1ra-72/2020 — art. 186 alin 2 lit. d CP

1ra-72/2020 — art. 186 alin 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-72/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Croitor Alexei

în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 martie 2019, în cauza penală în privința lui

Novocșinov Vasile xxxx, născut la xx xxxx xxxx,

originar din xxxx, domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.08.2017 - 09.11.2018;

Instanță de apel: 19.12.2018 - 26.03.2019;

Instanță de recurs: 24.06.2019 - 18.02.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

A C O N S T A T A T :

Novocșinov Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit. d)

Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă și dispusă încasarea de la Novocșinov Vasile a sumei

de 6 345 lei în beneficiul lui Pisarenco Marcel, cu titlu de prejudiciului material cauzat

prin infracțiune.

25 februarie 2017, aproximativ la ora 01:00, aflându-se în preajma barului ,,Oxalen Lux”

din xxxx, intenționat, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, folosindu-se de

faptul că nu este observat de nimeni, în timpul unei cerți cu cet. Pisarenco Marcel, a

sustras din buzunarul scurtei acestuia, bani în sumă de 300 euro, echivalentul sumei de 6

345 lei, prin care fapt i-a cauzat proprietarului o daună materială considerabilă.

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În argumentarea apelului a invocat că, instanța la examinarea și emiterea sentinței

nu a respectat cerințele legii și anume art.101 Cod de procedură penală și nu a dat o

1

apreciere cuvenită probelor administrate la dosar din punctul de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor, ignorându-le.

Inculpatul Novocșinov Vasilea fost condamnat pentru faptul că a sustras pe ascuns

de la Pisarenco Marcel a bunurilor, cauzându-i acestuia daune considerabile. Din

declarațiile făcute de inculpat, parte vătămată și martori constatăm cert că: la între ora

21:00 și 23:00, în xxxx, la barul ,,La Neamțu”, Novocșinov Vasile și Pisarenco Marcel au

convenit de a juca în cărți pentru anumite sume de bani. La un moment dat, fiind bănuit

de Novocșinov Vasile de joc incorect, Pisarenco Marcel refuză de a juca în continuare și

pornește spre casă luând toți banii. Novocșinov Vasile îl urmează pe Pisarenco Marcel și

solicită returnarea sumei de bani depuși de el în joc. Refuzând returnarea banilor

Pisarenco Marcel se implică în altercații cu Novocșinov Vasile, care au durat câteva

minute. Toate acestea momente sunt confirmate de inculpat, partea vătămată și martor.

După altercație, Novocșinov Vasile părăsește pentru câteva minute locul faptei. Pisarenco

Marcel în acel moment constată lipsa telefonului său mobil și a carnetului/învelitorii în

care se afla fișa de însoțire a buletinului de identitate. Anume aici, apar divergențele

privitor la suma de 300 euro ca fiind sustrasă. Suma de 300 euro care se pretinde că a fost

sustrasă nu a fost văzută de nimeni. Mai mult chiar, instanța de judecată ca de fapt și

organul de urmărire penală nu au concretizat modul de apariție a sumei de bani, timpul,

locul.

Potrivit declarațiilor martorilor în cauza dată ei nu au văzut la Pisarenco Marcel

suma de 300 euro iar însuși Pisarenco M în momentul în care a anunțat că i s-au pierdut

banii menționați a declarat că acestea erau în buzunar împreună cu telefonul și

carnetul/învelitoare.

Primind spre examinare acțiunea civilă instanța de fond nu a constatat existența

sumei de bani (contract, recipisă), fără a motiva decizia sa în acest sens în sentința

pronunțată a dispus încasarea aceste sume din contul lui Novocșinov Vasile.

La momentul pronunțării sentinței instanța nu a ținut cont de faptul Novocșinov

Vasile este unicul întreținător al familiei, are la întreținere un copil minor.

Astfel, în argumentarea apelului declarat, apărătorul susține că vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal nu

este dovedită.

respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

corect starea de fapt, acțiunile inculpatului Novocșinov Vasile, just încadrându-le în

dispoziția de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, după indicii calificativi: „furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”.

Cu referire la motivele invocate de apelant, precum că prima instanță a adoptat

soluția incorectă de condamnare a inculpatului Novocșinov Vasile, or, aceasta urma să fie

achitat de sub învinuirea adusă, instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a comis

careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii

2

vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale.

Instanța de apel a considerat că aceste afirmații ale inculpatului reprezintă opinia

subiectivă a părții apărării or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat

soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, luând în considerație probele administrate

legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta

cauză penală, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a

dat o apreciere justă potrivit art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire

la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunii incriminate.

