1ra-1629/16 — art.327 alin.1 CP

1ra-1629/16 — art.327 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1629/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, declarat de

avocații Druță Boris, Burlacu Marcel și Coșleț Petru în numele inculpaților

Saviuc Piotr Piotr, născut la 29 aprilie

1967, originar din or.Florești, domiciliat în

mun.Chișinău, bd.Cuza -Vodă 19/7, ap.21,

Manole Anatolie Nicolae, născut la 30

ianuarie 1978, originar din s.Chițcani, r-nul

Telenești, domiciliat în mun.Chișinău,

str.Mihai Sadoveanu 24/2, ap.25

și

Guzun Chiril Chiril, născut la 27 aprilie

1979, originar din s.Ratuș, r-nul Criuleni,

domiciliat în s.Drăsliceni, r-nul Criuleni.

Termenul examinării cauzei:

24.12.2015 - 18.05.2016,

26.07.2016 - 26.10.2016.

C O N S T A T Ă :

recunoscuți vinovați și condamnați:

- Saviuc Piotr în baza art.327 alin.(1) Cod penal la 2 închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 5 ani, iar în temeiul art.90

Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată pe un termen de probă de 2

ani;

- Manole Anatolie în baza art.327 alin.(1) Cod penal la 2 închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 5 ani, iar în temeiul art.90

Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată pe un termen de probă de 2

ani;

- Guzun Chiril în baza art.327 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 300

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un

termen de 5 ani.

1

Prin aceeași sentință au fost condamnați Crudu Vadim și Ojog Vitalie, în privința

cărora hotărârile judecătorești nu se contestă.

activînd în cadrul MAI, fiind persoane publice, cărora, într-o instituție de stat, le-au fost

acordate permanent, prin stipularea legii și prin numire, drepturi și obligații în vederea

exercitării funcțiilor autorității publice, încălcând prevederile art.22 alin.(1) lit.a), b), d), f),

g) din Legea cu privire la funcția și statutul funcționarului public nr.158-XVI din 04 iulie

2008, prin care sunt obligați să respecte Constituția și legislația în vigoare, drepturile și

libertățile cetățenilor, să îndeplinească cu responsabilitate atribuțiile de serviciu, să

respecte normele de conduită profesională și regulamentul intern, prevederile art.12, 26 din

Legea cu privire la poliție nr.416-XII din 18.12.1990, prin care sunt obligați să respecte

atribuțiile poliției și responsabilitatea colaboratorului poliției, pct.15 lit.i) și j) din Codul de

etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.481 din

10.05.2006, prin care sunt obligați să se opună tuturor formelor de corupție din poliție, să

informeze superiorii și celelalte organe competente referitor la toate cazurile de corupție

din poliție, pct.5.3.2 ale Instrucțiunii nr.449-69/GEN din 29.11.2002, aprobată ordinul nr.

449-69/GEN din 29.11.2002, prin care sunt obligați în caz de depistare a obiectelor

interzise pentru transportare, să întocmească un proces-verbal de ridicare a acestora, cu

adoptarea unei decizii în conformitate cu legislația în vigoare și acționând contrar

activității organelor de poliție, care mizează pe respectarea personalității cetățenilor,

constituind un garant al apărării demnității, drepturilor, libertăților și intereselor lor

legitime, apărării cetățenilor indiferent de situația lor socială, patrimonială, de apartenența

națională, de rasă, sex și vârstă, de studii și limbă, de atitudinea față de religie, de

convingerile politice și de altă natură, prin abuz de serviciu au subminat autoritatea statului

reprezentat prin organele de poliție, cauzând daune în proporții considerabile intereselor

publice în următoarele circumstanțe:

Saviuc Piotr, activând în funcția șef de tură al biroului control special al secției de

poliție în Aeroportul Internațional Chișinău al Comisariatului de poliție în Transport

Aerian al Direcției Poliției, în baza ordinului MAI nr.256 EF din 13.06.2008, la data de 04

mai 2010, aproximativ la ora 12.35-12.36, fiind la locul de muncă, în biroul de serviciu

al CPT Aerian din incinta Aeroportului Chișinău din bd.Dacia 80/3, mun.Chișinău,

împreună cu Crudu Vadim, care exercita funcția de șef-adjunct de tură al biroului control

al secției de poliție în Aeroportul Chișinău al Comisariatului de poliție în Transport al

Direcției Poliției în Transport, folosind intenționat situația de serviciu în interes material,

au primit de la Petcu Gheorghii bani în sumă de 250 euro, ce constituie 4175,50 lei, pentru

a-i permite de a traversa frontiera de Stat cu mijloace bănești în sumă de 14.000 euro.

Tot el, la 12 mai 2010, aproximativ la ora 18.21, fiind la locul de muncă, în biroul

de serviciu al Comisariatului de poliție în Transport Aerian din incinta Aeroportului

Chișinău, pe bd.Dacia 80/3, mun.Chișinău, împreună cu Ojog Vitalie, care exercita funcția

de inspector superior al Biroului de Combatere al Crimelor Patrimoniale a Comisariatului

de poliție în Transport Aerian al Direcției Poliției în Transport, folosind intenționat situația

de serviciu în interes material, au primit de la Orlenco Diana bani în sumă de 100 dolari, ce

constituie 1255,00 lei, pentru a-i permite traversarea frontierei de Stat.

Manole Anatolie, activând în funcția de inspector al postului de control migrațional al

secției de poliție în Aeroportul internațional Chișinău, al Comisariatului de poliție în

Transport Aerian al Direcției Poliției în Transport, în baza ordinului MAI nr.350 EF din

08.08.2008, la data 09 mai 2010, aproximativ la ora 07.01, fiind la locul de muncă, în biroul

de serviciu al CPT Aerian din incinta Aeroportului Chișinău, din bd.Dacia 80/3,

mun.Chișinău, folosind intenționat situația de serviciu în interes material, a primit de la Bivol

2

Vasile bani în sumă de 20 euro, ce constituie 322,30 lei, pentru a-i permite de a traversa

frontiera de Stat cu 10 cartușe de țigări.

Tot el, la 12 mai 2010, aproximativ la ora 15.38-15.40, fiind la locul de muncă, în

biroul de serviciu al Comisariatului de poliție în Transport Aerian din incinta Aeroportului

Chișinău, din bd. Dacia 80/3, mun.Chișinău, folosind intenționat situația de serviciu în

interes material, a primit de la cet.Sacalî Piotr bani în sumă de 170 lei, pentru a-i permite

trecerea frontierei de Stat.

Tot el, la 25 mai 2010, aproximativ la ora 06.01, fiind la locul de muncă, în biroul

de serviciu al CPT Aerian din incinta Aeroportului Chișinău din bd.Dacia 80/3, mun.

Chișinău, folosind intenționat situația de serviciu în interes material a primit de la cet.

Gorșovschi Vasile bani în sumă de 500 ruble rusești, ce constituie 205,30 lei, pentru a-i

permite traversarea frontierei de Stat.

Guzun Chiril, activând în funcția de șef-adjunct de tură al Comisariatului de

Poliție în Transportul Aerian al Direcției Poliției în Transport, în baza ordinului MAI nr.

