1ra-760/2017 — art. 329 alin. 2 lit. a CP

1ra-760/2017 — art. 329 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-760/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

23 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2016, în cauza

penală privindu-i pe

Chicicov Panainte Xxxxxxxx, născut la xxxxxxxxxx,

originar și domiciliat s. Xxxxxx r-nul Xxxxxxx

și

Moldovanu Tatiana Xxxxx, născută la xxxxxxxxxxxxxx,

originară din s. Xxxxxxxxx r-nul Xxxxxxx, domiciliată s.

Xxxxxx r-nul Xxxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Xxxxxxxx și Moldovanu Tatiana Xxxxx au fost achitați de învinuirea în baza art. 329

alin. (2) lit. a) Cod penal, din lipsa faptei infracțiunii.

urmărire penală în faptul, că activând în calitate de primar al com. Gotești, r-nul

Cantemir, ales în această funcție și validat prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din

20 iunie 2011, iar conform prevederilor art. 123 Cod penal, fiind persoană publică,

având conform art. 29 lit. j), r) al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, anumite atribuții de bază, privind conducerea,

coordonarea și controlul activității serviciilor publice locale, asigurarea funcționării

autorității tutelare, contribuirea la realizarea măsurilor de asistență socială și ajutor

social, și respectiv coordonarea activității asistenței sociale privind copiii, persoanele

în etate, invalizii, familiile cu mulți copii, familiile afectate de violență intrafamilială,

alte categorii de persoane socialmente vulnerabile, sprijină activitatea asociațiilor

obștești de utilitate publică din teritoriul satului (comunei), fiind inclusiv obligat să

coordoneze acțiunile sale și împreună cu asistentul social Moldovanu Tatiana, din

com. Gotești, r-nul Cantemir, să întreprindă măsuri concrete pentru realizarea

prevederilor legislației, în rezultatul atitudinii neglijente și neconștiincioase față de

obligațiile de serviciu, care presupune îndeplinirea corectă și conștiincioasă de către

1

persoana cu funcții de răspundere a obligațiunilor de serviciu, ignorând prevederile

art. 10 alin. (1) al Legii nr. 140 din 14 iunie 2013 privind protecția socială a copiilor

aflați în situații de risc și a copiilor separați de părinți, care stipulează, că în cazul în

care, ca urmare a evaluării inițiale, se constată existența unui pericol iminent pentru

viața și sănătatea copilului, autoritatea tutelară în a cărei rază este locul aflării

acestuia dispune imediat luarea copilului de la părinți sau de la persoanele în grija

cărora acesta se află, fiind obligat să comunice acest fapt procurorului în termen de

24 de ore, nu a dispus imediat luarea minorului Marcenco Xxxxxxxx, născut la

xxxxxxxxxx de la părinți, fapt ce a determinat decesul minorului în cauză.

Astfel, Chicicov P., cunoscând cu certitudine că minorul Marcenco G., este lăsat

fără protecție, că se află în dificultate, fiind abandonat de către părinți și rude, că este

favorizat vulnerabil, este neglijat la întreținere și educație, cu atât mai mult

cunoscând că aflarea minorului în cauză împreună cu părinții prezintă pericol

pentru viața și sănătatea lui, totodată cunoscând că în cadrul exercitării atribuțiilor

de serviciu este obligat să se călăuzească în activitatea sa și să îndeplinească întocmai

cerințele legislației și actelor normative ce reglementează activitatea normală a

instituției pe care o reprezintă, manifestând neglijență și atitudine

necorespunzătoare față de atribuțiile sale funcționale, considerând că informarea

procurorului îl va elibera de răspundere și de la îndeplinirea atribuțiilor funcționale,

nu a implicat asistentul social și alte organe abilitate cu funcții de asistent social,

formal a informat despre faptul dat procuratura r-lui Cantemir prin scrisoarea cu nr.

308 din 24 noiembrie 2014, prin care doar a indicat faptul luării la evidență a familiei

Marcenco Nelea și că ultima își manifestă abuzul fizic asupra copiilor ei minori, iar

ca rezultat minorul Marcenco G., la data de 13 martie 2015, fiind lăsat în primejdie și

nesupravegheat, aflându-se în preajma domiciliului său din com. Gotești, r-nul

Cantemir, căzând într-o fântână artificială, s-a înecat, fapt confirmat prin raportul de

constatare medico-legală nr. 30 „C” din 20 martie 2015, cauzând astfel daune

intereselor publice, prin care s-a prejudiciat grav imaginea autorităților publice, ceea

ce a creat și creează o stare de neîncredere în corectitudinea funcționarilor, cât

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, ce au provocat

decesul unei persoane.

