1ra-451/2017 — art. 201/1 alin. 1 CP

1ra-451/2017 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-451/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Nadejda Toma, Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Danaila Nicolae XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în sat. XXX, r-nul XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Danaila Lidia și avocatul

Panuș Liliana și s-a încasat de la inculpatul Danaila Nicolae, în beneficiul părții vătămate

Danaila Lidia, suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuieli de asistență juridică în

sumă de 500 lei. În rest, cerințele privind încasarea prejudiciului moral au fost respinse, ca

neîntemeiate.

locuind o perioadă îndelungată de timp împreună cu soția sa, Danaila Lidia, în aceiași

gospodărie din satul XXX, raionul XXX, urmărind scopul aplicării violenței fizice și psihice

față de soție, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările

lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului său, în perioada de timp a sfârșitului lunii octombrie a anului 2015 și până la

data de 16.11.2015, în timp ce se afla la domiciliul lor situat în satul XXX din raionul XXX, a

aplicat violență fizică și psihică asupra soției sale, Danaila Lidia, prin aplicarea loviturilor cu

pumnii peste diferite părți ale corpului, aruncarea în direcția ei a diferitor obiecte, exprimarea

1

în adresa ei cu cuvinte necenzurate. Astfel, conform raportului de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 1065 a-2015, la momentul expertizei la care a fost supusă partea-vătămată,

Danaila Lidia, s-a constatat suferirea unei traume psihice în urma acțiunilor violente -

decompensarea cu sindrom anxios-depresiv.

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii imputate.

În motivarea apelului, a indicat că învinuirea formulată față de Danaila Nicolae nu este

clară, iar instanța de fond neîntemeiat a respins demersul apărării cu privire la conexarea

cauzelor intentate în baza art. 201/1 Cod penal, agravând astfel situația inculpatului. Totodată,

consideră că instanța de fond urma să țină cont de faptul că toate conflictele ce au avut între

foștii soți Danaila au fost inițiate de partea vătămată Danaila Lidia.

pronunțată integral la 15 decembrie 2016, apelul declarat a fost admis, din alte motive decât

cele invocate, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care Danaila Nicolae a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta comisă de el la moment nu este

prevăzută de legea penală.

În rest, dispozițiile sentinței privind admiterea parțială a acțiunii civile a părții vătămate

Danaila Lidia au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că instanța de fond, la

rândul său, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept pe cauză și just a concluzionat că

inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, prin probe care au fost apreciate

conform art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că prima instanță la momentul pronunțării sentinței, la data de

08.07.2016, corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal (în

redacția Legii nr. 167 din 09.07.2010) – și anume violența în familie, adică acțiunea intenționată,

manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei

care a provocat suferință fizică și psihică, soldată cu prejudiciu moral.

La momentul comiterii faptei, în perioada octombrie-noiembrie 2015, conținutul art. 201/1

Cod penal era expus în următoarea redacție:

“Articolul 201/1. Violența în familie

(1) Violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau

verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință

psihică ori prejudiciu material sau moral,

se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu

închisoare de până la 2 ani”.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că la momentul judecării cauzei în

ordine de apel, au intervenit modificări în conținutul prevederilor art. 201/1 Cod penal, și anume

2

prin Legea nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, articolul respectiv având

următoarea redacție:

(1) Acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, manifestată prin:

a) maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a

sănătății;

b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra

victimei;

c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existență primară,

neglijare, dacă au provocat victimei vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății,

se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu

închisoare de pînă la 3 ani.

(2) Faptele prevăzute la alin. (1):

a) săvârșite asupra a doi sau a mai multor membri ai familiei;

b) săvârșite în legătură cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecție;

c) care au provocat vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății,

se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau cu

închisoare de la 1 la 6 ani.

(3) Faptele prevăzute la alin. (1) și (2) care:

a) au cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății;

b) au determinat la sinucidere sau la tentativă de sinucidere

se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani.

(4) Faptele prevăzute la alin. (1) sau (2) care au cauzat vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății soldată cu decesul victimei

se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 15 ani.

