1ra-620/2017 — art.42 alin.4, art.27,145 alin.2 lit.a,b,i,p CP

1ra-620/2017 — art.42 alin.4, art.27,145 alin.2 lit.a,b,i,p CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-620/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

30 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Moraru Petru

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de

inculpatul Boicu Oleg, de avocatul Belousov Andrei în numele inculpatului Cucer

Vadim Vasile, de avocatul Gherțescu Ion în numele inculpatului Cojocari Anatolii

și de inculpatul Cucer Vadim Vasile, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 08 octombrie 2014 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, în cauza penală în privința

lui

Cucer Vadim Vasile, născut la XXXXXX,

domiciliat;

Boicu Oleg Nicolae, născut la XXXXXX,

domiciliat XXXXXX;

Cojocari Anatolii Alexandr, născut la

XXXXXX, domiciliat XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

au fost recunoscuți vinovați și condamnați:

1

Cucer Vadim Vasile în baza art. art. 42 alin. (4), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), i),

p) Cod penal la 14 (paisprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Boicu Oleg Nicolae în baza art. art. 42 alin. (3), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), i),

p) Cod penal, prin prisma art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, la

13 (treisprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, s-a cumulat parțial la pedeapsa aplicată

pedeapsa de 6 ani, stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie

2013, stabilind inculpatului Boicu Oleg Nicolae, pedeapsă definitivă de

15 (cincisprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Cojocari Anatolii Alexandr în baza art. art. 42 alin. (2), 27, 145 alin. (2)

lit. a), b), i), p) Cod penal la 13 (treisprezece) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

decembrie 2012 - ianuarie 2013, Cucer Vadim, fiind în relații ostile cu cumnata sa,

Cucer Ana Valeriu datorită faptului că aceasta, îi provoacă impedimente în

relațiile și litigiile avute cu fratele său Cucer Igor pe marginea partajării averii

moștenite după decesul părinților săi și știind cu certitudine că ultimul este

mereu susținut în acțiunile sale de către Ana Cucer, a hotărât să organizeze

omorul cet. Cucer Ana Valeriu pentru a o lichida ca obstacol în calea sa de

obținere a veniturilor din averea comună a fraților pe care o folosea de unul

singur.

Pentru atingerea scopului propus, inculpatul Cucer Vadim, folosind

mijloacele bănești obținute din arendarea imobilelor de care dispunea, i-a

determinat la comiterea infracțiunii pe inculpatul Cojocari Anatolii și

condamnatul Boicu Oleg, persoane neangajate în câmpul muncii care manifestau

interes în obținerea de resurse financiare din activitate infracțională, propunând

pentru omorul cet. Cucer Ana o recompensă bănească.

Astfel, inculpatul Cucer Vadim, cunoscându-l pe inculpatul Boicu Oleg, ca

persoană cu antecedente penale și știindu-l client al casei de amanet pe care o

deținea în administrare, l-a determinat mai întâi pe acesta să participe la

comiterea infracțiunii, determinându-l să mai racoleze câteva persoane care ar

putea executa latura faptică a omorului.

Găsindu-l ca executor al omorului pe Cojocari Anatolii, care în schimbul unei

remunerații bănești a acceptat să execute omorul, Cucer Vadim le-a furnizat

informații despre victimă, locul de aflare a ei, precum și modalitatea de comitere

a infracțiunii.

Astfel, la data de 15 ianuarie 2013, conform unui plan bine determinat Boicu

Oleg și Cojocari Anatolii au închiriat un mijloc de transport de model „BMW”,

pentru a se asigura cu transport care să nu aparțină vreunui din coparticipanți și

2

să nu provoace careva suspiciuni ulterioare comiterii faptei în scopul nestabilirii

vreunei legături dintre automobilul folosit ca mijloc și coparticipanți, apoi în

scopul deghizării l-au înarmat pe Cojocari Anatolii cu cagulă, mănuși și un cuțit și

s-au deplasat împreună la str. Trandafirilor 3, mun. Chișinău, în preajma

căminului nr. 2 al Colegiului Cooperatist din Moldova, unde știau că urmează să

treacă partea vătămată Cucer Ana cu copilul, spre grădinița de copii.

Acolo, în jurul orelor 09:10, data de 15.01.2013, văzând-o pe cet. Cucer Ana,

Cojocari Anatolii s-a apropiat pe la spate și a atacat-o cu cuțitul, aplicându-i

multiple lovituri în regiunea abdomenului, cauzându-i multiple plăgi tăiate

înțepate, penetrante lezându-i grav organele vitale, și anume, lobul drept al

ficatului și rinichiul drept, leziuni grave care prezintă pericol pentru viața și

sănătatea persoanei.

După aplicarea loviturilor cu cuțitul Cojocari Anatolie a fugit și s-a urcat în

mijlocul de transport, în care îl aștepta Boicu Oleg și împreună au plecat de la fața

locului.

Din motive independente de voința făptuitorilor, decesul victimei Cucer Ana

nu a survenit, deoarece i-a fost la timp acordată asistența medicală.

În continuare, pentru a ascunde urmele infracțiunii, Cojocari Anatolie și

Boicu Oleg, s-au apropiat de lucrătoarele lombardului, administrat de inculpatul

Cucer Vadim și au primit de la ele un plic cu banii lăsați ca recompensă de către

acesta, după care au spălat mijlocul de transport și l-au restituit proprietarului.

inculpatului Cojocari Anatolii, de inculpatul Cucer Vadim, de avocatul Ropot

Veaceslav în numele inculpatului Cucer Vadim, de inculpatul Boicu Oleg și de

avocatul Mariț Marcela în numele inculpatului Boicu Oleg.

3.1. Avocatul Cerga Mihail în numele inculpatului Cojocari Anatolii, a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpatul Cojocari

Anatolii să fie achitat.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- declarațiile părții vătămate Cucer Ana urmau a fi apreciate critic, deoarece

inițial a indicat că, persoana care a agresat-o purta pe față mască, însă la

confruntare, dânsa insista că, anume Cojocari Anatolii este persoana care a

înjunghiat-o, motivul fiind moștenirea disputată de cei doi frați Cucer, unul din ei

fiind soțul părții vătămate;

- cu referire la declarațiile părții vătămate precum că, l-ar fi văzut pe

Cojocari Anatolii făcându-i poze, apărarea indică faptul că, atunci când au fost

făcute pozele Cojocari Anatolie se afla în detenție în Penitenciarul nr. 13, fiind

învinuit de săvârșirea unei alte infracțiuni;

- nici unul din martorii audiați în instanța de judecată nu au recunoscut în

Cojocari Anatolii persoana care a agresat-o pe partea vătămată și nici măcar nu au

putut indica către acesta că ar fi putut semăna cu agresorul;

3

- nu au fost găsite careva urme pe haine sau pe arma cu care a fost

înjunghiată partea vătămată de ale lui Cojocari Anatolii;

- de asemenea, și declarațiile martorului XXXXXX urmau fi apreciate critic,

deoarece el este persoana care a închiriat automobilul cu care se presupune că ar

fi fost văzut în preajma locului atacului și căruia i s-ar fi schimbat numerele;

- apărarea a indicat și faptul că, nu pot fi puse la baza sentinței de

condamnare interceptările telefonice între inculpatul Cojocari Anatolii și XXXXXX,

deoarece în ședința de judecată s-a stabilit că, ei se află în relații de rudenie, fiind

concubini, și fiindu-i explicat dreptul de a nu da declarații, ea s-a folosit de acest

drept;

- probe directe, adică convorbiri telefonice între cei trei condamnați sau

probe scrise nu au fost prezentate în instanța de judecată.