56 din 15 februarie 2008, la data de 02 mai 2010, aproximativ la ora 18.35, fiind la locul

de muncă, în biroul de serviciu al Comisariatului de Poliție în Transportul Aerian din

incinta aeroportului Chișinău din bd.Dacia 80/3, mun.Chișinău, folosind intenționat

situația de serviciu în interes material, a primit de la Erdogan Raisa bani în sumă de 20 de

euro, ce constituie 333,40 lei, pentru a-i permite de a traversa frontiera de Stat.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui P.Saviuc, Ch.Guzun și

A.Manole să le fie stabilită o pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 5 ani, cu executarea

pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis, pe motiv că instanța nu a reținut că

inculpații au săvârșit faptele în calitate de persoane publice și au acționat contrar activității

organelor de poliție care mizează pe respectarea personalității cetățenilor, constituind un

garant al apărării demnității, drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, prin abuz de

serviciu au subminat autoritatea statului reprezentat prin organele de poliție; - la stabilirea

pedepsei, instanța nu a luat în considerație persoana inculpaților, că au comis fapta din

intenție, cât și de faptul că pedeapsa penală are drept scop de a restabili echitatea socială,

corectarea inculpaților, prevenirea din partea acestora, precum și a altor persoane

comiterea de noi infracțiuni;

- inculpatul P.Saviuc, care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie dispusă achitarea sa de sub învinuirea înaintată, argumentând prin

faptul că, la adoptarea sentinței prima instanță nu a ținut cont de prevederile art.385

alin.(1) Cod de procedură penală, și nici nu a luat în considerație că dânsul activează în

organele de poliție de mulți ani, deține o experiență profesională bogată, a fost decorat cu

insigna „Colaborator emerit”, cu Diplomă de Onoare, cu Crucea „Pentru merit, clasa, 2”,

toate aceste mențiuni avîndu-le grație profesionalismului și onestității sale, care

demonstrează încă o dată nevinovăția sa în comiterea faptei incriminate;

- avocatul P.Coșleț în numele inculpatului Ch.Guzun, care a solicitat casarea

acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă achitarea acestuia de sub

învinuirea înaintată, motivând că instanța nu a dat apreciere declarațiilor martorului

A.Arghirii, date în cadrul cercetării judecătorești, unde a relatat că, la 02.05.2010 a fost în

serviciu împreună cu inculpatul Ch.Guzun, însă nu a văzut ca dînsul să fi primit careva

sume de bani de la cineva, inclusiv și de la R.Erdogan; - biroul în care s-au efectuat

înregistrările video nu este asemănător celui de la serviciu, safeul din birou, este amplasat

de partea dreaptă a mesei, pe când cel din secvențe, este amplasat de partea stângă, masa

3

din birou este de culoare întunecată, pe când cea prezentată în secvențe este de culoare

deschisă, fapt ce impune a concluziona că instanța a avut o atitudine părtinitoare față de

inculpatul Ch.Guzun; - probele prezentate de către partea acuzării în susținerea învinuirii

inculpatului sunt acumulate cu grave încălcări ale normelor de drept procesual-penal, iar în

consecință urmau a fi excluse de către instanța de judecată, reieșind din considerentul că,

la emiterea ordonanței directorului CCCEC din 14.04.2010 și încheierii judecătorului de

instrucție din 14.04.2010 nu era pornit dosar penal în privința inculpatului, ceea ce

contravine prevederilor art.279 alin.(1) Cod de procedură penală;

- avocatul D.Bogatu în numele inculpatului A.Manole, care a solicitat casarea

acesteia, pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie dispusă achitarea ultimului de sub

învinuirea înaintată, indicându-se că prima instanță nu a luat în considerație unele aspecte

ce atribuie probelor administrate un caracter ilegal, deoarece atât din actele cauzei, cât și

din depozițiile martorilor reiese că autodenunțările ce au avut loc cu mult timp după

cazurile pretinse a fi ilegale, au fost obținute cu aplicarea constrângerii din partea

organului de urmărire penală față de V.Bivol, P.Sacalî și V.Gorșovschi, astfel urmând a fi

excluse ca probă potrivit prevederilor art.94 Cod de procedură penală.

admise apelurile declarate, inclusiv și din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură

penală, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima

instanță, prin care s-a dispus încetarea procesului penal în privința inculpaților Guzun

Chiril, Saviuc Piotr și Manole Anatolie, în legătură cu expirarea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală.

În motivarea soluției date instanța de apel a conchis că vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii prevăzute la art.327 alin.(1) Cod penal a fost pe deplin dovedită în

prima instanță, prin probe pertinente și concludente, care coroborează inclusiv și cu

circumstanțele de fapt reținute pe cauză, însă inculpații nu pot fi pedepsiți pentru

infracțiunea comisă, pe motiv că a intervenit termenul prescripției tragerii la răspundere

penală care, potrivit art.60 Cod penal, expiră după 5 ani de la comiterea unei infracțiuni

mai puțin grave, astfel că procesul penal în privința acestora urma a fi încetat.

- inculpatul C.Guzun și avocatul P.Coșleț în numele acestuia care, invocând ca

temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea înaintată, invocând că probele

prezentate de către partea acuzării în susținerea învinuirii inculpatului urmau a fi excluse

de către instanță, fiind acumulate cu grave încălcări ale normelor de drept procesual-penal,

și anume art.279 alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit căruia organul de urmărire

penală efectuează acțiunile de urmărire penală în strictă conformitate cu prevederile

prezentului cod și numai după pornirea urmăririi penale, cu excepția acțiunilor prevăzute la

art.118, 130, care pot fi efectuate și până la pornirea urmăririi, iar potrivit materialelor

cauzei, la emiterea ordonanței directorului CCCEC din 14.04.2010 și încheierii

judecătorului de instrucție din 14.04.2010 nu era pornit dosar penal în privința

inculpatului, iar instanța de apel a ignorat aceste argumente, fără a le da apreciere; -

instalarea camerei de luat vederi pînă la pornirea dosarului penal constituie o violare a art.8

CtEDO, avînd în vedere că, potrivit reglementărilor procesual-penale naționale, biroul de

serviciu cade sub incidența noțiunii de „domiciliu”, iar astfel de acțiuni constituie un abuz

din partea organelor de urmărire penală; - urmau a fi anulate procesele-verbale de

interceptare a convorbirilor din 03.05.2010, anexa nr.6 la procesul-verbal din 03.05.2010,

și procesul-verbal din 03.05.2010 de verificare a anulării procesului verbal de interceptare

4

a convorbirilor din 03.05.2010, pe motiv că aceste acțiuni de urmărire penală s-au efectuat

în baza dosarului penal nr.2010036340 pornit la 04.05.2010, în baza ordonanței din

04.05.2010 și în baza încheierii judecătorului de instrucție din 05.05.2010; - procesul-

verbal din 22.02.2013, prin care s-au corectat datele din actele procedurale sus-menționate,

pe motiv că s-au admis careva erori materiale, neîntemeiat a fost reținut de instanță în

confirmarea vinovăției inculpatului, și în temeiul art.94 Cod de procedură penală, nu putea

fi pus la baza sentinței; - instanța de apel neîntemeiat a respins demersul părții aparării

privind audierea martorului S.Caraman;

