4-1re-17/2017 — Art. 190 alin. 5 CP

4-1re-17/2017 — Art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 4-1re-17/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș și Moraru

Petru,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Ghirișan Veaceslav, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 decembrie 2013, deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție din 03 februarie 2015 în cauza penală privindu-l pe

Ghirișan Veaceslav XXXXXX,

născut la XXXXXXX, originar din

s. XXXXXX, r-nul XXXXX,

domiciliat în mun. Chișinău,

str. XXXXXXX, XX, ap. XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.06.2012 – 30.12.2013;

Instanța de apel: 31.01.2014 – 15.05.2014;

Instanța de recurs: 25.08.2014 – 03.02.2015;

Instanța de recurs în anulare: 10.11.2016 – 30.05.2017.

CONSTATĂ:

Ghirișan Veaceslav a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate

Frumuzachi Fiodor prejudiciul material în sumă de 11400 Euro.

timp 18 – 20 mai 2011, aflându-se în mun. Chișinău în preajma Circului, sub

pretextul perfectării actelor necesare pentru ca SRL „Gatimo Impex” să participe

la o eventuală licitație organizată de Primăria Chișinău, la care s-ar fi scos la

vânzare un teren public, situat pe str. Pietrăriei din or. Vatra, mun. Chișinău, cu

nr. cadastral nr. 0100504.131, acordării ajutorului în vederea procurării în

1

proprietate privată sau primirii acestuia în locațiune, a primit de la managerul

firmei SRL „Gatimo Impex”, Frumuzachi F. bani în sumă totală de 22 300 Euro,

ceia ce conform cursului BNM constituia 376756,27 lei, bani pe care i-a însușit,

folosindu-i în scopuri personale, cauzându-i părții vătămate o daună materială în

proporții deosebit de mari.

Tot el, Ghirișan Veaceslav la 18 mai 2011, aflându-se în incinta cafenelei

„Nistru”, din mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, urmărind scopul dobândirii

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul

favorizării prin intermediul cunoștințelor sale a anumiți factori de decizie ce

activează în Primăria mun. Chișinău, cu scopul ca SRL „Spa Auto” să primească în

arendă de la APLP mun. Chișinău două terenuri situate pe str. M. Sadoveanu, în

urma unei decizii adoptate pe cazul dat de către Consiliul municipal Chișinău

pentru ca ulterior să amplaseze pe suprafața lor o spălătorie auto și un magazin

comercial, a primit de la partea vătămată Cobuz Andrei bani în sumă de 10 000

Euro, care conform cursului BNM, constituia suma de 165 470 lei, iar după ce a

primit banii a dispărut fără a-și onora obligațiile, cauzându-i părții vătămate un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Frumuzachi F., care au solicitat:

- inculpatul, casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de achitare,

argumentând că între el și părțile vătămate Cobuz A. și Frumuzachi F. au avut loc

relații civile care sunt prevăzute de Codul civil. Consideră că acest fapt a fost

confirmat atât prin declarațiile părților vătămate, cât și prin cele ale inculpatului

și martorilor Leva S., Croitor S., Bordea V., precum și prin recipisele din

04 octombrie 2011 și 18 mai 2011, iar instanțele ierarhic inferioare au dat o

apreciere eronată acestor probe;

- partea vătămată Frumuzachi Fiodor, casarea sentinței în partea stabilirii

pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care, Ghirișan V. să fie condamnat conform învinuirii înaintate la 12

ani închisoare, cu privarea de dreptul de-a ocupa funcții sau a exercita anumită

activitate pe un termen de 5 ani.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a menționat că instanța de

fond nu și-a motivat soluția adoptată în partea stabilirii pedepsei minime

prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia inculpatul a fost

condamnat, totodată, instanța neîntemeiat și absolut nemotivat nu i-a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară care în speță este obligatorie.

apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, iar apelul părții vătămate

Frumuzachi F. admis, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care, Ghirișan Veaceslav a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la

8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita o

anumită activitate în domeniul administrativ economic pe un termen de 2 ani.

2

În rest sentința a fost menținută.

