1ra-838/17 — art.44, 324 alin.2 lit.b, c CP

1ra-838/17 — art.44, 324 alin.2 lit.b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-838/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 mai 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Pasat Liliana și avocatul Cazacu Dorin în numele

inculpatului Pușcaș Stanislav, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 25 ianuarie 2017, în cauza penală privindu-i pe

XXX, născut la XXX, originar din XXX,

domiciliat în XXX

și

XXX, născut la XXX, originar din XXX,

domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

23.07.2015 - 25.01.2017;

10.04.2017 - 30.05.2017.

C O N S T A T Ă :

învinuire a lui Vasilos Victor și Pușcaș Stanislav de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.44, 324 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, din motiv că există circumstanțe ce exclud tragerea lor

la răspundere penală.

activând în baza ordinului MAI nr.25 EF din 04.02.2011 în calitate de inspector auto de stat

la Secția Poliției Rutiere al IP Glodeni și Pușcaș Stanislav, activând în baza ordinului nr.226

EF din 10.06.2011 în calitate de inspector patrulare rutieră al SPR al IP Glodeni, ambii fiind

persoane cu funcții de răspundere, având în virtutea funcției deținute permanent drepturi și

obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, abilitați în corespundere cu art.2

al Legii cu privire la poliție nr.416-XII din 18.12.1990 cu funcții de apărare a vieții, sănătății,

onoarei, demnității, drepturilor, libertăților, intereselor și averii cetățenilor de atentate

criminale și atentate nelegitime, acceptând restricțiile impuse de prevederile Legii cu privire

la prevenirea și combaterea corupției nr.90-XVI din 25.04.2008 pentru a nu comite acțiuni ce

pot conduce la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interesele persoanei, de

grup sau alte interese decât cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de

funcția deținută, acționând în mod intenționat și din interes material au comis infracțiunea de

corupere pasivă în următoarele circumstanțe.

Astfel, acționând în comun prin participație simplă, începând cu data 06.09.2011, prin

extorcare au pretins de la Hadîrcă Vladimir mijloace bănești, ce nu li se cuvin în sumă totală

de 2000 lei, pentru a nu întreprinde acțiuni ce țin de atribuțiile lor de serviciu, exprimate prin

eliberarea acestuia de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate sau absenței

1

acesteia, precum și restituirea permisului de conducere a mijlocului de transport, ridicat ilegal

de la el de către Vasilos Stanislav la data de 06.09.2011, în cadrul examinării materialului

înregistrat în RE-2 a IP Glodeni cu nr.2157 din 02.09.2011, bani care, la data de 10.09.2011,

în jurul orei 08.40, au fost transmiși lui Pușcaș Stanislav în automobilul de model „Dacia”, cu

nr/î MAI 2060, ce staționa la intersecția străzilor Zgârcea și Halippa din or.Glodeni, care erau

destinați ambilor colaboratori, ce au organizat comiterea respectivei infracțiuni, fapt după

care Vasilos Victor i-a transmis lui Pușcaș Stanislav pentru înmânare lui Hadîrcă Vladimir

permisul de conducere pe numele acestuia, acțiune care însă nu s-a efectuat din motivul

reținerii ambilor inculpați în flagrant de către colaboratorii Direcției Generale Teritoriale

Nord a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției a R.Moldova.

în numele inculpaților S.Pușcaș și V.Vasilos, solicitând:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie recunoscuți vinovați

și condamnați în baza art.44, 324 alin.(2) lit.b), c) Cod penal la câte 5 ani închisoare, fiecare,

cu amendă în mărime de 1700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

în organele MAI pe un termen de 4 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită să

fie suspendată condiționat pe un termen de probă de trei ani, fiecare.

În susținerea argumentelor sale, procurorul a invocat că instanța a dat o interpretare

eronată modificărilor operate la art.123 Cod penal, fapt ce a dus la o concluzie greșită

referitor la aplicabilitatea în speță a principiului retroactivității legii penale, considerându-se

că inculpații nu întrunesc elementele subiectului special al infracțiunii de corupere pasivă; -

instanța incorect a aplicat prevederile art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, care prevăd

temeiurile de drept pentru încetarea procesului penal, stipulate la art.275 pct. 2)-9) și 285

alin.(1) pct.1), 2), 4), 5) Cod de procedură penală, precum și în cazurile prevăzute de art.53-

60 Cod penal; - prin modificările operate la data de 02.12.2011 la art.324 alin.(1) Cod penal,

doar s-a concretizat subiectul special al infracțiunii de corupere pasivă, acesta din „persoană

cu funcție de răspundere” a primit statut de „persoană publică și persoană publică străină”,

fiind modificat în același sens și conținutul art.123 alin.(2) Cod penal, astfel, reieșind din

anexa nr.1 la Legea nr.158-XVI din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, art.18 din Legea nr.416-XII din 18.12.1990 cu privire la poliție, care

stipulează, că: „Personalul poliției este compus din colaboratori ai poliției, funcționari publici