3.2. Inculpatul Cucer Vadim a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță,

prin care să fie remisă cauza la o nouă examinare în instanța de fond.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- nu este nici o dovadă, nici o expertiză care să confirme participarea lui la

comiterea infracțiunii care i se incriminează;

- lombardul care este situat pe XXXXXX este dotat cu înregistrare video, care

păstrează înregistrările mai mult de o lună, dar nu este de înțeles din care

considerente organele de drept nu i-au în considerație și nu au prezentat

instanței de judecată care îl îndreptățesc pe inculpat;

- din care motiv au fost găsite două cuțite cu urme de sânge, dar participanți

doar unul pe care, aparținea sângele Anei Cucer; din care motiv au fost patru

lovituri, dar la scurtă trei lovituri din diferite părți; de unde s-au luat cuțitele dacă

Ana Cucer nici nu le-a văzut în mîini la făptuitor , apare întrebarea cu aceste arme

au fost făcute aceste fapte și dacă în general au fost făcute aceste fapte; poate că

Cucer Ana singură a hotărât să-și facă aceste traume ca să-l învinovățească pe

inculpat; a primit Cucer Igor bani de peste hotare, dar poate el a împrumutat de la

cineva; cine a făcut pozele și cum este posibil de stabilit cine este pe aceste

imagini; de ce lipsește în dosar caracteristica pozitivă a inculpatului Cucer Vadim

de la domiciliu și serviciu; de ce nu au fost luate oficial mostre de sânge și salivă

de la participanții pe dosar pentru constatarea persoanei, cui îi aparține căciula

găsită pe str. Testemițanu 29/1;

- declarațiile martorului XXXXXX nu pot fi luate în considerație, deoarece el

consumă substanțe narcotice și pentru o doză poate spune orice informație.

3.3. Avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpatului Cucer Vadim a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpatul Cucer Vadim să fie

achitat.

În motivarea apelului a invocat următoarele aspecte:

4

- făcându-se referire la ordonanța din 18.03.2013 prin care s-a solicitat

ridicarea descifrărilor convorbirilor telefonice, demersul din 14.03.2013 privind

autorizarea interceptării convorbirilor telefonice, încheierea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 18.03.2013, s-a invocat faptul că, autorizarea

măsurilor în cauză au fost efectuate cu derogări de la normele legale, deoarece

demersul acuzatorului de stat din 14.03.2013 a fost emis anterior ordonanței

ofițerului de urmărire penală, ceea ce confirmă lipsa demersului acuzatorului

între momentul înaintării solicitării organului de urmărire penală și emiterii

încheierii judecătorești care sunt ambele din aceiași dată;

- cu referire la ordonanța din 18.03.2013, demersul acuzatorului de stat din

14.03.2013, încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20.03.2013 se

invocă că, demersul acuzatorului este unul prematur, dar în același timp și unul

confuz, deoarece el urma a fi emis ca rezultat al adoptării ordonanței din

18.03.2013, iar ulterior înaintat în instanță cu data de 18.03.2013;

- acuzarea de stat își bazează învinuirea, de facto, în cea mai mare parte pe

declarațiile fostului bănuit XXXXXX, care de fapt a fost cel mai activ participant la

comiterea infracțiunii (a închiriat automobilul folosit la comiterea infracțiunii, ar

fi ridicat bani cu destinația de recompensă pentru făptuitori), însă care ulterior a

fost scos de sub urmărire penală;

- inculpatul Cucer Vadim constituie de fapt victima deducțiilor indirecte ale

acuzării care la inducerea în eroare realizată de fratele acuzatului Cucer Igor și

soției acestuia, a reacționat activ, însă nu și rațional, ajungând la concluzii bazate

pe presupuneri, fapt care implică aplicarea art. 8 alin. (3) Cod procedură penală;

- acuzarea leagă un șir de evenimente neplăcute care s-au întâmplat în

familia părții vătămate (incendierea automobilului, tentativa de omor, partajul

averii) cu Cucer Vadim, care constituie un impediment pentru Cucer Ana și soțul

ei în calea dobândirii cotelor părți ce i-au revenit ultimului.

3.4. Inculpatul Boicu Oleg și avocatul Mariț Marcela în numele inculpatului

Boicu Oleg au solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpatul

Boicu Oleg să fie achitat, invocând următoarele argumente:

- la insistența apărării de a asigura prezența unicului martor care face

declarații contrare declarațiilor celorlalți martori, atât instanța de judecată, cât și

acuzatorul de stat nu a asigurat prezența acestuia și nici nu a motivat

imposibilitatea prezentării martorului în cadrul ședinței de judecată, deoarece la

materialele cauzei penale, nu există nici o confirmare despre imposibilitatea

prezentării martorului XXXXXX în ședința de judecată;

- nu sunt clare argumentele instanței de judecată, cu referire la art. 321 Cod

procedură penală, deoarece inculpatul Boicu Oleg a insistat să fie prezent la

ședința de judecată, iar instanța de fond era obligată să ofere inculpatului dreptul

la participarea acestuia la dezbaterile judiciare și ultimul cuvânt, fapt prin care

consideră că inculpatului i-au fost încălcat dreptul la un proces echitabil;

5

- cu referire la declarațiile părții vătămate Cucer Ana, aceasta nu face nici o

referire la Boicu Oleg, iar în asemenea circumstanțe nu pot fi apreciate de către

instanță drept fapte ce confirmă vinovăția inculpatului Boicu Oleg;

- martorii XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX au

susținut că nu-l cunosc pe Boicu Oleg;

- cu referire la declarațiile date de către martorul XXXXXX, acesta clar a

explicat instanței că, declarațiile date la urmărirea penală au fost făcute fiind în

stare de ebrietate alcoolică, acestea fiind înscrise de ofițerul de urmărire penală și

nu au fost citite de acesta, fapt care instanța de judecată urma să le dea o

apreciere critică;

- declarațiile martorului XXXXXX au fost obținute contrar prevederilor

art. 389 alin. (3) Cod procedură penală.

2016 apelurile au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând

asupra vinovăției inculpaților Cucer Vadim Vasile de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. art. 42 alin. (4), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), i), p) Cod penal -

tentativa de omor, premeditat la comandă, comis din interes material, de către mai

multe persoane, cu rol de instigator; Boicu Oleg Nicolae în baza art. art. 42 alin. (3),

27, 145 alin. (2) lit. a), b), i), p) Cod penal - tentativa de omor, premeditat la

comandă, comis din interes material, de către mai multe persoane, cu rol de

organizator; Cojocari Anatolii Alexandr în baza art. art. 42 alin. (2), 27, 145

alin. (2) lit. lit. a), b), i), p) Cod penal - tentativa de omor, premeditat la comandă,

comis din interes material, de către mai multe persoane, cu rol de autor.

