1ra-699/2017 — art. 190 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 15,16 CPP
1ra-699/2017 — art. 190 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul 1ra-699/2017
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
31 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Harujen Artur în numele inculpatului Glazcov Victor, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12
decembrie 2016, în cauza penală în privința lui
Glazcov Victor XXXXXX,
născut la XXXXXXX, originar din XXXXXXX, domiciliat în
XXXXXXXXXXXX;
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.de la 30 septembrie 2014-până la 09 februarie 2016 (instanța de
fond);
de la 02 martie 2016-până la 12 decembrie 2016 (instanța de apel);
de la 23 februarie 2017-până la 31 mai 2017; (instanța de recurs
ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 februarie 2016,
Glazcov Victor a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește
elementele infracțiunii.
De către organul de urmărire penală, Glazcov Victor a fost învinuit de
faptul că, la 10 martie 2014 având o stare materială nefavorabilă, urmărind scopul
dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, s-a întâlnit cu Xenofontos Anastasia,
în fața cinematografului „Patria” din mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, unde
cunoscând despre faptul că ultima dorește să transmită în Ucraina, or. Kiev bani
și acte, prin înșelăciune și abuz de încredere a asigurat-o precum că ar avea o
persoană cunoscută care activează în calitate de șofer pe ruta Chișinău-Kiev și că
prin intermediul acestuia va transmite banii și actele conform destinației în
condițiile în care din start cunoștea că nu va putea executa obligațiile asumate.
Astfel, Glazcov V., a primit de la Xenofontos A. pașaportul extern pe numele cet.
1
Abdul Ahmad Vakili, precum și bani în sumă de 1750 Euro și 10 dolari SUA, care
conform cursului oficial al BNM la acel moment constituia suma de 33297 lei,
după care suma de bani a însușit-o, cauzându-i lui Xenofontos A. o daună
materială considerabilă.
Nefiind deacord cu sentința, a declarat apel acuzatorul de stat, care
a solicitat, casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de
condamnare conform învinuirii înaintate la 5 ani închisoare, cu executarea
în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții
ce țin de gestionarea resurselor financiare pe un termen de 2 ani.
În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că, achitându-l
pe Glazcov V., de sub învinuirea de comitere a infracțiunii incriminate,
instanța de fond a dat o apreciere greșită depozițiilor părții vătămate care
au fost confirmate de martorul Neaga M.
Soluția instanței privind achitarea inculpatului pe motiv că acțiunile
acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii este eronată, nefiind dovedit
în rezultatul aprecierii probelor care element (elemente) a infracțiunii
lipsește.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12
decembrie 2016, apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată
o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care
Glazcov V. a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la
amendă în mărime de 700 unități convenționale, echivalentul a 14 000 lei,
cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială pe un
termen de 2 ani.
S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții
vătămate prejudiciul material în sumă de 33161 lei.
Instanța de apel a constatat faptele incriminate lui Glazcov V. prin
rechizitoriu și a reținut probele ce confirmă vinovăția acestuia de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal, și anume: declarațiile
părții vătămate, martorului Neagu M.; procesul-verbal de cercetare a obiectului
din 25.04.2014; recipisa din 25.04.2014; procesul-verbal de recunoaștere a
persoanei după fotografie; procesul-verbal de percheziție din 27.06.2014;
procesul-verbal de examinare a obiectului din 30.06.2014; procesul-verbal de
autosesizare despre pregătirea sau săvârșirea infracțiunii din 08.08.2014; tabelul
fotografic a convorbirii dintre partea vătămată și inculpat.
2
Colegiul penal a dat o apreciere critică declarațiilor inculpatului,
argumentând că versiunea înaintată de acesta nu corespunde adevărului, fiind
combătută prin probele prezentate de acuzatorul de stat.
În consecință instanța a conchis, că inculpatul prin comportamentul său
incorect, bazat pe înșelăciune și abuz de încredere, a exercitat o influențare
psihică asupra conștiinței victimei, deposedând-o de bani. Astfel, Curtea a
conchis că Glazcov V. a reprezentat vădit fals realitatea, a exploatat conștient
raporturile de încredere care s-au stabilit între el și victimă, a ascuns faptele și
împrejurările reale ale cazului, a căror necunoaștere au convins victima privind
legalitatea transmiterii bunului și banilor către el, după care însușindu-i s-a
eschivat de la îndeplinirea obligațiilor asumate.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs
avocatul Harujen A. în numele inculpatului, care, invocând temeiurile de drept
prevăzut la pct. 6),8),15),16) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită,
casarea hotărârii contestate cu menținerea sentinței de achitare.
În argumentarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele:
-decizia contestată contravine dispozițiilor art. 417 alin.(51) Cod de
procedură penală, astfel că nu conține informația privind termenul de examinare
a cauzei;
- instanța nu a fost compusă potrivit legii, or la judecarea cauzei au fost
modificate de mai multe ori completul de judecată, situație incompatibilă cu
dreptul garantat la art. 6&1 CEDO;
- declarațiile martorului Neagu M. care au fost redate în conținutul deciziei
nu au fost citite și verificate cu consemnarea acestora în procesul-verbal al
ședinței, prin ce a fost încălcate exigențele art. 414 alin. (2) Cod penal;
- declarațiile părții vătămate date în ședința instanței de fond, care au fost
puse la baza sentinței de achitare, nu au fost verificate în conformitate cu
prevederile art. 414 alin. (2) Cod penal;
- instanța de apel în lipsa unor probe noi prin examinarea formală și
parțială a probelor care au fost suficiente pentru a convinge prima instanță să
adopte o soluție de achitare contrar jurisprudenței CEDO, a dispus condamnarea
lui Glazcov V.;
- hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;
-prin hotărârea nr. 1ra-2/2015 din 20.01.2015 Curtea Supremă de Justiție a
pus în evidență jurisprudența CEDO, reiterând obligația instanței de apel de a
cerceta probele conform principiilor contradictorialității, nemijlocirii și oralității.
3
În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar
declarat, menționând că completul de judecată care a judecat apelul a fost format
în conformitate cu legislația în vigoare prin dispoziția președintelui Curții de
Apel Chișinău nr. 33 din 24.08.2016. Tot aici, procurorul a menționat, că instanța
de apel just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și respectiv
corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal,
prin urmare, consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune
inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.
Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a hotărârii contestate pct.
8) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, considerând că fapta inculpatului nu
întrunește elementele infracțiunii incriminate, solicitând menținerea sentinței de
achitare.
Raportând norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei
nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de
recurent.
Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se
înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile
acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana
nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau
legătura cauzală dintre acestea).
Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate
legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu
respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o
apreciere justă, potrivit art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu
certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia
privind vinovăția lui Glazcov V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190
alin. (2) lit. c) Cod penal, încadrarea juridică a faptei comise fiind justă.
4
Concluziile instanței de apel sunt juste și se întemeiază pe cumulul de
probe administrate, cum sunt declarațiile părții vătămate Xenofontos A. din care
rezultă că dânsa în prezența lui Neagu M. i-a transmis inculpatului pașaportul pe
numele unui cetățean străin Ali Abdul și suma de 1700 Euro pe care Glazcov V.
i-a promis că prin intermediul unui șofer de rută îl va transmite în or. Kiev,
Ucraina. Pentru acest serviciu i-a achitat inculpatului suma de 50 Euro și 10
dolari. Ulterior, nici pașaportul și nici banii la destinatar nu au ajuns, iar la
întrebările sale despre soarta banilor și pașaportului transmis inculpatul o amâna
de la o zi la alta motivând că situația politică în Kiev este foarte tensionată, iar
șoferul nu poate ajunge la destinație. Peste aproximativ o săptămână Glazcov V.
a început să o șantajeze cu neîntoarcerea pașaportului și a banilor pentru a o
determina să întocmească o procură generală pe automobilul BMW cu n/î KBF
998, pe numele lui Burlacu E., care era în relații de prietenie cu inculpatul
(f.d.9,31,86,164-65,179-180, vol. I). Cele relatate de partea vătămată au fost
confirmate de martorul Neagu M., care a declarat că Xenofontova A. a
împrumutat de la ea suma de 1700 Euro pe care ulterior în prezența sa i-a dat-o
lui Glazcov V. împreună cu un pașaport pentru ca ultimul să le transmită în or.
Kiev. Peste aproximativ o săptămână sau două pătimita i-a comunicat că atât
pașaportul cât și banii nu au ajuns la destinație, iar Glazcov V. refuză să-i
restituie (f.d.39-40,167-169 vol. I, 68-69, vol. II); procesul-verbal de cercetare a
obiectului din 25.04.2014 potrivit căruia a fost supus cercetării pașaportul cet.
