1ra-147/2017 — art. 145 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 12 CPP
1ra-147/2017 — art. 145 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-147/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
18 ianuarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de
avocatul Mihai Bordei în numele inculpatei Colomeiț Zinaida și de ultima, prin care
se solicită casarea sentinței Judecătoriei Cimișlia din 23 iunie 2016 și decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, în cauza penală,
în privința lui
Colomeiț Zinaida Mihail, născută la 28 aprilie 1965,
originară din or. Cimișlia, domiciliată în s. Selemet, r-nul
Cimișlia.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 10.03.2016 pînă la 23.06.2016;
Instanța de apel de la 19.07.2016 pînă la 11.10.2016;
Instanța de recurs de la 23.11.2016 pînă la 18.01.2017.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în
cauză în baza actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 23 iunie 2016, Colomeiț Zinaida a
fost condamnată în baza art. 145 alin.(l) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu ispășirea
pedepsei în penitenciar pentru femei.
A fost încasat de la inculpata Colomeiț Zinaida în beneficiul statului cheltuielile
judiciare suportate de stat pentru efectuarea expertizelor psihiatrico-legală, în
cuantum de 7 377, 36 lei și expertizei medico-legale, în cuantum de 57 lei.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, Colomeiț Zinaida, la 29
septembrie 2015, aproximativ la orele 19:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică,
aflându-se la domiciliul său situat în s. Selemet r-nul Cimișlia, între ea și concubinul
său Corcimaru Andrei s-a iscat o ceartă, pe parcursul căreia, având scopul de al omorî
l-a sugrumat cu mâinile de gât, în urma cărui fapt Corcimaru Andrei a decedat pe loc.
Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, a declarat apel nemotivat
inculpata Colomeiț Zinaida, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie
2016, a fost respins ca nefondat apelul inculpatei Colomeiț Zinaida, cu menținerea
sentinței.
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect
a stabilit circumstanțele de fapt ale infracțiunii comise și dînd o apreciere corectă a
probelor prezentate a făcut o justă încadrare juridică a acțiunilor inculpatei. Astfel,
instanța întemeiat a ajuns la concluzia că inculpata Colomeiț Zinaida a săvârșit
infracțiunea imputată și a aplicat în privința acesteia o pedeapsă penală echitabilă.
1
Totodată, instanța de apel a reținut că, aceste împrejurări au fost constatate
prin totalitatea de probe acumulate care au fost corect apreciate în prima instanță și
verificate în instanța de apel, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar
toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Astfel, instanța de apel a conchis că, vina inculpatei Colomeiț Zinaida în
săvârșirea infracțiunii imputate este demonstrată pe deplin prin cumulul
următoarelor probe cercetate în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe și
verificate în instanța de apel cum ar fi: declarațiile succesorului părții vătămate
Zahvatchina Nadejda; declarațiile martorilor Postica Anatolie, Pelivan Iacob,
Teacă Mariana, Borș Vasile, Stan Maria.
Totodată, vina inculpatei Colomeiț Zinaida în săvârșirea infracțiunii
imputate este demonstrată pe deplin prin materialele dosarului penal, probe
cercetate în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe și verificate în instanța
de apel, cum ar fi:
- informația nr. 3172 din 29.09. 2015 înregistrată la IP Cimișlia parvenită
prin intermediul telefonului de la Teacă Mariana, care a comunicat că la
29.09.2015 a fost depistat cadavrul lui Corcimaru Andrei (f. d. 9);
- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea unei infracțiuni din
30.09.2015 întocmit de către OI al BZPC a SII al IP Cimișlia, Alexandreanu
Roman privind examinarea informației nr. 3172 din 29.09.2015 (f. d. 8);
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.09.2015 efectuat la
domiciliul lui Corcimaru Andrei situat în s. Selemet, r-nul Cimișlia (f. d. 10);
- procesul-verbal suplimentar de cercetarea la fața locului din 30.09.2015
efectuat la domiciliul lui Corcimaru Andrei situat în s. Selemet r-1 Cimișlia (f. d.
13- 14);
- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din
01.10.2015 cu planșă fotografică (f. d. 17-20);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 169D din 01.11.2015 întocmit
de către expertul medico-legist al SMLR Cimișlia, Pascari Andrei, potrivit căruia
moartea lui Corcimaru Andrei a survenit în urma asfixiei mecanice-sugrumării cu
mâinile (f. d. 54);
- raportul de expertiză psihiatrico-psihologică legală staționară nr. 5 s-
2016 din 22.02.2016. conform căruia Colomeiț Zinaida a fost recunoscută
responsabilă de fapta comisă (f. d. 66-68).