Instanța de apel a indicat că, deși inculpații Cucer Vadim, Boicu Oleg,

Cojocari Anatolii vina nu au recunoscut-o, faptul comiterii acțiunilor infracționale

imputate acestora este dovedită prin mijloace de probă acumulate de organul de

urmărire penală, cercetate de prima instanță și verificate în instanța de apel,

ajungând la concluzia că probele în speța dată au fost apreciate sub toate

aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, care și au fost puse la baza

hotărârii de condamnare a inculpaților.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, declarațiile părții

vătămate Cucer Ana coroborează cu declarațiile martorilor XXXXXX, XXXXXX,

XXXXXX, XXXXXX, iar declarațiile acestora coroborează cu concluziile din raportul

de expertiză medico-legală nr. 262/D din 14.02.2013 prin care se atestă că, la

Cucer Ana s-a constatat: plăgi tăiate înțepate, penetrante în cavitatea

hemitoracelui drept și a abdomenului cu hemo-pneumotrax, lezarea diafragmei

pe dreapta, lezarea organelor interne și anume lobul drept al ficatului și rinichiul

drept, hemoperitoneum, hematom intrahepatic, leziuni care prezintă pericol

6

pentru viața și sănătatea persoanei și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală gravă.

Totodată, instanța de apel a reținut că, din procesul-verbal de examinare a

obiectului din 27.05.2013, prin care au fost examinate hainele cet. Cucer Ana

(ridicate prin procesul-verbal din 21.01.2013) s-a constatat că, pe scurta din

balon de culoarea neagră și a bluzei sunt trei găuri în partea dreaptă în regiunea

abdomenului.

Instanța de apel a specificat declarațiile martorului XXXXXX, considerându-le

pertinente și concludente, deoarece coroborează cu probele administrate în speța

dată.

5.1. În ceea ce privește argumentele avocaților Ropot Veaceslav și Marcela

Mariț indicate în cererile de apel, cu referire la declarațiile martorului XXXXXX, și

anume că, instanța de judecată și acuzatorul de stat nu au asigurat prezența

acestuia și nu a motivat imposibilitatea prezentării martorului în cadrul ședinței

de judecată, și faptul că, aceste declarații au fost obținute contrar prevederilor art.

389 alin. (3) Cod de procedură penală, respectiv, acuzarea și-a bazat învinuirea în

cea mai mare parte doar pe declarațiile acestui martor, care de fapt a fost cel mai

activ participant la comiterea infracțiunii, instanța de apel le-a considerat

neîntemeiate, iar în acest sens a notificat jurisprudența CtEDO (Luca contra Italiei,

27 februarie 2001; Doorson contra Olandei, 24 martie 1996), precum și prevederile

art. 371 alin. (1), pct. 2) și 389 alin. (3) Cod de procedură penală, constatând că,

instanța de fond nu a admis careva erori prin faptul că a dispus citirea

declarațiilor martorului XXXXXX depuse în cursul urmăririi penale, audiat de

judecătorul de instrucție, conform art. 109-110 Cod procedură penală,

menționând că, în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond au fost

întreprinse toate măsurile de asigurare a prezenței acestuia în ședință de

judecată de către procuror, materialele prezentate confirmând lipsa martorului la

domiciliu, necunoașterea locului aflării acestuia, au fost audiate rudele

martorului, polițiștii s-au deplasat la diferite date, la adresa de domiciliu a

acestuia, fiind constatată imposibilitatea absolută de a asigura prezența acestuia

la ședința de judecată.

Mai mult ca atât, instanța de apel a constatat că, la faza urmăririi penale au

fost efectuate mai multe acțiuni procesuale cu participarea martorului XXXXXX

consfințite în: procesul-verbal de confruntate din 06.02.2013 între XXXXXX și

XXXXXX, procesul-verbal de confruntare din 16.05.2013 între învinuitul Cojocari

Anatolii și XXXXXX, procesul-verbal de reconstituirea faptei din 23.05.2013 cu

participarea martorului XXXXXX, CD-ul cu înregistrarea video a reconstituirii

faptei din 23.05.2013.

5.2. Instanța de apel a respins argumentele avocatului Ropot Veaceslav, care

a indicat că, acuzarea și-a bazat învinuirea în cea mai mare parte doar pe

declarațiile martorului XXXXXX, or, prin ordonanța privind scoaterea persoanei

de sub urmărire penală din 08 mai 2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire

7

penală a cet. XXXXXX privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145

alin. (2) lit. a), i) Cod penal (f.d. 193-195, vol. III), ordonanță, care nu a fost

contestată de către participanții la proces, menționând, totodată că, instanța de

judecată nu are competența legală de a se expune asupra acțiunilor organului de

urmărire penală, urmând a se expune în limitele formulate de acuzare în

conformitate cu art. 326 Cod procedură penală.

Neîntemeiate au fost considerate și argumentele avocatului Ropot Veaceslav

referitor la ordonanța din 18 martie 2013, prin care s-a solicitat ridicarea

descifrărilor telefonice, iar în acest sens, instanța de apel a constatat că, demersul

din 14 martie 2013 privind autorizarea ridicării informației de la instituțiile de

telecomunicații, nefiind totuși exclusă eroarea mecanică a acuzatorului, deoarece

pe lângă faptul că, atât demersul ofițerului Luchian Gheorghe, cât și încheierea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău datează cu data de 18 martie 2013, în același

context înscriindu-se și raportul ofițerului IP Botanica, Bețco Radu, care a solicitat

intervenirea pentru autorizare a descifrărilor de pe numerele respective

și datează cu o dată la fel anterioară a demersului procurorului, anume data de

15 martie 2013, prin urmare o chestiune mecanică nu poate atrage nulitatea unui

act legitim în fond, fiind vorba de un aspect formal.

Referitor la alegațiile avocatului cu privire la faptul că, acuzarea leagă un șir

de evenimente neplăcute care s-au întâmplat în familia părții vătămate

(incendierea automobilului, tentativa de omor, partajul averii) cu Cucer Vadim,

care constituie un impediment pentru Cucer Ana și soțul ei în calea dobândirii

cotelor-părți ce i-au revenit ultimului, iar dorința lor de a-l plasa în detenție pe

Cucer Vadim urmărește de facto lipsirea financiară și răzbunarea față de inculpat,

instanța de apel a indicat că sunt contrare probelor administrate.

Astfel, instanța de apel a specificat că, prin hotărârile Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 13.12.2011 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 18.10.2012,

privind examinarea cauzei civile la cererea lui Cucer Vadim împotriva lui Cucer

Igor privind recunoașterea dreptului de proprietate, se confirmă declarațiile

susținute de partea vătămată Cucer Ana și ale martorului Cucer Igor cu privire la

scopul instigatorului Cucer Vadim de a comanda omorul părții vătămate, având

motivul material acaparator, anume a averii comune succesorale, rămase după

decesul părinților lui Cucer Vadim și Cucer Igor, prin mijlocul curmării vieții lui

Cucer Ana, care îl susținea pe Cucer Igor să nu consume băuturi alcoolice și să nu

cedeze în procesele de judecată pe care le avea cu Cucer Vadim.

