco în baza art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal i-a

fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, în penitenciar de tip închis. În motivarea soluției

date, instanța a indicat că inculpatul a comis infracțiunea imputată în prezența recidivei, iar

potrivit art.82 Cod penal, mărimea pedepsei nu poate fi mai mica de jumătate din maximumul

celei mai aspre pedepse, prevăzute de sancțiunea infracțiunii, la ziua comiterii acesteia.

În acest sens, Colegiul penal conchide că instanța de apel a comis o eroare de drept,

deoarece prima instanță, la stabilirea pedepsei inculpatului, corect a reținut că antecedentul

5

penal anterior este stins, iar argumentele procurorului că în cauză este prezentă starea de

recidivă, prevăzută de art.34 Cod penal, sînt neîntemeiate.

Din speța supusă judecării se constată că, inculpatul D.Gaponenco, anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 04.04.2014, în baza art.186

alin.(2) Cod penal, la 132 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității. În legătură cu

faptul că inculpatul nu a executat integral pedeapsa, prin încheierea Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău din 13.10.2014, i-a fost înlocuită munca neremunerată în folosul comunității

cu 66 de zile de închisoare, care a fost executată de inculpat, acesta fiind eliberat din detenție

la 17.04.2015.

Conform art.111 alin.(1) lit.e) Cod penal, se consideră ca neavînd antecedente penale

persoanele condamnate la o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea - după executarea

pedepsei. Elocventă în acest sens este și doctrina penală, prin care se susține că nu pot fi

considerate drept condamnate cu închisoarea persoanele condamnate la amendă, cărora apoi

le-a fost înlocuită cu închisoarea, în condițiile prevăzute de art.64 alin.(5) Cod penal.

În opinia Colegiului penal, aceste considerente teoretice, sînt aplicabile și persoanelor

condamnate la muncă neremunerată în folosul comunității, cărora apoi le-a fost înlocuită

pedeapsa respectivă cu închisoarea, în condițiile prevăzute de art.67 alin.(3) Cod penal.

Învederînd cele expuse mai sus, Colegiul statuează că, în prezenta speță, la momentul

săvîrșirii infracțiunii imputate inculpatului, la data de 04.05.2015, antecedentele penale ale

acestuia erau stinse, fiindcă pedeapsa stabilită cu muncă neremunerată în folosul comunității

de 132 de ore, prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 04.04.2014, se consideră

executată, la momentul cînd inculpatul a executat pedeapsa înlocuită prin încheierea instanței

din 13.10.2014, adică la 17.04.2015.

În susținerea poziției date, instanța de recurs menționează că, în sensul art.34 Cod

penal, recidiva are loc în cazul săvîrșirii cu intenție a unei/unor infracțiuni, pentru care

persoana este condamnată prin sentință definitivă, fapt prevăzut și în pct.15 al Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce

vizează individualizarea pedepsei penale.

Potrivit art.466 Cod de procedură penală, la hotărîri definitive se atribuie acele hotărîri

judecătorești, prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile de condamnare,

de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac - apelul

și recursul ordinar, însă încheierea Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 13.10.2014, prin

care a fost înlocuită munca neremunerată în folosul comunității cu zile de închisoare,

conform art.67 alin.(3) Cod penal, nu reprezintă o sentință definitivă, ci un act judecătoresc

emis, în vederea soluționării chestiunii cu privire la schimbarea în executarea unei hotărîri

definitive.

Generalizînd cele expuse, Colegiul penal conchide că, în situația expusă, instanța de

apel incorect a considerat că inculpatul a săvîrșit infracțiunea în prezența recidivei și are

antecedente penale nestinse, prin ce a admis o eroare de drept și, în consecință, greșit a admis

apelul procurorului, pronunțînd o nouă hotărîre în partea stabilirii pedepsei inculpatului

D.Gaponenco, cu numirea unei pedepse mai aspre decît cea numită de prima instanță,

interpretînd eronat prevederile legale.

Totodată, Colegiul penal consideră că pedeapsa stabilită de prima instanță inculpatului

D.Gaponenco este corectă, fiind în limitele sancțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) Cod penal,

respectîndu-se și prevederile art.3641 Cod de procedură penală. La fel, Colegiul consideră

întemeiate concluziile instanței referitor la posibilitatea aplicării în privința inculpatului a

dispozițiilor art.90 Cod penal, ținînd cont de faptul că antecedentul penal anterior este stins,

inculpatul are o vîrstă tînără, a recunoscut vina și s-a căit în cele comise, a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prin urmare

6

instanța corect a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia poate avea loc fără

izolarea lui de societate.

În contextul celor statuate, Colegiul atestă că, sentința este legală și întemeiată, motiv

pentru care se apreciază că apelul declarat de procuror în privința lui D.Gaponenco greșit a

fost admis, din care considerente decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu menținerea

sentinței adoptată de prima instanță, în privința acestuia.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2015, în privința inculpatului Burlac Anatolii, cu

menținerea hotărîrii contestate în această parte.

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Gordilă Svetlana în numele inculpatului

Gaponenco Dmitrii, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

decembrie 2015, în privința lui Gaponenco Dmitrii și menține sentința Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău din 13 octombrie 2015, prin care Gaponenco Dmitrii a fost condamnat în baza

art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură

penală, la 3 ani și 4 luni închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei

aplicate a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Celelalte dispoziții ale hotărîrii contestate, se mențin.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 12 mai 2016.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Petru Moraru

Copia corespunde originalului Elena Covalenco

7