1ra-653/2017 — art. 146 CP

1ra-653/2017 — art. 146 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-653/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

06 octombrie 2016, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Dorina Tăut și de avocatul Silvia Timuș în numele inculpatului, în

cauza penală în privința lui

Berbec Victoria Xxxxxx, născută la xx xxxxx

xxxx, originară din s. Xxxxxxx Xxxxxxx,

r-nul Xxxxx, domiciliată s. Xxxxxx, r-nul

Xxxxx Xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.01.2015 - 21.04.2016;

Instanța de apel: 18.05.2016 - 06.10.2016;

Instanța de recurs: 15.02.2017 - 10.05.2017.

A C O N S T A T A T :

fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la

11 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial fiind dispusă încasarea de la Victoria

Berbec în beneficiul Ludmilei Catana (Beliakova), prejudiciul moral în sumă de

100000 lei.

A fost dispusă încasarea de la Victoria Berbec în beneficiul IMSP Spitalul

Clinic de Psihiatrie, cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei

psihiatrico-legală ambulatorie, în sumă de 997 lei.

Berbec la 12 octombrie 2013, aproximativ la ora 22.00, aflându-se în domiciliul

său amplasat pe adresa s. Xxxxx, r-nul Ștefan Vodă, unde se mai afla în ospeție

cet. Igor Catana, în urma unei cerți apărute spontan între ea și Igor Catana, având

scopul de a-l omorî pe ultimul, cu un cuțit de bucătărie, i-a aplicat câteva lovituri

în cutia toracică (inimă), cauzându-i vătămare gravă a sănătății, leziune corporală,

care în scurt timp, a dus la decesul victimei Igor Catana.

sentința solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile

inculpatului să fie recalificate în baza art. 146 Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse neprivative de libertate.

1

În motivarea apelului a invocat că, la examinarea cauzei de către acuzare nu

a fost demonstrată prezența intenției directe la săvârșirea omorului, nefiind

întrunită latura subiectivă a componenței de infracțiune prevăzută de art. 145

alin. (1) Cod penal.

A indicat apelantul că, prima instanță nu s-a expus asupra declarațiilor

inculpatului care coroborează cu raportul de cercetare specializată

psihologic-judiciară nr. 11/363 C din 12 decembrie 2014, potrivit căruia

Victoria Berbec în momentul săvârșirii infracțiunii se afla în stare de afect

fiziologic ilustrat de indicii precum prezența amneziei-îngustarea conștiinței

provocată de fixare pe stimulul iritant afectogen (frica de viol), starea de șoc

ulterioară săvârșirii infracțiunii (stare postafectivă), remușcările imediate după

infracțiune, încercarea de a salva viața victimei, regretele asupra celor întâmplate.

Persoana expertizată, Victoria Berbec în timpul săvârșirii infracțiunii avea

conștiința limitată determinată de memoria lacunară în timpul săvârșirii crimei, de

perceperea pericolului de a fi agresată, violată în propria casă, conștientizarea

insecurității totale din partea membrilor familiei și a celor din jur ceea ce poate

duce la un comportament inadecvat în situații tensionate sau în prezența

pericolului.

Subsidiar apelantul a invocat că, cuantumul prejudiciului moral încasat din

contul inculpatului este exagerat, or, aprecierea acestuia se face în funcție de

circumstanțele cauzei, însă instanța nu a luat în considerație vârsta tânără a

inculpatului, lipsa unui loc permanent de lucru, nivelul de pregătire profesională,

precum și comportamentul agresiv al victimei.

06 octombrie 2016, a fost admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Victoria Berbec

a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 146 Cod penal, la 3 ani

închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

4.1. Pentru a se pronunța instanța de apel a reținut în fapt că, la

12 octombrie 2013, aproximativ la ora 22.00, la domiciliul Victoriei Berbec

amplasat pe adresa s. Xxxxx, r-nul Ștefan Vodă, fără consimțământul stăpânilor în

ospeție au venit cet. Oleg Pascari, născut în anul xxxx și Igor Catana, născut în

anul xxxx.

La un moment dat Igor Catana aflându-se în stare de ebrietate, a ieșit în

curtea casei unde se afla Victoria Berbec și i-a solicitat ultimei să întrețină cu el

un raport sexual, ca rezultat fiind refuzat.