și personal contractual, ce desfășoară autorități auxiliare”, rezultă că colaboratorii de poliție

sunt atât persoane cu funcții de răspundere, cât și persoane publice, ce cad sub incidența

art.123 alin.(1) Cod penal, respective, fiind pasibili răspunderii penale, prevăzută de art.324

alin.(1) și (2) Cod penal, astfel inculpații sunt subiecți ai infracțiunii de corupere pasivă; -

aplicabilitatea în speță a prevederilor art.10 Cod penal, nu exclude caracterul infracțional al

faptei penale, nu ușurează pedeapsa penală sau în careva mod ameliorează situația persoanei

care a comis infracțiunea, ci dimpotrivă înăsprește răspunderea penală pentru infracțiunile de

corupere pasivă și cele conexe, lărgind astfel cercul subiecților ce cad sub incidența noțiunii

de persoană publică; - în cauza dată au fost administrate suficiente probe, care denotă

caracterul infracțional al faptei comise de inculpați, aceasta găsindu-și confirmare prin

declarațiile martorului V.Hadîrcă și a celor depuse în cadrul ședinței de judecată de către

specialistul, A.Zlipca, precum și prin probele scrise, anexate la materialele cauzei penale ce

se referă la acțiunile procesuale întreprinse de către organul de urmărire penală în vederea

descoperirii crimei și constatării persoanelor ce se fac vinovate de comiterea ei;

- avocatul D.Cazacu în numele inculpaților S.Pușcaș și V.Vasilos, casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri de achitare a acestora de sub învinuirea formulată în rechizitoriu, pe

motiv că acțiunile lor nu întrunesc elementele infracțiunii de corupere pasivă, prevăzute la

2

art.44, 324 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, invocând că inculpații au fost supuși unei insinuări și

provocări a coruperii pasive, că din probele administrate rezultă lipsa motivului comiterii

acestei infracțiuni, în fapt fiind lipsă de logică în extorcarea pretinsei sume de 2000 lei, într-o

situație post factum, pentru careva acțiuni ilegale, presupuse a fi neînregistrate, o parte din

probele administrate pe caz, au fost colectate cu încălcarea normelor de procedură penală

urmând a fi excluse ori apreciate critic, și anume înregistrările video ce stau la baza acuzării,

din care rezultă că ele au fost efectuate la 18.05.2009, pe când pretinsa faptă datează cu

06.09.2011, iar din procesul-verbal privind interceptarea și înregistrarea de imagini (f.d.30-

34), rezultă că acțiunile filmate au avut loc la 06.09.2011, ora 08.40 și la materialele cauzei

penale lipsesc date referitor la autorizarea aparatului de înregistrare video, contrar prevederile

art.1322 alin.(2) Cod de procedură penală, fapt confirmat în ședința de judecată de către

specialistul A.Zlipca; - procesele-verbale de percheziție corporală a lui S.Pușcaș și cel de

percheziție a automobilului de model „VAZ 2107”, la fel, conform art.94 alin.(1) pct.8) Cod

de procedură penală, sunt inadmisibile ca probe, deoarece ambele procese sunt date cu

aceiași dată și oră, la care ar fi participat S.Pușcaș, dar locul întocmirii acestora este absolut

diferit, ceea ce pune la îndoială posibilitatea aflării lui concomitente la aceeași oră în locuri

diferite.

apelurile declarate de procuror și avocatul D.Cazacu în numele inculpaților, recunoscut ca

fiind depus în termenul de atac, au fost admise, casată total hotărârea atacată și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Vasilos Victor și

Pușcaș Stanislav au fost achitați în baza art.44, 324 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, pe motiv că

fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel a conchis că incorect prima instanță, deși a concluzionat că în acțiunile

inculpaților nu persistă elementele infracțiunii imputate, deoarece aceștia nu sunt subiecții ei,

a dispus încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanțe ce exclud tragearea lor la

răspundere penală, pe când în conformitate cu art.390 Cod de procedură penală, urma să

pronunțe o sentință de achitare.

La fel, instanța de apel a considerat incorectă soluția instanței privind încetarea

procesului penal în temeiul retroactiviății legii penale, care ar fi exclus „persoana cu funcție

de răspundere” din domeniul de aplicare a art.123 și respectiv art.324 Cod penal.

Totodată, instanța de apel, reluând cercetarea judecătorească, analizând probatoriul

administrat, a conchis că în cauza dată a avut loc o provocare a coruperii pasive din partea

colaboratorilor CCCEC prin intermediul martorului V.Hadîrcă, deoarece acțiunile de

corupere pasivă pretinse a fi comise de inculpați, își au începutul peste câteva zile de la

impactul rutier, astfel instanța a considerat neîntemeiată acuzarea adusă inculpaților referitor

la estorcarea banilor în legătură cu exercitarea sau neexercitarea atribuțiilor profesionale,

deoarece la acel moment decăzuse de drept posibilitatea atragerii lui V.Hadîrcă la

răspunderea contravențională pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică, el nefiind supus în termen examenului medical în vederea constatării ei. Astfel, la

momentul sesizării organelor anticorupție, de facto, lipsea o suspiciune rezonabilă privind

infracțiunea în curs de pregătire. Cu atât mai mult că, până la acel moment CCCEC nu

dispunea de careva date obiective referitor la implicarea anterioară a celor doi inculpați în

cazurile de corupție și că aceasta ar fi avut loc fără implicarea lor. În acest aspect, instanța de

apel a indicat cauzele de la CEDO, și anume Pareniuc vs Moldova, Vanyan vs Rusia și

Ramanauskas vs Lituania.

De asemenea, instanța de apel a considerat că conținutul stenogramei descifrărilor

convorbirii întreținute între V.Hadîrcă și S.Pușcaș nemijlocit la momentul comiterii crimei,

nu confirmă temeinicia acuzațiilor aduse ultimilor, ci dimpotrivă denotă caracterul provocator

3

al discuției întreținute de către V.Hadîrcă, iar prin faptul că pe mâinile inculpaților lipsesc

particulele de praf luminiscent, denotă veridicitate declarațiilor făcute de către inculpați,

precum că ei nu au pretins și, respectiv, nu au acceptat primirea de la V.Hadîrcă a careva

sume de bani în vederea soluționării pozitive în favoarea lui a cazului de accident rutier, iar

depistarea în cadrul percheziției în automobilul de serviciu a sumei de 2000 lei, reprezintă

datoria, pe care partea vătămată o avea față de S.Pușcaș, pe care i-a restituit-o.

