1ra-927/17 — art.312 alin.2 lit.a CP

1ra-927/17 — art.312 alin.2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-927/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 iunie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu,

Ion Guzun,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, declarat

de procurorul Procuraturii de Circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu în cauza penală în

privința lui

Frinea Anatolii xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Gheorghii a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.312

alin.(2) lit.a) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

fiind recunoscut prin ordonanța din 25 iunie 2015 în calitate de parte vătămată în cadrul

cauzei penale nr.2015011192, fiindu-i explicat faptul survenirii răspunderii penale conform

art.312 Cod penal, în caz de prezentare cu bună-știință a declarației mincinoase, fapt

confirmat prin semnăturile acestuia în procesele-verbale ale acțiunilor procesuale

nominalizate, a declarat că Gratii Constantin și Zaica Ion au sustras în mod deschis de la el

bunuri în sumă totală de xxxxxxxxxx lei, săvârșind o infracțiune gravă, prevăzută de art.187

alin.(2) lit.b), f) Cod penal.

Ulterior, la 30 iunie 2015, în cadrul confruntării efectuate cu învinuiții Gratii

Constantin și Zaica Ion, la fel, fiindu-i explicat faptul survenirii răspunderii penale conform

art.312 Cod penal, a menționat că declarațiile anterioare, date în cadrul urmăririi penale,

precum că Gratii Constantin și Zaica Ion au comis o infracțiune în privința sa, nu corespund

adevărului, denaturând circumstanțele obiective ale cauzei care nu corespund celor reale,

adică a dat cu bună știință declarații mincinoase, care constau în aceea că îi dezvinovățesc pe

învinuiții Gratii Constantin și Zaica Ion în sensul că ultimii nu au comis infracțiunea de care

au fost acuzați.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Gh.Frinea să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.312 alin.(2)

lit.a) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea

executării pedepsei pe termen de probă de 2 ani, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite

1

funcții, invocând că instanța, dispunând achitarea inculpatului pe învinuirea adusă, incorect a

ajuns la concluzia că în acțiunile acestuia lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii

incriminate; - examinând și analizând probele prezentate de acuzare, instanța nu le-a dat o

apreciere corespunzătoare și a pus la bază ca veridice doar declarațiile inculpatului, care

urmau a fi apreciate critic; - instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul a prezentat

declarații mincinoase, prin care a denaturat adevărul, pentru tragerea la răspundere penală a

persoanei nevinovate și acesta avea certitudine că prezintă declarații mincinoase, astfel

realizând latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii incriminate; - incorectă este constatarea

instanței că la momentul depunerii declarațiilor, inculpatul se afla în stare de ebrietate și se

simțea rău, acestea vin în contradicție cu procesele-verbale de sesizare despre săvârșirea

infracțiunii din 23.06.2015, de audiere în calitate de parte vătămată din 25.06.2015, unde a

fost avertizat despre răspunderea ce o poartă pentru declarații mincinoase cu bună știință și

repetat a declarat că C.Gratii și I.Zaica i-au sustras în mod deschis bunurile; - incorect

instanța a reținut și afirmațiile inculpatului că ofițerul de urmărire penală i-a scris declarațiile,

iar dânsul le-a semnat fără a le citi, or, reieșind din procesul-verbal de sesizare despre

săvârșirea infracțiunii din 23.06.2015, cât și din procesul-verbal de audiere în calitate de parte

vătămată din 25.06.2015 pe cauza penală nr.2015011192, acesta a semnat declarațiile depuse

și a scris că „.. procesul-verbal este scris corect, pentru ce și semnez”, atât semnătura, cât și

respectiva frază au fost recunoscute de către inculpat în cadrul audierii în ședință de judecată.

fost respins, ca nefondat, apelul procurorului.

În motivarea soluției, instanța de apel, în urma audierii inculpatului A.Frinea, a

martorului N.Plămădeală, cercetând suplimentar probele prezentat de partea acuzării și

anume declarațiile martorului I.Goroșciuc și probele scrise: – ordonanța de pornire a urmăririi

penale în baza art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal în cauza penală nr.2015011192, procesele-

verbale de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 23.06.2015, de audiere a părții vătămate

din 25.06.2015, de confruntare dintre A.Frinea și învinuiții C.Gratii și I.Zaica din 30.06.2015,

a conchis că prima instanță corect a dispus achitarea inculpatului, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii, deoarece nu și-a găsit confirmare prin probele administrate

învinuirea înaintată acestuia în baza art.312 alin.(2) lit.a) Cod penal.