Moldovanu T. este învinuită de organul de urmărire penală în faptul, că

activând în calitate de asistent social în primăria com. Gotești, r-nul Cantemir,

numită în această funcție prin ordinul ASPF nr. 11 din 21 iulie 2011, iar conform

prevederilor art. 123 Cod penal, fiind persoană publică, având totodată conform fișei

de post anumite atribuții de bază, care prevăd asigurarea implementării cadrului

normativ privind asistența socială; identificarea și evaluarea situației beneficiarului

și a familiei lui cu deplasarea în teren în cadrul vizitelor la domiciliu; propune și

pregătește cazul pentru referire spre serviciile sociale specializate; ia decizii dacă

cazul ține de domeniul asistenței sociale sau solicită un alt tip de ajutor; decide dacă

cazul necesită intervenție la nivelul serviciilor sociale primare; astfel cunoscând cu

certitudine că, asistentul social poartă răspundere în modul stabilit de legislație

pentru îndeplinirea neconformă a funcțiilor atribuite și pentru exercitarea incorectă a

obligațiunilor, fiind conștientă de faptul, că împreună cu primarul com. Gotești, r-

2

nul Cantemir, Chicicov P., urma să întreprindă măsuri concrete pentru realizarea

prevederilor legislației, în rezultatul atitudinii neglijente și neconștiincioase față de

obligațiile de serviciu, care presupune îndeplinirea corectă și conștiincioasă de către

persoana cu funcții de răspundere a obligațiunilor de serviciu, ignorând prevederile

art. 10 alin. (1) al Legii nr. 140 din 14 iunie 2013 prind protecția socială a copiilor

aflați în situații de risc și a copiilor separați de părinți, care stipulează că, în cazul în

care, ca urmare a evaluării inițiale, se constată existența unui pericol iminent pentru

viața și sănătatea copilului, autoritatea tutelară în a cărei rază este locul aflării

acestuia dispune imediat luarea copilului de la părinți sau de la persoanele în grija

cărora acesta se află, fiind obligată să comunice acest fapt procurorului în termen de

cel mult 24 ore, nu a dispus imediat luarea minorului Marcenco Xxxxxxxx, născut la

xxxxxxxxxx, de la părinți, fapt ce a determinat decesul minorului în cauză,

limitându-se la întocmirea actelor de vizită în familie formale. Astfel, Moldovanu T.,

cunoscând cu certitudine că minorul Marcenco G. este lăsat fără protecție, că se află

în dificultate și este abandonat de către părinți și rude, că este favorizat vulnerabil,

este neglijat la întreținere și educație, cu atât mai mult cunoscând că aflarea

minorului în cauză împreună cu părinții prezintă pericol pentru viața și sănătatea

lui, totodată cunoscând că în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu este obligată să

se călăuzească în activitatea sa și să îndeplinească întocmai cerințele legislației și a

actelor normative ce reglementează activitatea normală a instituției pe care o

reprezintă, manifestând neglijență și atitudine necorespunzătoare față de atribuțiile

funcționale, considerând că informarea procurorului o va elibera de răspundere și de

la îndeplinirea atribuțiilor funcționale, nu a întreprins măsurile necesare pentru

implicarea primarului și altor organe abilitate cu funcții de asistent social, formal a

informat despre faptul dat Procuratura r-nului Cantemir, expediind în adresa

acestora scrisoarea cu nr. 308 din 24 noiembrie 2014, prin care doar a indicat faptul

luării la evidență a familiei Marcenco Nelea și că ultima își manifestă abuzul fizic

asupra copiilor ei minori, cât și formal a aplicat prevederile art. 9 al Legii nr. 140 din