Respectiv, instanța de apel a reținut că înzestrarea tehnică a lui V.Hadîrcă în vederea

întregistrării discuțiilor cu inculpații, a avut loc contrar prevederilor art.1322 alin.(2) Cod de

procedură penală și între conținutul procesului-vebral de percheziție a automobilului condus

de S.Pușcaș și conținutul procesului-verbal de percheziție corporală există o neconcordanță

privind datele incluse în aceste procese-verbale, care datează a fi petrecute concomitent, cu

participarea aceluiași specialist A.Zlipca, care în instanță a negat posibilitatea filmării

concomitente a două acțiuni procesuale diferite, în locuri diferite, în condițiile când locul

reținerii nemijlocite a lui S.Pușcaș nu corespunde locului staționării automobilului său de

serviciu.

invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, invocînd că instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, deoarece instanța de apel a ignorat probele prezentate de partea acuzării

care dovedesc vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate; - incorect instanța a

constatat necorcordanța datelor incluse în conținutul procesului-verbal de percheziție a

automobilului de serviciu condus de S.Pușcaș cu cele din conținutul procesului-verbal de

percheziție corporală, care datează ca fiind înfăpuite concomitent, deoarece martorul

A.Zlipca, specialist la CCCEC, a explicat că funcțiile de programare a aparatelor video și

audio, utilizate la operațiunea reținerii, nu permit corectarea datei și orei, însă înregistrările

audio și video au fost efectuate în ziua de 10.09.2011, acțiunile fiind efectuate pe rând. Între

timp se întocmea primul proces-verbal, după care se dădea citirii în cameră și ulterior, se

trecea la citirea celui de-al doilea proces-verbal întocmit, de aceea există coincidențe între

orele finisării acțiunilor de urmărire penală; - instanța incorect la baza soluției de achitare a

reținut că inculpații nu au pretins și, respectiv, nu au acceptat primirea de la V.Hadîrcă a

careva sume de bani în vederea soluționării pozitive în favoarea lui a cazului de accident

rutier, fiindcă lipseau pe mâinile inculpaților particule de praf luminiscent, deoarece depuneri

de substanță specială pe mâinile inculpaților nici nu puteau să existe, ei nu au luat banii în

mîini, aceștea fiind puși, la indicația lui S.Pușcaș, de către V.Hadîrcă în „bardacioc”-ul

automobilului de serviciu condus de către S.Pușcaș, care ulterior a explicat că banii au fost

aduși pentru restituirea datoriei, pe când această versiune nu poate fi acceptată, de rând ce

V.Hadîrcă este o persoană necunoscută inculpaților; - versiunea inculpatului cu privire la

presupusa datorie este combătută prin conținutul stenogramei din 11.09.2011, dintre

V.Hadîrcă și S.Pușcaș și din această convorbire nu se denotă un caracter provocator al

discuției întreținute; - neîntemeiată este și constatarea instanței că la momentul estorcării

banilor în legătură cu exercitarea sau neexercitarea atribuțiilor de serviciu decăzuse

posibilitatea tragerii la răspundere contravențională a lui V.Hadîrcă pentru conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate, fiindcă la sosirea la fața locului inculpații

V.Vasilos și S.Pușcaș n-au întreprins măsurile care nu suferă amânare pentru stabilirea

tuturor circumstanțelor tamponării automobilului lui V.Hadîrcă și să-l supună examenului

medical întru constatarea stării de ebrietate, stabilirea martorilor oculari, dar i-au spus lui

V.Hadîrcă să vină a două zi la Inspectoratul de poliție să aducă actele pe automobil și martori;

- nu au fost întreprinse măsuri nici în data de 06.09.2012, când V.Hadîrcă s-a prezentat fără

4

actele solicitate și fără martori, și nici la 08.09.2012, când V.Hadîrcă s-a prezentat fără

martori, dar cu acte, că V.Hadîrcă se afla în stare de ebrietate.

fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În procesul de examinare a legalității deciziei instanței de apel, prin prisma celor

invocate în recursul declarat de procuror, instanța de recurs a constatat că instanța de apel,

ajungând la concluzia de achitare a inculpaților prin declararea inadmisibilității probelor

administrate de către urmărirea penală ca fiind obținute prin provocare, nu a examinat

minuțios circumstanțele cauzei și nu a dat apreciere sub toate aspectele probelor administrate,

nu a întreprins acțiunile necesare pentru stabilirea adevărului și existenței actului de

provocare. Instanța nu a examinat și nu a indicat faptul, dacă până la momentul provocării au

existat suspiciuni obiective confirmate prin probe, că inculpații ar fi fost implicați în acțiuni

infracționale, înainte de implicarea colaboratorilor CCCEC, prin intermediul lui V.Hadîrcă,

de rând ce la momentul reținerii la inculpați a fost depistată suma de bani marcată și permisul

de conducere pe numele lui V.Hadîrcă, fapt ne negat de către inculpați, care coroborează cu

declarațiile martorului V.Hadîrcă, că permisul de conducere a fost ridicat înainte de pornirea

urmăririi penale și depunerea cererii de către martorul V.Hadîrcă la organul de urmărire

penală, iar vreo cauză administrativă cu privire la conducerea de către V.Hadîrcă a mijlocului

de transport în stare de ebrietate alcoolică nu a fost înregistrată la IP Glodeni, fiind

înregistrată numai cauza administrativă la solicitarea lui V.Hadîrcă cu privire la accidentul

rutier în urma căruia i-a fost deteriorat automobilul. Motivul provocării nu a fost invocat nici

de inculpați, nici de partea apărării în cadrul umăririi penale, cercetării judecătorești, fiind

invocată doar încălcarea esențială a prevederilor legii de procedură penală.

