1ra-618/2017 — art. 326 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 decembrie 2015, Robuleț Vasile Xxxxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, la pedeapsă cu amendă în mărime de 1.500 unități convenționale, ceea ce constituie 30.000 lei. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Florea G., în privința căruia hotărârile judecătorești nu sunt contestate în procedura recursului ordinar.

Potrivit sentinței, s-a constatat, că la data 03 iunie 2013, Robuleț V., aflându- se în mun. Chișinău și acționând cu înțelegere prealabilă și în comun acord cu Florea G., susținând că are influență asupra funcționarilor publici din cadrul Primăriei or. Durlești, mun. Chișinău, în urma discuțiilor purtate cu Nemțelea N. cu privire la vânzarea terenului cu suprafața de 0.02 ha, situat în or. Durlești str. Tudor Vladimirescu, pe care ultimul intenționa să îl procure de la Florea G., a pretins de la Nemțelea N. suma de 400 Euro, pentru a-i determina pe funcționarii publici din cadrul Primăriei or. Durlești, mun. Chișinău să semneze schița de proiect și să elibereze certificatul de urbanism pentru proiectarea unui autoservice pe acest lot de teren. În continuare, obținând acordul lui Nemțelea N. de a li se transmite suma de bani pretinsă, întru realizarea intențiilor sale infracționale de a trafica influența 1 promisă, la 20 iunie 2013, Florea G., care acționa împreună și în comun acord cu Robuleț V., s-a întâlnit în jurul orei 15:30 cu Nemțelea N. lângă sediul Primăriei or. Durlești, mun. Chișinău și în cadrul acestei întâlniri ultimul a transmis, iar Florea G. a primit o parte din suma de bani pretinsă și anume suma de 200 euro, în 4 bancnote cu nominalul a câte 50 Euro flecare, cu seriile și numerele S42455013703, Z76948301682, X64510878062, V10338536821, ceea ce constituia conform cursului oficial al BNM, suma de 3.312 lei. Ulterior, urmărind realizarea acelorași intenții, Florea G. care acționa împreună și în comun acord cu Robuleț V., s-a întâlnit repetat la data de 15 august 2013, în jurul orelor 10:40 cu Nemțelea N. lângă sediul Primăriei or. Durlești. mun. Chișinău și în cadrul acestei întâlniri ultimul a transmis, iar Florea G. a primit a doua parte de bani din suma pretinsă și anume 200 Euro, în 4 bancnote cu nominalul a câte 50 Euro fiecare, cu seriile și numerele V27081935509, S41473797775, X86349479987, X59382668216, ceea ce constituia conform cursului oficial al BNM, suma de 3.380 lei, fapt după care au fost reținuți de către colaboratorii CNA. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta inculpatului Robuleț V. a fost calificată de drept în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal și anume – traficul de influență, cu următoarele semne de calificare – pretinderea, acceptarea și primirea personal, de bani pentru sine și pentru o altă persoană, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, săvârșite de două sau mai multe persoane.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Marandici Nicolae, în numele inculpatului Robuleț V., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii incriminate. În motivarea apelului declarat a invocat că: - instanța de judecată greșit a constatat și apreciat acțiunile inculpatului, deoarece în ședințele de judecată nu a fost stabilit și dovedit traficul de influență, precum nu a fost stabilit asupra cui are influență Robuleț V. și dacă o are; - inculpatul a fost provocat pentru a săvârși infracțiunea, fapt dovedit prin aceea că toate acțiunile de urmărire penală au fost efectuate cu mari încălcări, iar Nemțelea N. în perioada martie-aprilie 2012 a efectuat practica de producere la CNA, fiind instruit și susținut de colaboratorii CNA; - probele prezentate de către partea acuzării nu dovedesc acel fapt că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, dar confirmă că a fost o provocare din partea colaboratorilor CNA prin intermediul lui Nemțelea N. 3.1. Avocatul Dorfman Igor, nefiind de acord cu sentința a depus apel în numele inculpatului Florea G., prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2016, au fost respinse apelurile declarate ca nefondate și menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, prima instanță a apreciat corect probele și circumstanțele cauzei, ajungând corect la 2 concluzia privind vina inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate ca fiind dovedită. Cercetând probele administrate la caz instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a reținut ca dovedită fapta imputată inculpaților atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât și al laturii subiective, încadrând juridic corect acțiunile săvârșite, în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, soluție ce se bazează pe declarațiile inculpaților, martorilor Nemțelea G., Scorțenschi E., Cristal L., Furtuna G., Puiu V., Crudu N., Durleștean A., Florea T., precum și materialele scrise: procesul-verbal din 18 iunie 2013 de examinarea CD-ului anexat de Nemțelea N. la procesul-verbal din 17 octombrie 2013 (f.d. 14-19 v.1); CD-ului anexat de Nemțelea N. la procesul-verbal din 17 octombrie 2013 (f.d. 20 v. 1); ordonanțele din data de 19, 20, 21 iunie 2013 (f.d. 32, 34, 62, 36, 44 v. 1); procesele-verbale privind consemnarea măsurilor speciale de investigație din data de 20, 21 iunie 2013 (f.d. 33, 37-42 v. 1); procesul-verbal de ridicare a CD-ului de la Nemțelea N., din data de 21 iunie 2013 (f.d. 51 v. 1); CD-ul ridicat de la Nemțelea N. ce conține convorbirile dintre acesta și inculpați și procesul verbal de examinare a CD-ului din data de 24 iunie 2013 (f.d. 52-59 v. 1); ordonanța de recunoaștere a obiectelor drept corpuri delicte din data de 17 octombrie 2013 (f.d. 60 v. 1); ordonanța din data de 19 iulie 2013 (f.d. 66 v. 1); procesele-verbale privind consemnarea măsurilor speciale de investigație din data de 18 iulie 2013 (f.d. 69 v. 1); CD-ul de model ”titanium”, cu numărul de inventariere al DAO a CNA 1189 (f.d. 70-82 v. 1); ordonanțele din data de 16, 19, 12 august 2013, din data de 17 octombrie 2013 și 19 iulie 2013 (f.d. 85, 83, 97, 99, 101 v. 1); procesele-verbale privind consemnarea măsurilor speciale de investigație din data de 16 augus 2013 (f.d. 98, 104-107 v. 1); ordonanțele din data de 16 și 17 octombrie 2013 (f.d. 108, 119 v. 1); procesul verbal de percheziție din data de 15 august 2013 (f.d. 117-118 v. 1); caseta video de model ”Sony Mini DV”, cu numărul de inventariere DAO a CNA 112, anexată la procesul verbal de percheziție (f.d. 120 v. 1); procesul verbal de examinare din data de 29 august 2013 (f.d. 121 v. 1); certificatul de urbanism nr. 98/13 din data de 15 august 2013 (f.d. 123-124 v. 1); ordonanțele din data de 16, 17 și 28 octombrie (f.d 160 v. 1; 72, 131 v. 2); CD-ul ridicat de la Nemțelea N. ce conține convorbirile purtate între el și inculpați (f.d. 119-130 v. 2); procesul-verbal de ridicare a CD-ului de la ÎM ”Orange Moldova” din data de 18 septembrie 2013 (f.d. 45 v. 2); CD-urile de model ”Acme” ridicate de la ÎM ”Orange Moldova” la data de 18 septembrie 2013 (f.d. 46-71, 77, 78-85 v. 2); ordonanța de recunoaștere a obiectelor drept corpuri delicte din data de 16 octombrie 2013 (f.d. 86 v. 1); mijloace bănești în sumă de 200 euro, ce au fost pretinse de către inculpați la data de 20 iunie 2013 (f.d. 174 v. 2). În opinia instanței de apel, cu toate că inculpații vina în comiterea infracțiunii nu au recunoscut-o, probele administrate la caz dovedesc vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunii de trafic de influenta și anume pretinderea și primirea mijloacelor bănești estorcate în sumă de 400 euro de la Nemțelea N., iar prima instanță corect a apreciat critic poziția inculpaților referitor la nerecunoașterea vinei, deoarece este în contradicție cu materialele cauzei penale. 3 Instanță de apel a menționat, că prima instanță motivat a argumentat poziția sa referitor la inexistența provocării în cauza dată, fiind cert constatat faptul că inculpații au pretins suma de 400 euro, susținând că au influență asupra persoanelor publice din cadrul primăriei or. Durlești mun. Chișinău, pentru a obține actele necesare în construcție. Prin urmare, instanța de apel a remarcat, că prima instanță a efectuat o motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpaților, fiind în corespundere cu exigențele art. 6 CEDO, iar în asemenea situație, potrivit jurisprudenței CEDO, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță, or în cazul în care această instanță și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în principiu să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției primei instanțe (cauza CtEDO Garcia Ruis ws Spania; Helle ws Finlanda). Cât privește pedeapsa aplicată, instanță de apel a considerat-o ca fiind stabilită în corespundere cu prevederile legale, ținând cont că inculpații au comis o infracțiune gravă, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, lipsa circumstanțelor agravante, nu au antecedente penale, astfel pedeapsa stabilită va asigura scopul corectării și reeducării acestora.