în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și

verificate în ședința de judecată prin prisma art. 100 Cod de procedură penală,

le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității lor, iar toate în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept și, astfel, ajungând la concluzia corectă cu privire la

vinovăția lui Ghirișan Veaceslav în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel a conchis, că în acțiunile inculpatului se conține latura

subiectivă a infracțiunii incriminate, adică inculpatul urmărind scopul de

cupiditate, la momentul primirii banilor de la părțile vătămate, și-a asumat un

angajament fictiv și declarativ în timp ce nu avea competența funcțională

respectivă, ultimul având doar intenția de a sustrage banii.

Totodată, instanța de apel a reținut, că instanța de fond la soluționarea

chestiunii cu privire la pedeapsa complimentară, n-a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal. Prin urmare, instanța de apel a constatat că

prima instanță în mod eronat nu a aplicat pedeapsa complimentară obligatorie,

prevăzută de norma penală în baza căreia inculpatul a fost condamnat, de vreme

ce în partea motivată a sentinței nu a fost reținut careva temei ce ar justifica

înlăturarea aplicării pedepsei respective.

Ghirișan Veaceslav care, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) și

8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare, pe motiv că:

- instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere greșită materialelor

cauzei, iar probele prezentate de partea acuzării nu confirmă vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, dar dimpotrivă, acestea

dovedesc faptul că între Ghirișan Veaceslav și părțile vătămate au avut loc relații

civile contractuale, drept dovadă a acestui fapt sunt recipisele pe care inculpatul

le-a eliberat;

- instanțele ierarhic inferioare au examinat cauza unilateral în sensul

acuzării, fără a supune minuțios examinarea cauzei sub toate aspectele care au

fost invocate atât în instanța de fond, cât și în cea de apel. Procedând în

asemenea mod instanțele ierarhic inferioare au emis hotărâri de condamnare

pentru fapte care în sine nu conțin elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

2015, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul

Ghirișan Veaceslav, cu menținerea hotărârii atacate.

niciunul din temeiurile, la care s-a referit autorul recursului, nu este aplicabil din

3

punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Instanța de apel, examinând apelurile inculpatului Ghirișan Veaceslav și

părții vătămate Frumuzachi F., a supus unei cercetări suplimentare și minuțioase

toate probele administrate la dosar, a verificat și cercetat actele cauzei, care,

fiind coroborate cu înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe, au permis

instanței de apel de a conchide că vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, este dovedită.

Instanța de recurs a menționat că legalitatea și temeinicia concluziei

instanței de apel și primei instanței se bazează pe următoarele probe:

declarațiile părților vătămate Frumuzachi Fiodor din care rezultă că i-a transmis

bani în sumă de 23 000 Euro lui Ghirișan V. pentru că ultimul i-a promis că îl va

ajuta la procurarea unui teren la licitație de la Primăria Chișinău, pe care ulterior

urma să construiască un depozit; declarațiile martorului Bordea V., potrivit

cărora Frumuzachi F. i-a transmis inculpatului banii nu cu titlu de împrumut, dar

pentru ca ultimul să-i ajute să procure la licitație de la Primăria Chișinău un

teren. După transmiterea banilor, inculpatul i-a promis părții vătămate că va

perfecta pe numele acestuia actele de proprietate asupra terenului solicitat;

declarațiile martorului Croitor S., care a relatat că i-a făcut cunoștință

inculpatului cu Frumuzachi F., ultimul i-a transmis lui Ghirișan V. bani, iar acesta

s-a obligat să îndeplinească careva acțiuni referitor la procurarea unui teren de

la Primăria Chișinău; declarațiile părții vătămate Cobuz Andrei, care a menționat

că i-a transmis inculpatului bani pentru că acesta i-a promis că o să-l ajute să

primească în arendă de la Primăria Chișinău două terenuri de pământ pe care

ulterior le va putea privatiza, mai târziu, dându-i asigurări că licitația a avut loc,

iar actele sunt deja la primar pentru semnare, însă când s-a interesat la Primărie

despre licitație, colaboratorii acestei instituții i-au comunicat că nu a avut loc

nici o licitație; declarațiile martorului Leva S., care a confirmat declarațiile părții

vătămate Cozub A. referitor la faptul că acesta i-a transmis banii inculpatului

pentru ca ultimul să faciliteze tranzacțiile legate de două terenuri din mun.