5.3. În ceea ce privește argumentul avocatului Mariț Marcela în numele

inculpatului Boicu Oleg precum că, inculpatul a fost privat de dreptul de a

participa la audierea martorului XXXXXX, instanța de apel a constatat că, instanța

de fond corect a soluționat această chestiune, indicând în acest sens că, la

momentul audierii martorului XXXXXX la judecătorul de instrucție, inculpatul

Boicu Oleg nu a participat, dânsul fiind anunțat în căutare în vederea executării

deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2013, or, această încălcare obiectivă

8

nu determină nevinovăția inculpatului Boicu Oleg, coparticiparea acestuia la

comiterea infracțiunii fiind dovedită și fără a lua în considerație declarațiile

martorului XXXXXX, pe fiecare segment al coparticipării, anume pregătirea

infracțiunii, ce se confirmă prin numeroasele convorbiri ale sale cu instigatorul

Cucer Vadim, efectuarea de fotografii cu partea vătămată Cucer Ana și aflarea

aparatului foto în posesia sa, închirierea automobilului, care a constituit mijloc de

transport la locul comiterii infracțiunii, declarațiile inculpatului Cojocari Anatolie

date la faza urmăririi penale și constatate ca fiind veridice.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prima instanță a ținut cont de această

încălcare, la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Boicu Oleg

au fost aplicate prevederile art. 385 alin. (4) Cod procedură penală, potrivit

cărora, dacă, în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat

încălcări ale drepturilor inculpatului, precum și s-a stabilit din vina cui au fost

comise aceste încălcări, instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei

inculpatului drept recompensă pentru aceste încălcări.

Referitor la declarațiile martorilor date în cauza dată, instanța de apel a

considerat că, declarațiile martorului XXXXXX nu confirmă și nu infirmă

transmiterea de la lombard a banilor de către Cucer Vadim și primirea acestora

de martorul XXXXXX, dat fiind faptul că, transmiterea banilor de la lombardul

XXXXXX către martorul XXXXXX drept recompensă pentru executarea omorului se

confirmă prin declarațiile martorului XXXXXX, procesul-verbal de reconstituire și

descifrările convorbirilor telefonice.

Totodată, a reținut că, soluția instanței de fond privind aprecierea critică a

declarațiilor martorilor Novicov Alexei, Smirnov Vasilii și Lungu Svetlana, audiați

la cererea inculpatului Boicu Oleg, instanța de apel a considerat-o corectă, or,

declarațiile acestora precum că, XXXXXX ar fi transmis aparatul foto ce conținea

pozele efectuate de inculpatul Boicu Oleg în perioada precedentă comiterii

infracțiunii în privința părții vătămate Cucer Ana, la sfârșitul anului 2013 în

ajunul anului nou 2014 se contrazic prin faptul că, în această perioadă dosarul era

în instanța de judecată și toți inculpații în arest, și totodată, martorii nu au putut

explica cum a fost posibilă o astfel de întâlnire spontană într-un loc anumit,

întâlnire neprogramată, cu prezența celor trei martori din familii diferite și a

martorului XXXXXX, a inculpatului Boicu Oleg și a soției sale.

Instanța de apel a respins argumentele invocate de avocatul Mariț Marcela,

precum că, martorii XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX,

XXXXXX au susținut că nu-l cunosc pe inculpatul Boicu Oleg, or, instanța de apel a

constatat că, martorii XXXXXX și XXXXXX au indicat că, una din persoanele care au

venit pentru a închiria automobilul era inculpatul Boicu Oleg, iar cu referire la

declarațiile celorlalți martori menționați, instanța de apel a indicat că nu poate

reține că, acest fapt denotă nevinovăția inculpatului Boicu Oleg, reieșind din rolul

fiecărui inculpat care l-a avut la comiterea infracțiunii, respectiv, inculpatul Boicu

Oleg a avut rolul de organizator al infracțiunii, iar vinovăția acestuia a fost

9

constatată prin numeroasele convorbiri ale sale cu instigatorul Cucer Vadim,

efectuarea de el a fotografiilor cu partea vătămate Cucer Ana și aflarea aparatului

foto în posesia sa, închirierea automobilului care a constituit mijloc de transport

la locul comiterii infracțiunii, lipsa oricărei justificări a argumentului invocat de

inculpat precum că ar fi închiriat automobilul pentru a transporta niște rude ale

martorului XXXXXX la țară, precum și declarațiile inculpatului Cojocari Anatolii

date la faza urmăririi penale și constatate ca fiind veridice, procesul-verbal de

reconstituire a faptei, procesele-verbale de confruntare.

La fel, instanța de apel a respins argumentele avocatului Mariț Marcela

expuse cu privire la declarațiile martorului XXXXXX, care a indicat că, declarațiile

date la faza urmăririi penale au fost făcute, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

acestea fiind înscrise de ofițerul de urmărire penală și nu au fost citite de acesta,

deoarece în acest sens nu au fost administrate careva probe certe și veridice,

respectiv, martorul a indicat cert despre locuirea inculpatului Boicu Oleg și

dispariția acestuia după comiterea infracțiunii, ceea ce confirmă și inculpatul

Boicu Oleg.

5.4. În ceea ce privește argumentele invocate de inculpatul Cucer Vadim,

instanța de apel a constatat că, acestea se prezintă sub forma unor întrebări, care

au fost adresate și în instanța de fond, astfel, au fost apreciate ca nefiind expuse

în forma prevăzută de lege, adică prin explicațiile sale date în instanță,

asigurându-se dreptul de a concretiza aspectele pe care acesta dorește să le

evidențieze, de a pune întrebări în legătură cu cele eventual relevate, mai mult ele

nu implică niște afirmații certe, care ar putea fi analizate.

Totodată, instanța de apel a notat că, sarcina instanței de apel este de a

verifica legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, iar inculpatul Cucer Vadim nu a evidențiat care

ar fi în viziunea acestuia erorile admise de prima instanță, sau cu referire la

probele administrate la cauza penală, dezacordul cu referire la acestea,

argumente care să fie susținute prin careva date și posibilitatea verificării

acestora. Din aceste motive, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiat

răspunsul instanței de fond referitor la întrebările formulate de inculpatul Cucer

Vadim.

Instanța de apel a menționat că, întrebarea inculpatului Cucer Vadim față de

partea vătămată, care a declarat că a avut patru lovituri, iar în lucrurile ei au fost

depistate trei găuri, este una irelevantă, deoarece a fost constatat faptul că, partea

vătămată Cucer Ana a fost înjunghiată cu cuțitul, localizarea și gravitatea acestora

a fost evaluată prin raportul de expertiză medico-legală 262/D din 14.02.2013,

respectiv, numărul loviturilor în speță, nu are nici o consecință asupra calificării

faptei infracționale ale inculpaților.

La fel, întrebarea inculpatului Cucer Vadim cu referire la cine a sunat Cucer

Vadim lui Boicu Oleg sau invers, de la numărul de telefon XXXXXX și la care din

10

filele dosarului este indicat, menționând că, numărul enunțat este accesibil

tuturor, fiind telefon de lucru al lombardului, expus pe cărți de vizită a

lombardului, instanța de apel a considerat-o irelevantă, deoarece s-au constatat

15 sunete de intrare și de ieșire de la numerele celor doi inculpați, fiind stabilit cu

certitudine numărul inculpatului Cucer Vadim, respectiv, inculpatul nu a

prezentat careva probe veridice asupra faptului că, acest număr de telefon putea

fi accesat de diferite persoane.