14 iunie 2013 privind protecția socială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor

părăsiți de părinți, care stipulează că autoritatea tutelară locală în a cărei rază este

locul aflării copilului dispune evaluarea inițială a situației copilului de către

specialistul pentru protecția drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia de către

asistentul social comunitar, cu implicarea în procesul de evaluare, după caz, a altor

specialiști din domeniul ocrotirii sănătății, educației, ordinii publice, iar ca rezultat

minorul Marcenco G., la data de 13 martie 2015, fiind lăsat în primejdie și

nesupravegheat, aflându-se în preajma domiciliului său din com. Gotești, r-nul

Cantemir, căzând într-o fântână artificială, s-a înecat, fapt confirmat prin raportul de

constatare medico-legală nr. 30 „C” din 20 martie 2015, cauzând astfel daune

intereselor publice, prin care s-a prejudiciat grav imaginea autorităților publice, ceea

ce a creat și creează o stare de neîncredere în corectitudinea funcționarilor,

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, ce au provocat

decesul unei persoane.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni au fost încadrate de

către organul de urmărire penală în baza art. 329 alin. (2) lit. a) Cod penal și anume –

3

îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligațiilor de serviciu ca

rezultat al unei atitudini neglijente sau neconștiincioase față de ele, dacă aceasta a cauzat

daune drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, acțiuni care au provocat

decesul unei persoane.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Chicicov P. și Moldovanu T. să fie

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 329 alin. (2) lit. a) Cod penal, la câte 4

ani închisoare, fiecare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea

pedepsei complementare privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în sfera

publică pe un termen de 7 ani, iar conform art. 90 Cod penal, lui Moldovanu T. să-i

fie suspendată executarea pedepsei principale pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

În motivarea apelului a invocat:

- la luarea deciziei de achitare a inculpaților, instanța de judecată a dat o

apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare, care dovedesc vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. a) Cod penal;

- Chicicov P. și Moldovanu T. au atentat la relațiile ce țin de buna organizare și

desfășurare a activității autorității publice, precum și la relațiile ce țin de încrederea

societății în organele autorității publice;

- faptele inculpaților corect au fost calificate în faza urmăririi penale, iar

circumstanțele descrise în învinuire și-au găsit confirmarea atât prin declarațiile

martorilor, cât și prin corpurile delicte, documentele și rezultatele măsurărilor

speciale de investigații autorizate;

- vinovăția inculpaților a fost demonstrată prin declarațiile martorului Advahov

E., Carabețchi S., Luverdu E., Chiosa L., cât și sesizarea procurorului r-nului

Cantemir, Procoavă A. nr. 2638 din 23 septembrie 2014; scrisoarea cu nr. 308 din 24

noiembrie 2014 întocmită de primarul com. Gotești, r-nul Cantemir, Chicicov P.;

raportul de constatare medico-legală nr. 30 „C” din 20 martie 2015; rapoarte de vizită

în familia Marcenco din com. Gotești, r-nul Cantemir; formularul privind evaluarea

complexă a familiei Marcenco;

- fapta a fost comisă în timpul exercitării de către inculpați a funcției publice;

- sentința reprezintă o transcriere a susținerilor avocatului inculpatului Chicicov

P., fapt ce trezește dubii în legalitatea ei, iar instanța nu a ținut cont de probele

administrate și prezentate de acuzator, axându-se exclusiv pe probele prezentate de

partea apărării, fapt care trezește dubii în examinarea obiectivă și multilaterală a

cauzei penale.

2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

martorii în ședința de judecată, aspectele învederate de aceștia nu au condus la

conturarea unei concluzii sigure privind comiterea de către inculpați a infracțiunii

prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a mai indicat, că depozițiile martorilor audiați în cauză, nu

oferă informații suficiente în sprijinul acuzării, în sensul de a atesta, că inculpații ar fi

4

comis infracțiunea care li se impută, iar probele administrate în cauză nu au fost de

natură de a conduce la stabilirea vinovăției inculpaților.

În opinia instanței de apel, subiect activ al infracțiunii incriminate lui Chicicov

P. este persoana publică aflată în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în speță, conform

normei invocate, inculpatul nu are calitatea de persoană publică în sensul prevăzut

de Codul penal, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) lit. a) Cod penal

nu-i poate fi incriminată. Moldovanu T. în perioada anilor 2011 - 2015 a activat în

calitate de asistent social în primăria com. Gotești, r-nul Cantemir, numită în această

funcție prin ordinul ASPF nr. 11 din 21 iulie 2011, astfel conform art. 123 Cod penal,

ultima datorită funcție ocupate, este persoană publică.