- inculpatul P.Saviuc care, invocând ca temei pentru recurs prevederile art.427

alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie dispusă achitarea sa de comiterea faptei incriminate,

argumentând că nu poate fi admis ca probă procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere

după fotografie din 18.06.2010, pe motiv că a fost efectuat cu încălcarea prevederilor

art.16 alin.(1) Cod de procedură penală, mai mult că martorul D.Orlenco nu era sigură că

al doilea polițist era anume el, declarațiile acesteia bazându-se pe presupuneri, deoarece

fapta a fost comisă cu mult timp în urmă și nu își poate aminti cu exactitate cine anume a

estorcat bani de la ea; instanțele de fond nu au ținut cont de prevederile art.385 alin.(1)

Cod de procedură penală, și nici nu au luat în considerație că dînsul activează în organele

de poliție de mulți ani, deține o experiență profesională bogată, a fost decorat cu insigna

„Colaborator emerit”, cu Diplomă de Onoare, cu Crucea „Pentru merit, clasa, 2”, toate

aceste mențiuni avându-le grație profesionalismului și onestității sale, care demonstrează

încă o dată nevinovăția sa în comiterea faptei incriminate.

2015, au fost admise recursurile ordinare declarate de avocatul Coșleț Petru în numele

inculpatului și inculpatul Guzun Chiril și de inculpatul Saviuc Piotr, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2015, în cauza penală în privința lui

Guzun Chiril și Saviuc Piotr și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a considerat a nu se expune asupra

argumentelor formulate în recursurile de pe rol, din motiv că în instanța de apel, cauza

penală nu a fost examinată de un complet compus potrivit legii, potrivit Regulamentului

privind modul de desribuie aleatorie a dosarelor pentru examinare în instanțele

judecătorești.

admise din alte motive, inclusiv și din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură

penală, apelurile procurorului, inculpatului P.Saviuc, a avocatului P.Coșleț în numele

inculpatului C.Guzun, a avocatului D.Bogatu în numele inculpatului A.Manole, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care P.Saviuc, Ch.Guzun și A.Manole au fost recunoscuți vinovați în baza art.327 alin.(1)

Cod penal și liberați de pedeapsă penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală, potrivit art.60 Cod penal.

7.1. În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, prima instanță în cadrul

cercetărilor judecătorești minuțios și sub toate aspectele a examinat probele administrate în

cauză și, în baza unei analize și aprecieri ample a acestora, prin prisma prevederilor art.101

Cod de procedură penală, just a ajuns la concluzia că acțiunile inculpaților corect au fost

încadrate în baza art.327 alin.(l) Cod penal, deoarece concordă cu circumstanțele de fapt

ale cauzei.

Concluziile privind vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor menționate au

fost bazate pe declarațiile martorilor Gh.Petcu, V.Răducan, D.Orlenco, R.Erdogan,

5

V.Bivol, V.Gorșovschi, cît și probele scrise - procesele verbale de autodenunțare din

28.05.2010, 23.08.2010, 11.08.2010, 10.09.2010, 28.07.2010, de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 18.06.2010, 30.07.2010, 03.09.2010, 11.08.2010, 13.09.2010,

28.07.2010, de examinare a casetei video cu imagini video din 08.12.2010, 09.06.2010,

14.05.2010, 24.08.2010, 10.05.2010, 14.05.2010, 15.12.2010, de interceptare a

înregistrărilor de imagini și convorbiri din 05.05.2010, 13.05.2010, 05.05.2010,

09.06.2010, 13.05.2010, 25.05.2010, de examinare a agendelor inspectorului operativ de

serviciu din 05.04.2011, ordonanța procurorului din 01.03.2011.

Prin urmare, reținând probele sus menționate, instanța a conchis că prin acestea se

dovedește vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.327 alin.(1)

Cod penal, acțiunile lor întrunind elementele constitutive ale laturii obiective și subiective

a infracțiunii menț ionate.

În contextul enunțat supra, instanța de apel a considerat ca fiind nefondate și

nejustificate solicitările din apelurile avocaților și inculpaților privind achitarea lui

P.Saviuc, Ch.Guzun, A.Manoli de sub învinuirea adusă, or, vinovăția acestora a fost

demonstrată în afara oricăror dubii în ședința de judecată.

La fel, instanța a respins alegațiile lui P.Saviuc, precum că nu a fost implicat în cele

incriminate, deoarece aceste vin în contrazicere cu declarațiile martorului V.Răducan,

colaborator al DPT, care în ședința de judecată a confirmat că, la 04.05.2010, a discutat cu

P.Saviuc despre motivele reținerii în Aeroport a rudei sale Gh.Petcu și acesta l-a asigurat

că problemele rudei sale s-au rezolvat și acesta a plecat deja în Italia, ceea ce denotă că

P.Saviuc a fost implicat în estorcarea de bani de la Gh.Petcu.

Argumentele apărării privind declararea nulității proceselor-verbale de prezentare

martorilor D.Orlenco și Gh.Petcu spre recunoaștere a persoanelor după fotografie din

18.06.2010 și 12.05.2010, pe motiv că acestea contravin art.116 alin.(6) Cod de procedură

penală, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate, considerând că careva încălcări ale normei

enunțate nu a avut loc, fiindcă acțiunea privind prezentarea persoanei spre recunoaștere a

lui D.Orlenco a fost planificată pentru data de 15.07.2010, lui P.Saviuc fiindu-i asigurată

asistență juridică pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală în temeiul art.70 Cod de

procedură penală, în persoana avocatului A.Hromcenco, mandat nr.132 din 15.07.2010

(f.d.22 v.3), însă aceasta, prin cerere scrisă a refuzat de a participa la această acțiune

procesuală, solicitând să fie anunțat despre acțiunea procesuală cu cel puțin 5 zile înainte și

prin citație, iar martorul D.Orlenco, care la data de 15.07.2010 s-a prezentat în fața

organului de urmărire penală pentru participarea la acțiunea procesuală „prezentarea spre

recunoaștere”, prin cerere scrisă a comunicat organului de urmărire penală că ea este

locuitor al Transnistriei, întâmpină greutăți la deplasarea în partea dreaptă a Nistrului, că

planifică în scurt timp plecarea peste hotare, solicitând efectuarea recunoașterii persoanei

după fotografie, de unde reiese că organul de urmărire penală motivat a efectuat

recunoașterea persoanei după fotografii.

La fel, și în cazul lui Gh.Petcu nu a fost posibilă asigurarea prezenței lui P.Saviuc la

acțiunea de prezentare a persoanei spre recunoaștere, fiindcă din raportul inspectorului

Direcției nr.2-c a DGA a CCCEC, S.Caraman a fost stabilit că P.Saviuc la data de

21.06.2010 acuza probleme de sănătate, fiind internat într-o instituție medicală, așa că

acțiunile de urmărire penală nu puteau să pericliteze activitățile cotidiene ale martorilor,

astfel încât organul de urmărire penală a fost motivat să prezinte spre recunoaștere

persoana pe fotografie, în condițiile când au fost respectate celelalte prevederi legale,

stipulate în art.116 Cod de procedură penală, prin urmare procesele-verbale privind

6

prezentarea spre recunoaștere după fotografie în cazul martorilor Gh.Petcu și D.Orlenco

sunt probe pertinente, veridice, admisibile și utile de a fi puse la baza sentinței, care

dovedesc vinovăția inculpatului.