Astfel, instanța de apel a relevat că după modificările operate în Codul penal prin Legea

menționată, acțiunile inculpatului – violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată

fizic sau verbal comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a

provocat suferință fizică și psihică, soldată cu prejudiciu moral, a fost dezincriminată.

Instanța de apel a relevat că potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și

pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Totodată, conform prevederilor art. 10 Cod penal, legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce

a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit

faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care

execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale. Legea penală care

înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu

are efect retroactiv.

Prin urmare, Legea nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, conține modificări

ale conținutului art. 201/1 Cod penal, care înlătura caracterul infracțional al faptei, acesta având

3

efect retroactiv și se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la

intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv în privința inculpatului Danaila Nicolae, care a

provocat suferință psihică părții vătămate Danaila Lidia, deoarece după modificare, art. 201/1

Cod penal prevede ca componență de infracțiune - acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă

de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin: maltratare, alte

acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății.

Potrivit doctrinei, prin legea care înlătură caracterul penal al faptei (dezincriminare), se

înțelege legea care exclude totalmente răspunderea penală pentru o faptă sau alta, din care

evident rezultă că acțiunile inculpatului – de violența în familie, adică acțiunea intenționată,

manifestată fizic sau verbal comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei,

care a provocat suferință fizică și psihică, soldată cu prejudiciu moral, a fost dezincriminată.

De asemenea, instanța de apel a reținut prevederile din pct. 1 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme nr. 31 din 24.10.2003 „Cu privire la unele chestiuni apărute în practica judiciară în

legătură cu punerea în aplicare a Codului penal și Codului de procedură penală”, și anume că

„se consideră că înlătură caracterul infracțional al faptei, situația în care prevederile din Codul

penal vechi nu se conțin în Codul penal nou, astfel fiind dezincriminate unele acțiuni. Înlăturarea

caracterului infracțional al faptei poate fi totală sau parțială, înlăturarea parțială a caracterului

infracțional al faptei are loc în cazul în care se reduc unele elemente ale laturii obiective ale

componenței de infracțiune”.

Reieșind din aceiași hotărâre, se consideră că norma nouă ușurează pedeapsa în cazurile în

care:

- este stabilită o categorie de pedeapsă principală mai ușoară;

- este redusă limita maximă sau minimă a pedepsei, dacă cealaltă limită nu-i schimbată, în

cazul în care limita maximă a sancțiunii este egală, se ia în considerație limita minimă a

sancțiunii;

- este stabilită pedeapsă alternativă mai ușoară decât pedepsele principale, menținându-se

totodată celelalte pedepse principale și complementare din norma veche;

- s-au exclus una sau câteva pedepse complementare cu menținerea limitelor pedepselor

principale;

- pedeapsa complementară a fost trecută din categoria pedepselor obligatorii la categoria

celor facultative.

Prin sintagma „în alt mod ameliorează situația persoanei care a comis infracțiunea” se are

în vedere orice prevedere legală nouă care, prin aplicarea sa, în orice mod ar crea o situație mai

favorabilă persoanei față de situația prevăzută de legea în vigoare la momentul comiterii faptei.

Potrivit art. 8 Cod penal, caracterul penal al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc

de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei, conform principiului activității legii penale în

timp, principiu care exclude posibilitatea tragerii la răspundere penală a unei persoane pentru o

faptă care nu era considerată infracțiune la momentul săvârșirii ei sau aplicarea față de ea a unei

pedepse neprevăzute de lege la momentul comiterii faptei.

4

Totodată, instanța de apel a menționat că faptele inculpatului nu pot fi recalificate nici

conform componenței de contravenție, prevăzută de art. 78 alin. (1) Cod contravențional,

deoarece prin Legea nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, au fost operate

modificări și în dispoziția art. 78 alin. (1) Cod contravențional, care are următorul cuprins:

„Articolul 78. Vătămarea integrității corporale

(1) Maltratarea sau alte acțiuni violente care au cauzat vătămare neînsemnată a integrității

corporale

se sancționează cu amendă de la 25 la 50 de unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 20 la 40 de ore, sau cu arest contravențional de la 5 la

10 zile.