Instanța de apel a reținut, că la caz nu a fost stabilit pericolul iminent pentru

viața copilului Marcenco G., din motiv că viața copilului nu se afla în pericol și

acesta se afla în grija mamei sale, fapt ce se confirmă prin declarațiile martorilor și a

inculpaților care confirmă faptul, că nu a fost stabilit un astfel de pericol, pentru ca

copilul să fie luat de lângă părinții săi biologici. Din actele dosarului rezultă, că

Marcenco N. după nașterea minorului Marcenco G. a contenit să folosească băuturi

spirtoase, îngrijea minorul, iar aflarea sub controlul serviciilor sociale continua

datorită stării materiale precare în familia Marcenco.

În viziunea instanței de apel, învinuirea formulată în rechizitoriu este vagă

după conținut, nu este suficient de clar și concret formulată, poartă un caracter

incert, general și confuz, procurorul nu a indicat elementele laturii obiective prin

care a fost comisă infracțiunea. În acest sens, instanța de apel a fost de acord cu toate

constatările, aprecierile și rațiunile primei instanțe.

Totodată, instanța de apel a stabilit, că din evaluarea inițială efectuată de către

asistentul social, cât și din declarațiile altor persoane nu a fost confirmată situația de

risc care se invocă de către procuror, precum că se afla copilul. Din învinuirile

formulate nu se desprinde clar riscul invocat, cum a fost constatat și cum s-a

manifestat pericol iminent pentru viața sau sănătatea copilului referitor la acțiunile

asistentului social Moldovanu T.

Instanța de apel a mai reținut, că procurorul nu a dovedit existența neglijenței

în serviciu și nu a constatat legătura între acțiunile sau inacțiunile numitei

Moldovanu T. și survenirea decesului minorului Marcenco G. Mai mult ca atât, în

cadrul efectuării evaluării familiei nu a fost stabilit faptul, că copilul se află în

situație de risc.

În aceste condiții, instanța de apel a considerat nefondate susținerile din apelul

procurorului în sensul, că probele prezentate instanței dovedesc faptul că inculpații

sunt autorii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar.

La fel, instanța de apel a considerat, că prima instanță întemeiat a concluzionat

că, în cazul dat lipsește fapta infracțiunii incriminate lui Moldovanu T. și Chicicov P.,

din care motiv corect a emis în privința acestora sentința de achitare.

care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în

alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat invocă:

5

- lipsesc argumentele instanței de apel privind respingerea apelului

procurorului și menținerea achitării lui Chicicov P.;

- instanța de apel nu a evaluat toate probele în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor;

- instanțele de judecată nu au luat în considerație și nu au apreciat că Chicicov

P. împreună cu asistentul social Modovanu T. din com. Gotești, r-nul Cantemir, nu

au întreprins măsuri concrete pentru realizarea prevederilor legislației, în rezultatul

atitudinii neglijente și neconștiincioase față de obligațiile de serviciu, care presupune

îndeplinirea corectă și conștiincioasă de către persoana cu funcții de răspundere a

obligațiunilor de serviciu, au ignorat prevederile art. 10 alin. (1) a Legii nr. 140 din

14.06.2013 „privind protecția specială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor

separați de părinți”, nu au dispus imediat luarea minorului Marcenco G. de la

părinți, fapt ce a determinat decesul acestuia;

- instanțele de judecată au lăsat fără o argumentare faptul, că Chicicov P. și

Moldovanu L. au cunoscut cu certitudine, că minorul Marcenco G. este lăsat fără

protecție, că se află în dificultate și că este abandonat de către părinți și rude, că este

favorizat vulnerabil, este neglijat la întreținere și educație, cu atât mai mult au

cunoscut, că aflarea minorului în cauză împreună cu părinții prezintă pericol pentru

viața și sănătatea lui;

- instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul, că minorul Marcenco

G. fiind lăsat în primejdie și nesupravegheat, aflându-se în preajma domiciliului său

din com. Gotești, r-nul Cantemir, a căzut într-o fântână artificială;

- la pronunțarea hotărârilor, instanțele judecătorești nu au luat în considerare

faptul, că prin acțiunile inculpaților, a fost prejudiciată grav imaginea autorităților

publice, ceea ce a creat și creează o stare de neîncredere în corectitudinea

funcționarilor;

