1ra-618/2017 — art. 326 alin. 2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 326 alin. 2 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-618/2017 — art. 326 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-618/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
29 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Marandici Nicolae în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2016 și a sentinței
Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 decembrie 2015, în cauza penală
privindu-l pe
Robuleț Vasile Xxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxxx,
originar din Xxxxxxxxx, domiciliat mun. Xxxxxxx str.
Xxxxxxxxxxxxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 10.12.2013-29.12.2015
instanța de apel: 20.05.2016-27.06.2016
instanța de recurs: 10.02.2017 - 29.03.2017
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 29 decembrie 2015,
Robuleț Vasile Xxxxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 326 alin.
(2) lit. b) Cod penal, la pedeapsă cu amendă în mărime de 1.500 unități convenționale,
ceea ce constituie 30.000 lei.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și Florea G., în privința căruia hotărârile
judecătorești nu sunt contestate în procedura recursului ordinar.
Potrivit sentinței, s-a constatat, că la data 03 iunie 2013, Robuleț V., aflându-
se în mun. Chișinău și acționând cu înțelegere prealabilă și în comun acord cu Florea
G., susținând că are influență asupra funcționarilor publici din cadrul Primăriei or.
Durlești, mun. Chișinău, în urma discuțiilor purtate cu Nemțelea N. cu privire la
vânzarea terenului cu suprafața de 0.02 ha, situat în or. Durlești str. Tudor
Vladimirescu, pe care ultimul intenționa să îl procure de la Florea G., a pretins de la
Nemțelea N. suma de 400 Euro, pentru a-i determina pe funcționarii publici din
cadrul Primăriei or. Durlești, mun. Chișinău să semneze schița de proiect și să
elibereze certificatul de urbanism pentru proiectarea unui autoservice pe acest lot de
teren.
În continuare, obținând acordul lui Nemțelea N. de a li se transmite suma de
bani pretinsă, întru realizarea intențiilor sale infracționale de a trafica influența
1
promisă, la 20 iunie 2013, Florea G., care acționa împreună și în comun acord cu
Robuleț V., s-a întâlnit în jurul orei 15:30 cu Nemțelea N. lângă sediul Primăriei or.
Durlești, mun. Chișinău și în cadrul acestei întâlniri ultimul a transmis, iar Florea G.
a primit o parte din suma de bani pretinsă și anume suma de 200 euro, în 4 bancnote
cu nominalul a câte 50 Euro flecare, cu seriile și numerele S42455013703,
Z76948301682, X64510878062, V10338536821, ceea ce constituia conform cursului
oficial al BNM, suma de 3.312 lei.
Ulterior, urmărind realizarea acelorași intenții, Florea G. care acționa împreună
și în comun acord cu Robuleț V., s-a întâlnit repetat la data de 15 august 2013, în
jurul orelor 10:40 cu Nemțelea N. lângă sediul Primăriei or. Durlești. mun. Chișinău
și în cadrul acestei întâlniri ultimul a transmis, iar Florea G. a primit a doua parte de
bani din suma pretinsă și anume 200 Euro, în 4 bancnote cu nominalul a câte 50 Euro
fiecare, cu seriile și numerele V27081935509, S41473797775, X86349479987,
X59382668216, ceea ce constituia conform cursului oficial al BNM, suma de 3.380 lei,
fapt după care au fost reținuți de către colaboratorii CNA.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta
inculpatului Robuleț V. a fost calificată de drept în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod
penal și anume – traficul de influență, cu următoarele semne de calificare – pretinderea,
acceptarea și primirea personal, de bani pentru sine și pentru o altă persoană, de către o
persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să
îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau
nu săvârșite, săvârșite de două sau mai multe persoane.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Marandici Nicolae, în numele
inculpatului Robuleț V., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu
pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat din motiv că nu s-a
constatat existența faptei infracțiunii incriminate.