(2) Vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de

scurtă durată a sănătății sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă, a capacității de muncă

se sancționează cu amendă de la 50 la 75 de unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 40 la 60 de ore, sau cu arest contravențional de la 10

la 15 zile”.

De asemenea, faptele inculpatului nu pot fi recalificate nici conform componenței de

contravenție, prevăzută de art. 78/1 Cod contravențional, deoarece prin Legea nr. 196 din

28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, Codul contravențional a fost completat cu art. 78/1 Cod

contravențional, care are următorul cuprins:

„Articolul 78/1. Violența în familie

Maltratarea sau alte acțiuni violente, comise de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a integrității corporale

se sancționează cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 40 la 60 de ore sau cu

arest contravențional de la 7 la 15 zile”.

Astfel, instanța de apel a atestat că inculpatului i s-a incriminat că în perioada octombrie-

noiembrie 2015, părții vătămate Danaila L. i-a cauzat suferințe psihice, acțiune ce nu cade sub

incidența răspunderii contravenționale.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că fapta comisă de inculpat în perioada octombrie-

noiembrie 2015, la momentul examinării cauzei în instanța de apel, nu este prevăzută de legea

penală și nici de Codul contravențional, deoarece prin Legea nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare

din 16.09.2016, modificându-se dispoziția art. 201/1 al. (1) Cod penal, acțiunile inculpatului –

violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal comisă de un

membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică,

soldată cu prejudiciu moral, prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal (red. Legii nr. 167 din

09.07.2010), au fost dezincriminate.

Astfel, instanța de apel a constatat că la momentul examinării cauzei penale în instanța de

apel, fapta comisă de inculpat nu este prevăzută de legea penală, deoarece pentru calificarea

faptei conform art. 201/1 alin. (1), vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății

constituie un element obligatoriu.

5

În această ordine de idei, instanța a constatat necesitatea achitării inculpatului Danaila

Nicolae, pe motiv că fapta comisă de el nu este prevăzută de legea penală la momentul

examinării cauzei penale în instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 10 Cod penal, art.

390 alin. (1), pct. 4) Cod de procedură penală.

4.2. Instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea procurorului, privind admiterea

din alte motive a apelului declarat de avocat, luând în considerație modificarea art. 201/1 alin.

(1) Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri de încetare a procesului penal în baza art. 391

alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, din următoarele considerente.

Astfel, potrivit prevederilor art. 391 al. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sentința de

încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, or circumstanțele care exclud

urmărirea penală sunt prevăzute la art. 275 Cod de procedură penală, iar la etapa judecării cauzei

în instanța de judecată, procedura de încetare a procesului penal este reglementată de prevederile

art. 332 Cod de procedură penală.

În Codul de procedură penală, la art. 384 Cod de procedură penală, legiuitorul a stipulat că

instanța de judecată, hotărând asupra învinuirii înaintate inculpatului, poate adopta una din trei

tipuri de sentință, - de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Potrivit prevederilor art. 391 Cod de procedură penală, sunt specificate cazurile în care se

adoptă sentința de încetare procesului penal, astfel legiuitorul a reglementat concret cazurile de

încetare a procesul penal și numai în pct. 6) se face trimitere la o normă de blanchetă - „există

al circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală”, or pct. 6) repetă conținutul pct. 9) al art. 275 Cod de procedură penală - circumstanțele

care exclud urmărirea penală, însă cu o importanță de concretizare, și anume că acele

circumstanțe care exclud sau condiționează desfășurarea urmăririi penale trebuie să fie

prevăzute de lege.

Prin existența altor circumstanțe, care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale

și tragerea la răspundere penală, pot fi reținute și cazurile prevăzute de art. 57-58, art. 217 alin.

(5), art. 325 alin. (4) Cod penal, care prevăd expres liberarea persoanei de răspundere penală în

cazul prezenței anumitor circumstanțe.

Noțiunea de „alte circumstanțe”, prevăzută la pct. 6) alin. (1) art. 391 Cod de procedură

penală, urmează a fi interpretată numai în sensul „circumstanțelor prevăzute de lege”, ce e

prevăzut în textul pct. 9) art. 275 Cod de procedură penală, - „...există alte circumstanțe

prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.”.