Declarând inadmisibilitatea unora dintre probele administrate pe motivul încălcării

normelor de procedură penală, instanța de apel nu a verificat faptul, dacă pe parcursul

urmăririi penale, după finisarea acesteia sau în instanța de judecată, inculpații sau apărătorii

acestora au invocat nulitatea actelor de procedură penală, deși potrivit materialelor cauzei

asemenea solicitări din partea apărării nu au parvenit.

Respectiv, instanța de recurs a constatat că este eronată și concluzia instanței de apel

cu privire la respectarea de către avocatul D.Cazacu a termenului de apel.

admise apelurile declarate de către procuror și de avocatul D.Cazacu în numele inculpaților

V.Vasilos și S.Pușcaș, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care:

- Vasilos Victor a fost achitat de sub învinuirea în baza art.44, 324 alin.(2) lit.b), c)

Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost savârșită de inculpat.

- Pușcaș Stanislav a fost recunoscut vinovat în baza art.324 alin.(4) Cod penal, cu

încetarea procesului penal în baza art.60 Cod penal, pe motivul expirării termenul de

prescripție de tragere la răspundere penală.

Instanța de apel, rejudecând cauza și evaluând materialul probator administrat, a

conchis că apelul avocatului D.Cazacu în numele inculpaților V.Vasilos și S.Pușcaș este

declarat în termenul stabilit de lege, iar probele prezentate de partea acuzării dovedesc

vinovăția numai a inculpatului S.Pușcaș, reieșind din faptul că banii și permisul de conducere

pe numele lui V.Hadîrcă au fost ridicate de la S.Pușcaș, și convorbirile au fost duse doar între

V.Hadîrcă și S.Pușcaș.

Astfel, reținând cele expuse supra, instanța de apel a constatat că Pușcaș Stanislav,

activând în baza ordinului nr.226 EF din 10.06.2011, în calitate de inspector patrulare rutieră

al SPR al IP Glodeni, fiind persoană publică, având în virtutea funcției deținute permanent

5

drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, abilitați în

corespundere cu art.2 al Legii cu privire la poliție nr.416-XII din 18.12.1990 cu funcții de

apărare a vieții, sănătății, onoarei, demnității, drepturilor, libertăților, intereselor și averii

cetățenilor de atentate criminale și atentate nelegitime, acceptând restricțiile impuse de

prevederile Legii cu privire la prevenirea și combaterea corupției nr.90-XVI din 25.04.2008

pentru a nu comite acțiuni ce pot conduce la folosirea situației de serviciu și a autorității sale

în interesele persoanei, de grup sau alte interese decât cele de serviciu, contrar obligațiilor și

interdicțiilor impuse de funcția deținută, acționând în mod intenționat și din interes material,

a comis infracțiunea de corupere pasivă în următoarele circumstanțe.

Astfel, începând cu data 06 septembrie 2011, a pretins de la Hadîrcă Vladimir mijloace

bănești, ce nu i se cuvin în sumă de 2000 lei, pentru a nu întreprinde acțiuni ce țin de

atribuțiile sale de serviciu, exprimate prin eliberarea acestuia de la examenul medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate sau absenței acesteia, precum și restituirea permisului de

conducere a mijlocului de transport, ridicat ilegal de la el, în cadrul examinării materialului

înregistrat în RE-2 a IP Glodeni cu nr.2157 din 02.09.2011, bani care, la data de 10.09.2011,

în jurul orei 08.40, au fost transmiși lui Pușcaș Stanislav în automobilul de model „Dacia”, cu

nr/î MAI 2060, ce staționa la intersecția străzilor Zgârcea și Halippa din or.Glodeni.

Respectivele acțiuni au fost încadrate în baza art.324 alin.(4) Cod penal, ca corupere

pasivă, adică persoana publică ce pretinde și primește bani, ce nu i se cuvin, pentru a nu

îndeplini acțiuni ce țin de obligațiunile lui de serviciu, săvîrșite în proporții care nu depășesc

100 unități convenționale.

Instanța de apel, reținând prevederile art.10 alin.(1) Cod penal, a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art.324 alin.(4) Cod penal, pe motiv că legea penală nouă, după adoptarea

hotărârii primei instanțe este mai favorabilă pentru inculpatul S.Pușcaș, deoarece îi

ameliorează situația, dar reieșind din faptul că infracțiunea comisă de inculpat, potrivit art.16

Cod penal, este una mai puțin gravă, comisă la 06.09.2011, de la care au expirat mai mult de

5 ani, procesul penal în temeiul art.60 Cod penal, 332 alin.(1) Cod de procedură penală,

urmează a fi încetat, în legătură cu intervenirea prescripției de tragere la răspundere penală.

