1ra-846/17 — art. 264 alin.1 CP

1ra-846/17 — art. 264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-846/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Gavriliță, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie

2017, în cauza penală în privința lui:

Panainte Nicolae xxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și locuitor în xxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.06.2016 - 20.10.2016;

Instanța de apel: 06.12.2016 - 26.01.2017;

Instanța de recurs: 10.04.2017- 03.05.2017.

C O N S T A T Ă:

baza art. 3641 Cod de procedură penală, Panainte Nicolae a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub

formă de închisoare pe termen de 9 (nouă) luni, cu executarea acesteia în penitenciar

de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de

2 (doi) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei principale sub formă de

închisoare a fost suspendată condiționat, cu numirea termenului de probă de 1 (unu)

ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea civilă Stratulat Elena,

fiind dispusă încasarea din contul lui Panainte Nicolae în beneficiul lui Stratulat

Elena prejudiciul material cauzat prin infracțiune, în sumă de 670,421 (șase sute

șaptezeci) lei 42 bani, echivalentul bănesc al prejudiciului moral cauzat prin

infracțiune, în sumă de 10 000 ( zece mii) lei; despăgubirea lunară pentru vătămarea

integrității corporale și a sănătății în sumă de 1 500 (una mie cinci sute) lei, calculată

pentru perioada 14 martie 2016 – 13 martie 2017, în sumă totală de 18 000

(optsprezece mii) lei și cheltuielile de judecată suportate pentru acordarea asistenței

juridice în sumă de 4 000 ( patru mii) lei. În rest, pretențiile părții civile în partea

încasării prejudiciului moral, au fost respinse ca fiind nefondate.

1

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului taxa de stat

în sumă de 860,10 (opt sute șaizeci) lei, 10 bani, de la care a fost scutită partea civilă

la înaintarea acțiunii.

martie 2016, aproximativ la ora 14.00, conducând autoturismul de model „Skoda

Fabia” cu n/î XXX xxx, deținând permis de conducere valabil pentru categoria

mijlocului de transport pe care-1 ghida, se deplasa pe timp de zi pe traseul din sat.

Lăpușna r-nul Hîncești, pe partea dreaptă a carosabilului.

Aflându-se în apropierea oficiului poștal din localitate, în timpul începerii

deplasării, n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația reală

pe drum în care se afla vehiculul în momentul respectiv, prin ce a încălcat cerințele

pct. 39 alin. (1) al Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), conform căruia,

înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers,

conducătorul de vehicul trebuie să se asigure, că această manevră va fi executată în

siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic și manifestând

neglijență criminală în circumstanțele mai sus expuse, nu a reacționat adecvat și ca

urmare a tamponat pietonul Stratulat Elena, căreia, conform concluziei raportului de

expertiză medico-legală nr. 105D din 22.04.2016, în rezultatul impactului i-au fost

cauzate excoriația centrului interparietal a capului, fractură închisă a maleolei

mediale a gambei piciorului stâng, ce se califică ca vătămări corporale medii.

termen a acestuia și admiterea lui cu casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie redus prejudiciul moral.

În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că de pe 03 până la 16

noiembrie 2016 s-a aflat la tratament, fapt ce a făcut imposibilă depunerea apelului în

termenul stabilit. A mai indicat apelantul că, cuantumul prejudiciului moral, dispus

prin sentință este exagerat și contravine rigorilor de practică judiciară la acest

compartiment.

s-a dispus repunerea în termen și admiterea apelului declarat de inculpat cu casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri în latura pedepsei și latura civilă

după cum urmează.

Panainte Nicolae, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin.(1) Cod penal se pedepsește cu închisoare pe termen de 9 (nouă) luni fără

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Conform art. 90 Cod penal pedeapsa numită s-a suspendat condiționat cu

stabilirea unui termen de probațiune de 1 (unu) an.

S-a încasat de la Panainte Nicolae în beneficiul lui Stratulat Elena cu titlu de

prejudiciu moral, suma de 8 000 (opt mii) lei.

În rest sentința a fost menținută.

2

4.1. Audiind opiniile participanților la proces, cercetând suplimentar probele

administrate de către instanța de fond și apreciindu-le din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, călăuzindu-se de propria convingere, Colegiul a constatat că

instanța de fond a stabilit că starea de fapt și acțiunile inculpatului au fost încadrate

corect în dispoziția art. 264 alin.(1) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a

circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

Concomitent, instanța a reiterat că instanța de fond a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa principală aplicată inculpatului în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, ținând cont de prevederile art. 61 alin. (1) și art. 75 Cod penal.

Colegiul, cu referire la argumentul invocat în cererea de apel privind repunerea

în termen, a reținut că, inculpatul deși a fost prezent la pronunțarea sentinței, a fost în

imposibilitate de a depune apelul în termenul stabilit, prezentând în acest sens probe

care confirmă că din 03 până la 16 noiembrie 2016, s-a aflat la tratament (f.d. 108), și

astfel, apelul depus la 17.11.2016, este considerat ca fiind depus în termenii legali, or,

potrivit art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de

apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

Analizând hotărârea instanței de fond, Colegiul a menționat că, sancțiunea

infracțiunii incriminate inculpatului prevede pedepse alternative sub formă de

amendă, muncă neremunerată în folosul comunității și închisoare, la caz pedeapsa

complimentară fiind una alternativă și nu obligatorie.