Argumentele inculpatului P.Saviuc, precum că nu s-a luat în considerație faptul că

el activează de mulți ani în organele de poliție, deține o experiență profesională bogată

pentru ce a și fost decorat, instanța de apel le-a considerat nepertinente în cauză or, toate

aceste caracteristici nu demonstrează nevinovăția sa și nu combat probele pertinente,

concludente, utile și veridice prezentate de procuror în ședința de judecată care indică

direct la vinovăția acestuia.

Instanța de apel a respins și motivele invocate de partea apărării P.Coșleț în numele

inculpatului Ch.Guzun, cu privire la nevinovăția acestuia și că probele ar fi fost

instrumentate cu încălcarea art.8 din CEDO, art.7 alin.(l); 279 alin.(l), (2) Cod de

procedură penală și art.7 alin.(1) lit.a) din Legea privind activitatea operativă de

investigații, și anume - interceptarea și înregistrarea de imagini în perioada 02.05.2010-

03.05.2010, din care reiese că la 02.05.2010 Ch.Guzun, fiind în biroul de serviciu, a primit

mijloace bănești de la martorul R.Erdogan.

Verificând aspectele de ilegalitate invocate de avocat, instanța a reținut că acțiunile

procesuale petrecute din 02.05.2010 pană la 04.05.2010, au fost dobândite legal în

conformitate cu legislația în vigoare, în baza Legii cu privire la activitatea operativă de

investigați, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.(1) lit.b) și art.10 din Legea privind

activitatea operativă de investigații și cu autorizarea judecătorului de instrucție, potrivit

încheierii nr.13-203/10 din 14.04.2010, prin care s-au autorizat instalarea aparatelor audio-

video pe un termen de 30 zile și cercetarea biroului de control special, amplasat în zona de

securitate din cadrul Aeroportului Internațional Chișinău cu instalarea în el a aparatelor

audio-video.

Astfel, instanța a indicat că, legalitatea acțiunilor petrecute până la pornirea urmăriri

penale, au fost bazate pe prevederile Legii privind activitatea operativă de investigații și

anume art.2, art.6 alin.(2), care prevăd că măsurile operative de investigații se înfăptuiesc

numai în conformitate cu legislația și numai în cazul când pe altă cale este imposibil de a

asigura realizarea sarcinilor privind relevarea atentatelor criminale, prevenirea, curmarea,

descoperirea infracțiunilor și a persoanelor care le organizează, le comit sau le-au comis,

precum și asigurarea compensării daunei cauzate de infracțiune. La caz nefiind încălcate

nici dispozițiile art.29 din Constituția R.Moldova, cât și art.8 al CEDO, fiindcă

înregistrările de imagini au avut loc într-un spațiu public - biroul de control special

amplasat în zona de securitate a Aeroportului, care nici de cum nu poate fi considerat

spațiu privat al inculpatului Ch.Guzun sau a celorlalți inculpați, acest birou, deși în diferite

acte procesuale este numit birou de serviciu, totuși ca spațiu aparține nu Comisariatului de

Poliție în Transport Aerian, ci Aeroportului Internațional Chișinău, fiind amplasat în zona

de securitate a Aeroportului și destinat pentru controlul special al pasagerilor, fiind deschis

tot timpul, în care se găsește o singură masă și două scaune, unde erau verificați doar

pasagerii suspecți. Inculpații își păstrau lucrurile personale, cât și cele care contribuiau la

desfășurarea activității de serviciu nu în biroul din zona de control special al Aeroportului,

unde au fost instalate dispozitivele de interceptare a imaginilor, dar în alt birou, dislocat în

incinta Comisariatului de Transport, așa că argumentele, precum că a fost încălcat careva

drept al inculpaților la domiciliu, este neîntemeiat.

Respectiv, instanța a constatat că și argumentele, precum că ordonanța Procurorului

Anticorupție din 04.05.2012 este nulă, fiind până la pornirea urmării penale, nu pot fi

7

reținute, aceasta fiind una legală, emisă în virtutea atribuțiilor de serviciu, cu respectarea

dispozițiilor art.124 din Constituția R.Moldova, art.17 din Legea cu privire la Procuratură

și art.8 din Legea privind activitatea operativă de investigații.

Ca neîntemeiate au fost respinse și argumentele invocate de apărare, că procesul-

verbal de interceptare din 05.05.2010 este lovit de nulitate, fiind efectuat înainte de

începerea urmăririi penale, pe motiv că această eroare a fost una materială fiind corectată

prin procesul-verbal ce a fost întocmit legal, în temeiul art.249 Cod de procedură penală și

corect s-a reținut de instanță că acesta a fost întocmit în cadrul examinării materialului

înregistrat la 04.05.2010 sub nr.565 R-I a CCCEC și, respectiv, că autodenunțul martorului

R.Erdogan nu poate constitui mijloc de probă, fiind obținut prin aplicarea amenințărilor și

a altor mijloace de constrângere, deoarece acesta a fost scris personal de ultima, benevol,

nefiind impusă de nimeni.

În concluzie, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a reținut caseta

video nr.2 cu imaginile înregistrate în timpul primirii banilor de către Ch.Guzun de la

R.Erdogan ca o probă admisibilă, dat fiind faptul că înregistrarea video în biroul de control

special în perioada 02.05.-03.05.2010 a avut loc în baza temeiurilor legale, iar potrivit

raportului de constare tehnico-științifică nr.1077 din 18.05.2012, careva semne de montare

audio/video pe caseta respectivă nu au fost stabilite, rezultatele date de expert au exclus

versiunea trucării imaginilor de pe suporturile video, ceea ce certifică faptul că sunt

originale și combat incontestabil afirmațiile părții apărării.

Cu promptitudine, instanța de apel a respins și alegațiile avocatului D.Bogatu în

numele inculpatului A.Manole, precum că autodenunțurile efectuate de V.Bivol, P.Sacali

și V.Gorșovschi au fost obținute prin aplicarea violenței, amenințărilor sau a altor mijloace

de constrângere, prin violarea drepturilor și libertăților persoanei, dânșii fiind impuși să le

facă, pe când partea apărării în acest sens nu a prezentat vreo probă contrară, iar fiind

audiații în instanță, martorii menționați au indicat că au dat declarații benevol, nefiind siliți

de nimeni. Neîntemeiat a considerat instanța și argumentul, precum că organul de urmărire

penală deja era la curent despre transmiterea banilor și deci, nu erau în drept de a

intercepta autodenunțurile martorilor, prin ce s-au încălcat prevederile și cerințele legale,

de rând ce în sarcina organului de urmărire penală este prevenirea, curmarea infracțiunilor

și identificarea persoanelor care le organizează și/sau le comit.

Asupra celor constatate, instanța a reținut că criticile formulate de apelanți în

apelurile declarate, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în prima

instanță, cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă

în sentința adoptată, soluție pe care instanța de apel și-o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că, verificând hotărîrea atacată în

raport cu prevederile art.414-415 Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia în

privința stabilirii vinovăției și încadrării juridice a faptelor inculpaților, nu s-au stabilit.

Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite din alte motive apelurile

declarate împotriva hotărârii primei instanțe, a casa sentința și a înceta procesul penal în

privința inculpaților în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală, prevăzut de art.60 Cod penal, cu liberarea acestora de pedeapsă, din

motiv că au expirat 5 ani din momentul săvârșirii infracțiunii.

Ch.Guzun au declarat recursuri ordinare avocații B.Druță, M.Burlacu și P.Coșleț care

solicită:

8

- avocatul B.Druță în numele lui A.Manole care, invocând ca temeiuri prevederile

art.427 alin.(1) lit.2), 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare, invocând că instanțele nu și-au motivat cu claritate motivele pe

care și-au întemeiat soluțiile și neîntemeiat au dispus condamnarea inculpatului, ne

individualizând acțiunile acestuia față de ceilalți complici; - incorect instanța de apel a

dispus liberarea inculpatului de pedeapsa penală în temeiul art.60 Cod penal, fiindcă în

cazul dat inculpatul nu se poate reîntoarce în câmpul muncii, și anume la funcția pe care a

ocupat-o până la pornirea cauzei penale;

- avocatul M.Burlacu în numele lui P.Saviuc, fără a invoca vreun temei prevăzut de

art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri,

prin care să fie dispusă achitarea inculpatului, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii incriminate, invocând că procesele-verbale de prezentare a martorilor

D.Orlenco și Gh.Petcu spre recunoaștere după fotografie din 18.06.2010 și 12.05.2010,

urmau a fi declarate nule, deoarece contravin prevederilor art.116 alin.(6) Cod de

procedură penală, pe când urma a efectuate aceste acțiuni procesuale pe viu, cu

participarea lui P.Saviuc; - instanțele nu au apreciat argumentul inculpatului, că dânsul

activează de mulți ani în organele de poliție, deține o experiență profesională bogată, fiind

și decorat; - interceptarea și înregistrarea de imagini în perioada 02.05.2010-03.05.2010,

din care se deduce că Ch.Guzun a primit în biroul de serviciu mijloace bănești de la

R.Erdogan, ca probă a fost instrumentată cu încălcarea art.8 din CEDO, art.7 alin. (1), 279

alin.(1), (2) Cod de procedură penală și art.7 alin.(1) lit.a) din Legea privind activitatea

operativă de investigații, această acțiune procedurală a avut loc până la data de 04.05.2012,

adică până la pornirea urmăririi penale pe cauza penală 2010036340, ceea ce duce la

nulitatea acțiunii date și incorect instanțele au constatat că această acțiune a avut loc în

baza Legii cu privire la activitatea operativă de investigații, cu autorizarea judecătorului de

instrucție potrivit încheierii nr.13-203/10 din 14.04.2010; - instanța de apel incorect a

respins argumentele invocate cu privire la nulitatea procesului-verbal din 03.05.2010 și de

a nu lua ca probă autodenunțul făcut de martorul R.Erdogan, care au fost obținute prin

aplicarea amenințărilor și a altor mijloace de constrângere, inclusiv psihică; - nu a reținut

instanța nici faptul că primirea banilor de către Ch.Guzun de la R.Erdogan incorect i-au

fost incriminați lui P.Saviuc, deoarece dînsul nu a primit careva bani, nu a coordonat cu

ceilalți inculpați careva acțiuni de primire a banilor și nu a beneficiat de careva bani; -

organul de urmărire penală incorect a incriminat inculpatului fapta de care este învinuit, în

lipsa banilor care nu au fost depistați; - instanța deși a constatat careva semne formale ale

unei infracțiuni, urma să înceteze procesul penal din lipsa pericolului social, la caz nu s-au

cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor

sociale ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, urmând a fi aplicate prevederile

art.14 alin.(2) sau cele ale art.58 Cod penal, deoarece la momentul judecării cauzei

P.Saviuc nu era angajat al MAI;

- avocatul P.Coșleț în numele lui Ch.Guzun care, invocând ca temeiuri prevederile

art.427 alin.(1) lit.6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare, invocând că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu s-a

expus asupra cererilor din 04.09.2013 și 23.09.2013, prin care partea apărării a solicitat

anularea și neadmiterea a anumitor procese-verbale în calitate de probe; - procesul-verbal

din 03.05.2010 de interceptare a convorbirilor, înregistrarea sonoră/video și Anexa nr.6 la

acest proces-verbal, nu puteau fi admise ca probe, deoarece corectarea erorii din

03.05.2010 în 05.05.2010 comise de A.Godoroja prin procesul-verbal din 22.02.2013,

9

precum și modificarea datei și numărului încheierii judecătorului de instrucție și a

ordonanței procurorului în Procuratura Anticorupție, nu sunt erori tehnice; - acțiunile

procesuale efectuate pe cauză, au avut loc până a fi pornit procesul penal, ceea ce

contravine prevederilor art.279 alin.(1), 137 pct.2 Cod de procedură penală; - instanța

incorect a constatat că biroul în care au fost instalate camerele de luat vederi este de uz

public, pe când acesta era biroul de serviciu al inculpatului Ch.Guzun, fapt confirmat prin

declarațiile martorului I.Cucoș, ceea ce cade sub incidența domiciliului prin prisma art.6

pct.11, 15 Cod de procedură penală, art.28 din Constituția R.Moldova, art.8 din CEDO; -

procesul-verbal de instalare a camerei de luat vederi contravine dispozițiilor art.260, 178 și

315 Cod de procedură penală, ce duce la nulitatea actului respectiv; - nu s-a putut

demonstra în instanță că caseta video ce a fost vizionată este în original și că aceasta ar fi

fost transmisă spre păstrare judecătorului de instrucție, așa cum o cere dispoziția art.136

alin. (3) Cod de procedură penală, iar din raportul de expertiză nr.1108 din 22.05.2012, nu

se poate de stabilit dacă Ch.Guzun a fost persoana care primește ceva de la o persoană

neidentificată; - instanțele nu au apreciat declarațiile martorului R.Erdogan în coroborare

cu secvențiile video referitor la faptul unde au fost plasați banii de către persoana care i-a

primit; - instanțele nejustificat au refuzat în audierea martorului S.Caraman, pe motiv că a

participat la efectuarea acțiunilor de urmărire penală, prin ce s-a încălcat principiul

egalității părților în proces și cel al contradictorialității, precum și dreptul la un proces

echitabil; - declarațiile martorului R.Erdogan urmau a fi apreciate critic, și anume în partea

ce ține de transmiterea sumei de 20 de euro lui Ch.Guzun, cu scopul de a nu fi singură

trasă la răspundere penală; - nu s-a dat apreciere faptului că infracțiunea de care a fost găsit

vinovat inculpatul este una materială, acesta fiind învinuit că a primit suma de 20 euro,

însă banii nu au fost prezentați instanțelor ca corpuri delicte, de unde reiese că acțiunilor

inculpatului nu li s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora

din următoarele considerente.