Astfel, instanța de apel, analizând cumulul probelor menționate,
circumstanțele cauzei, a conchis că, este demonstrată pe deplin vina inculpatei
Colomeiț Zinaida în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod
penal, după indicii calificativi: „omorul unei persoane”.
Instanța de apel a constatat că, erori de drept în speța nominalizată nu s-au
stabilit, acțiunilor săvîrșite de către Colomeiț Zinaida, li s-au dat o apreciere și
încadrare juridică corectă, iar pedeapsa i-a fost stabilită cu respectarea prevederilor
art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care conform
art. 16 Cod penal este deosebit de gravă; de persoana celui vinovat, care anterior nu a
fost condamnată (f. d. 75), vina nu a recunoscut-o, la evidența medicului narcolog sau
psihiatru nu se află (f. d. 75-78), astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea
judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.
2
Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Mihai Bordei în
numele inculpatei Colomeiț Zinaida, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 12) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea
acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Colomeiț Zinaida.
Recurentul invocă dezacordul cu aprecierea probelor, motivînd că, nici o probă nu
indică că ultima ar fi avut o careva tangență cu cazul dat.
5.1. Nefiind de acord cu hotărârile susmenționate, inculpata Colomeiț Zinaida,
fără a invoca vreun temei din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri
de achitare. Recurenta invocă dezacordul cu aprecierea probelor menționînd că,
martorul Stan Maria pe tot parcursul urmăririi penale și judecării cauzei a dat
declarații false, iar declarațiile martorului Borș Vasile și a soției lui care dovedesc
nevinovăția inculpatei nu au fost luate în considerație. Totodată, se invocă precum că,
a suferit violențe fizice din partea colaboratorilor de poliție, fiind impusă să
recunoască vina. De asemenea, cauza a fost judecată unilateral, menținând poziția
acuzării. Pe parcursul urmăririi penale și anchetei judecătorești, apărătorii nu au
acordat o asistență juridică adecvată inculpatei.
5.2. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate de
avocatul Mihai Bordei în numele inculpatei Colomeiț Zinaida și de ultima, solicitînd
respingerea acestora, deoarece sentința primei instanțe și decizia instanței de apel
sunt corecte și corespund legii. Or, instanțele inferioare au acordat deplină eficiență a
prevederilor art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de
săvârșirea infracțiunii i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă
conformitate cu depozițiile legii.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea
acestora, din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în cazul în
care constată că, sunt vădit neîntemeiate.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel.
Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și
să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama
de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.
Referitor la recursul avocatului Mihai Bordei în numele inculpatei Colomeiț
Zinaida.
Recurentul invocă temeiul prescris în art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură
penală, potrivit căruia hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a
repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd faptei
săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Instanța de recurs notează că, atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită, e necesar de a ține cont de fapta săvârșită și cum aceasta a fost
stabilită de către prima instanță și cea de apel, și dacă această faptă a fost încadrată în
3
norma penală corect, iar dacă injust fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, rezultă
că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă, recurentul nu invocă o altă
încadrare juridică care în viziunea lui ar fi corectă, doar solicitînd achitarea
inculpatului din motiv că nici o probă nu indică ca inculpata ar fi săvîrșit infracțiunea
imputată.
Totodată, Colegiul relevă, că instanța de recurs nu analizează conținutul
mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o
altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțe, acestea fiind atribuții exclusive
ale instanțelor de fond.
Colegiul penal enunță că, potrivit practicii judiciare stabilite la judecarea
recursului ordinar, s-a atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau
procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a
aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au
fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont de fapta
săvîrșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, precum și să se
stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă,
corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul cînd fapta a fost încadrată în baza
unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost încadrată juridic
greșit.
În conformitate cu materialele cauzei Colomeiț Zinaida a fost pusă sub învinuire
în baza art. de art. 145 alin. (1) Cod penal - omorul unei persoane, iar prima instanță,
a recunoscut-o vinovată și a condamnat-o în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, soluție
menținută de către instanța de apel, care a constatat că, instanța de fond corect a
stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin
рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției
inculpatului de săvîrșirea infracțiunii imputate.
Analizînd decizia atacată, Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și
întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului declarat
de inculpata Colomeiț Zinaida, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,
respectînd prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală,
și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul
declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa
cum este indicat în pct. 4.1 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o
însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.