În motivarea apelului declarat a invocat că:
- instanța de judecată greșit a constatat și apreciat acțiunile inculpatului,
deoarece în ședințele de judecată nu a fost stabilit și dovedit traficul de influență,
precum nu a fost stabilit asupra cui are influență Robuleț V. și dacă o are;
- inculpatul a fost provocat pentru a săvârși infracțiunea, fapt dovedit prin
aceea că toate acțiunile de urmărire penală au fost efectuate cu mari încălcări, iar
Nemțelea N. în perioada martie-aprilie 2012 a efectuat practica de producere la
CNA, fiind instruit și susținut de colaboratorii CNA;
- probele prezentate de către partea acuzării nu dovedesc acel fapt că
inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, dar confirmă că a fost o provocare din
partea colaboratorilor CNA prin intermediul lui Nemțelea N.
3.1. Avocatul Dorfman Igor, nefiind de acord cu sentința a depus apel în
numele inculpatului Florea G., prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea
cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2016, au
fost respinse apelurile declarate ca nefondate și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, prima
instanță a apreciat corect probele și circumstanțele cauzei, ajungând corect la
2
concluzia privind vina inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate ca fiind
dovedită.
Cercetând probele administrate la caz instanța de apel a conchis, că prima
instanță corect a reținut ca dovedită fapta imputată inculpaților atât sub aspectul
elementului material al laturii obiective, cât și al laturii subiective, încadrând juridic
corect acțiunile săvârșite, în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, soluție ce se
bazează pe declarațiile inculpaților, martorilor Nemțelea G., Scorțenschi E., Cristal
L., Furtuna G., Puiu V., Crudu N., Durleștean A., Florea T., precum și materialele
scrise: procesul-verbal din 18 iunie 2013 de examinarea CD-ului anexat de Nemțelea
N. la procesul-verbal din 17 octombrie 2013 (f.d. 14-19 v.1); CD-ului anexat de
Nemțelea N. la procesul-verbal din 17 octombrie 2013 (f.d. 20 v. 1); ordonanțele din
data de 19, 20, 21 iunie 2013 (f.d. 32, 34, 62, 36, 44 v. 1); procesele-verbale privind
consemnarea măsurilor speciale de investigație din data de 20, 21 iunie 2013 (f.d. 33,
37-42 v. 1); procesul-verbal de ridicare a CD-ului de la Nemțelea N., din data de 21
iunie 2013 (f.d. 51 v. 1); CD-ul ridicat de la Nemțelea N. ce conține convorbirile
dintre acesta și inculpați și procesul verbal de examinare a CD-ului din data de 24
iunie 2013 (f.d. 52-59 v. 1); ordonanța de recunoaștere a obiectelor drept corpuri
delicte din data de 17 octombrie 2013 (f.d. 60 v. 1); ordonanța din data de 19 iulie
2013 (f.d. 66 v. 1); procesele-verbale privind consemnarea măsurilor speciale de
investigație din data de 18 iulie 2013 (f.d. 69 v. 1); CD-ul de model ”titanium”, cu
numărul de inventariere al DAO a CNA 1189 (f.d. 70-82 v. 1); ordonanțele din data
de 16, 19, 12 august 2013, din data de 17 octombrie 2013 și 19 iulie 2013 (f.d. 85, 83,
97, 99, 101 v. 1); procesele-verbale privind consemnarea măsurilor speciale de
investigație din data de 16 augus 2013 (f.d. 98, 104-107 v. 1); ordonanțele din data de
16 și 17 octombrie 2013 (f.d. 108, 119 v. 1); procesul verbal de percheziție din data de
15 august 2013 (f.d. 117-118 v. 1); caseta video de model ”Sony Mini DV”, cu
numărul de inventariere DAO a CNA 112, anexată la procesul verbal de percheziție
(f.d. 120 v. 1); procesul verbal de examinare din data de 29 august 2013 (f.d. 121 v. 1);
certificatul de urbanism nr. 98/13 din data de 15 august 2013 (f.d. 123-124 v. 1);
ordonanțele din data de 16, 17 și 28 octombrie (f.d 160 v. 1; 72, 131 v. 2); CD-ul ridicat
de la Nemțelea N. ce conține convorbirile purtate între el și inculpați (f.d. 119-130 v.