- fapta incriminată inculpaților a fost comisă în timpul exercitării funcțiilor

publice, circumstanță ce sporește considerabil gradul social-periculos al faptei

comise;

- ansamblul de probe indică, că inculpații intenționat, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor lor, au prevăzut urmările prejudiciabile,

deoarece prin sesizarea procurorului r-nului Cantemir, nr. 2638 din 23 septembrie

2014 referitoare la respectarea și implementarea Legii nr. 140 din 14.06.2013 privind

protecția specială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de copii, au

fost informați, unde formal au reacționat la cerințele în cauză, fapt ce a dus la

decesul minorului Marcenco G.;

- sentința reprezintă o transcriere a susținerilor avocatului inculpatului

Chicicov P., fapt ce trezește mari dubii în privința legalității acesteia;

- prima instanță nu a ținut cont de probele administrate și prezentate de către

acuzator, dar s-a axat exclusiv pe probele prezentate de partea apărării, fapt ce

trezește dubii în examinarea obiectivă și multilaterală a cauzei penale, soluție care a

fost susținută neîntemeiat de instanța de apel.

În drept, procurorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

6

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau contravențional au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit consideră că

recurentul invocă temeiul pentru casare prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și anume: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”.

Conform actului de învinuire înaintat de acuzatorul de stat, fapta inculpaților

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. a)

Cod penal– îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligațiilor de

serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconștiincioase față de ele, dacă aceasta a

cauzat daune drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, acțiuni care au

provocat decesul unei persoane, însă prima instanță i-a achitat pe inculpați de

învinuirea adusă, pe motivul lipsei faptei infracțiunii, concluzie menținută de către

instanța de apel.

7

Instanța de apel în motivarea soluției sale a concluzionat, că instanța de fond

corect a conchis, că în cazul dat lipsește fapta infracțiunii incriminate lui Chicicov P.

și Moldovanu T., din care motiv corect a emis în privința acestora sentință de

achitare. Astfel, decizia instanței de apel va fi analizată de către Colegiu, în cumul cu

sentința primei instanțe.

Analizând hotărârea primei instanțe, Colegiul lărgit constată, că instanța a emis

o sentință contradictorie menținută de instanța de apel, deoarece concluziile

instanței în partea descriptivă a sentinței vin în contradicție cu dispozitivul. De

asemenea și decizia instanței de apel conține concluzii divergente.

Astfel, Colegiul consideră esențial de elucidat următorul aspect, prin prisma

conținutului sentinței și deciziei în cumul:

Potrivit sentinței de achitare, în partea descriptivă, prima instanță a indicat:

„organul de urmărire penală nu a demonstrat nici legătura cauzală dintre fapta imputată

inculpaților și decesul copilului Marcenco G., înecul copilului fiind un accident tragic, un

fapt întâmplător, imprevizibil, ce s-a produs indiferent de voința cuiva și fără vinovăție.”,

astfel prima instanță arată, că nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii

incriminate inculpaților, prin faptul că nu s-a constatat legătura cauzală dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, semnalând temeiul de achitare fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În dispozitivul aceleiași sentințe instanța de fond a hotărât: „Inculpații Chicicov

P. și Moldovanu T. se achită de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329

alin. (2) lit. a) Cod penal, din lipsa faptei infracțiunii.”

Potrivit deciziei, în partea descriptivă instanța de apel a indicat: „inculpatul

Chicicov P. nu are calitatea de persoană publică în sensul prevăzut de Codul penal, respectiv

infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) lit. a) Cod penal nu-i poate fi incriminată”, astfel

instanța de apel indică asupra faptului, că Chicicov P. nu este subiectul infracțiunii

prevăzute de art. 329 Cod penal, semnalând temeiul de achitare fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii.

În continuare, instanța de apel invocă „procurorul nu a dovedit existența neglijenței

în serviciu și nu a constatat legătura între acțiunile sau inacțiunile numitei Moldovanu T. și

survenirea decesului minorului Marcenco G...... Nici probele științifice administrate în cauză

nu au fost de natură a conduce la stabilirea vinovăției inculpaților”, astfel instanța de apel,

la fel ca prima instanță arată, că nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii

incriminate inculpaților, mai mult ca atât indică și asupra lipsei laturii subiective,

semnalând temeiul de achitare fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

La fel, instanța de apel a mai constatat, că „depozițiile martorilor audiați în cauză

nu sunt apte de a permite formularea unor deducții logice cu privire la împrejurarea că

inculpații au comis fapta imputată,......depozițiile martorilor audiați în cauză, nu oferă

informații suficiente în sprijinul acuzării, în sensul de a atesta că, inculpații Chicicov P. și

Moldovanu T. ar fi comis infracțiunea care li se impută”, semnalând temeiul de achitare

fapta nu a fost săvârșită de inculpați.