Reacție la refuz, Igor Catana a început a manifesta un comportament fizic și

verbal agresiv, a insultat-o pe Victoria Berbec cu cuvinte injurioase, ulterior s-a

apropiat de aceasta începând să o acosteze, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 180 din 14 octombrie 2013, vătămare corporală

neînsemnată.

Victoria Berbec încercând să fugă de Igor Catana s-a retras în anexa casei

de locuit, dar fiind urmărită de către agresor ca urmare a acțiunilor ilegale ale

acestuia la Victoria Berbec în mod subit s-a dezvoltat o stare de afect provocată

de acte de violență și insulte grave imorale din partea victimei în urma acestei

stări Victoria Berbec a luat un cuțit de bucătărie cu care i-a aplicat lui Igor Catana

2

o lovitură în regiunea cutiei toracice (inimă), cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 1279 din 13 octombrie 2013, vătămare gravă a

sănătății, leziune corporală care în scurt timp a dus la decesul victimei.

4.2. Pentru a ajunge la concluzia enunțată instanța de apel a reținut că, vina

inculpatului Victoria Berbec în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod

penal se confirmă prin următoarele probe: declarațiile inculpatului Victoria

Berbec; succesorului părții vătămate, Vera Catana; martorilor Oleg Pascari; Oleg

Stepanenco; Vladimir Catana; Angela Culin; raportul de expertiză medico-legală

nr. 103 din 17 octombrie 2013 (f.d.91-96, vol. I); raportul de expertiză

medico-legală nr. 180 din 15 octombrie 2013 (f.d.87-88, vol. I); planul schemă,

anexat la procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13 octombrie 2013

(f.d.11, vol. I); raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 841a-2013

din 09 decembrie 2013 (f.d.139-verso, vol. I); raportul de cercetare specializată

psihologică-judiciară nr. 11/363 Seria C din 12 decembrie 2014 (f.d.169-183,

vol. I);

Apreciind în cumul toate probele, instanța de apel a ajuns la concluzia că,

învinuirea adusă prin rechizitoriu inculpatului, conform art. 145 alin. (1) Cod

penal, adică „omorul unei persoane săvârșit cu intenție”, nu este corectă și

întemeiată, deoarece în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei în prima

instanță nu a fost constatat care ar fi fost scopul Victoriei Berbec de a-l omorî pe

Igor Catana, or acțiunile inculpatului au fost îndreptate spre a-și salva propria

persoană de la acțiuni ilegale violente însoțite și de insulte grave din partea

victimei.

Faptul depistării de leziuni corporale la Victoria Berbec demonstrează că în

momentul săvârșirii infracțiunii a fost agresată de către partea vătămată și aceste

circumstanțe incontestabil dovedesc versiunea inculpatului ce l-a determinat de a

reacționa în anumit mod ca o ripostă la acțiunile ilegale întreprinse de către Igor

Catana.

Instanța de apel a indicat că, Victoria Berbec nu a avut intenția de a omorî

partea vătămată, ea nu avea o altă alternativă în situația creată știind că mama sa,

concubinul ei și Oleg Pascari erau în stare de ebrietate și la acostările lui Igor

Catana nu au reacționat în careva mod pentru a-l calma, fiind venită recent cu

traiul în s. Xxxxx, r-nul Ștefan Vodă, nu cunoștea persoane la care ar fi putut

apela, deci fiind în stare de incertitudine și nesiguranță, stare survenită în timpul

acțiunilor violente și imediat după aceasta, fapt ce o lipsea de posibilitatea de a-și

controla în deplină măsură acțiunile, iar reacțiile emoționale ale inculpatului la

momentul săvârșirii infracțiunii imputate se confirmă prin raportul de cercetare

psihologică-judiciară din 12 decembrie 2014, Victoria Berbec fiind în stare de

afect fiziologic.

Instanța de apel a considerat că, nu este confirmat semnul calificativ

„intenție la omucidere”, or pentru calificare este irelevant dacă făptuitorul a

acționat direct și personal asupra victimei ori a recurs la un mijloc de apărare a

integrității corporale în raport cu acțiunile violente întreprinse față de ea, instinct

activat de o altă forță în anumite circumstanțe survenite în mod subit și provocate

de actele de violență și insulte grave din partea victimei.

În același context, instanța de apel a reiterat că omorul neagravat, prevăzut

3

la alin. (1) art. 145 Cod penal, poate fi săvârșit din următoarele motive: răzbunare,

gelozie, ură, invidie, vanitate, lașitate, compătimire, motive huliganice etc, însă în

speță motivul care predomină este riposta și intenția de apărare, care reprezintă

reacția inculpatului la acțiunile părții vătămate.