2); procesul-verbal de ridicare a CD-ului de la ÎM ”Orange Moldova” din data de 18
septembrie 2013 (f.d. 45 v. 2); CD-urile de model ”Acme” ridicate de la ÎM ”Orange
Moldova” la data de 18 septembrie 2013 (f.d. 46-71, 77, 78-85 v. 2); ordonanța de
recunoaștere a obiectelor drept corpuri delicte din data de 16 octombrie 2013 (f.d. 86
v. 1); mijloace bănești în sumă de 200 euro, ce au fost pretinse de către inculpați la
data de 20 iunie 2013 (f.d. 174 v. 2).
În opinia instanței de apel, cu toate că inculpații vina în comiterea infracțiunii
nu au recunoscut-o, probele administrate la caz dovedesc vinovăția acestora în
săvârșirea infracțiunii de trafic de influenta și anume pretinderea și primirea
mijloacelor bănești estorcate în sumă de 400 euro de la Nemțelea N., iar prima
instanță corect a apreciat critic poziția inculpaților referitor la nerecunoașterea vinei,
deoarece este în contradicție cu materialele cauzei penale.
3
Instanță de apel a menționat, că prima instanță motivat a argumentat poziția sa
referitor la inexistența provocării în cauza dată, fiind cert constatat faptul că
inculpații au pretins suma de 400 euro, susținând că au influență asupra persoanelor
publice din cadrul primăriei or. Durlești mun. Chișinău, pentru a obține actele
necesare în construcție.
Prin urmare, instanța de apel a remarcat, că prima instanță a efectuat o
motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare
și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina
inculpaților, fiind în corespundere cu exigențele art. 6 CEDO, iar în asemenea
situație, potrivit jurisprudenței CEDO, nu se mai impune o reevaluare a conținutului
mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima
instanță, or în cazul în care această instanță și-a motivat decizia luată, arătând în
mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a
permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de
apel poate, în principiu să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției primei
instanțe (cauza CtEDO Garcia Ruis ws Spania; Helle ws Finlanda).
Cât privește pedeapsa aplicată, instanță de apel a considerat-o ca fiind stabilită
în corespundere cu prevederile legale, ținând cont că inculpații au comis o
infracțiune gravă, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, lipsa
circumstanțelor agravante, nu au antecedente penale, astfel pedeapsa stabilită va
asigura scopul corectării și reeducării acestora.
Hotărârile judecătorești adoptate pe caz sânt atacate cu recurs ordinar de
către avocatul Marandici N. în numele inculpatului Robuleț V., prin care solicită
casarea acestora cu achitarea acestuia pe motiv că nu s-a constat existența infracțiunii
incriminate
În motivarea recursului, autorul invocă argumente similare cu cele invocate în
apel, întemeindu-și pretențiile în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură
penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,
solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
este motivat prin prisma dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor, ce nu
este prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și nu conține indicii unor
erori de drept. Partea acuzării consideră, că hotărârea instanței de apel cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și corespunde prevederilor
art. 414, 417 Cod de procedură penală, iar cumulul de probe a fost apreciat prin
prisma art. 101 Cod de procedură penală, coroborând și confirmând săvârșirea de
către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind
vădit neîntemeiat din următoarele considerente:
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
4
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sânt vădit neîntemeiate.
Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași
Cod.
Din cuprinsul recursului declarat se reține că recurentul invocă ca temeiuri de
drept pct. 6) și pct. 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează,
că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept
comise de instanțele de fond și apel în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este
expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
acțiunile inculpatului nu au întrunit elementele infracțiunii.
Sub aspectul temeiului pentru recurs semnalat și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.
427 Cod de procedură penală, apărătorul inculpatului invocă precum că instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, însă această critică nu a fost
desfășurată în argumentele recursului declarat, neindicând concret asupra căror
argumente esențiale la caz nu s-a expus instanța.