Totodată, pentru stabilirea vinovăției inculpatului S.Pușcaș, instanța de apel a reținut

probele administrate de organul de urmărire penală, cercetate de prima instanță și examinate

suplimentar în instanța de apel - declarațiile martorului V.Hadîrcă, care a declarat că în ziua

de 02.09.2011, pe la ora 23.00, șoferul V.Botov i-a deteriorat mașina și a plecat de la fața

locului, din care motiv a fost nevoit să anunțe poliția. La locul accidentului s-au prezentat

S.Pușcaș și V.Vasilos, care au întocmit schema accidentului, totodată, solicitându-i actele, din

motiv că nu le avea i s-a cerut să le prezinte la IP în ziua de sîmbătă. În acea zi pe inculpați nu

ia găsit și s-a prezentat luni pe data de 06.09.2011, V.Vasilos a luat actele și a făcut copii,

după care le-a restituit cu excepția permisului de conducere, pe care l-a transmis lui S.Pușcaș

și i-a comunicat că va fi expertizat pentru că este în stare de ebrietate alcoolică. Refuzând

testarea alcoolscopică pentru că nu se afla la volan, a ieșit din IP, după care conectând

înregistrarea de la telefonul mobil a revenit în biroul de serviciu al inculpaților în scop de a

înregistra convorbirea cu ei. Văzând că a acceptat expertizarea medicală, ca rezultat al

amenințărilor din partea lui S.Pușcaș, acesta i-a cerut 2000 lei, pentru a nu fi tras la

răspundere și că suma dată urmează a fi transmisă timp de două zile, iar Vasilos i-a

concretizat solicitarea, cel puțin a câte o mie pentru fiecare. Nu-i este cunoscut de ce

momentul în care s-au cerut banii nu se regăsește în conținutul SD-ului.

Ulterior, în perioada 06-10.09.2011, fiind înzestrat cu echipamentul special, a revenit

la IP pentru a purta discuții cu cei doi polițiști referitor la pretinsa sumă și găsindu-l pe

S.Pușcaș i-a cerut micșorarea ei, efectuând înregistrarea acestei convorbiri, conținutul cărei a

fost prezentat la CCCEC în ziua de 09.09.2011. Ulterior a revenit la Glodeni, fiind dotat cu

6

aparataj, inclusiv cameră video și microfon, pe S.Pușcaș l-a găsit la post cu mașina de

serviciu și apropiindu-se de el, i-a cerut permisul, acesta interesându-se dacă i-a adus datoria,

deși nu-i datora nimic. Prin intermediul telefonului mobil S.Pușcaș a comunicat cu V.Vasilos,

spunându-i că în curând acesta îi va aduce permisul, deși în discuția lor figura un oarecare

aparat. Așezându-se la propunerea lui S.Pușcaș în automobilul de serviciu, a scos zece

bancnote cu nominalul a câte 200 lei, pe care a început să-i numere, acesta spunându-i să-i

dea mai jos pentru a nu fi văzut de trecătorii, după care i-a arătat locul unde urma să-i plaseze

„bardacioc”, personal mâna pe ei nu a pus. Îndată ce s-a îndepărtat de la automobil,

colaboratorii centrului i-au reținut în flagrant pe S.Pușcaș și V.Vasilos, care între timp venise

la fața locului, banii fiind găsiți în automobil, iar permisul de conducere a fost ridicat de la

V.Vasilos, fapt despre care ulterior a aflat. Când i-a fost ridicat permisul, nu s-a întocmit nici

un act, precum nu i s-a luat nici o explicație, doar decât fusese întocmită schema impactului

rutier;

- declarațiile martorului Gh.Ivanov, care a explicat că, la 08.09.2012, s-a aflat în biroul

lui V.Vasilos și a văzut pe masa acestuia permisul lui V.Hadîrcă, care intrase în acea zi

solicând să fie tras la răspundere pentru accident Botov. V.Vasilos i-a comunicat că

V.Hadîrcă și-a uitat permisul și l-a transmis lui S.Pușcaș. Nu cunoaște dacă ia fost întros

permisul lui V.Hadîrcă, însă acestea se întroc șoferilor prin recipisă. Personal a auzit când

V.Vasilos i-a spus lui S.Pușcaș să-i întoarcă permisul de conducere lui V.Hadîrcă prin

recipisă;

- declarațiile martorului V.Muncă, care a relatat că, în toamna anului 2011, în jurul

orelor 23.00-24.00, a fost rugat să scoată din iaz un automobil, care s-a împotmolit. A doua zi

din iaz a fost scos tractorul și automobilul împotmolit. Automobilul lui V.Hadîrcă era un

microbuz de culoare albă, la care era deteriorată bara de protecție frontală. A auzit că

V.Hadîrcă a fost oprit de poliția rutieră în stare de ebrietate, dar personal nu a văzut;

- declarațiile martorului N.Lichii, care a lămurit că la sfârșitul lunii august începutul

lunii septembrie a primit indicația de la conducător să se ducă cu tractorul și să scoată din iaz

un automobil și un tractor. Din iaz a scos un bus de culoare albă, la care era deteriorată fara și

bara de protecție. De inculpați cunoaște că sunt polițiști la Poliția Rutieră și că l-au oprit pe

V.Hadîrcă cu automobilul;

cât și probele scrise: - procesele-verbale de primire a plângerii, de înzestrare cu tehnică

specială, potrivit căruia V.Hadîrcă a fost înzestrat cu tehnică specială prin intermediul căreia

au fost efectuate înregistrările de imagini a comunicărilor cu S.Pușcaș la 10.09.2011, de

marcare a bancnotelor, prin care s-a efectuat marcarea mijloacelor bănești în sumă de 2000

lei, care ulterior, la 10.09.2011, au fost transmise de către V.Hadîrcă lui S.Pușcaș, de

percheziție corporală a lui S.Pușcaș din 10.09.2011, conform căruia în timpul reținerii

ultimului în flagrant delict și ca urmare a percheziționării corporale s-a ridicat permisul de

conducere înregistrat sub nr.116200326, eliberat la 13.04.2011 pe numele lui V.Hadîrcă,

concomitent pe parcursul efectuării acestei acțiuni de urmărire penală de pe mâinile lui