Din declarațiile martorilor, instanța de apel a stabilit că, Igor Catana se afla

în stare de ebrietate, iar inculpatul se afla într-o stare psihologică rea.

Martorul Oleg Pascari a declarat că „Victoria a intrat înapoi în cameră, fiind

cu mâinile murdare de sânge și a început să strige tare, fiind în isterie că „l-a

ucis”.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prima instanță nu s-a expus asupra

declarațiilor inculpatului, care a relatat, că ,,a ieșit afară și i-a văzut pe Igor Catana

și Oleg Pascari intrând în curtea casei, le-a spus să plece… apoi, la un moment

dat, ea a ieșit afară și a intrat în bucătărie cu concubinul mamei, peste cinci

minute a ieșit afară și Igor Catana, i-a propus să întrețină relații sexuale, el a

lovit-o cu capul de fântână, ea a căzut fără cunoștință..., a intrat în casă, fiind în

coridor Igor Catana o întindea, ea a luat cuțitul de pe masă, care se afla în coridor

și fără a conștientiza l-a împuns, țipa, plângea, era în stare de șoc... a menționat,

că după ce a luat cuțitul în mână, ea nu a mai înțeles nimic”, declarații ce se

confirmă și prin raportul de cercetare specializată psihologico-judiciară nr. 11/363

C din 12 decembrie 2014, potrivit căruia starea de afect în care se afla Victoria

Berbec, a survenit în momentul săvârșirii acțiunilor ilicite ale părții vătămate

întreprinse față de ea.

Instanța de apel a reținut ca greșită concluzia primei instanțe precum că,

inculpatul are un caracter exploziv și tendințe de răzbunare și nu putea intra în

stare de afect la propunerea pătimitului de a întreține un raport sexual, neînsoțit de

un real pericol pentru viața și integritatea lui, ori caracterul psihologic și fiziologic

al persoanei nu poate exclude aflarea în stare de afect în anumite situații concrete,

totodată nefiind justă nici concluzia primei instanțe cu privire la lipsa pericolului

pentru viața și integritatea persoanei agresate, ori greșit s-a interpretat că intenția

de săvârșire a unui viol și infracțiunea de viol nu ar prezenta pericol pentru

persoana agresată și în consecință nu ar fi sancționată penal.

Cercetând materialele cauzei penale, instanța de apel a constatat că la

inculpat a apărut o emoție primară, de mare intensitate, expansivitate, durată

redusă, dezvoltare unipolară și exprimare nemijlocită în comportament, însă

prima instanță a ignorat faptul cum s-a prezentat inculpatul în procesul săvârșirii

faptei și nu s-a expus asupra împrejurărilor, circumstanțelor în care Victoria

Berbec era stăpânită de emoții primare, ea cert a înțeles că Igor Catana are intenția

de a o viola.

Emoția, care nu are nimic comun cu tendința de răzbunare, a apărut brusc,

pe neașteptate și pe negândite, în rezultatul incitării inculpatului prin acte care au

acționat cu putere, cu intensitate și care au provocat mari suferințe fizice și

psihice.

Prima instanță în mod greșit a concluzionat că, acțiunile Victoriei Berbec

urmează a fi calificate ca omor intenționat din motiv că ultima a dispus de timp

suficient pentru a înțelege, a aprecia și reacționa în mod adecvat spre a săvârși

fapte intenționate de omucidere, însă instanța eronat nu a constatat cât timp a

4

trecut din momentul luării hotărârii și momentul executării infracțiunii, astfel

ignorând declarațiile inculpatului, circumstanțele și împrejurările petrecerii cauzei

de survenire a decesului lui Igor Catana.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, în temeiul probelor dobândite,

cauza penală în privința Victoriei Berbec, a fost remisă spre judecare în instanța

de judecată în baza art. 146 Cod penal, apoi în instanță, fără careva probe

suplimentare și recent descoperite ce ar fi răsturnat concluziile primare făcute de

către procuror, acuzarea fără careva temei și nejustificat, fără a fi elucidate noi

circumstanțe, a înaintat o nouă învinuire în sensul agravării situației inculpatului

pentru aceleași fapte și circumstanțe.