Colegiul penal, analizând subsidiar textul deciziei recurate constată, că instanța
de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101
Cod de procedură penală, întemeiat considerând că situația de fapt, împrejurările și
încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, au fost corect reținute de
către prima instanță, respectiv nu au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417
alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel expunându-se asupra
argumentelor principale invocate în apel, iar hotărârea adoptată cuprinzând și
motivele pe care se întemeiază soluția. Deci, investită cu o situație de fapt, instanța
de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești a expus situația de fapt și de
drept reținută, corect concluzionând că aceasta se circumscrie încadrării juridice în
baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiind săvârșită anume de către inculpatul. În
asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră, că de fapt invocările recurentului
sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, poartă un caracter declarativ, fără a fi desfășurate pe larg și
motivate prin ce anume s-a admis eroarea de drept semnalată.
Mai mult ca atât, instanța de recurs analizând suplimentar probele
administrate și prezentate de către părți, anexate la materiale dosarului, ajunge la
concluzia că vina inculpatului a fost pe deplin dovedită, astfel din stenogramele
convorbirilor dintre Robulet G. și Nemțelea N. rezultă clar, că Robuleț G. pretinde că
are influență asupra angajaților Primăriei Durlești mun. Chișinău, or din stenograma
(anexa nr. 4 fișierul 116 f.d. 130 v. 2), inculpatul pretinde că poate influența persoana din
cadrul acestei primării pe nume Angela, spunându-i lui Nemțelea N. că pentru serviciu
referitor la planul urbanistic, influențând persoanele a achitat 200 euro, bani pretinși și
primiți de la Nemțelea N., iar pentru rezolvarea problemei referitoare la despărțirea
drumului ultimul urmează să mai achite alți 150 euro.
5
Referitor la criticile apărării precum, că martorul Nemțelea N. a fost student la
USM, iar în luna mai-aprilie 2012 a făcut practica de producere la CNA, iar mai apoi
a participat la concursul pentru suplinirea funcției vacante în cadrul aceleași
instituții, instanța de recurs nu găsește aceste argumente fondate și întemeiate,
deoarece atât prima instanță cât și cea de apel au dat un răspuns întemeiat
menționând, că acest fapt denotă anume că martorul Nemțelea N. nu este angajat
al CNA iar faptul că are studii juridice a stat la baza acțiunilor sale atunci când a
conștientizat ilegalitatea faptelor săvârșite de către inculpat – fapt prin care
instanța de recurs va respinge și alegațiile recurentului privind presupusul
experiment operativ de provocare .
Referitor la pretinsa încălcare invocată de recurent și prevăzută de pct. 8) din
alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârea instanței de apel
conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța
de recurs consideră, că acest temei la fel nu este incident în prezenta cauză.
De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a
fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici
mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori
când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale
infracțiunii.
Potrivit lucrărilor dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit,
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal și anume –
traficul de influență, adică pretinderea, acceptarea și primirea personal, de bani pentru sine și
pentru o altă persoană, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane
publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă
asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, săvârșite de două sau mai multe persoane..
În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că prima instanță și cea de apel
corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de
probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la
concluzia privind vinovăția inculpatului, Robuleț V., în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal.
Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii
determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei
prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma
penală.
Din textul recursului, se reține că unul din argumentele de bază ale recursului
declarat este că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a infracțiunii
imputate ultimului, care este prevăzută de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal și anume
elementele materiale a infracțiunii de trafic de influență, ce se realizează în
următoarele modalități: pretinderea și primirea mijloacelor bănești în scopul
influențării persoanelor publice pentru a lua careva decizii în favoarea acestora, și
organul de urmărire penală nu a stabilit careva încălcări în cadrul Primăriei or.
Durlești mun. Chișinău, alegații pe care Colegiul penal le consideră nefondate.
Prin urmare, opozant criticilor invocate de recurent și menționate mai sus,
Colegiu specifică, că potrivit considerentelor teoretice latura obiectivă a infracțiunii
6
prevăzute de art. 326 Cod penal constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea
de pretindere, acceptare sau primire, personal sau prin mijlocitor, de bani, de titluri
de valoare, servicii, privilegii alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă
persoană. Astfel, acțiunea prejudiciabilă expusă la art. 326 Cod penal vizează în mod
alternativ următoarele trei modalități normative:
- pretinderea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de influență;
- acceptarea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de influență;
- primirea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau
avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin traficantului de influență.