Instanța a susținut poziția primei instanțe că, în acțiunile inculpatului, nu s-a dovedit

existența laturii obiective și subiective a infracțiunii incriminate, iar argumentele părții

acuzării le-a respins, considerând că nu poate fi reținut ca probă pertinentă și concludentă în

demonstrarea vinovăției inculpatului procesul-verbal din 23.06.2015, fiindcă inculpatul a fost

audiat în ziua când a avut loc evenimentul privind sustragerea bunurilor, dânsul fiind în stare

de ebrietate, nu a putut scrie și citi în limba de stat, de unde rezultă cert că ofițerul de

urmărire penală a întocmit procesul-verbal, iar inculpatului nu i-a comunicat conținutul

acestuia, însă această probă a stat la baza ordonanței de pornire a urmăririi penale în baza

art.187 alin.(2) Cod penal în cauza penală nr.2012011192.

De asemenea, instanța de apel a considerat că nici declarațiile martorului I.Goroșciuc

nu pot fi reținute ca probă pertinentă și concludentă în vederea stabilirii vinovăției

inculpatului, deoarece prin declarațiile acestuia nu se confirmă că A.Frinea a dat declarații

mincinoase în calitate de parte vătămată în cauza intentată în baza art.187 alin.(2) Cod penal,

ci doar vizează un incident de tulburare a ordinii publice de către patru persoane care au fost

reținute, iar două din acestea ar fi implicate într-un jaf comis pe bd.Ștefan cel Mare și Sfînt,

precum și a martorului N.Plămădeală, fiindcă faptul că dânsul nu a constatat că A.Frinea se

afla în stare de ebrietate, se contrazice prin certificatul de vizită nr.50556 din 24.06.2015

eliberat de IMSP Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Urgentă și că procesul-

verbal redactat de el a fost citit de A.Frinea, se combate prin faptul că ultimul nu știe a citi și

2

a scrie în limba de stat în grafia latină, fapt dedus din mențiunea făcută de inculpat pe actele

procesuale în grafia chirilică.

La fel, instanța de apel a respins ca probă invocată de partea acuzării și procesul-verbal

de audiere a lui A.Frinea în calitate de parte vătămată din 25.06.2015, deoarece acest fapt nu

certifică că inculpatul a depus cu bună-știință declarații mincinoase, or, din ultimul proces-

verbal rezultă că A.Frinea a susținut declarațiile date sub influența stării de ebrietate, care au

fost scrise de ofițerul de urmărire penală și care nu au fost înțelese de către inculpat.

Respectiv, instanța de apel a respins și proba invocată de acuzare în confirmarea

vinovăției inculpatului - procesele-verbale de confruntare dintre A.Frinea și învinuiții I.Zaica

și C.Gratii din 30.06.2015, deoarece acestea nu constituie probe pertinente și concludente în

comiterea infracțiunii incriminate lui A.Frinea, dat fiind faptul că din aceste acte procesuale

se atestă că ultimul a relatat că are dubii în privința declarațiilor date anterior, fiindcă era în

stare de ebrietate și a precizat ca nu a văzut ca C.Gratii să-i fi sustras în mod deschis din

buzunar telefonul mobil și portmoneul, și ar da temei de a constata că A.Frinea ar fi dat

declarații mincinoase în calitate de parte vătămată, adică ar denatura circumstanțele cauzei

sau ar da declarații ce nu corespund celor cunoscute de acesta.

Astfel, instanța a concluzionat că partea acuzării nu a administrat probe pertinente și

concludente care să ateste buna-știința a făptuitorului A.Frinea la depunerea declarațiilor

mincinoase și că dânsul a manifestat certitudinea că prezintă o declarație mincinoasă, în

contextul în care s-a constatat că, la momentul audierii acestuia în calitate de parte vătămată,

dânsul se afla în stare de ebrietate alcoolică, procesul-verbal fiind întocmit de către ofițerul de

urmărire penală, pe motiv că inculpatul nu poate să citească și să scrie în limba de stat, pe

când vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu poate fi întemeiată pe presupuneri.

invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, pe motiv că incorect instanța a

admis versiunea inculpatului, precum că acestuia nu-i este înțeleasă grafia latină și a fost în

imposibilitate de a-și citi declarațiile, de rând ce acesta pe parcursul procesului penal nu a

invocat acest fapt, iar consemnarea la finele procesului-verbal că „procesul-verbal este scris

corect din cuvintele mele, de mine citit, pentru ce semnez” cu grafie chirilică nu egalează cu

faptul că inculpatul nu cunoaște alfabetul latin; - incorectă este și constatarea instanței

referitor la procesele-verbale din 23.06.2015 și 25.06.2015, precum că inculpatul se afla în

stare de ebrietate, deoarece anume dânsul a sesizat organul de urmărire penală, iar fiind

audiat la 25.06.2015, a relatat aceleași împrejurări ca și în actul de sesizare, și anume acestuia

i se incriminează prezentarea cu bună-știință a declarației mincinoase în calitate de parte

vătămată la 25.06.2015 și nu la 23.06.2016; - instanța nu s-a expus nici asupra declarațiilor

martorului N.Plămădeală, care a relatat că personal a audiat inculpatul la urmărirea penală și

acesta a citit procesele-verbale de audiere pe care le-a semnat fără a înainta obiecții asupra

acestora, astfel că este incorectă constatarea făcută de instanța de apel, precum că partea

acuzării nu a prezentat probe care să confirme vinovăția inculpatului.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În motivarea recursului procurorul a invocat ca temei pentru recurs prevederile art.427

alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

3

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de autorul recursului nu persistă în

cauză, deoarece atât din sentință, cât și din decizia instanție de apel rezultă că instanțele au

analizat obiectiv probele administrate și a dat răspuns la toate motivele invocate în apel.

Instanța de fond, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, judecând

cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat

inculpatul, martorul I.Goroșciuc și, ținând seama de prevederile art.27 Cod de procedură

penală, le-a apreciat obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului

nu este dovedită în comiterea infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(2) lit.a) Cod penal.

Respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel a supus unei

verificări minuțioase toate probele administrate, a audiat suplimentar inculpatul A.Frinea,

martorul N.Plămădeală, a verificat și cercetat actele cauzei, respectând prevederile art.100

alin.(4) Cod de procedură penală, și, dându-le o apreciere justă, potrivit art.101, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, just a

conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță - achitarea lui A.Frinea, pe

motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, și anume latura subiectivă a acesteia,

deoarece nu s-a dovedit faptul că inculpatul ar fi manifestat certitudine că prezintă o

declarație mincinoasă, iar aprecierile greșire ale realității, percepute în raport de ceea ce s-a

întâmplat în mod real, nu pot constitui declarații mincinoase.

După cum rezultă din textul recursului, recurentul consideră că instanța de apel,

menținând sentința de achitare a inculpatului, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, nu și-a motivat soluția în acest sens și nu a dat o apreciere multilaterală și

obiectivă probelor prezentate de partea acuzării.

Astfel, în motivarea poziției sale, recurentul consideră că mențiunea făcută de inculpat

la finele proceselor-verbale, unde a consemnat că ,,procesul-verbal este scris corect din

cuvintele mele corect, de mine citit, pentru ce și semnez”, cu grafie chirilică nu egalează cu

faptul că inculpatul nu cunoaște alfabetul latin și că incorect instanța a conchis că la

23.06.2015 inculpatul sesizând organul de urmărire penală a dat declarații fiind în stare de

ebrietate, fără a ține seama că acesta a fost recunoscut ca parte vătămată și audiat la

25.06.2015 unde a relatat aceleași împrejurări ca și în actul de sesizare, care i se

incriminează, fără a specifica asupra căror motive concrete invocate în apel, nu s-a pronunțat

instanța în raport cu circumstanțele relevate în partea descriptivă a deciziei contestate și care

ar fi esența circumstanțelor că hotărârea adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că, temeiurile invocate de

către recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, deoarece instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414, 417 alin.(8) Cod de procedură

penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceasta

cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția. Potrivit textului deciziei recurate, se

constată că instanța de apel a cercetat toate probele prezentate în cauză, inclusiv declarațiile

inculpatului A.Frinea, a martorilor I.Gorșciuc, N.Plămădeală, și le-a apreciat din punct de

vedere al pertinenței și concludenței, concluziile instanței fiind corecte și întemeiate.

Astfel, concluzia instanței de apel, cu referire la procesul-verbal de audiere a părții

vătămate A.Frinea din 25.06.2015, este una justă în sensul în care s-a reținut că nu poate

constitui mijloc de probă în confirmarea vinovăției inculpatului, deoarece procesul-verbal

menționat nu reflectă faptul că A.Frinea a depus cu bună-știință declarații mincinoase, ci în

acesta au fost consemnate date ca și în procesul-verbal din 23.06.2015, când inculpatul se afla

în stare de ebrietate. Mai mult, din acest proces-verbal se desprinde faptul că I.Zaica i-a

sustras sacoșa, pe care ulterior i-a înapoiat-o.