Hotărârile judecătorești adoptate pe caz sânt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Marandici N. în numele inculpatului Robuleț V., prin care solicită casarea acestora cu achitarea acestuia pe motiv că nu s-a constat existența infracțiunii incriminate În motivarea recursului, autorul invocă argumente similare cu cele invocate în apel, întemeindu-și pretențiile în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece este motivat prin prisma dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor, ce nu este prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și nu conține indicii unor erori de drept. Partea acuzării consideră, că hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, iar cumulul de probe a fost apreciat prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, coroborând și confirmând săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente: Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă 4 inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași Cod. Din cuprinsul recursului declarat se reține că recurentul invocă ca temeiuri de drept pct. 6) și pct. 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și apel în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; acțiunile inculpatului nu au întrunit elementele infracțiunii. Sub aspectul temeiului pentru recurs semnalat și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, apărătorul inculpatului invocă precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, însă această critică nu a fost desfășurată în argumentele recursului declarat, neindicând concret asupra căror argumente esențiale la caz nu s-a expus instanța. Colegiul penal, analizând subsidiar textul deciziei recurate constată, că instanța de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect reținute de către prima instanță, respectiv nu au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel expunându-se asupra argumentelor principale invocate în apel, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția. Deci, investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești a expus situația de fapt și de drept reținută, corect concluzionând că aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiind săvârșită anume de către inculpatul. În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră, că de fapt invocările recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter declarativ, fără a fi desfășurate pe larg și motivate prin ce anume s-a admis eroarea de drept semnalată. Mai mult ca atât, instanța de recurs analizând suplimentar probele administrate și prezentate de către părți, anexate la materiale dosarului, ajunge la concluzia că vina inculpatului a fost pe deplin dovedită, astfel din stenogramele convorbirilor dintre Robulet G. și Nemțelea N. rezultă clar, că Robuleț G. pretinde că are influență asupra angajaților Primăriei Durlești mun. Chișinău, or din stenograma (anexa nr. 4 fișierul 116 f.d. 130 v. 2), inculpatul pretinde că poate influența persoana din cadrul acestei primării pe nume Angela, spunându-i lui Nemțelea N. că pentru serviciu referitor la planul urbanistic, influențând persoanele a achitat 200 euro, bani pretinși și primiți de la Nemțelea N., iar pentru rezolvarea problemei referitoare la despărțirea drumului ultimul urmează să mai achite alți 150 euro. 5 Referitor la criticile apărării precum, că martorul Nemțelea N. a fost student la USM, iar în luna mai-aprilie 2012 a făcut practica de producere la CNA, iar mai apoi a participat la concursul pentru suplinirea funcției vacante în cadrul aceleași instituții, instanța de recurs nu găsește aceste argumente fondate și întemeiate, deoarece atât prima instanță cât și cea de apel au dat un răspuns întemeiat menționând, că acest fapt denotă anume că martorul Nemțelea N. nu este angajat al CNA iar faptul că are studii juridice a stat la baza acțiunilor sale atunci când a conștientizat ilegalitatea faptelor săvârșite de către inculpat – fapt prin care instanța de recurs va respinge și alegațiile recurentului privind presupusul experiment operativ de provocare . Referitor la pretinsa încălcare invocată de recurent și prevăzută de pct. 8) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța de recurs consideră, că acest temei la fel nu este incident în prezenta cauză. De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Potrivit lucrărilor dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal și anume – traficul de influență, adică pretinderea, acceptarea și primirea personal, de bani pentru sine și pentru o altă persoană, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, săvârșite de două sau mai multe persoane.. În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că prima instanță și cea de apel corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, Robuleț V., în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal. Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Din textul recursului, se reține că unul din argumentele de bază ale recursului declarat este că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a infracțiunii imputate ultimului, care este prevăzută de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal și anume elementele materiale a infracțiunii de trafic de influență, ce se realizează în următoarele modalități: pretinderea și primirea mijloacelor bănești în scopul influențării persoanelor publice pentru a lua careva decizii în favoarea acestora, și organul de urmărire penală nu a stabilit careva încălcări în cadrul Primăriei or. Durlești mun. Chișinău, alegații pe care Colegiul penal le consideră nefondate. Prin urmare, opozant criticilor invocate de recurent și menționate mai sus, Colegiu specifică, că potrivit considerentelor teoretice latura obiectivă a infracțiunii 6 prevăzute de art. 326 Cod penal constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal sau prin mijlocitor, de bani, de titluri de valoare, servicii, privilegii alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană. Astfel, acțiunea prejudiciabilă expusă la art. 326 Cod penal vizează în mod alternativ următoarele trei modalități normative: - pretinderea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de influență; - acceptarea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de influență; - primirea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de influență. Infracțiunea prevăzută la art. 326 Cod penal este o infracțiune formală și se consideră consumată din momentul comiterii uneia dintre modalitățile normative care desemnează fapta de trafic de influență, adică din momentul pretinderii, acceptării sau primirii în întregime a remunerației ilicite. La caz, pretinderea banilor se confirmă prin procesul-verbal de primire a plângerii (f.d. 11 v. 1), unde martorul Nemțelea N., fiind preîntâmpinat pentru răspunderea penală pentru denunț fals, conform art. 311 Cod penal, a specificat că anume Robuleț G. a petins suma de 400 euro, pentru a-i semna schița și certificatul de urbanism, banii respectivi fiind destinați funcționarilor Primăriei or. Durlești mun. Chișinău. De asemenea, faptul pretinderii banilor se confirmă și prin restul probelor administrate la cauza penală suplimentar analizate și în cadrul examinării cauzei în recurs, menționate la pct. 5 al prezentei decizii. În partea ce ține de alegațiile părții apărării invocate în recursul ordinar declarat, precum că organul de urmărire penală nu a stabilit careva încălcări în cadrul Primăriei or. Durlești mun. Chișinău, Colegiul notează, că inculpatul nu este obligatoriu să poată influența careva persoane cu demnitate publică, dar să impună părerea acesta, persoanei interesate pentru a putea pretinde, accepta și primi ilicit sume de bani ce nu i se cuvin, astfel din materialele dosarului rezultă, că inculpatul fiind în fața Primăriei or. Durlești mun. Chișinău, împreună cu Nemțelea N. s-a salutat cu primarul Crudu N., cu care a discutat ceva timp într-o parte; la primirea certificatului de urbanism martorul, Nemțelea N., fiind împreună cu inculpatul au fost la Durleștean A., care deține funcția de arhitect al or. Durlești, mun. Chișinău – fapt ce a dus la crearea impresie, că inculpatul într-adevăr poate influența în luarea deciziilor de către persoanele cu demnitate publică din cadrul primăriei or. Durlești mun. Chișinău. De asemenea, Colegiul remarcă, că instanțele de fond au examinat și s-au expus argumentat, just considerând ca neîntemeiată versiunea părții apărării, precum că la caz a avut loc o provocare, ținându-se cont de acel fapt că provocarea apare atunci când ofițerii implicați (colaboratori a organelor de drept sau persoane care acționează la indicațiile și instrucțiunile acestora), nu se limitează la investigarea activității criminale într-o manieră pasivă, dar exercită astfel de influență asupra subiectului, încât să-l determine la comiterea unei infracțiuni ce altfel nu ar fi fost comisă, pentru a face posibilă săvârșirea unei infracțiuni și probarea ei în scopul 7 acuzării. Totodată, din lucrările cauzei se atestă, că colaboratorii CNA și Nemțelea N. nu au exercitat o influență asupra inculpatului, încât să-l determine la comiterea infracțiunii de trafic de influență, iar suma de 400 euro a fost pretinsă de către inculpați, până la implicarea la caz a colaboratorilor organelor de drept. Prin urmare, Colegiul penal consideră, că în prezenta speță nu este incidentă situația de provocare a inculpatului la comiterea infracțiunii, invocată de partea apărării. În aceeași ordine de idei, în opinia Colegiului penal, în prezentul proces penal și-a găsit confirmare și prezența laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 326 Cod penal, în acțiunile inculpatului, deoarece învederând considerentele menționate mai sus, ultimul a dat dovadă de intenție directă având la bază un scop calificat și anume de a-l face pe factorul de decizie. Generalizând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea. În virtutea raționamentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanțele de fond în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs careva erori judiciare, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de către autorul recursului ordinar deferit spre examinare. Astfel, dat fiind faptul că recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Marandici Nicolae în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Robuleț Vasile Xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 26 aprilie 2017. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie 8