Republicii Afganistan Mahram Ali Abdul Ahmad Vachili (f.d.18-20, vol. I);
procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 19.06.2014,
potrivit căruia martorul Neagu M. l-a recunoscut pe Glazcov V. ca fiind persoana
căreia Xenofontova A. i-a transmis un plic cu bani în fața cinematografului
„Patria” (f.d.41-42, vol. I); procesul-verbal de percheziție a automobilului din
27.06.2014, potrivit căruia Glazcov V., benevol a transmis suma de 570 Euro
(f.d.55-57, vol. I); tabelul fotografic al convorbirilor dintre partea vătămată și
inculpat, din care rezultă că ultimul nu a transmis pașaportul conform
destinației, dar i l-a dat lui Burlacu E. (f.d.88-112, vol. I).
Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și
obiectiv apreciate de către instanța de apel, confirmă cu certitudine săvârșirea
faptei imputate, care întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.
(2) lit. c) Cod penal și anume escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor
altei persoane, prin înșelăciune sau abuz de încredere cu cauzarea de daune în
proporții considerabile și anume:
5
Dobîndirea ilicită se dovedește prin luarea ilegală și gratuită a surselor bănești
de către inculpat din posesia părții vătămate care a cauzat un prejudiciu
patrimonial efectiv acesteia săvârșită în scop de cupiditate, fapt confirmat atât
prin declarațiile părții vătămate cât și prin depozițiile martorului Neagu M.
Abuzul de încredere fiind prezent având la bază relațiile interpersonale, de
prietenie, între inculpat și pătimită, astfel inculpatul a exploatat cu rea voință
raporturile de încredere care s-au stabilit între el și victimă.
Înșelăciunea - prin aceea că inculpatul nu a întreprins nimic pentru a
transmite pașaportul și suma de 1700 Euro conform destinației și înțelegerii
dintre el și partea vătămată, deși a solicitat și a primit pentru presupusul serviciu
care urma să-l execute o remunerare în sumă de 50 Euro și 10 dolari, iar banii
care urmau a fi transmiși potrivit înțelegerii în or. Kiev (1700 Euro) i-a însușit.
Latura subiectivă a infracțiunii date se caracterizează prin vinovăția lui
Glazcov V. în formă de intenție directă, scopul urmărit de acesta fiind unul
cupidant.
Instanța de recurs consideră că concluzia instanței de apel referitor la
aprecierea critică a declarațiilor inculpatului este întemeiată, acestea fiind făcute
în scopul de a evita răspunderea penală, or argumentele aduse de acesta în
apărarea sa au fost întru totul combătute de probele prezentate de acuzatorul de
stat.
Generalizând cele menționate, Colegiul penal conchide că argumentele
invocate de recurent privind nevionovăția lui Glazcov V. nu au suport probatoriu
și contravin probelor administrate.
Instanța de recurs consideră neîntemeiat și declarativ argumentul
avocatului referitor la faptul că decizia contestată contravine dispozițiilor art. 417
alin.(51) Cod de procedură penală, or în pct. 1 din decizie este indicat termenul de
examinare a cauzei în instanța de apel (f.d.80, vol. II).
La fel urmează a fi respinse alegațiile recurentului prin care se indică, că
instanța care a examinat cauza în ordine de apel nu a fost compusă potrivit legii,
fiind modificată de mai multe ori componența completului de judecată, situație
(în viziunea apărării) incompatibilă cu dreptul garantat la art. 6&1 CEDO.
Sub acest aspect Colegiul lărgit reține că potrivit art. 30 alin. (1) Cod de
procedură penală, completul de judecată format în condițiile art.30 trebuie să
rămână același în tot cursul judecării cauzei, cu excepția prevăzută în alin.(3).
Dacă aceasta nu este posibil, completul poate fi schimbat pînă la începerea
cercetării judecătorești.
6
În speță, în temeiul art. 61 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 514 din 06.07.1995
privind organizarea judecătorească și pct. 14 din Regulamentul privind modul de
constituire a completelor de judecată și schimbarea membrilor acestora,
președintele Curții de Apel Chișinău prin dispoziția nr. 33 din 24.08.2016 (până la
începerea cercetării judecătorești) a modificat componența completului de
judecată nr. 7 (f.d.55, vol. II) fiind numiți judecătorii Furdui S., Negru M. și
Brînza L. – complet care a rămas în aceiași componență pe tot parcursul cercetării
judecătorești.