Chișinău; precum și actele cauzei: - răspunsul Direcției Generale Arhitectură și

urbanism și Relații Funciare a Primăriei Chișinău nr. 21/7107 din 02 decembrie

2011, din care rezultă că terenul cu nr. cadastral 0100504.131 din str. Pietrăriei,

este amplasat în limitele pădurii parc „Pruncul” și nu prevede amplasarea

obiectului solicitat de Frumuzachi F. (depozit) în zona respectivă (f. d. 35, vol. I).

Argumentele recurentului, precum că probele administrate au fost

apreciate incorect și unilateral, au fost considerate neîntemeiate de către

instanța de recurs, deoarece instanțele ierarhic inferioare, reieșind din

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au dat o apreciere corectă

declarațiilor părților vătămate Cozub A. și Frumuzachi F., a martorilor, precum și

celorlalte probe, care au fost analizate în ansamblu, în mod obiectiv.

Totodată, instanța de recurs a menționat, că în acțiunile ce i-au fost

incriminate lui Ghirișan Veaceslav, se regăsesc elementele laturii obiective a

componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și anume

4

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune

sau abuz de încredere în proporții deosebit de mari.

Astfel, în speța supusă judecării abuzul de încredere fiind prezent având ca

bază relațiile interpersonale, într-un cerc de persoane, ce au recomandat

inculpatul părților vătămate ca persoană de încredere ce îi poate ajuta la

soluționarea unor chestiuni legate de participarea la licitație cu procurarea

și/sau primirea în arendă a unor terenuri amplasate în mun. Chișinău.

A mai reținut instanța de recurs că, dobândirea ilicită se dovedește prin

luarea ilegală și gratuită a surselor bănești de către inculpat din posesia părților

vătămate care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestora săvârșită în

scop de cupiditate, fapt confirmat prin recipise (f. d. 13, 134, vol. I).

Înșelăciunea în cazul dat este dovedită prin aceea că inculpatul le-a creat

părților vătămate impresia că în realitate are cunoștințe în rândul

colaboratorilor de la Primăria Chișinău, deoarece știa totul despre licitații, acte și

alte proceduri necesare pentru participarea la licitație și obținerea dreptului de

proprietate și arenda terenurilor nominalizate. În realitate însă, acesta, primind

banii de la pătimiți nu a întreprins nimic pentru a-și onora obligațiile asumate,

sau a întoarce banii care după cum afirmă Ghirișan V. i-a luat cu împrumut, iar

acțiunile pe care le-a întreprins și anume eliberarea de recipise pentru sumele

primite, erau efectuate cu scopul de a demonstra celor din jur caracterul

„legitim” al acțiunilor sale.

Cât privește argumentele invocate de inculpat referitor la existența

relațiilor civile între el și părțile vătămate, instanța de recurs le-a respins ca fiind

nefondate, deoarece delimitarea escrocheriei, de încălcarea normelor de drept

civil, urmează a fi percepută corect, luând în considerație două aspecte de

maximă importanță, și anume: atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii

lui a bunului, și disponibilitatea efectivă a acestuia de a-și executa angajamentele

asumate.

Sub acest aspect, instanța de recurs, analizând materialele cauzei și anume

declarațiile părților vătămate, a martorilor a constatat că, inculpatul a dus o

activitate de convingere a părților vătămate despre posibilitatea de a favoriza

obținerea loturilor de teren de către pătimiți, prezentându-se ca o persoană care

are cunoștințe în cercul funcționarilor de la Primăria Chișinău, care vor facilita

obținerea terenurilor în proprietate și arendă cu posibilitatea procurării

ulterioare.

În urma convorbirilor avute, părțile vătămate au acceptat transmiterea

sumelor de bani inculpatului, fiind convinse de către ultimul că acesta le poate

ajuta la soluționarea pozitivă a chestiunilor legate de obținerea terenurilor de la

Primăria Chișinău, iar Ghirișan V. pentru a voala acțiunile sale și a le reda un

aspect legal a eliberat lui Cozub Andrei și Frumuzachi Fiodor recipise, unde a

indicat că a primit de la aceștia bani cu titlu de împrumut.