Astfel, efectuând o analiză a sancțiunilor prevăzute de Codul penal s-a constatat

că în cazul în care pedeapsa complimentară este prevăzută pentru mai multe feluri de

pedepse principale din sancțiunea articolului, legislatorul indică expres, că pedeapsa

complementară se aplică „în toate cazurile”, în cazul art. 264 alin. (1) Cod penal,

pedeapsa complementară „de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport”

este prevăzută doar pentru pedeapsa principală - închisoare, nefiind indicat că aceasta

poate fi aplicată în toate cazurile.

De asemenea, Colegiul indică că, pedeapsa stabilită inculpatului urmează să

corespundă atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 Cod

penal, urmând a fi dozat corespunzător atât cuantumul, cât și modalitatea de

executare a acesteia. Pedeapsa este echitabilă atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Colegiul a reținut aspectele legate de persoana inculpatului, și anume că este

pensionar (f.d.122), se caracterizează ca o persoană disciplinată cu un înalt simț de

răspundere față de lucrul încredințat, se bucură de autoritate în mijlocul cetățenilor,

3

fost consilier local, nu are antecedente penale, se poartă frumos în comunitate și în

locurile publice (f.d. 121), este bolnav oncologic fiind diagnosticat cu melanom a

pielii spatelui (f.d.108,123), are la întreținere un copil invalid din copilărie de gradul

II (f.d. 118), a achitat prejudiciul încasat prin infracțiune în sumă de 16 000 lei

(f.d.119.120), circumstanțe care în opinia Colegiului penal sunt împrejurări ce

constituie excepție de la starea obișnuită a lor și a personalității inculpatului.

Astfel, având ca reper faptul că inculpatul regretă cele săvârșite, ceea ce denotă

conștientizarea faptelor sale prejudiciabile, acesta a recuperat benevol prejudiciul

cauzat în mărimea posibilităților, urmând ca să mai achite încă 2 000 lei, Colegiul a

conchis că este rațional ca în privința acestuia să fie stabilită pedeapsa fără privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Referitor la solicitarea privind încasarea prejudiciului moral, Colegiul a

concluzionat că aceasta urmează a fi admisă, or, suma încasată de prima instanță cu

titlul de prejudiciu moral în cuantum de 10 000 lei, este excesivă, prin prisma

jurisprudenței naționale, or cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, ca acesta

să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru

autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Astfel, s-a constatat că partea vătămată a avut incontestabil suferințe psihice și

fizice și acest prejudiciu moral urmează a fi pus pe seama inculpatului, însă, statuând

pe bază echitabilă, Colegiul a conchis că urmează a fi micșorat cuantumul

prejudiciului moral încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate de la 10 000 lei

până la 8 000 lei, or instanțele judecătorești, la determinarea mărimii prejudiciului

moral în echivalent bănesc sunt în drept să ia în considerație și alte circumstanțe

probatoare prin actele pricinii, în particular, situația familială și materială a persoanei

care poartă răspundere pentru cauzarea prejudiciului moral părții vătămate.

invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu menținerea sentinței fără modificări, deoarece apelul inculpatului

greșit a fost admis.

În susținerea recursului indică că aplicarea în privința inculpatului a unei

pedepse fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, este una prea

blândă. Mai mult, ca circumstanță care indică la necesitatea aplicării pedepsei

complementare este și comiterea de către inculpat a mai multor contravenții ce

atentează la securitatea circulației rutiere. Toate aceste momente, luate în cumul,

demonstrează că pedeapsa stabilită de către instanța de apel nu este una echitabilă în

raport cu gravitatea faptei, consecințele, persoanei inculpatului cât și

comportamentului acestuia după comiterea infracțiunii.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

4

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că recursul

depus, are ca temei pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul consideră că, temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este incident

în prezenta cauză, iar instanța de apel și-au motivat just soluția adoptată, acordând

deplină eficiență prevederilor art.7,61,75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul încriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală să fie luate în considerație după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

În speță, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă

procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, instanța de apel a luat în considerare atât prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de

5

procedură penală, cât și prevederile art. 75,76 și 78 Cod penal care reglementează

modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Colegiul evidențiază că instanța de apel stabilind pedeapsa inculpatului, corect a

reținut aspectele legate de persoana acestuia, și anume că este pensionar, se

caracterizează ca o persoană disciplinată cu un înalt simț de răspundere față de lucrul

încredințat, se bucură de autoritate în mijlocul cetățenilor, fost consilier local, nu are

antecedente penale, se poartă frumos în comunitate și în locurile publice, este bolnav

oncologic, are la întreținere un copil invalid din copilărie de gradul II, a achitat părții

vătămate prejudiciul încasat prin sentință, circumstanțe care în opinia instanței de

apel sunt împrejurări care au permis a nu aplica ultimului pedeapsa complementară

sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se

face trimitere deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită

inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii, din care

considerente se impune inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, în cauza penală în privința lui Panainte

Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 31 mai 2017.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

6