Potrivit textelor recursurilor, recurenții invocă ca temeiuri de casare a hotărârilor

judecătorești prevederile art.427 alin.(1) pct.2), 6), 8) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când au fost

încălcate prevederile art.30, 31 și 33, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate de recurenți în recursuri,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursurilor declarate.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților, orice probe

noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală, pe care suplimentar și minuțios le-a verificat în ședința

de judecată, le-a dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de

10

fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.327 alin. (1) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor

acestora fiind justă.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras având în vedere

declarațiile martorilor Gh.Petcu, V.Răducan, D.Orlenco, R.Erdogan, V.Bivol,

V.Gorșovschi, cât și probele scrise - procesele verbale de autodenunțare din 28.05.2010,

23.08.2010, 11.08.2010, 10.09.2010, 28.07.2010, de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 18.06.2010, 30.07.2010, 03.09.2010, 11.08.2010, 13.09.2010, 28.07.2010,

de examinare a casetei video cu imagini video din 08.12.2010, 09.06.2010, 14.05.2010,

24.08.2010, 10.05.2010, 14.05.2010, 15.12.2010, de interceptare a înregistrărilor de

imagini și convorbiri dintre persoane din 05.05.2010, 13.05.2010, 05.05.2010, 09.05.2010,

13.05.2010, 25.05.2010, dintre persoane aflate în incinta aeroportului, prin care se

confirmă că P.Savciuc și V.Crudu au primit de la Gh.Petcu bani în sumă de 250 euro,

pentru a-i permite să treacă frontiera de stat cu mijloace bănești în sumă de 14000 euro; că

P.Savciuc și V.Ojog au primit de la D.Orlenco bani în sumă de 100 dolari, pentru a-i

permite să treacă frontiera de stat; că Ch.Guzun a primit de la R.Erdogan suma de 20 de

euro, pentru a-i permite să treacă frontiera de stat; că A.Manole a primit de la V.Bivol

suma de 20 de euro, a-i permite să treacă frontiera de stat, de la P.Sacalî suma de 170 lei și

de la V.Gorșovschi 500 ruble rusești, pentru a nu le întocmi procesul-verbal privind

săvîrșirea contravenției prevăzute de art.91 Cod contravențional și a le permite să treacă

frontiera de stat; de examinare a agendelor inspectorului operativ de serviciu din

05.04.2011, ordonanța procurorului din 01.03.2011, probe care sânt detaliat descrise în

textul deciziei instanței de apel.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a

conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de

instanța de fond. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției instanței de fond (hotărârile

CtEDO Garcia Ruis vs Spania, Helle vs Finlandia).

În contextul acestui material probator, Colegiul penal conchide că instanțele de

fond, în mod corect au reținut că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.327 alin.(1) Cod penal imputate lor și au reținut o situație de fapt

concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

Probatoriul administrat confirmă pe deplin existența și săvârșirea de către inculpați

a infracțiunii reținute în sarcina lor, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei

subiective.

Sub aspectul dat, Colegiul penal respinge afirmațiile recurenților, precum că

inculpații nu ar fi acționat intenționat, că nu ar fi folosit situația de serviciu, în interes

material și personal, și că nu ar fi cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice, deoarece în cauză s-a demonstrat atât latura obiectivă, care include următoarele

semne: - fapta prejudiciabilă care se exprimă în acțiunea sau în inacțiunea de folosire a

situației de serviciu; - urmările prejudiciabile, și anume daunele în proporții considerabile

cauzate intereselor publice; - legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile, cât și latura subiectivă a infracțiunii incriminate, care se caracterizează prin

intenție directă sau indirectă, ce se exprimă în interes material, ori alte interese personale.

În speță, inculpații au fost numiți - P.Saviuc, prin ordinul MAI nr.256 EF din

13.06.2008, șef de tură al biroului de control special al secției de poliție în Aeroportul

Internațional Chișinău, - Ch.Guzun, prin ordinal MAI nr.56 ef din 15.02.2008, șef adjunct

11

de tură al Comisariatului de poliție în Transportul Aerian al Direcției Poliției în Transport

și - A.Manole, în baza ordinului MAI nr.350 ef din 08.08.2008, inspector al postului de

control migrațional al secției de poliței în Aeroportul Internațional Chișinău a

Comisariatului de poliție în Transport Aerian al Direcției Poliției în Transport, ce cade sub

incidența Legii nr.158-XVI din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public și, în virtutea funcției deținute, exercitau atribuțiile de serviciu,

conducându-se de prevederile art.12, 26 din Legea cu privire la poliție nr.416-XII din

18.12.1990, pct.15 și i), j) din Codul de etică și deontologie al polițistului aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr.481 din 10.05.206 și pct.5.3.2 și 5.5.2 din Instrucțiunea nr.449-

69/GEN din 29.11.2002, aprobată prin ordinal nr.449-69/GEN din 29.11.2002, prin care

erau obligați în caz de depistare a obiectelor interzise pentru transportare, să întocmească

procese-verbale de ridicare a acestora, cu adoptarea unor decizii în conformitate cu

legislația în vigoare și, respectiv, șeful de tură pe parcursul exercițiului de funcție al turei

poartă răspundere personală pentru organizarea lucrului punctelor de control și executarea

calitativă a acestuia, întocmind materialele de ridicare a obiectelor și substanțelor interzise

pentru transportare.

Astfel, din probele administrate în cauză cert s-a constatat că inculpații P.Saviuc,

A.Manole și Ch.Guzun, folosindu-se de situația de serviciu în interes material și personal,

au abuzat de funcția lor și au primit sume de bani, pentru a permite persoanelor Gh.Petcu,

D.Orlenco, R.Erdogan, P.Sacalî, V.Gorșovschi de a traversa frontiera de stat, iar lui

V.Bivol de a traversa frontiera de stat cu 10 cartușe de țigări, fapte surprinse, de asemenea,

cu ocazia activităților de supraveghere și monitorizare efectuată de către colaboratorii de

poliție, fiind materializată ca probă în prezenta cauză prin înregistrarea video și planșă

fotografică.

La fel, instanța de recurs consideră că și-a găsit confirmarea și semnul calificativ al

infracțiunii incriminate inculpaților P.Saviuc, A.Manole și Ch.Guzun - cauzarea de daune

considerabile intereselor publice. În acest sens, Colegiul penal enunță că, pin interes public

se subînțelege acel interes care implică garantarea și respectarea de către instituțiile și

autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor,

recunoscute de Constituție, legislația internă și tratatele internaționale la care R.Moldova

este parte, precum și îndeplinirea obligațiilor de serviciu, în mod corect, fără abuzuri, cu

respectarea intereselor publice, precum și a drepturilor și intereselor ocrotite de lege a

persoanelor fizice și ale celor juridice, abținându-se de la orice act sau faptă care poate

prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorității publice.

Prin urmare, în urma abuzului inculpaților P.Saviuc, A.Manole și Ch.Guzun de

obligațiile sale de serviciu, au fost cauzate daune considerabile intereselor publice anume

prin faptul că ultimii au subminat autoritatea statului reprezentat prin organele de poliție.

Colegiul penal constată că acțiunile inculpaților întrunesc latura obiectivă a

infracțiunii de care au fost recunoscuți vinovați, deoarece din probele ce au fost

administrate de instanțele de fond există legătura cauzală dintre faptele prejudiciabile și

urmările prejudiciabile.

Prin urmare, argumentele avocaților, precum că inculpații nu se fac vinovați de

comiterea infracțiunii pentru care au fost recunoscuți vinovați, sunt neîntemeiate și

contravin materialelor din dosar, de vreme ce există probe pertinente și concludente care,

în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, cert dovedesc vinovăția lor în

săvârșirea infracțiunii imputate.