5.5. Instanța de apel nu a reținut ca fiind pertinente argumentele avocatului

Cerga Mihail precum că, nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare

interceptările telefonice între inculpatul Cojocari Anatoli și Gorincioi Nadejda,

deoarece s-a stabilit că, ei se află în relații de concubinaj, iar XXXXXX i s-a explicat

dreptul de a nu da declarații, respectiv, dânsa s-a folosit de acest drept, or, în

acest sens urmează a fi notat că, acțiunea desfășurată la faza urmăririi penele, și

anume interceptarea convorbirilor telefonice nu poate echivala cu darea

declarațiilor de către un martor, care, în virtutea relațiilor de rudenie cu partea,

are dreptul de a nu da declarații. Respectiv, instanța de apel constată că,

interceptările telefonice dintre inculpatul Cojocari Anatolii și XXXXXX pot fi puse

la baza sentinței de condamnare, probă care coroborează cu celelalte probe

administrate la cauza penală și prin care se atestă că, concubina XXXXXX îl

întreabă pe inculpatul Cojocari Anatolii când s-a întâmplat faptul, dacă în ziua

când i-a spus că merge la lucru, iar inculpatul răspunde că ei spun că la data de

15, discutând despre eventuala creare a alibiului, prin aflarea lui cu o persoană pe

nume Senea.

Critica avocatului referitor la faptul că, nu au fost găsite careva urme pe

haine sau pe arma cu care a fost înjunghiată partea vătămată de ale lui Cojocari

Anatolii, nu a fost reținută ca fiind una fondată, or, aceste afirmații nu probează

nevinovăția inculpatului Cojocari Anatolii, atâta timp cât în susținerea învinuirii

acestuia au fost reținute probe pertinente, concludente și certe, și anume,

declarațiile părții vătămate Cucer Ana, care a indicat direct că, inculpatul Cojocari

Anatolii este persoana care a înjunghiată, a descris trăsăturile după care îl

recunoaște pe inculpat; declarațiile martorului XXXXXX, care coroborează cu

declarațiile părții vătămate și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din

21.01.2013; declarațiile martorului Marin Iurii apreciate în coroborare cu

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.02.2013; procesele-verbale de

confruntare dintre inculpatul Cojocari Anatolii și partea vătămată Cucer Ana,

respectiv, cu martorul XXXXXX, probe apreciate prin coroborare cu interceptările

telefonice între inculpatul Cojocari Anatolii și XXXXXX și cu descifrările telefonice

ridicate de la SA „Orange” și SA „Moldcell”.

Cu referire la argumentele avocatului, care a menționat că, în declarațiile

inițiale ale părții vătămate Cucer Ana a indicat că, persoana care a agresat-o purta

pe față mască, cu toate acestea la confruntare, dânsa insista că, anume Cojocari

Anatolii este persoana care a înjunghiat-o, instanța de apel a considerat că, poziția

11

apărării este contrară probelor administrate la cauza penală, specificând că,

instanța de fond a abordat această chestiune, astfel, pe lângă semnalmentele pe

care le-a descris partea vătămată și identificarea executorului, participarea

acestuia este confirmată prin probele administrate la cauza penală, totodată, a

fost confirmată parțial de către inculpatul Cojocari Anatolie la faza urmăririi

penale.

Instanța de apel a respins și argumentele avocatului Cerga Mihail cu privire

la motivul tentativei de omor, lipsa legăturii între Cucer Vadim, Cojocari Anatolie

și Boicu Oleg, declarațiile părții vătămate, că l-ar fi văzut pe Cojocari Anatoli

făcându-i poze, iar la momentul când au fost făcute pozele, Cojocari Anatolie se

afla în detenție în Penitenciarul nr. 13, deoarece atât motivul cât și legătura dintre

inculpați a fost probată prin probele administrate la cauza penală și care au fost

descrise detaliat, iar aflarea în detenție a inculpatului la data de 24.12.2012,

perioadă când s-au efectuat pozele, nu este probată, acesta fiind condamnat în

lipsă în luna martie 2013.

5.6. Prin urmare, instanța de apel a constatat că, infracțiunea de tentativă la

omor a fost comisă prin participație, fiind constatat faptul, că inculpatul Cucer

Vadim a avut rolul de instigator (ca urmare a relațiilor ostile dintre el și cumnata

sa, Cucer Ana, din cauza că, dânsa îi provoacă impedimente în relațiile și litigiile

avute cu fratele său Cucer Igor a organizat omorul cet. Cucer Ana, fapt care i-a

determinat pe Boicu Oleg și Cojocari Anatolii la comiterea infracțiunii, propunând

pentru omorul lui Cucer Ana o recompensă bănească); inculpatul Boicu Oleg a

avut rolul de organizator (respectiv, dânsul a mai racolat o persoană, pe

inculpatul Cojocari Anatolii, pentru a executa latura faptică a omorului, iar pentru

organizarea omorului, Boicu Oleg și Cojocari Anatolii au închiriat un mijloc de

transport de model „BMW” pentru a se asigura cu transport care să nu aparțină

nici unui dintre coparticipanți și să nu provoace careva suspiciuni, apoi în scopul

deghizării l-au înarmat pe Cojocari Anatolii cu cagulă, mănuși și un cuțit și s-au

deplasat pe str. Trandafirilor 3, mun. Chișinău, ulterior, pentru ascunderea

urmelor infracțiunii, Cojocaru Anatolii și Boicu Oleg s-au apropiat de lucrătoarele

lombardului, administrat de inculpatul Cucer Vadim și au primit un plic cu bani

lăsați ca recompensă de către Cucer Vadim); iar inculpatul Cojocari Anatolii a

avut rolul de autor (dânsul a realizat latura faptică a omorului, și anume la data

de 15.01.2013, la orele 09:10, văzând-o pe Cucer Ana, inculpatul Cojocari Anatolii

s-a apropiat pe la spate și a atacat-o cu cuțitul, aplicându-i multiple lovituri în

regiunea abdomenului, cauzându-i multiple plăgi tăiate înțepate, penetrante,

lezându-i grav organele vitale și anume lobul drept al ficatului și rinichiul drept,

leziuni grave care prezintă pericol pentru viață și sănătatea persoanei).

În acest context, instanța de apel a notat că, deși nu toți inculpații Cucer

Vadim, Boicu Oleg, Cojocari Anatolii au contribuit în aceeași măsură la

producerea încercării de curmare a vieții cet. Cucer Ana, semnificativ este faptul

că, acțiunile simultane și succesive săvârșite de fiecare inculpatul, potrivit rolului

12

pe care l-au avut s-au completat reciproc și toate împreună au alcătuit activitatea

unică, indivizibilă care a format activitatea de săvârșire a faptei.

Instanța de apel, analizând probele administrate la dosar a atestat un

comportament evaziv al inculpaților în cursul judecării cauzei în instanța de fond,

în special al inculpatului Cucer Vadim, care a expus o altă direcție a

evenimentelor stabilite prin probe, al inculpatului Cojocari Anatolii, care a indicat

atât organului de urmărire penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești la

intenția sa de speriere a părții vătămate, comunicată și martorului XXXXXX,

versiune care corect a fost apreciată critic și nereținută de prima instanță,

reieșind din modalitatea, mijloacele, locul și timpul de comitere, ce atestă o

evidentă tentativă de omucidere, or, în condițiile contradictorii expuse de

inculpați, instanța de apel nu a reținut versiunea inculpaților întru achitarea lor.

