1ra-909/17 — art. 264 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin.1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 10 CPP
1ra-909/17 — art. 264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-909/17
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
31 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Dora, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 07 februarie 2017, în
cauza penală în privința lui
Culev Igor xxx, născut la xx xxx xxxx, originar
și domiciliat în xxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 03.10.2016 - 28.11.2016;
Instanța de apel: 15.12.2016 - 07.02.2017;
Instanța de recurs: 03.05.2017 - 31.05.2017.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința judecătoriei Ceadîr-Lunga din 28 noiembrie 2016, cauza fiind
examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Culev Igor a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art.264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 160 unități convenționale, fără privarea
dreptului de a conduce mijloace de transport.
Pentru a pronunța sentința, instanța a constatat că Culev Igor la 11
septembrie 2016, aproximativ la ora 12:30, conducând automobilul de marca
„Hyundai Trajet” cu număr de înmatriculare XX XX xxx, deplasându-se pe
str. Lenin, or. Ceadîr-Lunga la intersecție în timpul manevrei de pe strada
Lenin spre strada Lomonosov, cu încălcarea art. 10 alin. (1) lit. b), art. 45
alin. (1) literele a),d) și art. 56 alin. (2) al Regulamentului circulației rutiere,
aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009, a condus
mijlocul de transport fără a ține cont de starea sa psiho-fiziologică, fără a
ține cont de intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier și
securitatea circulării, a manifestat neatenție în timpul manevrei spre stânga,
nu a cedat drumul pentru automobilul de marca ”Opel Astra”, numărul de
înmatriculare XX XX xxx, care se deplasa în sens opus pe str. Lenin, în urma
cărui fapt Bodariova M. a primit leziuni corporale medii sub formă de
1
fractură închisă a osului umeral drept la nivelul gâtului chirurgical.
Împotriva sentinței apel a depus procurorul care a solicitat casarea acesteia în
partea stabilirii pedepsei inculpatului cu emiterea unei noi hotărâri prin care acestuia
să-i fie stabilită în baza art. 264 alin. (1) Cod penal pedeapsa sub formă de 1 an
închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal a-i fi prezentat termen de probă de 1 an, cu
privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe 1 an.
Procurorul în apelul său, fără a contesta calificarea acțiunilor inculpatului, a
considerat că instanța i-a stabilit inculpatului o pedeapsă care nu-și va atinge scopul,
totodată menționând că nu s-a ținut cont în măsură cuvenită de personalitatea
acestuia, care a fost condamnat pentru infracțiune similară prin sentința
Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 28.06.2016, fără a fi privat de dreptul de a
conduce mijloace de transport, iar la 11.09.2016 a comis infracțiunea din
speță.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 07 februarie 2017,
s-a dispus admiterea parțială a apelului procurorului, casarea parțială a sentinței, în
partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu emiterea în această parte a unei
noi hotărâri prin care lui Culev Igor, în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, i
s-a stabilit pedeapsă sub formă de 160 (una sută șaizeci) ore muncă
neremunerată în folosul comunității.
În rest, sentința a fost menținută.
4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că instanța de
fond a calificat corect fapta inculpatului, vinovăția căruia în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal nici nu a fost contestată
și se confirmă prin materialele cauzei, precum și prin probele dobândite atât
în cadrul urmăririi penale cât și cele stabilite în ședința instanței de judecată.
Examinând apelul declarat, Colegiul a considerat că argumentele
acestuia sunt întemeiate parțial și a menționat că pedeapsa penală este
măsura de constrângere statală și mijloc de corectare și reeducare a
condamnatului, la fel și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către
condamnați, cât și de către alte persoane.
Stabilind pedeapsa inculpatului, Colegiul a ținut cont de faptul că
inculpatul are la întreținere 2 copii minori, la domiciliu se caracterizează
pozitiv, a recunoscut total vina în cele comise, după comiterea accidentului
rutier a acordat ajutor părții vătămate și aceasta nu are pretenții față de el,
dar și de faptul că Culev Igor la 28.06.2016 a fost condamnat prin sentința
Judecătoriei Ceadîr-Lunga pentru săvârșirea unei infracțiuni analogice,
fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă, careva circumstanțe
agravante nefiind stabilite.