La fel, instanța de recurs a menționat faptul că limita între un acord civil și o

componență de infracțiune este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile

5

este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei este

caracterizată prin abuz de încredere și înșelăciune.

A mai reținut instanța de recurs, că sumele de bani încasate de către

inculpat de la părțile vătămate, nu au fost utilizate de către acesta conform

destinației stabilite, și anume pentru participarea la licitație cu scopul de a

procura un teren (în cazul lui Frumuzachi F.) și primirea în arendă a două

terenuri (în cazul lui Cobuz A.) amplasate în mun. Chișinău, conform înțelegerii

dintre părți, or, careva probe în acest sens la materialele cauzei lipsesc.

Totodată, instanța de recurs a reținut și faptul că inculpatul nu a avut

intenția de a restitui părților vătămate banii primiți, această convingere rezultă

din faptul că Ghirișan V. nu a întreprins careva măsuri în acest sens până la

adresarea lui Frumuzachi F. și Cobuz A. cu plângeri organelor de drept la

26 octombrie 2011 și respectiv 06 decembrie 2011.

Instanța de recurs a remarcat că recursul repetă textul apelului și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar lecturând

textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate

motivele apelului declarat, iar decizia contestată cuprinde fondul apelurilor și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea și admiterea acestora,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele inculpatului Ghirișan V., precum că acesta nu a

comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, că sumele indicate în recipise

le-a primit cu titlu de împrumut, sunt neîntemeiate și contravin materialelor din

dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat urmează a fi apreciată

drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, inculpatul urmărind

scopul de a se eschiva de la răspunderea penală.

Instanța de recurs a constatat, că acțiunilor lui Ghirișan V. li s-a dat o

apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă acestuia i s-a

stabilit cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținându-se seama de

gradul prejudiciabil al faptelor comise, de persoana celui vinovat, de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i

numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, iar temeiuri de a interveni în hotărârea judecătorească în

această parte la fel nu s-au stabilit.

Chirișan Veaceslav, solicitând casarea acestora, cu remiterea cauzei spre

conexare cu cauza penală examinată de Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău din

23 iulie 2012.

În motivarea recursului a invocat următoarele argumente:

- în privința sa există două cauze penale, care urmează a fi conexate cu

cauza penală examinată de către Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău conform

art. 43 Cod de procedură penală.

6

condamnatul Ghirișan Veaceslav, pledând pentru declararea inadmisibilității

acestuia din motiv că nu se întemeiază în prevederile art. 453 Cod de procedură

penală.

în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, reieșind din următoarele considerente.

Conform art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care

se constată că acesta este declarat peste termen.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile

pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată.

Colegiul reiterează că potrivit prevederilor art. 454 Cod de procedură

penală, recursul în anulare poate fi declarat doar în termen de 6 luni de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.

În conformitate cu art. 466 alin. (5) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de recurs declarat împotriva deciziei instanței de apel devine

irevocabilă la data pronunțării acesteia.

Conform art. 231 alin. (4) Cod de procedură penală, termenele calculate pe

luni expiră la sfârșitul zilei respective a ultimei luni.

Colegiul penal constată că decizia instanței de recurs contestată de recurent

a fost pronunțată integral la 03 martie 2015, devenind irevocabilă la aceeași

dată în condițiile prescripțiilor de drept enunțate (f. d. 228, vol. II, pct. 8 din

decizie).

Colegiul menționează că potrivit materialelor cauzei, recursul în anulare

declarat de condamnatul Ghirișan Veaceslav a fost expediat prin intermediul

oficiului poștal la data de 17 octombrie 2016, fapt prin care se atestă că acesta

este declarat peste termenul prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Astfel, prin dispozițiile art. 454 Cod de procedură penală legiuitorul a impus

obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură la etapa recursului în

anulare, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

În acest context, deoarece condamnatul a formulat recursul în anulare cu

depășirea termenului de 6 luni de la data pronunțării hotărârii irevocabile a

cărei anulare se cere, încălcând astfel prevederile art. 454 Cod de procedură

7

penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este

declarat peste termen.

(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Ghirișan

Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

03 februarie 2015, în cauza penală privindu-l pe Ghirișan Veaceslav XXXXX, din

motiv că este depus peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 iunie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Moraru Petru

8