Instanța de apel a constatat că, motivele invocate de inculpatul Cojocari

Anatolii ca modificare a declarațiilor date la faza urmăririi penale, menționând în

cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, că nu susține aceste declarații,

deoarece XXXXXX i-a spus ce să declare, nu și-au găsit confirmarea, fapt pentru

care au fost reținute declarațiile acestuia date la faza urmăririi penale, care

parțial confirmă circumstanțele comiterii faptei.

În decizia sa, instanța de apel, notificînd jurisprudența CtEDO (Mihaies

contra Franței (decizia din 25 mai 1998); Kattan contra României (21 ianuarie

2014) a conchis că, soluția privind examinarea cauzei penale în lipsa inculpatului

Cucer Vadim nu lezează dreptul la un proces echitabil al acestuia, ținând cont și

de faptul că, pe parcursul a mai mult de un an, instanța de apel în vederea

respectării prevederilor art. 412 alin. (4) Cod procedură penală, a întreprins

măsurile legale de a asigura prezența inculpatului Cucer Vadim pentru

participare la ședințele de judecată, însă inculpatul a renunțat la exercitarea

dreptului său de a apărea în fața instanței, prin refuzul de a fi escortat la Curtea

de Apel Chișinău sau prin refuzul de a se ridica din celula provizorie a Curții de

Apel Chișinău în sala de ședință de judecată.

Tot în acest sens, cu referire la asigurarea dreptului la un proces echitabil,

instanța de apel a abordat și argumentul avocatului Marcela Mariț expus în

cererea de apel, potrivit căreia nu sunt clare argumentele instanței de fond cu

referire la art. 321 Cod procedură penală, deoarece inculpatul Boicu Oleg a

insistat să fie prezent la ședința de judecată, iar instanța de judecată era obligată

să ofere inculpatului dreptului la participarea acestuia la dezbaterile judiciare și

ultimul cuvânt, fapt prin care consideră că, i-au fost încălcate drepturile acestuia

la un proces echitabil.

Cu referire la acest argument, instanța de apel a reținut că, cauza penală a

parvenit spre examinare în instanța de fond la data de 13.09.2013 și pe parcursul

examinării cauzei penale în instanța de judecată, au fost întreprinse toate

măsurile de asigurare a prezenței inculpatului Boicu Oleg la ședințele de judecată,

fiind notat că, din aproximativ 19 ședințe de judecată, inculpatul a refuzat să se

13

prezinte la 11 din ele, respectiv, la ședința de judecată din 24 septembrie 2014 a

fost audiat inculpatul Boicu Oleg, la ședința de judecată din 02 octombrie 2014

partea apărării, inclusiv apărătorul inculpatului Boicu Oleg, avocatul Mariț

Marcela a solicitat termen pentru pregătirea de dezbaterile judiciare, iar pentru

ședințele de judecată ulterioare, inculpatul Boicu Oleg a refuzat să fie escortat la

ședința de judecată, deși potrivit proceselor-verbale de refuz, inculpatul este apt

de a participa la ședințele de judecată, iar ca urmare, instanța de apel consideră

că, refuzul inculpatului Boicu Oleg îi este imputabilă acestuia, nefiind încălcat

principiul contradictorialității și dreptul la un proces echitabil al inculpatului.

Astfel, instanța de apel a constatat că, inculpatul Boicu Oleg, precum și

inculpații Cucer Vadim și Cojocari Anatolii au tergiversat examinarea cauzei

penale, pe motive de sănătate neconfirmate de medicii Penitenciarului nr.13, fiind

apți de a participa la ședințele de judecată, astfel, inculpatul Boicu Oleg, prin

cererile sale a indicat că refuză să se prezinte la ședința de judecată, dar că nu

renunță la dreptul său de a participa la susținerile verbale și fiind stabilit că,

inculpatul a participat la judecarea cauzei, dar a refuzat să participe nemotivat, la

ultima fază procesuală, intenționând tergiversarea cauzei penale, prin urmare,

instanța de fond întemeiat a stabilit că, este posibilă finalizarea examinării cauzei

în lipsa inculpaților, luând în considerație și expunerea poziției de către inculpat

în cadrul audierii, participarea acestuia în ședințele de judecată și asistența

juridică acordată de avocatul Marcela Mariț.

Astfel, prin refuzul repetat de a se prezenta la susținerile verbale s-a

constatat că, din motive neîntemeiate, inculpatul Boicu Oleg a renunțat la dreptul

de a participa la această fază a procesului, acestuia fiindu-i asigurate toate

garanțiile procesuale, din care motive, soluția instanței de fond, nu a lezat dreptul

inculpatului Boicu Oleg la un proces echitabil.

avocatul Belousov Andrei în numele inculpatului Cucer Vadim Vasile, de avocatul

Gherțescu Ion în numele inculpatului Cojocari Anatolii și de inculpatul Cucer

Vadim Vasile.

6.1. Inculpatul Boicu Oleg, invocând temeiul de drept prevăzut de art.427

alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești

de condamnare a sa, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie achitat, iar în cazul când instanța va constata că este în imposibilitate

de a repara eroare produsă să fie trimisă cauza la o nouă rejudecare în ordine de

apel.

În susținerea solicitării sale indică următoarele argumente:

 circumstanțele expuse în rechizitoriu, nu și-au găsit confirmarea în

cadrul instanței de fond cât și la examinarea în apel, însă în virtutea acestui fapt

instanța de fond emite o condamnare care este menținută de instanța de apel;

 instanțele de fond nu au dat nici o apreciere argumentelor invocate în

apărarea sa, fiind lipsit de dreptul prevăzut de norma procesual penală prin care

14

urma să acorde întrebări martorilor acuzării, nu a asigurat prezenta martorului

esențial al acuzării, XXXXXX, iar la materialele cauzei nu există nici o confirmare

despre imposibilitatea prezentării acestui martor;

 menționează că, declarațiile oferite de martorul XXXXXX sunt obținute și

puse la baza sentinței de condamnare contrar prevederilor art.389 alin. (3) Cod

de procedură penală, deși au fost efectuate erori de procedură, iar curtea de apel

le-a confirmat, încercând să le dea un aspect legal;

 consideră, că instanța eronat a ajuns la concluzia că „declarațiile

martorului XXXXXX, depuse în cursul urmăririi penale sunt adevărate”, or, conform

art. 94 alin. (1) pct. 9) Cod de procedură penală: „în procesul penal nu pot fi admise

ca probe și prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de

judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești, datele

care au fost obținute fără a fi cercetate, în modul stabilit, în ședința de judecată”;

 deși instanța de fond a recunoscut drept pretinsă încălcare a drepturilor

lui Boico Oleg, faptul necitării martorului, instanța de apel urma să întreprindă

toate măsurile în vederea reparării prejudiciului dreptului condamnatului, care a

solicitat în apel ca instanță de examinare a continuității cauzei în fond.

6.2. Avocatul Belousov Andrei în numele inculpatului Cucer Vadim

Vasile, invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel; hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, solicită casarea deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința

inculpatului Cucer Vadim.

