1ra-909/17 — Art. 264 alin.1 CP

Prin sentința judecătoriei Ceadîr-Lunga din 28 noiembrie 2016, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Culev Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 160 unități convenționale, fără privarea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Pentru a pronunța sentința, instanța a constatat că Culev Igor la 11 septembrie 2016, aproximativ la ora 12:30, conducând automobilul de marca „Hyundai Trajet” cu număr de înmatriculare XX XX xxx, deplasându-se pe str. Lenin, or. Ceadîr-Lunga la intersecție în timpul manevrei de pe strada Lenin spre strada Lomonosov, cu încălcarea art. 10 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (1) literele a),d) și art. 56 alin. (2) al Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009, a condus mijlocul de transport fără a ține cont de starea sa psiho-fiziologică, fără a ține cont de intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier și securitatea circulării, a manifestat neatenție în timpul manevrei spre stânga, nu a cedat drumul pentru automobilul de marca ”Opel Astra”, numărul de înmatriculare XX XX xxx, care se deplasa în sens opus pe str. Lenin, în urma cărui fapt Bodariova M. a primit leziuni corporale medii sub formă de 1 fractură închisă a osului umeral drept la nivelul gâtului chirurgical.

Împotriva sentinței apel a depus procurorul care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei inculpatului cu emiterea unei noi hotărâri prin care acestuia să-i fie stabilită în baza art. 264 alin. (1) Cod penal pedeapsa sub formă de 1 an închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal a-i fi prezentat termen de probă de 1 an, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe 1 an. Procurorul în apelul său, fără a contesta calificarea acțiunilor inculpatului, a considerat că instanța i-a stabilit inculpatului o pedeapsă care nu-și va atinge scopul, totodată menționând că nu s-a ținut cont în măsură cuvenită de personalitatea acestuia, care a fost condamnat pentru infracțiune similară prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 28.06.2016, fără a fi privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, iar la 11.09.2016 a comis infracțiunea din speță.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 07 februarie 2017, s-a dispus admiterea parțială a apelului procurorului, casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri prin care lui Culev Igor, în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de 160 (una sută șaizeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității. În rest, sentința a fost menținută. 4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că instanța de fond a calificat corect fapta inculpatului, vinovăția căruia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal nici nu a fost contestată și se confirmă prin materialele cauzei, precum și prin probele dobândite atât în cadrul urmăririi penale cât și cele stabilite în ședința instanței de judecată. Examinând apelul declarat, Colegiul a considerat că argumentele acestuia sunt întemeiate parțial și a menționat că pedeapsa penală este măsura de constrângere statală și mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, la fel și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către condamnați, cât și de către alte persoane. Stabilind pedeapsa inculpatului, Colegiul a ținut cont de faptul că inculpatul are la întreținere 2 copii minori, la domiciliu se caracterizează pozitiv, a recunoscut total vina în cele comise, după comiterea accidentului rutier a acordat ajutor părții vătămate și aceasta nu are pretenții față de el, dar și de faptul că Culev Igor la 28.06.2016 a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga pentru săvârșirea unei infracțiuni analogice, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă, careva circumstanțe agravante nefiind stabilite. Astfel, Colegiul a considerat că există temeiuri de a stabili inculpatului o pedeapsă mai aspră, adică sub formă de muncă neremunerată în folosul 2 comunității, aceasta fiind prevăzută de sancțiunea articolului incriminat lui Culev Igor, pedeapsă care în viziunea instanței corespunde criteriilor generale de individualizare a acesteia, este proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii și va duce la corectarea și reeducarea inculpatului.

Împotriva deciziei instanței de apel, recurs ordinar declară procurorul care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 10) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a cesteia, doar în partea stabilirii pedepsei și emiterea unei noi hotărâri prin care lui Culev Igor, în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de 1 an închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal a-i fi prezentat termen de probă de 1 an, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe 1 an. În motivarea cerințelor procurorul indică că restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia, pot fi asigurate doar prin stabilirea inculpatului a unei pedepse mai aspre, cu prezentarea unui termen de probă, dar și cu privarea acestuia de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că recursul depus, are ca temeiuri pct. 10) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă Colegiul consideră că aceste temeiuri pentru recurs semnalate de recurent nu sunt incidente în prezenta cauză, instanța de apel motivându-și just soluția adoptată. Cu referire la pct. 12) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală care stipulează că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul menționează că 3 acesta a fost invocat de procuror doar în partea dispozitivă a recursului, iar în partea constatatoare nu a fost motivat. Mai mult ca atât, este constatat faptul că cauza penală, la cererea inculpatului, a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar sentința adoptată de instanță în urma judecării în procedură simplificată, poate fi atacată, de regulă, doar sub aspectul individualizării pedepsei dar nu și în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului. Reieșind din cele expuse, instanța de recurs consideră că acest temei pentru recurs nu este prezent în speță, fiind invocat de procuror în recursul său pur formal. Referitor la pct. 10) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul indică că așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul încriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală să fie luate în considerație după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. În speță, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de apel a luat în considerare atât prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 75,76 și 78 Cod penal care reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate. Colegiul evidențiază că instanța de apel stabilind pedeapsa inculpatului, corect a reținut aspectele legate de persoana acestuia, și anume că are la întreținere 2 copii minori, la domiciliu se caracterizează pozitiv, a recunoscut total vina în cele incriminate, după comiterea accidentului rutier a acordat ajutor părții vătămate iar aceasta nu are pretenții față de el, dar și de faptul că Culev Igor la 28.06.2016 a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga pentru săvârșirea unei infracțiuni analogice, fiindu-i stabilită pedeapsă sub 4 formă de amendă, careva circumstanțe agravante nefiind stabilite, circumstanțe care în opinia instanței de apel sunt împrejurări care au permis a aplica ultimului o pedeapsă mai aspră, sub formă de muncă neremunerată în folosul societății, dar fără a-i aplica acestuia pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. Cât ține de anexarea la materialele cauzei a sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 28.06.2016 prin care Culev Igor a fost condamnat pentru infracțiune similară, Colegiul constată că potrivit materialelor cauzei, amenda de 150 unități convenționale stabilită inculpatului, a fost achitată în întregime la 28.06.2016 (f.d. 49), astfel că la momentul emiterii sentinței din 28.11.2016, Culev Igor careva antecedente penale nu avea. Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de drept prevăzute în pct. 10) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se face trimitere deci, nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Dora, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 07 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Culev Igor, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 20 iunie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 5