1ra-658/17 — art. 287 alin 1 CP

1ra-658/17 — art. 287 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-658/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Criuleni din 01 noiembrie 2016 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2016, declarat de avocatul Druță

Boris în numele inculpatului

Novocșinov Vasile Iurie, născut la 13 ianuarie

1992, originar și domiciliat r-nul Criuleni,

s. Mălăieștii Noi.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.09. - 01.11.2016;

Instanța de apel: 08.12. - 19.12.2016;

Instanța de recurs: 16.02.2017-10.05.2017.

C O N S T A T Ă :

administrate în faza de urmărire penală, Novocșinov Vasile a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la muncă neremunerată în

folosul comunității pe termen de 160 ore.

Vasile, la 01 iulie 2014, aproximativ la ora 21:00, manifestând lipsă de respect față de

societate și încălcând grosolan ordinea publică, care presupune o totalitate de relații

sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a

persoanei și activitatea normală a instituțiilor publice, a parcat automobilul model

„VAZ 2106” de culoare roșie în nemijlocita apropiere de intrarea în magazinul

ÎI „Bălan Petru” amplasat pe adresa s. Mălăeștii Noi, r-nul Criuleni, îngrădind

astfel accesul persoanelor în incinta magazinului.

La cerințele vânzătoarei, Mihailova Natalia de a debloca accesul intrării în

magazin și de a nu perturba accesul locuitorilor în interiorul instituției, ultimul, cu o

deosebită obrăznicie, a numit-o pe Mihailova Natalia cu cuvinte necenzurate, iar apoi

i-a aplicat acesteia o lovitură în față, după ce, la cerințele colaboratorului de poliție al

IP Ciocana, mun. Chișinău, Moscalciuc Dumitru, care se afla în preajmă și care a

1

intervenit pentru a curma acțiunile huliganice ale lui Novocșinov Vasile, acesta a

opus rezistență violentă, continuând cu o obrăznicie deosebită să-1 numească cu

cuvinte necenzurate și pe colaboratul de poliție, Moscalciuc Dumitru.

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe termen de 98 ore.

În susținerea cerințelor inculpatul a menționat, că prima instanță greșit a stabilit

cuantumul pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

deoarece inculpatul Novocșinov Vasile s-a aflat în stare de arest timp de 34 de zile,

circumstanță care în opinia apelantului încalcă prevederile art. 67 alin. (3) Cod penal,

or, având în vedere analogia legii, cele 34 de zile de arest se egalează cu 68 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității.

2016, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, la capitolul

individualizării pedepsei, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.

art. 7, 61, 75 Cod penal.

La acest compartiment instanța de apel a specificat, că acțiunile inculpatului,

Novocșinov Vasile au fost încadrate în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, pentru care

legea penală, la momentul săvârșirii infracțiunii prevedea pedeapsa sub formă de

„amendă în mărime de la 200 la 700 unități convenționale sau muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau închisoare de până la 3 ani”, iar în

conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 Cod penal, infracțiunea incriminată

inculpatului se califică ca infracțiune mai puțin gravă.

De asemenea, instanța de apel a reiterat, că prezenta cauză penală a fost

examinată de către prima instanță în procedură simplificată prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală.

Reieșind din prevederile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, ca urmare

a reducerilor cu 1/3 din limitele pedepsei prevăzute de lege, instanța de apel a stabilit,

că prima instanță justificat a aplicat pedeapsa în baza art. art. 287 alin. (1) Cod penal -

160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsă care se încadrează în

noile limite stabilite prin reducerea cu o treime din maximul și din minimul prevăzut

de sancțiune.

De asemenea, instanța de apel a reținut, că la individualizarea pedepsei în

privința inculpatului, în mod just prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite (săvârșirea infracțiunii mai puțin grave), de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat (care anterior a fost condamnat de mai multe ori, inclusiv pentru

infracțiuni similare), de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Referitor la solicitarea invocată în cererea de apel de către apelant, privitor la

reducerea numărului de ore de muncă neremunerată în folosul comunității, luând în

2

considerație termenul aflării acestuia în stare de arest, instanța de apel a considerat-o

neîntemeiată, din următoarele considerente.

Prevederile art. 67 alin. (3) Cod penal, la care a făcut trimitere inculpatul în

cadrul cererii de apel, se aplică doar la faza executării pedepsei, în cazul existenței

unei hotărâri definitive în privința persoanei și în situația eschivării cu rea voință de

la executarea pedepsei, temeiuri care nu sunt prezente în speță.

În plus, instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul inculpatului

privind aplicarea prin analogie a legii față de acesta, or, în virtutea principiului

legalității aplicarea prin analogie a legii penale este interzisă.

În același context, consacrarea principiului legalității în codul penal are o

importanță deosebită, reprezentând o garanție a drepturilor și libertăților omului în

sensul că împiedică extinderea legii penale prin analogie.

Pentru legiuitor constituie o obligație ca în activitatea de incriminare să

precizeze cu exactitate atât fapta interzisă, cât și sancțiunile aplicabile pentru aceasta,

iar pentru organele de aplicare a legii reprezintă o obligație de interpretare strictă a

legii, la cazul concret.

pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de

apel, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțare unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie recalculate orele de muncă

neremunerate în folosul comunității.

În susținerea cerințelor, apărarea a invocat motive similare celor din cererea de

apel a inculpatului, referindu-se la faptul, că inculpatul s-a aflat în stare de arest 34 de

zile, fapt care urma să fie luat în considerație de către instanțele de fond la

compartimentul individualizării pedepsei prin prisma prevederilor art. 67 alin. (3)

Cod penal, or, în opinia apărării inculpatul urma să fie pedepsit cu muncă

neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 98 de ore și nu 160 de ore, cum

a condamnat prima instanță, soluție greșit menținută de către instanța de apel.

solicitând să fie dispusă inadmisibilitatea acestuia deoarece motivele invocate de

recurent nu cad sub incidența temeiurilor de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală.