Infracțiunea prevăzută la art. 326 Cod penal este o infracțiune formală și se
consideră consumată din momentul comiterii uneia dintre modalitățile normative
care desemnează fapta de trafic de influență, adică din momentul pretinderii,
acceptării sau primirii în întregime a remunerației ilicite.
La caz, pretinderea banilor se confirmă prin procesul-verbal de primire a
plângerii (f.d. 11 v. 1), unde martorul Nemțelea N., fiind preîntâmpinat pentru
răspunderea penală pentru denunț fals, conform art. 311 Cod penal, a specificat că
anume Robuleț G. a petins suma de 400 euro, pentru a-i semna schița și certificatul
de urbanism, banii respectivi fiind destinați funcționarilor Primăriei or. Durlești
mun. Chișinău. De asemenea, faptul pretinderii banilor se confirmă și prin restul
probelor administrate la cauza penală suplimentar analizate și în cadrul examinării
cauzei în recurs, menționate la pct. 5 al prezentei decizii.
În partea ce ține de alegațiile părții apărării invocate în recursul ordinar
declarat, precum că organul de urmărire penală nu a stabilit careva încălcări în
cadrul Primăriei or. Durlești mun. Chișinău, Colegiul notează, că inculpatul nu este
obligatoriu să poată influența careva persoane cu demnitate publică, dar să impună
părerea acesta, persoanei interesate pentru a putea pretinde, accepta și primi ilicit
sume de bani ce nu i se cuvin, astfel din materialele dosarului rezultă, că inculpatul
fiind în fața Primăriei or. Durlești mun. Chișinău, împreună cu Nemțelea N. s-a
salutat cu primarul Crudu N., cu care a discutat ceva timp într-o parte; la primirea
certificatului de urbanism martorul, Nemțelea N., fiind împreună cu inculpatul au
fost la Durleștean A., care deține funcția de arhitect al or. Durlești, mun. Chișinău –
fapt ce a dus la crearea impresie, că inculpatul într-adevăr poate influența în luarea
deciziilor de către persoanele cu demnitate publică din cadrul primăriei or. Durlești
mun. Chișinău.
De asemenea, Colegiul remarcă, că instanțele de fond au examinat și s-au
expus argumentat, just considerând ca neîntemeiată versiunea părții apărării,
precum că la caz a avut loc o provocare, ținându-se cont de acel fapt că provocarea
apare atunci când ofițerii implicați (colaboratori a organelor de drept sau persoane
care acționează la indicațiile și instrucțiunile acestora), nu se limitează la investigarea
activității criminale într-o manieră pasivă, dar exercită astfel de influență asupra
subiectului, încât să-l determine la comiterea unei infracțiuni ce altfel nu ar fi fost
comisă, pentru a face posibilă săvârșirea unei infracțiuni și probarea ei în scopul
7
acuzării. Totodată, din lucrările cauzei se atestă, că colaboratorii CNA și Nemțelea
N. nu au exercitat o influență asupra inculpatului, încât să-l determine la comiterea
infracțiunii de trafic de influență, iar suma de 400 euro a fost pretinsă de către
inculpați, până la implicarea la caz a colaboratorilor organelor de drept. Prin urmare,
Colegiul penal consideră, că în prezenta speță nu este incidentă situația de provocare
a inculpatului la comiterea infracțiunii, invocată de partea apărării.
În aceeași ordine de idei, în opinia Colegiului penal, în prezentul proces penal
și-a găsit confirmare și prezența laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 326
Cod penal, în acțiunile inculpatului, deoarece învederând considerentele menționate
mai sus, ultimul a dat dovadă de intenție directă având la bază un scop calificat și
anume de a-l face pe factorul de decizie.
Generalizând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că,
nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea
infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii
prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru
recurs invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a
găsit confirmarea.
În virtutea raționamentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o
concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de
instanțele de fond în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs
careva erori judiciare, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârilor
judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile
formulate de către autorul recursului ordinar deferit spre examinare.
Astfel, dat fiind faptul că recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta
urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Marandici
Nicolae în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 27 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Robuleț Vasile Xxxxxxx,
ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 26 aprilie 2017.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
8