Astfel, modificările operate în art. 201/1 alin. (1) Cod penal, în redacția Legii nr. 196 din

28.07.2016), înlătură caracterul infracțional al faptei, acestea au efect retroactiv și se extind

asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi,

inclusiv în privința inculpatului.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că modificările operate în art. 201/1 alin. (1) Cod

penal nu cad sub incidența „altor circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea

sau, după caz, exclud urmărirea penală”, prevăzute de art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

6

penală, dar sub incidența prevederilor art. 390 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, ce

prevăd pronunțarea unei sentințe de achitare, din motiv că fapta nu este prevăzută de legea

penală.

Instanța de apel a menținut dispozițiile sentinței în latura civilă, privind încasarea

prejudiciului moral în mărime de 5000 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 500 lei, dat

fiind faptul că inculpatul prin acțiunile sale a provocat suferințe psihice părții vătămate Danaila

Lidia.

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, la 25 noiembrie 2016, care a solicitat casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, invocând

prevederile de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat ilegalitatea hotărârii adoptate de către

instanța de apel, care neîntemeiat l-a achitat pe Danaila Nicolae de sub învinuirea de săvârșire

a infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu este prevăzută

de legea penală.

Recurentul a menționat că fapta de violență în familie, după modificările operate în Codul

penal, nu a fost dezincriminată, în continuare fiind pasibile de pedeapsă faptele de violență în

familie.

În acest context, recurentul a considerat că instanța de apel neîntemeiat l-a achitat pe

inculpat și urma să adopte o decizie de încetare a procesului penal, conform prevederilor art.

391 alin. (1) pct. 6), 332 alin. (1) Cod de procedură penală, raportate la prevederile art. 275 alin.

(1) pct. 9), 285 alin. (2) Cod de procedură penală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate

și cu dispunerea încetării procesului penal în privința persoanei, în cazurile prevăzute de Codul

de procedură penală.

În speță, din conținutul recursului deferit judecății, se constată că titularul acestuia critică

decizia instanței de apel în partea dispunerii achitării lui Danaila Nicolae, în baza art. 201/1 alin.

(1) Cod penal, pledând pentru încetarea procesului penal în privința ultimului, din motiv că

infracțiunea de violență în familie, după modificările oprate în Codul penal, nu a fost

dezincriminată.

Verificînd motivele expuse de recurent, raportate la circumstanțele cauzei, se constată că

acestea sunt întemeiate și urmează a fi admise, din motiv că instanța de apel eronat a dispus

achitarea persoanei, bazîndu-se pe dispoziția art. 390 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală,

considerând că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală.

7

În acest context, Colegiul penal ține să remarce că art. 390 Cod de procedură penală

stipulează exhaustiv temeiurile în baza cărora instanța adoptă sentința de achitare, în particular

fiind vorba despre cazurile când: 1) nu s-a constatat existența faptei infracțiunii; 2) fapta nu a

fost săvârșită de inculpat; 3) fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii; 4) fapta nu

este prevăzută de legea penală; 5) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

În mod implicit, sentința de achitare duce la reabilitarea persoanei, aceasta având dreptul

la despăgubiri materiale, morale, precum și să fie restabilită în drepturile de muncă, de

pensionare, locative și alte drepturi, în condițiile legii.

Soluția de achitare bazată pe temeiul că fapta nu este prevăzută de legea penală poate fi

adoptată de instanțe doar când, în speță, se dovedește că fapta incriminată inculpatului nu este

reglementată de legea penală și nu constituie infracțiune.

Însă, în cauza deferită judecății Colegiul penal lărgit constată că nu poate fi menținută

soluția de achitare, aceasta nefiind incidentă cauzei, or instanța de apel urma să dispună

încetarea procesului penal, din motiv că au survenit circumstanțe care exclud tragerea la

răspunderea penală a inculpatului.

Aceste circumstanțe au rezultat din modificările efectuate în Codul penal prin Legea nr.