Cu trimitere la prevederile art. 325 Cod de procedură penală, instanța de

apel a indicat că, prima instanță a depășit limitele judecării cauzei și a reîncadrat

acțiunile inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, deși acuzatorul de stat

prin ordonanța de modificare a învinuirii în ședința de judecată în sensul agravării

ei în privința Victoriei Berbec, a interpretat incorect prevederile art. 326 alin. (2)

Cod de procedură penală, ori inculpatul nu a săvârșit o nouă infracțiune, nu au

fost constatate noi circumstanțe ce ar fi influențat încadrarea faptelor într-o altă

componență de infracțiune mai gravă.

Condițiile descrise în norma art. 326 alin. (2) Cod de procedură penală nu

au fost respectate atât de către acuzatorul de stat, cât și de instanța de judecată, în

acest sens fiind încălcate și prevederile art. 93 Cod de procedură penală, deoarece

instanței de judecată nu i-au fost prezentate probe, care ar constata existența

infracțiunii incriminate inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod penal.

Sentința de condamnare a inculpatului Victoria Berbec în baza art. 145

alin. (1) Cod penal, a fost întemeiată pe baza acelorași probe dobândite și

prezentate de către acuzator în confirmarea săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 146 Cod penal.

4.3. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la

prevederile art. art. 61, 75-78 Cod penal, a indicat că, Victoria Berbec a săvârșit

pentru prima dată o infracțiune, care conform art. 16 Cod penal, face parte din

categoria celor mai puțin grave, se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența

medicului narcolog sau psihiatru, careva circumstanțe atenuante și agravante nu

au fost stabilite și a ajuns la concluzia că pedeapsa 3 ani închisoare cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis pentru femei este echitabilă.

penală, a contestat cu recurs decizia solicitând casarea acesteia cu menținerea

sentinței.

În motivarea recursului, cu trimitere la prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, a invocat că, în cazul în care instanța de apel nu este de

acord cu aprecierea probelor de către procuror și a ajuns la concluzia reîncadrării

acțiunilor inculpatului Victoria Berbec de la art. 145 alin. (1) Cod penal în baza

art. 146 Cod penal, urma să dezvăluie această concluzie, expunându-și punctul

său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza

sentinței de reîncadrare, fapt ce la caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere

eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Consideră procurorul că, în cazul dat, instanța de apel nu a îndeplinit

5

prevederile legii, precum și explicațiile din pct. 14) a Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel”.

Susține recurentul că vinovăția Victoriei Berbec în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, se probează prin declarațiile inculpatului

Victoria Berbec din care rezultă că, acesta încearcă să-și justifice acțiunile sale

prin prisma legitimei apărări, însă pe parcursul cercetării judecătorești a fost

stabilit că a existat o disproporție vădită între actul de apărare și gravitatea

atacului, inculpatul a acționat după consumarea atacului lui Igor Catana și a

conștientizat că, ultimul nu avea intenția de a-i provoca consecințe ireparabile

pentru viața și sănătatea sa, mai mult, în cadrul conflictului apărut, defunctul nu se

folosea de obiecte special adaptate, pentru cauzarea leziunilor corporale;

succesorului părții vătămate, Vera Catana; martorilor Oleg Pascari și Vladimir

Catana.

Cu referire la reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 146 Cod

penal, în opinia acuzării, concluziile instanței de apel, contravin circumstanțelor

de fapt al cauzei, deoarece loviturile cu cuțitul, aplicate părții vătămate cu putere,

au avut drept scop din partea Victoriei Berbec, vătămarea unui organ de

importanță vitală, fapt ce denotă că ultima, a acționat întru realizarea intenției sale

infracționale, îndreptată nemijlocit spre săvârșirea omorului lui Igor Catana.

De asemenea instanța de apel, la calificarea juridică a acțiunilor

inculpatului în baza art. 146 Cod penal, nu a ținut cont de particularitățile

obiectului utilizat - cuțit de bucătărie cu vârful ascuțit, metoda utilizării cuțitului

pentru a cauza daună vieții - aplicarea a două lovituri în regiunea vitală a corpului

omenesc, iar în astfel de împrejurări, declanșarea decesului victimei, era

inevitabilă.

Indică procurorul că, tabloul general al crimei este reflectat în mod obiectiv

de raportul de expertiză medico-legală nr. 103 din 17 octombrie 2013, al

examinării medico-legale a cadavrului Igor Catana (f.d.91-96, vol. I).