S.Pușcaș au fost colectate mostre în vederea stabilirii prezenței sau absenței a particolelor

speciale luminiscente utilizate la marcarea bancnotelor efectuate conform procesului-verbal

de marcare a bancnotelor din 09.09.2011, de percehiziție efectuat în autoturismul de model

VAZ 2107, cu n/î Mai 2121 cu participarea lui S.Pușcaș, și respectiv, în autoturismul de

model „Dacia”, cu n/î MAI 2060, cu participarea lui S.Pușcaș din 10.09.2011, conform

căruia ca urmare a percheziționării în porțiunea pentru păstrarea obiectelor au fost depistate și

ridicate mijloacele bănești în sumă de 2000 lei, care au fost transmise de către V.Hadîrcă lui

S.Pușcaș, de ridicare din 09.09.2011, de efectuare a interceptării și înregistrării de imagini din

7

11.09.2011, cu stenograma comunicărilor avute loc la 10.09.2011, între V.Hadîrcă și

S.Pușcaș, de examinare a documentelor din 14.09.2011 și anume a Registrului nr.2 în vederea

stabilirii existenței sau absenței materialului înregistrat pe accidentul rutier în s.Zîmbenii

Vechi, de examinare a obiectelor și documentelor din 27.09.2011 în cadrul căruia au fost

examinate obiectele și documentele ridicate de la S.Pușcaș și V.Vasilos în cadrul percheziției

corporale efectuate la 10.09.2011, cu imprimările video înregistrate în cadrul acțiunilor de

urmărire penală și operative de investigație, de examinare a obiectului din 28.09.2011 și

anume a telefonului mobil de model Nokia, ridicat de la S.Pușcaș, cu planșa fotografică, de

examinare a documentului din 03.10.2011 și anume a informației privitor la convorbirile

telefonice intrare și ieșire efectuate la telefonul celular, aflat în posesia lui S.Pușcaș,

ordonanța de ridicare din 10.09.2011 și anume a camerei microvideo de model „HY-900” de

la V.Hadîrca, ordonanța de recunoaștere și anexare la dosar a mijloacelor materiale de probă

din 03.10.2011, raportul de expertiză nr.2001 din 20.09.2011, răspuns de la fila nr.4 a băncii

FinComBAnk la interpelare cu nr.827 din 26.09.2011.

Astfel, instanța de apel a conchis că, totalitatea probelor enumerate supra, cercetate

conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, demonstrează integral vinovăția lui S.Pușcaș în săvârșirea infracțiunii de

corupție.

Respectiv, instanța, reținând probele enumerate supra, a constatat că învinuirea adusă

lui V.Vasilos nu a fost dovedită, deoarece din aceste probe nu rezultă că inculpatul ar fi

pretins și primit bani de la V.Hadîrcă, permisul de conducere înregistrat sub nr.116200326

eliberat la 13.04.2011 pe numele lui V.Hadîrcă a fost ridicat de la S.Pușcaș la momentul

reținerii.

Lipsa particulelor de praf luminiscent pe mâinile inculpatului V.Vasilos denotă

certitudinea declarațiilor făcute de el referitor la faptul că nu a pretins și, respectiv, nu a

acceptat primirea de la V.Hadîrcă a careva sume de bani în vederea soluționării pozitive în

favoarea lui a cazului de accident rutier.

Deși V.Hadîrcă susține că le-a transmis inculpaților obiectul mitei, fapt pretins și de

acuzare, care susține că s-ar fi confirmat faptul dat prin stenograma descifrărilor convorbirii

întreținute între el și S.Pușcaș nemijlocit la momentul comiterii crimei, conținutul ei nu

confirmă temeinicia acestor acuzații, în privința lui V.Vasilos, precum și nici implicarea lui la

relațiile dintre S.Pușcaș și V.Hadîrcă.

În concluzie, instanța de apel a reținut că careva probe în confirmarea acțiunilor de

corpuție din partea lui V.Vasilos nu au fost prezentate instanței și din aceste considerente, în

conformitate cu prevederile art.390 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, acesta urmează a

fi achitat de sub învinuirea formulată în baza art.44,324 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, pe motiv

că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

avocatul D.Cazacu în numele inculpatului S.Pușcaș, solicitând:

- procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, pe

motiv că instanța neîntemeiat a dispus achitarea inculpatului V.Vasilos de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.44, 324 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, pe când probele

examinate în instanță demonstrează integral vinovăția ambilor inculpați, deoarece aceștia prin

extorcare au pretins de la V.Hadîrcă mijloace bănești în sumă de 2000 lei, pentru a nu-l

8

supune controlului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate sau absenței acesteia,

precum și restituirea permisului de conducere a mijlocului de transport, ridicat ilegal de către

V.Vasilos la 06.09.2011, circumstanțe care rezultă din declarațiile martorului V.Hadîrcă și

actele cauzei - procesele-verbale de primire a plângerii, de percheziție corporală, a

autoturismelor Vaz 2107 și Dacia, de interceptare și înregistrare de imagini, cu stenograma

comunicărilor între V.Hadîrcă și S.Pușcaș, de examinare a documentelor din 14.09.2011 și