Procesul-verbal de audiere a părții vătămate A.Frinea, coroborează cu procesul-verbal

4

de confrunatre dintre A.Frinea și învinuiții I.Zaica și C.Gratii din 30.06.2015, unde partea

vătămată a relatat că are dubii în privința declarațiilor date anterior, pe motiv că era în stare

de ebrietate, fapt confirmat prin certificatul de vizită nr.50556 din 24.06.2015, eliberat de

IMPS Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Urgentă, în care a menționat că sacoșa

ce i-a fost sustrasă de I.Zaica i-a fost întoarsă, iar la poliție i s-a arătat telefonul ce a fost găsit

la el, ceea ce combate verisunea primară că acesta ar fi fost sustras de C.Gratii, de unde reiese

că inculpatul nu a avut intenția de a depune declarații mincinoase cu bună-știință.

Neîntemeiată este și afirmația recurentului, precum că consemnarea efectuată pe actul

procesual cu grafie chirilică ,,procesul-verbal este scris corect din cuvintele mele corect, de

mine citit, pentru ce și semnez”, nu egalează cu faptul că inculpatul nu cunoaște alfabetul

latin, deoarece după cum rezultă din materialele cauzei, pe toate actele procesuale, începând

cu procesele-verbale de sesizare despre săvârșirea infracțiunii și de audiere a victimei din

23.06.2015, de audierea a părții vătămate din 25.06.2015, de confruntare din 30.06.2015, din

cererea adresată Direcției generale Urmărire Penală, se constată faptul că într-adevăr,

inculpatul nu cunoaște alfabetul latin, ceea ce nu dă credibilitate faptului că dânsul ar fi putut

citi și scrie în grafie latină actele procesuale din cadrul urmăririi penale.

Lipsită de temei este și afirmația porcurorului, precum că instanța de apel nu s-a expus

asupra declarațiilor martorului N.Plămădeală, dimpotrivă, ultimul a fost audiat în instanța de

apel, iar instanța, apreciind declarațiile acestuia, a conchis că nu pot fi reținute ca fiind

pertinente și concludente în vederea stabilirii vinovăției inculpatului A.Frinea, fiindcă

afirmația martorului că nu ar fi constatat faptul că A.Frinea se afla în stare de ebrietate, se

contrazice prin certificatul de vizită nr.50556 din 24.06.2015, eliberat de IMSP, iar faptul că

procesul-verbal redactat de el a fost citit de inculpat, se combate prin constatarea reținută de

instanță, din care se deduce că A.Frinea nu cunoaște grafia latină, astfel că nu a putut citi

procesul-verbal redactat de N.Plămădeală.

Colegiul penal atestă că, conform art.8 alin.(l) Cod de procedură penală, persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa

nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în

cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată

printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă, mai mult ca atât nimeni nu este

obligat să dovedească nevinovăția sa.

La fel, conform art.389 alin.(l) Cod procedură penală, sentința de condamnare poate fi

adoptată numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului de

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de

judecată, iar îndoielile care nu pot fi înlăturate, trebuie să fie interpretate în favoarea

inculpatului.

Deci, reieșind din cumulul de probe cercetate, Colegiul penal concluzionează că

instanțele de fond, legal și întemeiat au adoptat hotărâri de achitare în privința lui A.Frinea.

Totodată, argumentele recurentului, precum că instanța de apel incorect și unilateral a

apreciat probele administrate în cauză, nu pot fi reținute ca temei de admitere a acestui recurs.

Colegiul penal constată că instanța de apel s-a expus asupra tuturor probelor, elucidând

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, cercetând amănunțit

aspectele învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art.101 Cod de procedură

penală fiecare probă, iar în concluziile sale a motivat respingerea probelor învinuirii, conform

art.394 Cod de procedură penală.

Astfel, din cuprinsul hotărârii atacate se constată că probele indicate de procuror au

fost analizate detaliat și asupra acestora instanța de apel s-a expus motivat și întemeiat prin

argumente fundamentate în fapt și în drept, iar concluziile privind nevinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

5

Instanța de apel, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat

detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar probele administrate au primit o

apreciere la justa lor valoare. Dezacordul autorului recursului cu aprecierea acestora de către

instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală.

În aceste condiții, instanța de recurs consideră că în speța examinată nu a fost

constatată prezența erorilor de drept, ce ar servi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei contestate. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în cauza penală în privința lui Frinea

Anatolii împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017

de procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 iunie 2017.

Președintele Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

6