În opinia acuzării, instanța de apel just a ajuns la concluzia menținerii sentinței

de condamnare, cu stabilirea în privința lui Novocșinov Vasile a unei pedepse sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 160 ore, or, soluția

respectivă a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținându-se cont de prevederile art. art. 61, 75

Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, procurorul a specificat, că aplicând față de inculpat pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime maximă, instanța de

apel a luat în considerație totalitatea împrejurărilor obiective și subiective,

personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare și

în așa mod, corect a concluzionat, că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin

aplicarea pedepsei penale stabilite.

3

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, iar în

vederea statuării date se expun următoarele argumente de drept și de fapt.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat de apărare

se întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către recurent.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci

când titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt aplicabile

circumstanțelor cauzei, sau când nu este descrisă și argumentată esența încălcării.

În speță, se constată că recurentul invocă temeiurile de casare prevăzute de

pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în esență criticând soluțiile

adoptate de instanțele de fond la capitolul individualizării pedepsei în privința lui

Novocșinov Vasile.

În cererea de recurs, apărarea a fondat critica sa pe faptul, că inculpatul s-a aflat

în stare de arest 34 de zile, situație care raportată prin prisma prevederilor art. 67

alin. (3) Cod penal, generează încălcarea de către instanțele de fond a dreptului

inculpatului la un proces echitabil garantat de art. 6§1 din CțEDO.

Astfel, în opinia apărării inculpatul urma să fie pedepsit cu muncă neremunerată

în folosul comunității pe o perioadă de 98 de ore și nu 160 de ore, după cum a fost

condamnat de către instanțele de fond.

În continuare, pornind de la expunerea argumentelor instanței de recurs, care au

stat la baza adoptării soluției de inadmisibilitate în raport cu recursul declarat, se

enunță că, pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte infracționale similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu

inculpatului, la caz, fiind incident art. 287 alin. (1) Cod penal, în baza căruia a fost

condamnat Novocșinov Vasile.

4

Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă când aceasta

impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor părții vătămate, a statului și a întregii societăți perturbate prin

infracțiunea comisă.

În acest punct de analiză, este important de a specifica, că instanța de apel

corect a exprimat solidaritate cu concluziile primei instanțe care a reținut la capitolul

individualizării pedepsei gravitatea infracțiunii săvârșite (săvârșirea infracțiunii mai

puțin grave), motivul acesteia, de persoana celui vinovat (care anterior a fost

condamnat de mai multe ori, inclusiv pentru infracțiuni similare), de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acestuia.

Astfel, instanțele de fond redozând pedeapsa inculpatului prin stabilirea noilor

limite minime și maxime, au respectat prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, aplicând pedeapsa inculpatului sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității în mărime maximă, neexcedând limitele noi, iar referitor la

alegația apărării în vederea calculării corecte a orelor de muncă neremunerată în

folosul comunității Colegiul penal expune următoarele considerente.

Din contextul recursului declarat de apărare se face referire la prevederile

art. 67 alin. (3) Cod penal, fiind propusă și o metodă de clacul a orelor de muncă

neremunerată în folosul comunității, critica recurentului configurând în sine

suspiciuni și neclarități rezultate din dispozitivul deciziei instanței de apel.

Deci, având în vedere practica judiciară constantă a Curții Supreme de Justiție,

Colegiul penal enunță, că la acest capitol critica apărării vizează segmentul punerii în

executare a hotărârii judecătorești cu caracter penal, situație care produce efecte doar

la faza executării pedepsei în cazul existenței unei hotărâri definitive.

În virtutea celor expuse, Colegiul penal remarcă, că conform art. art. 469

alin. (1) pct. 17), 470 alin. (3) Cod de procedură penală, chestiunile privind

explicarea suspiciunilor sau neclarităților (în speță computarea pedepsei muncii

neremunerate în folosul comunității cu perioada arestului preventiv în care persoana

a fost deținută până la pronunțarea sentinței) la punerea în executare a pedepselor se

soluționează de către instanța care a adoptat hotărârea rămasă definitivă.

Din atare considerente, Colegiul penal opinează că temeiurile pentru recurs

invocate de recurent nu sunt incidente cauzei, iar pedeapsa în privința lui

Novocșinov Vasile a fost stabilită în deplin acord cu prevederile art. art. 7, 61, 75

Cod penal.

La fel, față de toate aspectele expuse, Colegiul apreciază că criticile formulate

de recurent sunt vădit neîntemeiate, iar circumstanțele reale ale săvârșirii faptei

infracționale și cele personale ale inculpatului nu sunt de natură să atragă după sine

adoptarea unei soluții de modificare a pedepsei penale în privința acestuia, mai mult,

neexistând motive care, examinate din oficiu, ar determina instanța de recurs să caseze

hotărârile atacate în acest sens.

5

În consecință, Colegiul penal conchide că, la caz, nu se constată temei pentru

casarea soluției de condamnare în privința lui Novocșinov Vasile adoptată de

instanțele de fond, iar pedeapsa, astfel cum a fost stabilită răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a

echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni din partea acestuia și a altor persoane.

Având în vedere cele consemnate supra și raportând situația reținută în cauză la

prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează

că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

relevante, prescrise de art. art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele

apărării invocate în cererea de recurs ordinar, sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Druță Boris în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Novocșinov Vasile Iurie, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă pronunțată integral la 09 iunie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

6