Analizând temeiurile de achitare din partea descriptivă și din dispozitivul

sentinței și deciziei, Colegiul observă o neconcordanță în stabilirea temeiului ce stă la

8

baza achitării lui Chicicov P. și Moldovanu T., fiind constatate în sentință și decizie

concluzii cu temeiuri de achitare diferite: „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”,

„fapta nu a fost săvârșită de inculpați” și „fapta inculpaților nu întrunește elementele

infracțiunii”, temeiuri prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 1), 2) și 3) Cod de procedură

penală.

În conformitate cu prevederile art. 390 alin. (1) Cod de procedură penală,

sentința de achitare se adoptă dacă:

1) nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

2) fapta nu a fost săvârșită de inculpat;

3) fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

4) fapta nu este prevăzută de legea penală;

5) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Astfel, Colegiul atestă că menționarea concomitentă a 3 temeiuri de achitare

care se exclud una pe alta, în aceeași hotărâre judecătorească este o eroare de

procedură, fapt ce în viziunea Colegiului, semnalează prezența temeiului pentru

recurs „motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii”, care este prevăzută la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârilor contestate, este

faptul că în motivarea soluției, instanțele de fond au indicat, că învinuirea adusă

inculpaților nu este suficient de clară și concretă, poartă un caracter incert, general și

confuz, totodată făcând referire la prevederile art. 10 alin. (1) al Legii nr. 140 din

14.06.2013 privind protecția socială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor

separați de părinți, conform cărora, „în cazul în care, ca urmare a evaluării inițiale, se

constată existența unui pericol iminent pentru viața și sănătatea copilului, autoritatea

tutelară în a cărei rază este locul aflării acestuia dispune imediat luarea copilului de la părinți

sau de la persoanele în grija cărora acesta se află, comunicând acest fapt procurorului în

termen de cel mult 24 de ore”. Însă, instanțele de fond nu au luat în considerație faptul,

că învinuirea adusă lui Chicicov P. și Moldovanu T. se întemeiază anume pe faptul

ignorării de către ultimii a prevederilor art. 10 alin. (1) al Legii sus menționate.

În continuare, tot în partea motivată, instanțele de fond indică, că nu sunt probe

ce ar confirma învinuirea adusă lui Chicicov P. și Moldovanu T. în neglijență în

serviciu, însă au descris toate acțiunile ultimilor, fără a le aprecia și a face o concluzie

clară referitor la atribuțiile de serviciu pe care aceștia le aveau și dacă acțiunile lor,

cad sub incidența art. 10 alin. (1) al Legii nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția

socială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, totodată

prima instanță a făcut referire la art. 9 al Legii nr. 140 din 14.06.2013, pe când

învinuirea adusă lui Chicicov P. și Moldovanu T. se bazează pe ignorarea

prevederilor art. 10 alin. (1) al Legii nr. 140 din 14.06.2013, nefiind efectuate concluzii

clare privind prevederile acestor articole și atribuțiile de serviciu concrete ale fiecărui

inculpat în parte, astfel încât să fie formulate raționamente explicite și coroborate cu

prevederile legale.

Astfel, Colegiul constată că și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurent și

prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea

totală a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

9

instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către această

instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul

cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de

apel și recurs, nominalizate și în prezenta decizie; să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să facă concluzii clare dacă atribuțiile de serviciu ale inculpaților

corelează cu prevederile art. 10 alin. (1) al Legii nr. 140 din 14.06.2013 privind

protecția socială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și

argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, iar în caz de adoptare a unei

concluzii de vinovăție sau nevinovăție a acestora, să emită o soluție clară, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu,

precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Cahul, Tomița Mihail, se casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2016, în cauza penală privindu-i pe Chicicov

Panainte Xxxxxxxx și Moldovanu Tatiana Xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 20 iunie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

10