Totodată, instanța de recurs va respinge afirmațiile avocatului B.Druță în numele lui

A.Manole, precum că instanțele nu și-au motivat cu claritate motivele pe care și-au

întemeiat soluțiile și neîntemeiat au dispus condamnarea inculpatului, neindividualizând

12

acțiunile acestuia față de ceilalți inculpați, deoarece concluzia instanțelor de fond privind

vinovăția lui A.Manole a fost formată în urma cercetării tuturor probelor administrate,

apreciate conform propriei convingeri, iar hotărârile adoptate cuprind motivele pe care se

întemeiază soluțiile, instanța individualizând acțiunile lui A.Manole față de ceilalți

inculpați, indicând cu claritate și precizie pentru care capete de acuzare inculpatul a fost

găsit vinovat, și anume pe episoadele lui V.Bivol, P.Sacalî și V.Gorșovschi, precum și

probele materiale, pe care instanța și-a întemeiat concluziile de vinovăție a acestuia.

La fel, Colegiul penal consideră corectă concluzia instanței de apel referitor la

încetarea procesului penal în privința lui A.Manole în temeiul art.60 alin.(1) lit. b) Cod

penal, din motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală,

deoarece cert s-a constatat că din momentul comiterii infracțiunii au expirat mai mult de 5

ani, așa că pe acest subiect afirmația părții apărării că din cauza dată inculpatul nu se poate

angaja în funcția pe care o ocupă, nu este unul justificat.

Recurentul mai invocă ca temei de anulare a hotărârii judecătorești și pct.2) alin. (1)

art.427 Cod de procedură penală – instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost

încălcate prevederile art.30, 31 și 33 Cod de procedură penală, însă nici sub un aspect nu-și

motivează prin careva probe sau argumente recursul în acest sens, ce ar fi constituit

încălcare.

Referitor la trimiterile făcute de partea apărării în numele inculpaților P.Saviuc și

Ch.Guzun cu privire la nulitatea actelor procedurale, și anume a proceselor-verbale de

prezentare martorilor D.Orlenco și Gh.Petcu spre recunoaștere după fotografie din

18.06.2010 și 12.05.2010, procesul-verbal din 03.05.2010 de interceptare a convorbirilor,

înregistrarea sonoră și video, anexa nr.6 la acest proces-verbal, care urmau a fi excluse ca

probe, deoarece au avut loc până a fi pornit procesul penal, iar corectarea erorii din

03.05.2010 în 05.05.2010 prin procesul-verbal din 22.02.2013, precum și modificarea datei

și numărului încheierii judecătorului de instrucție și a ordonanței procurorului în

Procuratura Anticorupție, nu pot fi considerate erori tehnice, acțiuni procesuale ce

contravin prevederilor art.166 alin.(6), art.279 alin.(1), 137 pct.(2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal atestă că critici similare au fost formulate de apărare și în cadrul

căii ordinare de atac a apelului, fiind analizate în detaliu și înlăturate ca neavând relevanță

în ce privește nulitatea actelor procedurale, acestea fiind efectuate în corespunde cu

normele de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs remarcă că, cu ocazia redactării actelor procedurale, se

pot strecura unele erori materiale, printre care pot fi considerate greșelile privind scrierea

numelor, trecerea greșită a unor calități procesuale, a unor date calendaristice la care se

referă actul, asupra unor indicații numerice și altele, cu excepția erorilor de conținut, iar în

cazul când acestea sunt comise de organul de urmărire penală, la cererea celui interesat ori

din oficiu, acestea pot fi corectate, astfel că autorizarea interceptărilor în biroul de control

special a avut loc după ce urmărirea penală a fost pornită și nu până la pornirea acesteia,

cum afirmă partea apărării.

Neîntemeiate sunt și argumentele invocate de avocatul M.Burlacu în numele lui

P.Saviuc, precum că autodenunțurile făcute de martorii R.Erdogan, V.Bivol, P.Sacalî și

V.Goișovschi, urma a nu fi reținute ca probă, din motiv că au fost obținute prin aplicarea

amenințărilor și a altor mijloace de constrângere, inclusiv psihică, deoarece partea apărării

nu a adus care probe sau argumente, prin care s-ar fi demonstrat că martorii au denunțat

despre cele întâmplate doar în urma aplicării amenințărilor și a altor mijloace de

constrângere, inclusiv psihică, iar în cadrul proceselor-verbale de autodenunțare și audiere

a martorilor V.Bivol, P.Sacalî și V.Goișovschi (f.d.76-90, v.3), aceste acțiuni procedurale

au avut loc în prezența avocaților, care la acea etapă apărau interesele lui P.Saviuc -

13

N.Postolachi și I.Cerga, și care nu au obiectat asupra acestora. La fel, se reține că

inculpatului P.Saviuc nu i-a fost incriminat episodul cu E.Erdogan și, respectiv, nu i-a fost

incriminată nici suma transmisă de către aceasta lui Ch.Guzun, astfel argumentele apărăeii

în acest sens nu pot fi reținute.

Argumentul invocat de recurentul M.Burlacu, că instanța deși a constatat careva

semne formale ale unei infracțiuni, urma să înceteze procesul penal, fiindcă fapta este

lipsită de pericol social, că nu s-au cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice sau drepturilor și intereselor sociale ocrotite de lege ale persoanelor fizice și

juridice, urmând a fi aplicate prevederile art.14 alin.(2) sau cele ale art.58 Cod penal,

deoarece la momentul judecării cauzei P.Saviuc nu era angajat al MAI, nu poate fi reținut

pe motiv că din extrasul de ordin nr.256 ef din 13.06.2008, P.Saviuc a fost avansat din

funcția de șef adjunct în șef de tură al biroului de control special al secției de poliție în

Aeroportul Chișinău a CPT Aerian al DTP, de unde rezultă că acesta activa la autoritatea

publică –Ministerul Afacerilor Interne, în funcția de conducător, reieșind din fișa postului

din 20.07.2009 (f.d.119-121 v.3), iar prin ordinul nr.292 ef din 01.10.2010, a fost

suspendat provizoriu din funcție. Prin urmare, prin exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de

serviciu inculpatul P.Saviuc a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice,

deoarece la caz, faptele persoanei sânt de natură penală, au produs consecințe asupra unei

funcționări a autorității publice, asupra actului decizional care urma a fi întocmit de

ultimul în urma depistării neregulilor la traversarea frontierei de Stat, ceea ce privește

interesul general al societății și, nu în ultimul rând, asupra încrederii cetățenilor în

autoritatea și prestigiul instituțiilor statului, așa că infracțiunea de care a fost recunoscut

vinovat inculpatul nu este lipsită de pericol social.

Subsidiar, Colegiul penal va respinge și argumentele invocate de avocatul P.Coșleț

în apărarea inculpatului Ch.Guzun, precum că camerele de luat vederi au fost instalate în

biroul de serviciu al inculpatului fără a fi fost pornit dosar penal, ceea ce cade sub

incidența ,,domiciliului” prin prisma art.6 pct.11, 15 Cod de procedură penală, art.28 din

Constituția R.Moldova, art.8 din CEDO, deoarece în cauza supusă judecării nu se

întrevede asemenea încălcare, dat fiind că biroul de control special, care este amplasat în

zona de securitate a Aeroportului, nu poate fi definit ca spațiu privat al inculpatului, acest

spațiu nu oferea inculpatului o intimitate, deși acesta nu putea fi accesat de oricine, oricând

și în orice circumstanțe, totuși acest spațiu era accesibil oricărui colaborator care activa în

Direcția Poliției în Transport Aerian, în Aeroportul Internațional Chișinău.