Prin cumulul de probe cercetate, procurorul consideră că s-a constatat că,

inculpatul și partea vătămată au ieșit pe rând în ograda casei, lângă fântână, care

se afla în apropiere de bucătărie. Ulterior, partea vătămată și inculpatul au intrat

împreună în coridor, care se afla în imediata apropiere a bucătăriei, unde se aflau

Oleg Pascari și tatăl vitreg al inculpatului.

Respectiv, Victoria Berbec a intrat în mod obișnuit în coridor, adică nu a

fost fugărită de victimă, care a și reușit să se descalțe la intrarea în coridor.

Consideră acuzarea că, este relevant și faptul că, bucătăria și coridorul

menționat, au un perete comun și în timpul conflictului ușa între aceste două

încăperi era deschisă. În cazul, în care se produceau unele zgomote, acțiunile de

molestare a părții vătămate față de inculpat, puteau fi curmate de către meseni.

Or, starea de afect, pe care o invocă apărarea, durează o perioadă scurtă.

Victoria Berbec s-a răzbunat pe Igor Catana, fiind deranjată de propunerea

lui de a întreține raport sexual și de conflictul care s-a petrecut anterior afară.

Susține recurentul că, inculpatul nu a dat declarații veridice în totalitate,

fapt ce se confirmă prin raportul de expertiză medico-legală nr. 180 din 15

octombrie 2013 (f.d.87-88, vol. I).

6

Astfel, declarațiile inculpatului precum că, Igor Catana a lovit-o cu capul de

fântână și ea a căzut jos și de la lovitură și-a pierdut cunoștința, categoric nu

corespund concluziilor expertizei, deoarece la inculpat nu au fost depistate leziuni

în regiunea capului.

Conform planului schemă, anexat la procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 13 octombrie 2013, prin care a fost cercetat domiciliul Angelei Culin

situat în s. Xxxxx, r-nul Ștefan Vodă, ultima fiind mama inculpatului, urmează că,

bucătăria în care se aflau Oleg Pascari și tatăl vitreg al inculpatului se află în

imediata apropiere a coridorului în care a fost omorâtă partea vătămată.

Mai mult, ambele camere au un perete comun și o ușă comună între ele

(f.d.11, vol. I).

Menționează procurorul că, argumentele instanței de apel precum că

inculpatul a săvârșit omorul fiind în stare de afect, sunt combătute și prin faptul că

imediat după săvârșirea omorului, inculpatul a împachetat în polietilenă cuțitul cu

care l-a înfipt pe Igor Catana și l-a aruncat în alt capăt al gospodăriei, după cum

rezultă din schema locului săvârșirii infracțiunii, fapt ce denotă că, Victoria

Berbec avea capacitatea de deliberare.

Astfel, în momentul când inculpatului i s-a propus întreținerea relațiilor

sexuale, acesta a avut posibilitatea reală de a fugi sau de a chema pe cineva în

ajutor, însă inculpatul a luat anume cuțitul de pe masă pentru a-l speria pe Igor

Catana.

Relevant este și faptul că, inculpatul are leziuni corporale neînsemnate, deci

pătimitul având forța fizică a unui bărbat, nu a agresat-o pe Victoria Berbec în așa

stare, încât ea să nu se poată apăra, adică ea nu a avut nici un pericol al integrității

sale, or dânsa se afla în incinta casei sale, mesenii fiind în camera din imediata

apropiere și mama ei la fel era acasă.

Susține recurentul că, odată ce inculpatul a avut timp și posibilitate să ia

cuțitul în mână fără a fi agresat de către partea vătămată, acesta în egală măsură a

avut aceeași posibilitate reală de a părăsi încăperea.

Conform raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 841a-2013 din

03 decembrie 2013, inculpatul nu suferă de maladii psihice cronice, dar prezintă

diagnosticul „Tulburare emoțional instabilă de personalitate”.

Inculpatul are un caracter dezechilibrat, irascibil, iritabil, exploziv, agresiv,

conflictual, trăsături histrionice ca tendință de a fi lider, de a fi în centrul atenției,

tendințe spre răzbunare, labilitate emoțională (f.d.139-verso, vol. I).

Invocă recurentul că, la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul nu se

afla în stare de afect, deoarece trecuse un timp de la momentul propunerii părții

vătămate de a întreține raport sexual până la lovirea lui cu cuțitul de către

inculpat.