22.09.2011, de examinare a documentelor ridicate în cadrul acțiunilor de urmărire penală

efectuate în urma reținerii în flagrant delict a lui V.Vasilos și S.Pușcaș; - incorect instanța a

dat prioritate declarațiilor inculpatului V.Vasilos, din motiv că pe mîinele acestuia nu s-a

depistat particule de praf luminiscent, diminuând astfel valoarea probantă a probelor

examinate, precum și a declarațiilor martorului V.Hadîrcă; - instanța de apel nu a vizionat

înregistrările audio-video operative din 10.09.2011, și anume timpul când V.Hadîrcă a adus

banii, S.Pușcaș la telefonat pe V.Vasilos spunându-i că V.Hadîrcă a adus datoria, ceea ce

demonstrează faptul că banii erau destinați pentru ambii inculpați; - instanța de apel nu a

îndeplinit indicațiile date anterior de instanța de recurs și nu s-a expus referitor la tardivitatea

apelului declarat de avocatul D.Cazacu;

- avocatul D.Cazacu în numele inculpatului S.Pușcaș care, invocând temeiul prevăzut

de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea

unei hotărâri, prin care să fie dispusă achitarea inculpatului S.Pușcaș pe învinuirea adusă, pe

motiv că incorect instanța de apel a constatat că permisul de conducere a lui V.Hadîrcă a fost

ridicat de la S.Pușcaș în urma percheziției corporale, pe când acesta a fost uitat și lăsat pe

masa biroului de serviciu a lui V.Vasilos în incinta SPT a IP Glodeni la data de 09.09.2011,

fapt confirmat prin declarațiile inculpaților și a martorului Gh.Ivanov; - probele ce au stat la

baza acuzațiilor și condamnării lui S.Pușcaș sunt neconcludente, nepertinente și ilegale,

deoarece interceptările audio/video au fost efectuate la o altă dată decât cea indicată în actele

procesuale, ceea ce, potrivit art.94, 251 și 252 Cod de procedură penală, duce la nulitatea

acestora; - învinuirea adusă și soluția pronunțată de instanța de apel prin care l-a recunoscut

vinovat pe S.Pușcaș de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(4) Cod penal, este

una neclară prin faptul că S.Pușcaș nu avea în competența sa materialele cauzei privind

comiterea accidentului și nici alte probe privind conducerea mijlocului de transport de către

V.Hadîrcă în stare de ebrietate, și deci, nu putea fi condamnat în baza acestei norme penale.

invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi admise din următoarele

considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel, când instanța

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor cauzei penale, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, să

argumenteze decizia adoptată invocând temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

sau respingerea apelului.

Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță

prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

9

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost

întocmai respectate la judecarea cauzei în apel.

Astfel, Colegiul penal reține că prima instanță, examinând în ședință probele

prezentate de procuror, și anume declarațiile inculpaților, a martorilor și probele scrise, a

dispus încetarea procesului penal în privința lui S.Pușcaș și V.Vasilos pe învinuirea formulată

în baza art.44, 324 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, pe motiv că există circumstanțe ce exclud

tragerea lor la răspundere penală.

Dând o nouă apreciere probelor din dosar, instanța de apel, a admis apelurile declarate

de procuror și de avocat în numele inculpaților V.Vasilos și S.Pușcaș, a casat sentința și a

pronunțat o nouă hotărâre, prin care l-a recunoscut vinovat pe S.Pușcaș în baza art.324

alin.(4) Cod penal și a dipsus încetarea procesului penal, pe motivul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală, iar în privința lui V.Vasilos a dispus achitarea

acestuia de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.44, 324 alin.(2) lit.b), c)

Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Instanța de apel, a ajuns la această concluzie în urma reexaminării probelor ce au fost

dobândite în scopul constatării circumstanțelor care au importanță pentru cauză.

În sensul celor invocate, Colegiul penal reține că, în activitatea de stabilire a

adevărului, elementele care duc la realizarea cunoașterii sunt dovezile. Articolul 99 Cod de

procedură penală enunță că, în procesul penal, probatoriul constă în invocarea de probe,

propunerea de probe, admiterea și administrarea lor în scopul constatării circumstanțelor care

au importanță pentru cauză.

Potrivit art.93 Cod de procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobândite în

modul stabilit de prezentul Cod, care servesc la constatarea existenței infracțiunii, la

identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări

importante pentru justa soluționare a cauzei. Potrivit alin.(2) al acestei norme, ca probe sunt

considerate declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, al martorilor, raportul de expertiză,

corpurile delicte, procesele-verbale privind acțiunile de urmărire penală și ale cercetării

judecătorești, documentele, înregistrările audio și video, fotografiile, constatările tehnico-

științifice și medico-legale ș.a., obținute în conformitate cu prevederile legii.

Aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza probelor

presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se înlătura tot ce nu are

legatură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației de sinteză, probele sînt

examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele și ducând la o concluzie univocă.

Această concluzie trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei, soluție ce trebuie sa fie

motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii probelor să poată fi supuse

controlului judiciar.