În susținerea solicitării sale indică următoarele argumente:

 prima instanță, contrar prevederilor art. 325 alin. (1) Cod de procedură

penală, a constatat și descris fapta criminală cu alte circumstanțe, decât cele

menționate în rechizitoriu, în așa mod, manifestându-se doar în favoarea

acuzării, a completat din oficiu învinuirea, adică și-a depășit atribuțiile acordate

prin lege, iar instanța de apel a menținut aceste constatări;

 prima instanță nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere

al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, mai ales cu circumstanțele de

fapt și de drept indicate în rechizitoriu, în hotărâre nu a motivat care din probele

administrate sunt admisibile și care nu, dar și motivele de ce a respins probele

apărării, totodată, instanța s-a pronunțat evaziv și neclar asupra tuturor

argumentelor apărării, astfel că soluția instanței nu conține o analiză întemeiată

prin coroborare cu circumstanțele invocate de apărare și inculpat. Deci, prima

instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile legale și a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția de

15

condamnare în baza art. 42 alin. (4), 27, 145 alin. (2) lit. a], b), i), p) Cod penal,

nefiind prezente elementele infracțiunii incriminate;

 instanța de apel a ignorat prevederile art. 414 alin. (1), (5), (6) și 419

Cod de procedură penală, deoarece a repetat erorile de drept comise de către

prima instanță și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, urmând să constate că prima instanță a

depășit limitele învinuirii, a motivat soluția în mod divergent și nu s-a pronunțat

asupra argumentelor apărării și inculpatului, însă instanța de apel și-a întemeiat

concluziile pe un șir de probe neverificate în ședința de judecată, care nu au fost

consemnate în procesul-verbal;

 instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate, mai ales instanța urma să se pronunțe asupra argumentului

din apelul inculpatului că nu a existat nici un motiv pentru săvârșirea infracțiunii

incriminate, în acest sens, instanța la fel a formulat răspunsuri neargumentate și

concluzii evazive.

6.3. Avocatul Gherțescu Ion în numele inculpatului Cojocari Anatolii,

invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.6) și 8) Cod de

procedură penală - hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii și instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, solicită casarea

deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în

alt complet de judecată.

În susținerea solicitării sale indică următoarele argumente:

 la adoptarea deciziei instanța de judecată nu a făcut o analiză detaliată și

obiectivă a tuturor probelor pe cazul dat, dar s-a limitat la descrierea superficială

și unilaterală a unor circumstanțe, iar sentința este bazată exclusiv pe

presupuneri și concluzii ce contravin materialelor dosarului penal;

 menționează că, hotărârile de condamnare în speță se bazează pe

declarațiile martorului XXXXXX, or, acesta fiind audiat la faza urmăririi penale nu

a fost audiat nici în ședința instanței de fond și nici în ședința instanței de apel,

reiterând la acest capitol că în cadrul ședinței instanței de apel de către avocatul

Gherțescu Ion în numele inculpatului Cojocari Anatolii a fost formulată o cerere

privind audierea în mod obligatoriu a martorului XXXXXX, fiind susținută de către

inculpatul Cojocari Anatolii, precum și de ceilalți participanți la proces, însă

aceasta a fost respinsă în mod nemotivat de către instanța de apel;

16

 din decizia instanței de apel este evident faptul că principiul

contradictorialității nu este respectat, deoarece instanța a analizat doar probele

prezentate de procuror, iar divergențele între depozițiile martorilor nu au fost

înlăturate, or, potrivit art. 8 alin. (3) și 389 Cod de procedură penală, sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, și adoptă numai în condițiile în

care în urma cercetării judecătorești vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii, a fost confirmată prin ansamblu de probe exacte, cercetate în instanța

de judecată, când toate versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au

fost lichidate și apreciate corespunzător;

 se evidențiază că dosarul penal s-a examinat unilateral fără a cerceta

cazul sub toate aspectele și fără a verifica versiunea inculpatului, deoarece în

conținutul materialelor dosarului penal, depozițiile atât a martorilor cât și a părții

vătămate sunt contradictorii, nu este clar care faptă infracțională a săvârșit

Cojocari Anatolii, în genere dacă a săvârșit careva faptă infracțională, cu atât mai

mult că conform prevederilor art. 8 Cod de procedură penală, persoana acuzată

de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția

sa nu-i va fi dovedită, în modul stabilit de lege. Concluziile despre vinovăția

persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în

favoarea inculpatului.

6.4. Inculpatul Cucer Vadim Vasile, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 2), 3), 4), 5), 6), 15) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărârilor judecătorești de condamnare a sa cu eliberarea din instituția

penitenciară, indicând următoarele motive:

 la 12 ședințe de judecată nu au fost citați avocații săi, XXXXXX, XXXXXX,

XXXXXX, XXXXXX, care s-au angajat să-i apere interesele în procesul dat și nu au

dreptul de a înceta să-și apere clientul său și de a nu se prezenta în ședințele de

judecată, ceia ce este o încălcare disciplinară și instanța de judecată trebuia să

aplice față de avocați amendă, însă aceasta nu a fost îndeplinit;

 consideră că, în cazul când avocatul nu are posibilitatea de a se prezenta

în instanță trebuie să prezinte un alt avocat care îl va înlocui cu acordul clientului;

 avocatul Belousov A. nu a declarat apel și a nu primit acordul pentru

prezentarea acestuia în procesul dat, iar avocatul Ropot nu a semnat în

penitenciarul nr.13 contractul de asistență juridică, cu toate că el (inculpatul) a

insistat, menționând că avea mijloace financiare pentru achitarea contractului;

 instanțele de fond i-au încălcat drepturile prevăzute de art.351 alin. (6),

358 alin. (3) Cod de procedură penală, nu i-a fost înmânat rechizitoriul de către

procuror și nu i s-a acordat termen pentru a face cunoștință cu materialele cauzei

(art.293-296, 419 Cod de procedură penală), lipsindu-l de dreptul de a scri

obiecții (art.296 alin. (6) Cod de procedură penală) și de a depune cereri și

demersuri (art.293 alin.(6) Cod de procedură penală);

17

 instanțele de judecată au încălcat prevederile art.336 alin. (8) Cod de

procedură penală, deoarece nu i s-au înmânat după fiecare ședință de judecată,

copia procesului-verbal și copia de pe discul audio a ședințelor, cu toate că el a

solicitat în permanență, lipsindu-l de dreptul de a face obiecții (art.336 alin. (6)

Cod de procedură penală);

 de către instanțele de judecată a fost încălcat termenul rezonabil de

examinarea a cauzei date, fixând ședințele de judecată peste o lună, cu toate că

cauzele în care sunt persoane arestate urmează să fie examinate în mod prioritar;

 au fost ignorate și prevederile art. 344 alin. (4), 351 alin. (3/1), 6 Cod de

procedură penală), precum și art. 317 alin. (4), 358 alin. (2) Cod de procedură

penală, nu i s-a adus la cunoștință de către instanța de judecată drepturile

prevăzute de art. 66, în vigoare din 27.10.2012;

 instanțele de judecată nu au verificat probele prezentate de procuror,

deoarece aceste probe, în opinia inculpatului sunt false și nu dovedesc vinovăția

sa în comiterea infracțiunii imputate.

ordinare declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora, cu menținerea hotărârii

atacate ca fiind legală și întemeiată.

invocate, Colegiul lărgit consideră că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al aceleiași

norme, prevede că în vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o

nouă apreciere probelor, pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept,

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care

prin apel se transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a

fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, dacă probele au fost apreciate corect de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod

de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual,

18

penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata

încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond

urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit constată, că instanța de apel a

menținut hotărârea primei instanțe, considerând-o legală și întemeiată, reținând

că, în speță corect au fost stabilite circumstanțele de fapt și de drept, iar în urma

analizei obiective a cumulului de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură

penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor, corect s-a ajuns la concluzia privind constatarea vinovăției inculpaților Cucer

Vadim Vasile de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (4), 27, 145

alin. (2) lit. a), b), i), p) Cod penal - tentativa de omor, premeditat la comandă,

comis din interes material, de către mai multe persoane, cu rol de instigator; Boicu

Oleg Nicolae în baza art. art. 42 alin. (3), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), i), p) Cod penal

- tentativa de omor, premeditat la comandă, comis din interes material, de către

mai multe persoane, cu rol de organizator; Cojocari Anatolii Alexandr în baza art.

art. 42 alin. (2), 27, 145 alin. (2) lit. lit. a), b), i), p) Cod penal - tentativa de omor,

premeditat la comandă, comis din interes material, de către mai multe persoane, cu

rol de autor.