196 din 28.07.2016, intrată în vigoare la 16.09.2016. Respectiv, conform noilor reglementări

dispoziția art. 201/1 alin. (1) Cod penal a fost modificată și prevede că se consideră infracțiune

de violență în familie acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în

privința altui membru al familiei, manifestată prin:

a) maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale

sau a sănătății;

b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului personal asupra

victimei;

c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existență primară,

neglijare, dacă au provocat victimei vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății.

Astfel, latura obiectivă a infracțiunii de violență în familie se exprimă prin cele trei

modalități normative alternative, evidențiate supra.

Colegiul penal lărgit constată că potrivit rechizitoriului, Danaila Nicolae a fost învinuit în

faptul că el, urmărind scopul aplicării violenței fizice și psihice față de soția sa, Danaila Lidia,

fiind membri de familie, conform art. 133/1 lit. a) Cod penal, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea

acestora, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului său, în perioada de timp

a sfârșitului lunii octombrie 2015 și până la 16.11.2015, în timp ce se afla la domiciliul lor, situat

în s. XXX, r-nul XXX, a aplicat violență fizică și psihică asupra soției sale Danaila Lidia, prin

aplicarea loviturilor cu pumnii peste diferite părți ale corpului, aruncarea în direcția ei a diferitor

obiecte, adresarea în adresa ei cu cuvinte necenzurate.

Conform raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 1065 a-2015, la cet.

Danaila Lidia, la momentul efectuării expertizei, s-a stabilit decompensarea cu sindrom anxios-

depresiv, adică o traumă psihică rezultată în urma acțiunilor violente în privința sa.

8

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Danaila Nicolae a comis infracțiunea prevăzută de

art. 201/1 alin. (1) Cod penal – violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic

sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

suferință fizică și psihică, soldată cu prejudiciul moral.

Așadar, din învinuirea înaintată și reieșind din constatările instanțelor de fond și apel, se

evidențiază că drept urmare prejudiciabilă cauzată părții vătămate, prin acțiunile inculpatului, a

fost reținută suferința psihică.

În contextul modificărilor operate la art. 201/1 alin. (1) Cod penal, anterior enunțate,

Colegiul penal lărgit constată că acțiunile inculpatului nu au cauzat vătămări de gradul prevăzut

de norma incriminatorie (vătămare ușoară).

În consecință, acțiunile lui Danaila Nicolae, manifestate prin provocarea suferinței psihice

părții vătămate, nu se întrevăd în dispoziția art. 201/1 alin. (1) Cod penal, în redacția Legii nr.

196 din 28.07.2016. Această situație însă nu presupune existența unui temei de achitare a

inculpatului, pe motiv că fapta lui nu este prevăzută de legea penală, așa cum a indicat

instanța de apel, or fapta acestuia a fost săvârșită în momentul în care erau în vigoare

prevederile art. 201/1 alin. (1) Cod penal, în redacția Legii nr. 167 din 09.07.2010, iar potrivit

art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de

legea penală în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii.

Totodată, urmează a se avea în vedere și prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal, potrivit

cărora legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în

alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se

extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei

legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au

antecedente penale.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că, în virtutea principiului

retroactivității legii penale noi, fapta inculpatului Danaila Nicolae a încetat să mai constituie o

infracțiune deja după pronunțarea sentinței de condamnare, generând o circumstanță care

exclude tragerea lui ulterioară la răspundere penală, inclusiv sub aspectul verificării legalității

și temeiniciei sentinței atacate, adică judecării fondului apelului conform art. 414 alin. (1) Cod

de procedură penală.

În corespundere cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, dacă există alte

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, se adoptă o sentință de încetare a

procesului penal.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel, judecând apelul,

neîntemeiat a statuat asupra soluției de achitare în privința lui Danaila Nicolae, eroarea

respectivă urmând a fi corectată de către instanța de recurs, prin admiterea recursului declarat,

casarea totală a hotărârilor judecătorești și dispunerea încetării procesului penal în privința lui

Danaila Nicolae, în conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

9

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Tăut Dorina, casează total sentința Judecătoriei Strășeni din 08 iulie 2016 și decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Danaila

Nicolae XXX și dispune încetarea procesului penal în privința lui Danaila Nicolae XXX, în

temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 iunie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Nadejda Toma

Petru Moraru

10