La fel, acțiunile de molestare ale părții vătămate nu au atins un grad sporit,

or inculpatului nu i-au fost cauzate vătămări corporale ce ar denota insistența

primului de a-și duce la final scopul său, mai mult, însuși inculpatul are un

caracter exploziv și tendințe de răzbunare și nu putea intra în stare de afect la

propunerea părții vătămate de a întreține un raport sexual, neînsoțită de un real

pericol pentru viața și integritatea lui.

Menționează că, la materialele dosarului sunt anexate două rapoarte

7

nr. 841a-2013 de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie din 03 decembrie 2013

(f.d.138-141, vol. I) și nr. 11/363 seria C din 12 decembrie 2014 de cercetare

specializată psihologic-judiciară (f.d.169-183, vol. I), care au fost întocmite în

privința inculpatului și conțin descrieri similare ale caracterului lui instabil și

irascibil, totuși ambele acte conțin concluzii complet contradictorii, din care motiv

acuzarea consideră veridic raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie

nr. 841a-2013 din 03 decembrie 2013, întocmit de medicii psihiatri cu un stagiu

profesional de la 19 ani până la 49 ani, care au cunoștințe complexe în cauză și

care nu au fost recuzați de nici o parte pe dosar, iar concluziile experților nu au

fost contestate.

5.1. Avocatul Silvia Timuș în numele inculpatului, în temeiul pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care executarea pedepsei stabilite inculpatului să fie suspendată condiționat

pentru o perioadă de probațiune în baza art. 90 Cod penal, iar cuantumul acțiunii

civile să fie micșorat.

În motivarea recursului a invocat că, pedeapsa 3 ani închisoare pentru

Victoria Berbec este prea aspră, iar în situația ei urmează să fie luate în

considerație toate circumstanțele faptei săvârșite care au dus la săvârșirea

omorului, și anume actele de violență și alte acte ilegale, imorale ale părții

vătămate Igor Catana care era în stare de ebrietate și a solicitat inculpatului să

întrețină raport sexual, iar ca reacție la refuz, Igor Catana a manifestat

comportament fizic și verbal agresiv, a insultat-o pe Victoria Berbec cu cuvinte

injurioase, ulterior a acostat-o cauzându-i, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 180 din 14 octombrie 2013, echimoze pe membrul superior

drept și leziuni pe membrul inferior drept.

Cu trimitere la prevederile art. 61 Cod penal, a indicat recurentul că,

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

Consideră apărarea că, ar fi benefică aplicarea față de Victoria Berbec a

prevederilor art. 90 Cod penal, care ar fi o pedeapsă echitabilă de reabilitare a

persoanei condamnate din punct de vedere moral, care nu a avut intenția de a lipsi

partea vătămată de viață.

Subsidiar a invocat recurentul că, avocatul Tatiana Pavlenco în apelul său a

contestat și acțiunea civilă, însă instanța de apel nu s-a expus asupra acestui

argument.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

8

erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

6.1. Cu referire la recursul declarat de procuror.

Colegiul penal evidențiază că recurentul în recursul declarat invocă drept

temei de casare pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că,

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

criticând decizia instanței de apel sub aspectul reîncadrării juridice a acțiunilor

inculpatului din prevederile art. 145 alin. (1) Cod penal în art. 146 Cod penal.

Instanța de recurs menționează că aceste temeiuri la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care

ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel.

În atare împrejurări, instanța de recurs remarcă că instanța de apel judecând

apelul declarat, conform art. 414 Cod de procedură penală, verificând temeinicia

hotărârii primei instanțe, a ajuns la concluzia corectă că aceasta este neîntemeiată

în partea ce ține de încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Victoria Berbec în

baza art. 145 alin. (1) Cod penal.

Astfel, analizând probele administrate în cauza penală, dându-le o nouă

apreciere și constatând circumstanțele faptice săvârșite de inculpat, instanța de

apel a reținut în sarcina acestuia elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 146 Cod penal.

La caz, se constată că titularul cererii de recurs critică soluția instanței de

apel, sub aspectul încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, invocând

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor.

În probarea alegațiilor invocate, recurentul a descris în conținutul recursului

probe și circumstanțe, care în opinia lui nu au fost apreciate de instanța de apel la

justa valoare sau au fost apreciate unilateral, însă, verificând materialele dosarului

în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal conchide că la judecarea apelului

instanța a examinat prezenta cauză penală sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție corectă privind condamnarea inculpatului în baza art. 146 Cod

penal.