Colegiul penal relevă, că motivul invocat de recurent ține de starea de fapt și nu
este prevăzut ca temei pentru recurs, stipulat în art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală.
Mai mult, recurentul invocînd ca eroare de drept pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod
de procedură penală, nu a descris în conținutul cererii de recurs acest temei și nu a
ridicat întrebarea la pretinsa eroare gravă de fapt.
În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432
alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se impune soluția inadmisibilității
recursului înaintat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.
Referitor la recursul inculpatei Colomeiț Zinaida.
4
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se
pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod
de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.
(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea
temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest
sens.
Recurenta invocă că, instanța de apel incorect a apreciat probele din materialele
cauzei care confirmă nevinovăția inculpatei în cele incriminate.
Motivele aduse de către autorul recursului, referitor la dezacordul cu aprecierea
probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei
pentru recurs stipulate în art. 427 Cod de procedură penală.
Colegiul remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și valoarea lor
probatorie este detaliat analizată în textele sentinței și deciziei.
Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a pronunțat
decizia, constatînd corect stabilirea circumstanțelor de fapt și de drept, analizînd
obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect
concluzionînd asupra vinovăției inculpatei de săvîrșirea infracțiunii imputate,
motivîndu-și soluția în acest sens (pct. 4.1. din prezenta decizie).
Mai mult, Colegiul penal reține că argumentele importante indicate în recurs, au
fost obiect de discuție în instanța de apel, care la judecarea apelului, a verificat
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din cauza penală, prin citirea lor în ședința de judecată,
cu consemnarea în procesul-verbal.
Totodată, instanța de recurs menționează că conform procesului-verbal al
ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 13-18, vol. II), atît partea apărării cît și
inculpata, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (4) Cod de procedură penală, și-
au ales poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind
independenți de instanță, însă n-au solicitat cercetarea suplimentară a probelor,
inclusiv audierea martorilor sau prezentarea altor probe.
La fel, potrivit art. 27 Cod de procedură penală, judecătorul și persoana care
efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor
convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Nici o probă nu
are putere probantă dinainte stabilită.
Referitor la afirmațiile inculpatei Colomeiț Zinaida că a suferit violențe fizice
din partea colaboratorilor de poliție, fiind impusă să recunoască vina, Colegiul penal
le consideră neîntemeiate, or în ședința primei instanțe din 16 iunie 2016, inculpata a
declarat că, ,,…am fost amenințată din partea polițiștilor verbal…mi s-a spus unde
vreau să stau, la libertate sau în închisoare, pentru asta trebuia să spun adevărul, am
declarat adevărul. Alte acțiuni din partea polițiștilor nu au fost…Amenințări din
partea polițiștilor au fost sub aspectul ca să spun adevărul, am spus adevărul”, iar în
instanța de apel nu a invocat despre acest fapt, pe cînd în instanța de recurs inculpata
declară deja că a suferit violențe fizice. Prin urmare, Colegiul penal menționează că
afirmația inculpatei nu s-a confirmat, or acesta pe tot parcursul urmăririi penale și al
judecării cauzei nu a recunoscut vina. Totodată, cît privește amenințarea
colaboratorilor de poliție, Colegiul penal menționează că, aceștia au explicat
5
drepturile și obligațiile bănuitei/învinuitei, iar Colomeiț Zinaida a considerat ca o
amenințarea din partea acestora.
Mai mult, inculpata pe tot parcursul al urmăririi penale a fost asistată de un
avocat și avea posibilitate să înainteze o plîngere privind maltratarea sa.
Cît privește motivul precum că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, Colegiul
penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare eroarea de
fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar
pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul
de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real
al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință
pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține. Dar,
verificînd probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de
recurent, Colegiul le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatei de
săvîrșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate și
că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de fond sau
cea de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărîrii atacate și adoptarea
unei alte soluții.
Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile
de drept la care face referință recurenta și, deci, nu persistă temeiul de casare a
soluției adoptate, pedeapsa aplicată inculpatei este echitabilă faptelor comise.
Totodată, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurentă au fost
anterior invocate în apel, iar instanța de apel le-a examinat, apreciind toate probele
din dosar, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură
penală, pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor.
Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de
drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea
ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de avocatul Mihai Bordei în numele
inculpatei Colomeiț Zinaida și de ultima, fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Mihai Bordei în
numele inculpatei Colomeiț Zinaida și de ultima, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, în cauza penală, în privința lui
Colomeiț Zinaida Mihail, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 15 februarie 2017.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
6