Cu toate că instanța de apel a ajuns la această concluzie, Colegiul penal

atestă, că instanța de apel, deși în decizia contestată menționează că, vinovăția

inculpaților este dovedită pe deplin prin mijloace de probă acumulate de organul

de urmărire penală, cercetate de prima instanță și verificate în instanța de apel,

nu toate probele puse la baza deciziei au fost verificate de către instanță și

consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată.

Astfel, Colegiul lărgit reține că, în pct. 5.1. al deciziei instanței de apel se face

referire la art. 414 Cod de procedură penală, și anume, alin. (2) potrivit căruia

instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de

prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal, din conținutul hotărârii atacate se constată că instanța de apel a

ignorat această prevedere legală, și în așa mod și prevederile specificate în

alin. (6) al normei indicate supra, potrivit cărora instanța de apel nu este în drept

să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal, deoarece la baza deciziei au fost puse probe care n-au fost

verificate în ședința instanței de apel, și anume:

 ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte - o pereche de

pantaloni sportivi; o pereche de mănuși din materie; un fes din materie; un cuțit

de bucătărie cu mânerul din lemn; un cuțit de bucătărie cu mânerul din plastic; o

plăcuță cu numărul de înmatriculare CT AG 351(f.d. 115, vol. I);

 ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 30.01.2013, prin care s-a

ridicat contractul încheiat între XXXXXX și cet. XXXXXX și copia titularului

pașaportului Boicu Oleg (f.d.200-201, vol. I);

19

 ordonanța de recunoaștere și anexare a documentului din 27.05.2013

(f.d. 205, vol. I);

 ordonanță și procesul-verbal de ridicare din 30.01.2013, prin care s-a

ridicat un automobil de model „BMW 5201", numărul de înmatriculare XXXXXX

(f.d. 207-208, vol. I);

 procesul-verbal de examinare a obiectului din 31.01.2013 și planșa

fotografică - a automobilului de model „BMW 520I”, cu numărul de înmatriculare

XXXXXX (f.d. 209, 210-212, vol. I);

 ordonanța de recunoaștere și anexare a obiectului din 31.01.2013 a

automobilului de model „BMW 520I”, cu numărul de înmatriculare XXXXXX

(f.d. 213, vol. I);

 procesul-verbal de confruntare din 06.02.2013, între XXXXXX și XXXXXX,

unde XXXXXX indică direct că, anume această persoană la 15.01.2013, se afla în

lombardul situat pe XXXXXX, mun. Chișinău, și anume ea i-a transmis acestuia un

plic sigilat, după care l-a transmis lui Boicu Oleg (f. d. 48, vol. II);

 corp delict - biletul de amanet cu seria XXXXXX (f.d. 229, vol. III);

 procesul-verbal de examinare a documentului - biletul de amanet cu

seria AC 056820 (f. d. 231, vol. III);

 ordonanța de recunoaștere și anexare ca corp delict - biletul de amanet

cu seria AC 056820 (f.d.232, vol. III);

 procesul-verbal de examinare a obiectului din 27.05.2013, prin care au

fost examinate: telefonul mobil de model „Nokia C9” fără nr. de IMEI și cartela

SIM: XXXXXX; telefonul mobil de model „Nokia C2” cu nr. de IMEI: XXXXXX;

cartela SIM: XXXXXX (f.d.234, vol. III);

 ordonanța de recunoaștere și anexare ca corp delict a telefonul mobil de

model „Nokia C9” fără nr. de IMEI și cartela SIM: XXXXXX; telefonul mobil de

model „Nokia C2” cu nr. de IMEI: XXXXXX; cartela SIM: XXXXXX (f.d.236, vol. III);

 procesul-verbal de examinare a obiectului din 27.05.2013 - a telefonului

mobil de model „Samsung SGH 980” cu nr. de IMEI: XXXXXX, XXXXXX și cartela

SIM: XXXXXX (f. d. 294, vol. III);

 cd-ul cu înregistrarea video a reconstituirii faptei din 23.05.2013

(f. d. 86,vol. IV).

Mai mult decât atât, Colegiul penal constată, că instanța de apel, respingând

fără careva motivare solicitarea apărării de audiere a martorului XXXXXX, a pus la

baza deciziei sale declarațiile acestuia de la urmărirea penală fără a le da citirii și

a le consemna în procesul - verbal al ședinței de judecată (f. d. 196, 207-210,

vol. III).

Colegiul penal de asemenea remarcă și faptul, că instanța de apel a pus la

baza deciziei sale declarațiile părții vătămate, a inculpaților și a martorilor

XXXXXX (f.d. 27-28, vol. XI), XXXXXX (f.d. 26, vol. XI), XXXXXX (f.d. 30, vol. XI),

XXXXXX (f.d. 31, vol. XI), XXXXXX (f.d. 37, vol. XI) depuse de către aceștea la

20

examinarea cauzei în prima instanță, care însă nu au fost verificate și consemnate

în procesul-verbal al ședinței de judecată al instanței de apel.

Totodată, Colegiul lărgit menționează că, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în

privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate

în rechizitoriu, astfel că, instanța de apel la judecarea cauzei urma să verifice

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în conformitate cu prevederile art. 414

Cod de procedură penală și în această parte.

Din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide că soluția adoptată

de către instanța de apel este contrară prevederilor legale, astfel, instanța de apel,

judecând cauza dată, a comis eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, la care se face referire în recurs, eroare ce nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, deci există temeiul de casare a

soluției adoptate de către instanța de apel.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul lărgit consideră necesar a casa

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în strictă conformitate cu

prevederile legale.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legale asupra motivelor indicate în apelurile și

recursurile declarate, să cerceteze, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate pe parcursul procesului penal în strictă conformitate cu cerințele

legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să-și argumenteze clar concluziile sale

în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată.

penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de inculpatul Boicu Oleg, de

avocatul Belousov Andrei în numele inculpatului Cucer Vadim Vasile, de avocatul

Gherțescu Ion în numele inculpatului Cojocari Anatolii și de inculpatul Cucer

Vadim Vasile, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 17 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Cucer Vadim Vasile, Boicu

Oleg Nicolae, Cojocari Anatolii Alexandr și se dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

21

Pronunțată integral la data de 29 iunie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Nicolaev Ghenadie

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Moraru Petru

22