Prin urmare, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

menționează că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au

dus, la caz, la adoptarea soluției expuse desfășurat în pct. 4. din prezenta decizie și

a cărei redare repetată nu este necesară.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs privitor la

chestiunea de apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa

9

judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanțele de fond, acesta fiind atributul exclusiv al acestor

instanțe.

Deci, instanța de recurs nu examinează criticele referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel,

corectitudinea condamnării inculpatului în raport cu învinuirea imputată acestuia.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede, că la această etapă instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza

temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținute în cauză.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente specifică, că

pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs, ori, în fapt și în drept, decizia instanței de apel corespunde

tuturor normelor de drept procesual penal.

La fel, Colegiul penal constată că, instanța de apel, analizând elementele

componente ale infracțiunii de omor săvârșit în stare de afect, corect a reținut că,

la inculpat a apărut o emoție primară, de mare intensitate, expansivitate, durată

redusă, dezvoltare unipolară și exprimare nemijlocită în comportament, Victoria

Berbec fiind stăpânită de emoții primare, cert înțelegând că Igor Catana are

intenția de a o viola.

Emoția, care nu are nimic comun cu tendința de răzbunare, a apărut brusc,

pe neașteptate și pe negândite, în rezultatul incitării părții vătămate prin acte care

au acționat cu putere, cu intensitate și care au provocat mari suferințe fizice și

psihice.

Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului privind

faptul că, rapoartele nr. 841a-2013 de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie din

03 decembrie 2013 și nr. 11/363 seria C din 12 decembrie 2014 de cercetare

specializată psihologic-judiciară, întocmite în privința inculpatului, conțin

descrieri similare ale caracterului instabil și irascibil, totuși ambele acte conțin

concluzii complet contradictorii, din care motiv urma a fi apreciat ca fiind veridic

raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 841a-2013 din

03 decembrie 2013, întocmit de medicii psihiatri cu un stagiu profesional de la 19

ani până la 49 ani, care au cunoștințe complexe în cauză și care nu au fost recuzați

de nici o parte pe dosar.

În acest context, instanța de recurs ține să menționeze că, în raportul de

10

expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 841a-2013 din 03 decembrie 2013,

este indicat că, constatarea stării de afect fiziologic ține de competența experților

iar concluziile experților psihologi atestați în domeniu de care IMSP SCP MS nu

dispune, iar din raportul de cercetare specializată psihologic-judiciară nr. 11/363

seria C din 12 decembrie 2014, rezultă că Victoria Berbec în timpul săvârșirii

infracțiunii se afla în stare de afect fiziologic.

În virtutea considerentelor nominalizate în prezenta decizie, constatând că

în cauză există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt

stabilită de instanța de apel în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța

de recurs prezența unei erori judiciare, care ar putea servi drept temei de casare a

deciziei recurate, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticele

formulate de către procuror în cererea de recurs ordinar deferit spre examinare.

6.2. Cu referire la recursul declarat de avocatul Silvia Timuș în numele

inculpatului.

Colegiul penal sesizează că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, indicând că instanța nu s-a expus asupra acțiunii civile înaintată de

succesorul părții vătămate, Ludmila Catana (Beliakova), totodată exprimându-și

dezacordul și cu pedeapsa stabilită inculpatului.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de apel în

urma examinării cauzei, a casat sentința primei instanțe și a pronunțat o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Victoria Berbec

a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 146 Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, iar faptul

că instanța nu s-a expus asupra acțiunii civile nu împiedică partea civilă de a se

adresa cu acțiune civilă referitor la încasarea prejudiciului moral în instanța civilă.

La capitolul individualizării pedepsei, Colegiul penal reține că instanța de

apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75-78 Cod penal, corect

ajungând la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin

aplicarea pedepsei închisorii.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea față de inculpat a

prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul penal amintește că raționamentul de

aplicare a dispozițiilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și

comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei,

față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei aplicată de către instanța de judecată prin hotărârea de condamnare de a

se suspenda pe o anumită perioadă de timp executarea pedepsei aplicate, dacă

sunt îndeplinite anumite condiții.

Deci, la caz, se reține că, instanța de apel corect a constatat că condițiile

11

necesare pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei nu au fost întrunite.

Astfel, în opinia instanței de recurs soluția instanței de apel este

argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în

cauză.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut și de avocatul Silvia Timuș

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Berbec Victoria

Xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iunie 2017.

Președinte /semnătura/ Petru Ursache

Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

12