Declarative sunt argumentele părții apărării, precum că procesul-verbal de instalarea

a camerei de luat vederi contravine dispozițiilor art.260 Cod de procedură penală și nu

conține mențiuni dacă persoanele care au instalat camerele de luat vederi le-au fost s-au nu

explicate obligațiile în conformitate cu prevederile art.178 și 315 Cod penal, deoarece

acesta nu contravine dispozițiilor normelor la care a făcut referire partea apării, acestea

fiind întocmai respectate (f.d.10-22, v.2).

Urmează a fi respinsă și afirmația părții apărării, precum că nu s-a putut demonstra

că caseta video ce a fost vizionată în instanță este în original, în acest sens reținîndu-se că

prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.1077 din 18.05.2012, s-a constatat că în

urma analizei vizuale și auditive a înregistrărilor pe casetele video de model „EMTEC EQ

240” cu numerele 2,4,9,13,14,29,36 în intervalele de timp expuse în ordonanță, careva

semne de montare a înregistrării audio/video nu au fost stabilite, iar prin ordonanța din

24.06.2010 a ofițerului de urmărire penală al DGUP a CCCEC, M.Potînga, casatele video

marcate cu nr.2,4,9,13,14,29,36 au fost recunoscute în calitate de corp delict în cauza

penală, care au fost examinate și sigilate conform prevederilor art.158 alin.(2), 159 Cod de

procedură penală, care la 26.05.2010 au fost examinate suplimentar de către ofițerul de

14

urmărire penală F.Verlan și specialistul I.Cucoș, care a fost preîntâmpinat pe art.312 Cod

penal, în urma căreia s-au extras și selectat cele mai importante momente ce a vizat cauza

penală, fiind copiate pe un suport electronic și sigilat într-un plic cu nr.1 cu DVD-R

nr.616, ce a fost recunoscut prin ordonanța din 26.04.2011, ca corp delict la cauza penală

(f.d.151-152, 156-157 v.2).

Neîntemeiată consideră instanța de recurs și afirmația părții apărării, precum că prin

raportul de expertiză nr.1108 din 22.05.2012, nu se poate de stabilit dacă Ch.Guzun a fost

persoana care primește ceva de la o persoană neidentificată și că instanțele nu s-au expus

asupra obiecțiilor făcute la vizionarea casetei video, asupra procesului-verbal din

24.08.2010 și declarațiilor martorul R.Erdogan referitor la locul depozitării banilor de către

polițist. În acest aspect, Colegiul penal reține că nu este importantă circumstanța unde a

depozitat inculpatul Ch.Guzun banii, în buzunarul stâng sau în cel drept al pantalonilor, ori

în buzunarul din partea stângă a sacoului și că din secvențele video nu se observă că acesta

ar fi primit ceva de la o persoană neidentificată, de rând ce martorul R.Erdogan cert a

indicat la Ch.Guzun căruia i-a transmis banii în sumă de 20 euro, iar în urma

interceptărilor convorbirilor și înregistrării sonore, care au fost autorizate și obținute în

mod legal, exploatarea cărora s-a efectuat conform realității constante, s-a menționat în

mod cert faptul că, cel care a purtat discuție cu R.Erdogan a fost inculpatul Ch.Guzun, dar

nu o altă persoană (f.d.15 v.2).

Colegiul remarcă că mijloacele speciale de investigare, respectiv interceptările de

convorbiri și comunicări telefonice, au ca și scop stabilirea situației de fapt și identificarea

sau localizarea suspecților, în conformitate cu normele procesual penale în vigoare, în

perioada cînd s-au derulat investigațiile. Prin urmare, rezultă că nu s-a adus o vătămare

drepturilor inculpaților și nu se impune desființarea actelor de urmărire penală. Pe de altă

parte, nulitatea relativă ar fi trebuit invocată la momentul în care inculpații și apărătorii săi

au luat cunoștință de materialele de urmărire penală.

Cu referire la argumentul invocat de avocatul P.Coșleț, precum că instanțele

nejustificat au refuzat în audierea martorului S.Caraman, instanța de recurs va fi solidară

cu concluzia instanțelor de fond, care motivat au respins demersul înaintat, pe motiv că

martorul nominalizat nu mai activa în cadrul CNA, acesta la momentul examinării cauzei

deținînd funcția de magistrat (f.d.125 verso).

Afirmația avocatului, precum că instanțele neîntemeiat au concluzionat ca fiind

demonstrat abuzul de serviciu comis de către Ch.Guzun, invocînd că infracțiunea de care

acesta a fost găsit vinovat este una materială, dînsul primind banii în sumă de 20 euro, care

însă nu a fost prezentați instanțelor ca corpuri delicte, este nefondată, deoarece inculpatul a

fost recunoscut vinovat nu pentru corupere pasivă unde obiectul material al infracțiunii

reprezintă banii ce nu i se cuvin persoanei cu funcție de răspundere, dar pentru folosirea

intenționată a situației de serviciu în interes material și personal, adică pentru

neîndeplinirea cu responsabilitate a atribuțiilor de serviciu la momentul exercitării turei, și

anume a permis lui R.Erdogan să treacă frontiera de stat contra unei sume de 20 de euro.

În concluzie se apreciază că probele au fost legal administrate, concluziile

stenogramelor și video, impunându-se în cauză, cu o valoare probatorie maximă, datorită

caracterului științific al probei, iar pe de altă parte statuările experților se coroborează cu

declarații martorilor și celelalte mijloace de probă atașate cauzei.

Prin urmare, Colegiul penal consideră neîntemeiate afirmațiile recurentului, precum

că în cauză a fost încălcat dreptul lui la un proces echitabil, pe motiv că din actele cauzei

rezultă că inculpatul a avut acces la o instanță de judecată și posibilitatea de a fi audiat, cât

și de asistența juridică care i-a fost acordată atât la urmărirea penală, cât și în instanțele de

judecată, nefiind lipsit de dreptul la apărare și de a ataca acțiunile și hotărârile organului de

15

urmărire penală, precum a asistat și la audierea martorului R.Erdogan, nefiind lipist de

dreptul de a adresa acestui întrebări, astfel că a fost respectat și principiul

contradictorialității (f.d.135 v.6).

Astfel, analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel atacată, Colegiul

conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și probelor

administrate și nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii

judecătorești contestate.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelurilor și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelurilor procurorului și părții apărării din alte motive, inclusiv și

din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursurilor ordinare declarate de avocații B.Druță, M.Burlacu și P.Coșleț în numele

inculpaților A.Manole, P.Saviuc și C.Guzun, ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, de avocații Druță Boris, Burlacu Marcel și

Coșleț Petru în numele inculpaților Saviuc Piotr, Manole Anatolie și Guzun Chiril în cauza

penală în privința acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 23 noiembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

16