Prin urmare, Colegiul penal constată că sunt întemeiate criticele invocate de partea

acuzării în recurs, că instanța de apel a diminuat valoarea probantă a probelor examinate, și

dând prioritate declarațiilor inculpatului V.Vasilos, pripit a concluzionat că acestea confirmă

doar comiterea în cauză a unei fapte, însă ele nu dovedesc săvârșirea acesteia de către

V.Vasilos. Astfel, instanța de apel, deși într-adevăr a supus unei analize probele enumerate la

pct.15 al deciziei, nu a descris conținutul acestora întru a aprecia dacă proba respectivă

confirmă sau infirmă vinovăția inculpatului V.Vasilos, și anume procesele-verbale privind

interceptarea și înregistrarea de imagini din 11.09.2011, cu stenograma comunicărilor avute

loc la 10.09.2011 între V.Hadîrcă și S.Pușcaș, și anume momentul când V.Hadîrcă a adus

banii, S.Pușcaș l-a telefonat pe V.Vasilos, cerându-i să coboare în vale pentru că ,,vre să deie

datoria, datoria aceea se dă, apăi îmi trebuie aparatul acela…”, de examinare a mijloacelor

materiale de probă din 27.09.2011 (f.d.100-101), de examinare a obiectului din 28.09.2011,

10

prin care a fost supus examinării telefonul mobil de model „Nokia 6300”, ridicat la

10.09.2011 în timpul percheziției corporale de la S.Pușcaș, anexă planșa fotografică,

ordonanța de ridicare din 19.09.2011 și de examinare din 03.10.2011 a informației privitor la

convorbirile telefonice (intrare și ieșire) efectuate la telefonul celular, aflat în posesia lui

S.Pușcaș din care se desprinde că la data de 10.09.2011, de pe telefonul celular ce folosește

cartela Sim cu nr.069677920 ce aparține lui S.Pușcaș a fost efectuat un apel de ieșire la ora

0836, cu durata de 24 secunde, abonatului ce deține telefonul mobil cu nr.069735808, aflat în

posesia lui V.Vasilos (f.d.128-136 v.1), probe care, în opinia procurorului confirmă vinovăția

atât a lui S.Pușcaș, cât și a lui V.Vasilos în săvîrșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu.

La fel, reieșind din procesul-verbal al ședinței instanței de apel, instanța a vizionat și

examinat CD-R, 700 MB, pe care sunt înregistrate convorbirile între V.Hadîrcă și inculpații

V.Vasilos și S.Pușcaș la data de 08.09.2011, inclusiv a cercetat procesul-verbal de examinare

a obiectelor și documentelor din 27.09.2011 (f.d.102-105 v.1), însă nu le-a descris și nu le-a

dat nici o apreciere în descriptivul deciziei (f.d.133, 139 v.3).

Totodată, instanța, pe de o parte a reținut declarațiile martorului V.Hadîrcă ca fiind

veridice, care coroborează între ele și cu probele descrise, și menționate în pct.15 al deciziei,

care confirmă vinovăția lui S.Pușcaș, iar pe de altă parte, aceleași declarații, le consideră ca

neveridice în ce privește implicarea lui V.Vasilos în acțiuni de corupție, invocând că probe în

confirmarea acestui fapt nu au fost prezentate instanței, concluzii ce sunt contradictorii. Mai

mult, procurorul, în susținerea învinuirii, a prezentat probele enumerate mai sus, considerând

că prin acestea se confirmă și vinovăția lui V.Vasilos, cărora însă instanța, nu le-a dat o

apreciere obiectivă, prin prisma art.100 alin.(4) Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel a tras o concluzie pripită privind

achitarea inculpatului V.Vasilos și reîncadrarea acțiunilor inculpatului S.Pușcaș în baza

art.324 alin.(4) Cod penal, în situația în care instanța nu a efectuat o verificare multilaterală,

detaliată și obiectivă a probelor prezentate de partea acuzării și a circumstanțelor de fapt ale

cauzei, întru stabilirea împrejurărilor importante pentru justa soluționare a cauzei.

Prin urmare, modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de apel nu a apreciat

probele prezentate de partea acuzării în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și coroborării acestora. Prin asemenea judecare a cauzei, instanța de apel

prematur a concluzionat că fapta nu a fost comisă de către V.Vasilos, iar acțiunile lui

S.Pușcaș urmează a fi reîncadrate în baza art.324 alin.(4) Cod penal, de vreme ce probele

prezentate de procuror în sprijinul învinuirii, chiar și cele la care a făcut referire instanța de

apel, nu și-au găsit o apreciere sub toate aspectele, completă și obiectivă.

De asemenea, Colegiul penal observă că, instanța de apel, în dispozitivul deciziei a

menționat că admite apelul avocatului D.Cazacu în numele inculpaților, fără a se pronunța

asupra tuturor motivelor invocate de către acesta în cererea de apel, descrise la pct.3 al

prezentei decizii, prin care a solicitat achitarea lui V.Vasilos și a lui V.Pușcaș, fapt despre

care avocatul invocă în recursul ordinar.

Astfel, erorile menționate supra sunt erori de drept procedural și se încadrează în

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a

soluției instanței de apel și sunt temei de recurs, fiind în coraborare cu art.6 CEDO, care

implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

argumentelor și a elementelor de probă a părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care instanța

de recurs constată erori de drept care nu pot fi corectate de instanța de recurs, aceasta casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre se casează.

11

În speța examinată, Colegiul penal consideră că decizia instanței de apel urmează a fi

casată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, din care motiv va admite și

recursul ordinar declarat de avocatul D.Cazacu declarat în numele inculpatului S.Pușcaș.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină seama de motivele indicate în

prezenta decizie, precum și de cele invocate în recursurile declarate, care au servit temei de

casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să

verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să judece apelurile din punct de

vedere al stării de fapt și de drept, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate de părți și,

în dependență de situația constatată, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de Circumscripție

Bălți, Pasat Liliana și de avocatul Cazacu Dorin în numele inculpatului Pușcaș Stanislav,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2017, în cauza

penală în privința lui Vasilos Victor și Pușcaș Stanislav și dispune rejudecarea cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 21 iunie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Copia corespunde originalului

Judecător, Elena Covalenco

12