Astfel, Colegiul a considerat că există temeiuri de a stabili inculpatului
o pedeapsă mai aspră, adică sub formă de muncă neremunerată în folosul
2
comunității, aceasta fiind prevăzută de sancțiunea articolului incriminat lui
Culev Igor, pedeapsă care în viziunea instanței corespunde criteriilor
generale de individualizare a acesteia, este proporțională cu caracterul și
gradul prejudiciabil al infracțiunii și va duce la corectarea și reeducarea
inculpatului.
Împotriva deciziei instanței de apel, recurs ordinar declară procurorul care
invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 10) și 12) Cod de procedură penală, solicită
casarea parțială a cesteia, doar în partea stabilirii pedepsei și emiterea unei noi hotărâri
prin care lui Culev Igor, în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa
sub formă de 1 an închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal a-i fi prezentat termen de
probă de 1 an, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe 1 an.
În motivarea cerințelor procurorul indică că restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea
acestuia, pot fi asigurate doar prin stabilirea inculpatului a unei pedepse mai aspre, cu
prezentarea unui termen de probă, dar și cu privarea acestuia de dreptul de a conduce
mijloace de transport.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor
din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel.
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material
sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că recursul
depus, are ca temeiuri pct. 10) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală care
stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită, însă Colegiul consideră că aceste temeiuri pentru recurs semnalate de
recurent nu sunt incidente în prezenta cauză, instanța de apel motivându-și just soluția
adoptată.
Cu referire la pct. 12) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală care stipulează
că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul menționează că
3
acesta a fost invocat de procuror doar în partea dispozitivă a recursului, iar în partea
constatatoare nu a fost motivat. Mai mult ca atât, este constatat faptul că cauza penală,
la cererea inculpatului, a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar sentința adoptată de instanță
în urma judecării în procedură simplificată, poate fi atacată, de regulă, doar sub
aspectul individualizării pedepsei dar nu și în partea încadrării juridice a acțiunilor
inculpatului. Reieșind din cele expuse, instanța de recurs consideră că acest temei
pentru recurs nu este prezent în speță, fiind invocat de procuror în recursul său pur
formal.
Referitor la pct. 10) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală care stipulează
că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel când s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale, Colegiul indică că așa cum se reține din doctrina penală,
în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să
înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a
comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării
operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal,
la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia
a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite care se măsoară după
cuantumul pedepsei prevăzute de textul încriminator, urmând ca celelalte două criterii
alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală să fie luate în considerație după ce instanța și-a format
opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.
În speță, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă
procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, instanța de apel a luat în considerare atât prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de
procedură penală, cât și prevederile art. 75,76 și 78 Cod penal care reglementează
modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.
Colegiul evidențiază că instanța de apel stabilind pedeapsa inculpatului, corect a
reținut aspectele legate de persoana acestuia, și anume că are la întreținere 2 copii
minori, la domiciliu se caracterizează pozitiv, a recunoscut total vina în cele
incriminate, după comiterea accidentului rutier a acordat ajutor părții
vătămate iar aceasta nu are pretenții față de el, dar și de faptul că Culev Igor
la 28.06.2016 a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga
pentru săvârșirea unei infracțiuni analogice, fiindu-i stabilită pedeapsă sub
4
formă de amendă, careva circumstanțe agravante nefiind stabilite,
circumstanțe care în opinia instanței de apel sunt împrejurări care au permis a aplica
ultimului o pedeapsă mai aspră, sub formă de muncă neremunerată în folosul societății,
dar fără a-i aplica acestuia pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul
de a conduce mijloace de transport.
Cât ține de anexarea la materialele cauzei a sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga
din 28.06.2016 prin care Culev Igor a fost condamnat pentru infracțiune similară,
Colegiul constată că potrivit materialelor cauzei, amenda de 150 unități convenționale
stabilită inculpatului, a fost achitată în întregime la 28.06.2016 (f.d. 49), astfel că la
momentul emiterii sentinței din 28.11.2016, Culev Igor careva antecedente penale nu
avea.
Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile
de drept prevăzute în pct. 10) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care
se face trimitere deci, nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate, pedeapsa
stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii, din care
considerente se impune inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA
Găgăuzia, Gheorghieva Dora, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel
Comrat din 07 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Culev Igor, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 20 iunie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
5