Referitor la argumentul avocatului Harujen A. prin care se indică asupra
faptului că instanța de apel a redat în conținutul deciziei declarațiile martorului
Neagu M. care nu au fost citite și verificate cu consemnarea acestora în procesul-
verbal al ședinței, Colegiul reține, că potrivit procesului-verbal de audiere a
martorului nominalizat în cadrul instanței de apel aceasta a menționat că susține
integral declarațiile date la urmărirea penală și în instanța de fond, careva
completări nu are (f.d.68, vol. II), prin urmare instanța de apel corect a redat în
conținutul deciziei adoptate depozițiile desfășurate a martorului Neagu M. date
atât în cadrul urmăririi penale cât și în instanța de fond, declarații, care după cum
s-a menționat mai sus au fost susținute integral de către martor.
Următorul motiv invocat de apărare este menționat că declarațiile părții
vătămate date în ședința instanței de fond, nu au fost verificate în conformitate
cu prevederile 414 alin. (2) Cod penal, argument care contravine materialelor
cauzei, or din conținutul procesului-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că
depozițiile pătimitei Xenofontos A. date atât în cadrul urmăririi penale cât și în
ședința instanței de fond au fost cercetate prin citirea acestora (f.d.74, vol. II).
Tot aici, instanța de recurs ține să menționeze, că potrivit materialelor
cauzei careva obiecții la procesul-verbal al ședinței de judecată de către
participanții la proces în termenul și modul stabilit de art. 336 pct. 6) Cod de
procedură penală, nu au fost formulate.
Colegiul penal consideră neîntemeiată afirmația avocatului Harujen A.
precum că instanța de apel în lipsa unor probe noi prin examinarea probelor care
au fost puse de prima instanță la baza unei sentințe de achitarea a dispus
condamnarea lui Glazcov V. În argumentarea acestei concluzii se rețin
prevederile art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, conform cărora instanța de
apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror
probe noi prezentate în ședința instanței de apel. Astfel, reieșind din faptul că
7
apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, alin. (4) al aceluiași
articol prevede posibilitatea ca instanța să dea o nouă apreciere probelor
administrate în fața primei instanțe.
Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul penal conchide că, nu este
întemeiată critica din recursul avocatului, ce ține de aprecierea și interpretarea
eronată în opinia acestuia a probelor, ce a dus la stabilirea greșită a faptelor,
deoarece instanța de apel, ținând seama în plină măsură de prevederile art. 99-
101, 414 alin. (4), 415 alin. (21) Cod de procedură penală, a cercetat sub toate
aspectele probele prezentate de către părți, a audiat inculpatul, martorii, a
cercetat probele administrate la dosar, dând citire proceselor-verbale și altor
documente, verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al
coroborării lor și ca urmare corect a stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și
vinovăția inculpatului Glazcov V., adoptând o hotărâre legală, întemeiată și
riguros argumentată, care cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
În continuare instanța de recurs constată că în speță nu și-a găsit
confirmare nici temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de
procedură penală, invocat de recurent, deoarece decizia care este menționată de
avocatul Harujen A. nu este relevantă speței, or în cauza penală nr. 1ra-2/2015
din 20.01.2015 instanța constatând că Curtea de apel după o sentință de achitare
și-a bazat concluziile privind vinovăția lui Timofeeva I. și Logvinov E. pe
declarațiile a 4 martori care nu au fost interogați în ședința instanței de apel fiind
încălcat principiul contradictorialității, nemijlocirii și oralității, a dispus
rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată. În speță, însă,
Curtea judecând apelul a respectat întru totul prevederile art. 415 alin. (21) Cod
de procedură penală a audiat inculpatul și martorii acuzării solicitați de părți.
Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide că hotărârea
contestată este legală și întemeiată, argumentele avocatului Harujen A.
privind nevinovăția inculpatului Glazcov V. urmând a fi respinse ca fiind
declarative, iar cele referitoare la încălcările procedurale, ca fiind neîntemeiate.
Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a
comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, iar hotărârea
atacată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, astfel că,
prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să
concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat de avocat în numele
inculpatului, dispunând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
8
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Harujen Artur în
numele inculpatului Glazcov Victor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 12 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Glazcov
Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată la 29 iunie 2017.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
9