1ra-1049/17 — art.201-1 alin.2 lit.b CP

Dosarul nr.1ra-1049/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 iunie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu,

Ion Guzun,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 05 decembrie 2014 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2015, declarat de către inculpatul

XXX, născut la XXX, originar din XXX,

cu viza de reședință în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal, la 3 ani

și 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani și 10 luni

închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

procedură penală, a constatat că Popa Ruslan, fiind în concubinaj cu Buzu Ana, la 26

aprilie 2014, ora 19.00, aflându-se pe malul iazului din s.Roșcani, r-nul Anenii Noi,

urmărind scopul intimidării victimei și aplicării violenței fizice întru demonstrarea

supremației fizice, s-a exprimat în prezența persoanelor din jur în adresa acesteia cu

cuvinte necenzurate, jignindu-i onoarea și demnitatea, iar ulterior i-a aplicat mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzându-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.065/d din 21.05.2014, vătămare corporală

medie cu dereglarea sănătății de lungă durată.

în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care

lui R.Popa să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, invocând că pedeapsa aplicată

inculpatului este prea blândă; - instanța a apreciat arbitrar circumstanțele cauzei; - nu a

dat deplină eficiență prevederilor art.7, 75 Cod penal; - nu a ținut cont că inculpatul a

săvârșit o infracțiune gravă, în stare de recidivă periculoasă.

apelul declarat de către procuror a fost admis, casată sentința în partea stabilirii

pedepsei și în partea casată, pronunțată o nouă hotărâre, prin care lui R.Popa, în baza

1

art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare,

iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare,

cu executarea ei în penitenciar de tip închis. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță, la stabilirea pedepsei, nu a ținut

cont de toate circumstanțele cazului, și anume că inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă, în stare de recidivă periculoasă, or, prin sentința Judecătoriei Orhei din

20.08.2014, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2)

lit.e) și f) Cod penal, iar la 26 aprilie 2014, a comis infracțiunea prevăzută de art.2011

alin.(2) lit.b) Cod penal, recunoscut vinovat și condamnat, prin sentința Judecătoriei

Anenii Noi din 05.12.2014, pronunțată în prezenta cauză penală.

Concomitent, instanța de apel a reținut că anterior, inculpatul a mai fost

recunoscut vinovat și condamnat prin sentințele Judecătoriei Orhei din 20.06.2005 - în

baza art.186 alin.2 lit.b), c), d) Cod penal; din 31.07.2007 - în baza art.187 alin.(2)

lit.f) Cod penal; din 11.10.2007 - în baza art.186 alin.(2) lit.c),d) Cod penal.

În acest context, instanța de apel a precizat că, potrivit art.34 alin.(1) Cod penal,

se consideră recidivă comiterea cu intenție a unei sau mai multor infracțiuni de o

persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită prin intenție, iar potrivit

art.82 Cod penal, la aplicarea pedepsei pentru recidivă periculoasă și recidivă deosebit

de periculoasă de infracțiuni se ține cont de numărul, caracterul, gravitatea și urmările

infracțiunilor săvîrșite anterior, de circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa

anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de caracterul,

gravitatea și urmările infracțiunii noi. Mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi

mai mică de jumătate, pentru recidivă periculoasă este de cel puțin două treimi, iar

pentru recidivă deosebit de periculoasă - de cel puțin trei pătrimi din maximul celei

mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a Codului

penal.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță, la stabilirea pedepsei, nu a

dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61 și 75 Cod penal, aplicând față de R.Popa o

pedeapsă prea blândă, ignorând gradul de pericol ce-l prezintă pentru societate, care

nu este angajat în câmpul muncii și care anterior a fost condamnat de mai multe ori,

fapt ce denotă că inculpatul nu și-a tras concluziile necesare și repetat a comis o

infracțiune intenționată, gravă și în stare de recidivă periculoasă.

Având în vedere cele expuse, instanța de apel, ținând cont de prevederile art.6, 7,

61, 75-77 Cod penal și prevederile art.3641 Cod de procedură penală, luând în

considerație gravitatea infracțiunii comise, persoana inculpatului, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că infracțiunea a fost săvârșită în stare

de recidivă periculoasă, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, de scopul pedepsei de restabilire a echității sociale, corectare a

condamnatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, a considerat că

față de R.Popa urmează a fi aplicată o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, iar în

temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare, cu

executarea ei în penitenciar de tip închis.

temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, pe

motiv că instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă prea aspră.

2

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de referința procurorului, prin

care solicită declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori

de apel.

Însă, potrivit art.422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului

ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În conformitate cu prevederile art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Momentul de la care începe să curgă termenul de atac este riguros precizat de

lege, adică data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea

părților din dreptul de a folosi calea de atac.

Reieșind din procesele-verbale ale ședințelor de judecată din 03.02.2015 și

10.03.2015, inculpatul a fost prezent atât la pronunțarea dispozitivului deciziei instanței

de apel, cât și la pronunțarea deciziei motivate, primind inclusiv, copia acesteia contra

semnătură (f.d.109-113, 125).

Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat

curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora

sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se

împlinește.

Astfel, termenul de 30 de zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală,

pentru depunerea recursului ordinar, urma să expire la sfârșitul zilei de 11.04.2015.

Reținând faptul că inculpatul a depus cererea de recurs ordinar abia la data de

10.05.2017 (f.d.129-138), adică cu mult mai târziu după expirarea termenului legal

de 30 de zile, Colegiul penal conchide că acesta nu poate fi considerat ca declarat în

termen.

Mai mult, atât în dispozitivul deciziei motivate, cât și în dispozitivul pronunțat la

03.02.2015, ședință la care, potrivit procesului-verbal din aceeași dată, inculpatul a fost

prezent, instanța a explicat modul și termenul de atac al deciziei în instanța ierarhic

superioară (f.d.115, 116, 124).

Colegiul atestă că, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în

sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar

recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea

procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Având în vedere că în situația în care recursul este respins ca fiind declarat peste

termen, instanța de recurs nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și

legalității hotărârii adoptate, și prin urmare, Colegiul penal nu are temei de a se expune

asupra legalității deciziei instanței de apel în privința lui R.Popa.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

3

instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în

cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către inculpat, ca fiind declarat peste

termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Popa Ruslan,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2015, în

propria lui cauză penală, ca declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 iunie 2017.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

4