1re-57/17 — art.264-1 alin.1 CP

Dosarul nr.1re-57/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 mai 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 10 ianuarie 2017, declarat

de către condamnatul

XXX, născut la XXX, originar din XXX,

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de

500 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

permisul de conducere nr.086400345 din 25.03.2008, cu dreptul de a conduce mijloace de

transport de categoriile A, B, C, acționând intenționat întru încălcarea obligațiilor prevăzute

de art.18, 32 alin.(4) lit.a), b), 33 alin.(3) lit.a), b) din Legea privind siguranța traficului

rutier nr.131-XVI din 07.06.2007 și încălcând prevederile pct.11 lit.j) din Anexa nr.1 din

Regulamentul circulației rutiere, conducând automobilul de model „Volvo-440”, cu n/î GE

AE 993, pe str.Lenin, or.Volcănești, la ieșirea din oraș, în regiunea monumentului „Lupta la

Cahul”, a fost stopat de către colaboratorii Inspectoratului național de patrulare IPS, care se

aflau la serviciu pentru asigurarea securității traficului rutier și care, erau aprovizionați cu

mijloace tehnice pentru efectuarea testării alcoolscopice, fiind împuterniciți să exercite

controlul asupra situației în acest domeniu.

În rezultatul efectuării, la 01 iulie 2016, ora 04.00, a testării nr.2800, concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de Stoica Ivan a constituit 0,86 mg/l, care, în

conformitate cu cerințele art.13412 alin.(1) și (3) Cod penal, se atribuie la stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat.

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în privința sa, în

temeiul Legii cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, invocând că instanța, respingând demersul înaintat de

1

către el privind aplicarea prevederilor Legii menționate în privința lui, a interpretat eronat

restricțiile indicate la art.10 lit.h) al actului legislativ.

fost respins recursul declarat de către I.Stoica, ca nefondat.

Instanța de recurs a indicat că, reieșind din prevederile art.(1) din Legea cu privire la

amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, legea se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate

care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sînt

caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau

termenului de probă și sînt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau

redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art.2–9, 11 și 12.

Consecvent, instanța de recurs a precizat că sub noțiunea de căință se înțeleg

sentimentele reale de regret pentru infracțiunea comisă, exprimate atât prin comportamentul

pozitiv al persoanei după săvârșirea infracțiunii pe toată perioada procedurii penale, cât și

prin trăirile lui și conștientizarea faptului că a comis o faptă socialmente periculoasă.

Consecvent, a precizat că spre deosebire de recunoașterea vinovăției, care este o

circumstanță atenuată, căință activă trebuie să fie reală, sinceră și nu trebuie să urmărească

doar scopul eschivării de la răspunderea penală.

Reieșind din acestea, în speță, instanța de recurs a constatat că inculpatul, anterior

adoptării Legii cu privire la amnistie, nu și-a recunoscut vina și a refuzat să coopereze cu

organele de urmărire penală. Mai mult, acesta a comis o infracțiune intenționată în perioada

în care în instanța de judecată se afla la examinare o altă cauză penală, intentată în privința

lui privind comiterea unei infracțiuni similare.

Totodată, instanța de recurs a reținut că, prin decizia Curții de Apel Comrat din

13.09.2016, a fost casată sentința Judecătoriei Vulcănești din 23.03.2016, emisă în cauza

penală în privința inculpatului I.Stoica în baza art.2641 alin.(1) Cod penal și pronunțată o

nouă hotărâre, prin care procesul penal în privința acestuia a fost încetat în temeiul art.(2)

din Legea cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova și astfel, în privința lui I.Stoica nu poate fi aplicată

repetat Legea cu privire la amnistie.

Respectiv, instanța de recurs a considerat că prima instanță a dat deplină eficiență

prevederilor art.61, 75 Cod penal, ținând cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al

infracțiunii comise, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor

ușoare, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, în măsură să-și realizeze scopul de corectare

și reeducare a inculpatului.

care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.453 Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în privința

sa, în temeiul Legii cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, invocând că instanța de recurs, eronat a conchis că

prevederile Legii menționate nu-i sunt aplicabile; - instanța nu s-a pronunțat asupra

argumentului din recurs potrivit căruia, prima instanță a interpretat eronat restricțiile indicate

la art.10 lit.h) din respectiva Lege.

2

I.Stoica în raport cu materialele cauzei, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului în anulare, Colegiul

penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate

cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul

în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.

Colegiul penal atestă că în recursul în anulare nu sunt invocate care circumstanțe sunt

considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și

libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența

încălcărilor respective raportată la normele procesual-penale și la alte legi naționale,

convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat

hotărârea atacată.

Motivele invocate în recurs, nu cade sub noțiunea prevăzută de art.6 pct.44) a Codului

de procedură penală, conform căreia, prin viciu fundamental în cadrul procedurii precedente,

care a afectat hotărârea pronunțată, se înțelege o încălcare esențială a drepturilor și

libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi

naționale, or, neaplicarea de către instanța de judecată a prevederilor Legii privind amnistia

nu constituie o eroare de drept în sensul art.453 Cod de procedură penală și respectiv, nici

viciu fundamental în sensul art.6 pct.44) Cod de procedură penală.

Colegiul penal precizează că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată

este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis această infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Instanța de recurs menționează că pedeapsa aplicată persoanei recunoscute vinovate

trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale.

Cât privește solicitarea recurentului de a fi amnistiat în temeiul Legii cu privire la

amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova nr.210 din 29 iulie 2016, Colegiul penal menționează că, în contextul prevederilor

pct.1) lit.a) al Regulamentului pentru aplicarea Legii pentru amnistia unor categorii de

persoane, instanța corect a conchis că în privința lui I.Stoica nu pot fi aplicate prevederile

Legii nr.210 din 29 iulie 2016, în caz contrar, fiind depășite limitele actului legislativ, or,

restricții în aplicarea Legii, inclusiv în sensul amnistierii repetate, sunt expres indicate în

art.10 lit.h) din Legea nominalizată supra, care stipulează că, prevederile art.1–9 nu se aplică

persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru o infracțiune săvârșită cu

intenție și absolvită anterior, în tot sau în parte, în baza actului de amnistie sau de grațiere,

de pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei alte infracțiuni.

Subsecvent, Colegiul penal reține că anterior, prin decizia Curții de Apel Comrat din

13.09.2016, a fost casată sentința Judecătoriei Vulcănești din 23.03.2016, emisă în cauza

penală în privința lui I.Stoica în baza art.2641 alin.(1) Cod penal și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care procesul penal în privința acestuia a fost încetat în temeiul art.2 din Legea

3

cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

Astfel, având în vedere că prevederile Legii cu privire la amnistie în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova au fost deja aplicate

în privința lui I.Stoica, în conformitate cu prevederile art.10 lit.h) din aceeași Lege,

dispozițiile art.1-9 nu pot fi aplicate repetat în privința recurentului, Colegiul penal conchide

că soluția instanței de recurs ordinar este legală și întemeiată, bazată pe prevederile stipulate

în Legea precitată.

Conform art.453 alin.(2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în alin.(1) al articolului, nu

cuprinde menționarea acestor cazuri și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate.

În circumstanțele indicate, Colegiul penal ajunge la concluzia că în speța examinată

se impune ca soluție inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către I.Stoica, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către Stoica Ivan, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 10 ianuarie 2017, în propria lui cauză

penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 iunie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4