1ra-147/2017 — Art. 145 al. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 23 iunie 2016, Colomeiț Zinaida a fost condamnată în baza art. 145 alin.(l) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru femei. A fost încasat de la inculpata Colomeiț Zinaida în beneficiul statului cheltuielile judiciare suportate de stat pentru efectuarea expertizelor psihiatrico-legală, în cuantum de 7 377, 36 lei și expertizei medico-legale, în cuantum de 57 lei.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, Colomeiț Zinaida, la 29 septembrie 2015, aproximativ la orele 19:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul său situat în s. Selemet r-nul Cimișlia, între ea și concubinul său Corcimaru Andrei s-a iscat o ceartă, pe parcursul căreia, având scopul de al omorî l-a sugrumat cu mâinile de gât, în urma cărui fapt Corcimaru Andrei a decedat pe loc.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, a declarat apel nemotivat inculpata Colomeiț Zinaida, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, a fost respins ca nefondat apelul inculpatei Colomeiț Zinaida, cu menținerea sentinței. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt ale infracțiunii comise și dînd o apreciere corectă a probelor prezentate a făcut o justă încadrare juridică a acțiunilor inculpatei. Astfel, instanța întemeiat a ajuns la concluzia că inculpata Colomeiț Zinaida a săvârșit infracțiunea imputată și a aplicat în privința acesteia o pedeapsă penală echitabilă. 1 Totodată, instanța de apel a reținut că, aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate care au fost corect apreciate în prima instanță și verificate în instanța de apel, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, instanța de apel a conchis că, vina inculpatei Colomeiț Zinaida în săvârșirea infracțiunii imputate este demonstrată pe deplin prin cumulul următoarelor probe cercetate în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe și verificate în instanța de apel cum ar fi: declarațiile succesorului părții vătămate Zahvatchina Nadejda; declarațiile martorilor Postica Anatolie, Pelivan Iacob, Teacă Mariana, Borș Vasile, Stan Maria. Totodată, vina inculpatei Colomeiț Zinaida în săvârșirea infracțiunii imputate este demonstrată pe deplin prin materialele dosarului penal, probe cercetate în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe și verificate în instanța de apel, cum ar fi: - informația nr. 3172 din 29.09. 2015 înregistrată la IP Cimișlia parvenită prin intermediul telefonului de la Teacă Mariana, care a comunicat că la 29.09.2015 a fost depistat cadavrul lui Corcimaru Andrei (f. d. 9); - procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea unei infracțiuni din 30.09.2015 întocmit de către OI al BZPC a SII al IP Cimișlia, Alexandreanu Roman privind examinarea informației nr. 3172 din 29.09.2015 (f. d. 8); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.09.2015 efectuat la domiciliul lui Corcimaru Andrei situat în s. Selemet, r-nul Cimișlia (f. d. 10); - procesul-verbal suplimentar de cercetarea la fața locului din 30.09.2015 efectuat la domiciliul lui Corcimaru Andrei situat în s. Selemet r-1 Cimișlia (f. d. 13- 14); - procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 01.10.2015 cu planșă fotografică (f. d. 17-20); - raportul de expertiză medico-legală nr. 169D din 01.11.2015 întocmit de către expertul medico-legist al SMLR Cimișlia, Pascari Andrei, potrivit căruia moartea lui Corcimaru Andrei a survenit în urma asfixiei mecanice-sugrumării cu mâinile (f. d. 54); - raportul de expertiză psihiatrico-psihologică legală staționară nr. 5 s- 2016 din 22.02.2016. conform căruia Colomeiț Zinaida a fost recunoscută responsabilă de fapta comisă (f. d. 66-68). Astfel, instanța de apel, analizând cumulul probelor menționate, circumstanțele cauzei, a conchis că, este demonstrată pe deplin vina inculpatei Colomeiț Zinaida în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: „omorul unei persoane”. Instanța de apel a constatat că, erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit, acțiunilor săvîrșite de către Colomeiț Zinaida, li s-au dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar pedeapsa i-a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care conform art. 16 Cod penal este deosebit de gravă; de persoana celui vinovat, care anterior nu a fost condamnată (f. d. 75), vina nu a recunoscut-o, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află (f. d. 75-78), astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit. 2

Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Mihai Bordei în numele inculpatei Colomeiț Zinaida, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Colomeiț Zinaida. Recurentul invocă dezacordul cu aprecierea probelor, motivînd că, nici o probă nu indică că ultima ar fi avut o careva tangență cu cazul dat. 5.1. Nefiind de acord cu hotărârile susmenționate, inculpata Colomeiț Zinaida, fără a invoca vreun temei din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare. Recurenta invocă dezacordul cu aprecierea probelor menționînd că, martorul Stan Maria pe tot parcursul urmăririi penale și judecării cauzei a dat declarații false, iar declarațiile martorului Borș Vasile și a soției lui care dovedesc nevinovăția inculpatei nu au fost luate în considerație. Totodată, se invocă precum că, a suferit violențe fizice din partea colaboratorilor de poliție, fiind impusă să recunoască vina. De asemenea, cauza a fost judecată unilateral, menținând poziția acuzării. Pe parcursul urmăririi penale și anchetei judecătorești, apărătorii nu au acordat o asistență juridică adecvată inculpatei. 5.2. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate de avocatul Mihai Bordei în numele inculpatei Colomeiț Zinaida și de ultima, solicitînd respingerea acestora, deoarece sentința primei instanțe și decizia instanței de apel sunt corecte și corespund legii. Or, instanțele inferioare au acordat deplină eficiență a prevederilor art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea infracțiunii i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu depozițiile legii.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în cazul în care constată că, sunt vădit neîntemeiate. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă. Referitor la recursul avocatului Mihai Bordei în numele inculpatei Colomeiț Zinaida. Recurentul invocă temeiul prescris în art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Instanța de recurs notează că, atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, e necesar de a ține cont de fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel, și dacă această faptă a fost încadrată în 3 norma penală corect, iar dacă injust fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă, recurentul nu invocă o altă încadrare juridică care în viziunea lui ar fi corectă, doar solicitînd achitarea inculpatului din motiv că nici o probă nu indică ca inculpata ar fi săvîrșit infracțiunea imputată. Totodată, Colegiul relevă, că instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțe, acestea fiind atribuții exclusive ale instanțelor de fond. Colegiul penal enunță că, potrivit practicii judiciare stabilite la judecarea recursului ordinar, s-a atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont de fapta săvîrșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, precum și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă, corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul cînd fapta a fost încadrată în baza unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost încadrată juridic greșit. În conformitate cu materialele cauzei Colomeiț Zinaida a fost pusă sub învinuire în baza art. de art. 145 alin. (1) Cod penal - omorul unei persoane, iar prima instanță, a recunoscut-o vinovată și a condamnat-o în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, soluție menținută de către instanța de apel, care a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului de săvîrșirea infracțiunii imputate. Analizînd decizia atacată, Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului declarat de inculpata Colomeiț Zinaida, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectînd prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Colegiul penal relevă, că motivul invocat de recurent ține de starea de fapt și nu este prevăzut ca temei pentru recurs, stipulat în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Mai mult, recurentul invocînd ca eroare de drept pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu a descris în conținutul cererii de recurs acest temei și nu a ridicat întrebarea la pretinsa eroare gravă de fapt. În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se impune soluția inadmisibilității recursului înaintat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat. Referitor la recursul inculpatei Colomeiț Zinaida. 4 Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Recurenta invocă că, instanța de apel incorect a apreciat probele din materialele cauzei care confirmă nevinovăția inculpatei în cele incriminate. Motivele aduse de către autorul recursului, referitor la dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs stipulate în art. 427 Cod de procedură penală. Colegiul remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este detaliat analizată în textele sentinței și deciziei. Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a pronunțat decizia, constatînd corect stabilirea circumstanțelor de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatei de săvîrșirea infracțiunii imputate, motivîndu-și soluția în acest sens (pct. 4.1. din prezenta decizie). Mai mult, Colegiul penal reține că argumentele importante indicate în recurs, au fost obiect de discuție în instanța de apel, care la judecarea apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Totodată, instanța de recurs menționează că conform procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 13-18, vol. II), atît partea apărării cît și inculpata, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (4) Cod de procedură penală, și- au ales poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independenți de instanță, însă n-au solicitat cercetarea suplimentară a probelor, inclusiv audierea martorilor sau prezentarea altor probe. La fel, potrivit art. 27 Cod de procedură penală, judecătorul și persoana care efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Nici o probă nu are putere probantă dinainte stabilită. Referitor la afirmațiile inculpatei Colomeiț Zinaida că a suferit violențe fizice din partea colaboratorilor de poliție, fiind impusă să recunoască vina, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, or în ședința primei instanțe din 16 iunie 2016, inculpata a declarat că, ,,…am fost amenințată din partea polițiștilor verbal…mi s-a spus unde vreau să stau, la libertate sau în închisoare, pentru asta trebuia să spun adevărul, am declarat adevărul. Alte acțiuni din partea polițiștilor nu au fost…Amenințări din partea polițiștilor au fost sub aspectul ca să spun adevărul, am spus adevărul”, iar în instanța de apel nu a invocat despre acest fapt, pe cînd în instanța de recurs inculpata declară deja că a suferit violențe fizice. Prin urmare, Colegiul penal menționează că afirmația inculpatei nu s-a confirmat, or acesta pe tot parcursul urmăririi penale și al judecării cauzei nu a recunoscut vina. Totodată, cît privește amenințarea colaboratorilor de poliție, Colegiul penal menționează că, aceștia au explicat 5 drepturile și obligațiile bănuitei/învinuitei, iar Colomeiț Zinaida a considerat ca o amenințarea din partea acestora. Mai mult, inculpata pe tot parcursul al urmăririi penale a fost asistată de un avocat și avea posibilitate să înainteze o plîngere privind maltratarea sa. Cît privește motivul precum că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, Colegiul penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține. Dar, verificînd probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de recurent, Colegiul le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatei de săvîrșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate și că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de fond sau cea de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărîrii atacate și adoptarea unei alte soluții. Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile de drept la care face referință recurenta și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa aplicată inculpatei este echitabilă faptelor comise. Totodată, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurentă au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel le-a examinat, apreciind toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de avocatul Mihai Bordei în numele inculpatei Colomeiț Zinaida și de ultima, fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Mihai Bordei în numele inculpatei Colomeiț Zinaida și de ultima, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, în cauza penală, în privința lui Colomeiț Zinaida Mihail, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 15 februarie 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 6