În continuare, instanța de apel a reținut că deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția

sa în comiterea infracțiunii incriminate, vinovăția acestuia este dovedită prin declarațiile

părții vătămate Pisarenco Marcel, declarațiile martorilor Pasat Pavel și Golovei

Gheorghe, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28.02.2017 și tabelul

fotografic, prin care a fost cercetat locul comiterii infracțiunii, acesta fiind o porțiune de

drum din s. Cimișeni, r-nul Criuleni (f.d.7-9), procesul-verbal de examinare a obiectului

din 26.05.2017 și tabelul fotografic, potrivit căruia a fost examinat carnetul predestinat

pentru păstrarea actelor de identitate (f.d.24-29), ordonanța organului de urmărire penală

din 26.05.2017, prin care carnetul predestinat pentru păstrarea actelor de identitate a fost

recunoscut în calitate de corp delict, și restituit spre păstrare părții vătămate Pisarenco

Marcel (f.d.30, 33), procesul-verbal de examinare a obiectului din 15.06.2017, potrivit

căruia a fost examinat telefonul mobil de model ,,ZTE” de tip smartphon ce aparține

OUP Iurie Vîrlan (f.d.34-35), ordonanța organului de urmărire penală din 15.06.2017,

prin care a fost recunoscut drept corp delict dialogul stocat și extras prin utilizarea

printer-ului color de pe telefonul mobil de model ,,ZTE” (f.d.36).

instanța de apel a atestat că, declarațiile inculpatului Novocșinov Vasile privind

nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combate prin totalitatea de probe

pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată, probe care

coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii.

Cu referire la argumentele apelului, instanța de a constatat că, prima instanță,

conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat

nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, succesorul

părții vătămate, martorii, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire

penală, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită integral.

La caz, instanța de apel a reiterat că latura obiectivă a infracțiunii s-a realizat

nemijlocit prin faptul că inculpatul, Novocșinov Vasile, cunoscând cu certitudine unde se

află banii, intenționat, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, folosindu-se de

faptul că nu este observat de nimeni, în timpul unei cerți cu cet. Pisarenco Marcel, a

sustras din buzunarul scurtei acestuia, bani în sumă de 300 euro, echivalentul a 6 345 lei.

3

Rezumând totalitatea circumstanțelor privind descrierea faptei infracționale comise

de către inculpatul Novocșinov Vasile, instanța de apel a ajuns la ferma convingere că

vina inculpatului și-a găsit confirmare deplină, fiind întrunite toate elementele

constitutive ale infracțiunii de furt, mai mult fiind demonstrate la caz integral.

Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii

imputate lui Novocșinov Vasile, inclusiv vinovăția acestuia, iar argumentele apelantului,

precum că faptele lui nu întrunesc elementele infracțiunii imputate, au fost respinse ca

neîntemeiate și care contravin actelor cauzei, inclusiv declarațiilor părții vătămate și ale

martorilor.

Totodată, instanța de apel a atestat că argumentele invocate de apelant referitor la

achitarea inculpatului, din motiv că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii imputate, constituie în sine un dezacord cu modul de

apreciere a probelor administrate în dosar.

Referitor la învinuirea înaintată inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, instanța de apel a remarcat că, nu există temei pentru a

da o nouă apreciere probelor, aceasta fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind

aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, concluziile primei instanțe

sunt motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul

că, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită în cadrul

procesului penal.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a indicat că prima instanță a

acordat deplină eficiență prevederilor art.art.96, 385 alin.(1), 394 alin.(1), (2) Cod de

procedură penală și art.art.7, 16, 61, 75 Cod penal, stabilind inculpatului o pedeapsă

echitabilă în raport cu fapta săvârșită.

Totodată, a reținut că inculpatul nu este la prima abatere de la lege, anterior a comis

un șir de infracțiuni contra patrimoniului și nicicum nu conștientizează pericolul social al

faptelor sale, continuând activitatea criminală într-un mod sistematic, iar la locul de trai

este caracterizat satisfăcător. Acesta nu a întreprins nici o măsură pentru a recupera

paguba materială cauzată. La moment păgubașul are pretenții materiale în sumă de 6 345

lei. Inculpatul prezintă un pericol sporit pentru societate și urmează a i se aplica cea mai

dură pedeapsă, sub formă de închisoare, căci numai în așa fel se va atinge scopul

pedepsei.

Prin urmare, instanța de apel a relevat că, prima instanță întemeiat a admis acțiunea

civilă înaintată de partea vătămată Pisarenco Marcel, deoarece conform art.1398 alin.(1)

Cod civil, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial și moral cauzat prin acțiune.

art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea

acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, decizia instanței de apel este nemotivată,

nu cuprinde motivele de respingere a apelului declarat, nu prezintă contraargumente la

cele declarate de inculpat în apelul depus.

4

Astfel, nu au fost coroborate declarațiile inculpatului cu celelalte probe din dosar,

declarațiile martorilor oculari la fața locului. Partea vătămată a dat declarații

contradictorii. A depus plângerea la poliție peste 3 zile de la incident. Partea vătămată nu

a fost audiat în ședința de judecată în instanța de apel, iar cererea inculpatului în acest

sens a fost respinsă.

Martorul acuzării Pasat Pavel nu a dat careva declarații cu privire la sustragerea

banilor, nici nu a fost la fața locului, acesta a declarat despre careva împrumuturi pentru

partea vătămată.

Martorului acuzării, Golovei Gheorghe, cum a declarat se afla în afara barului și

fuma, la un moment dat între cei doi care jucau cărți s-a iscat o ceartă. Despre suma de

300 Euro, a auzit de la Pisarenco Marcel în seara incidentului. A reiterat că personal nu a

văzut suma de 300 de Euro la Pisarenco Marcel în seara incidentului.

Lipsirea inculpatului de dreptul de a adresa întrebări părții vătămate constituie

încălcarea art.6 § 3 lit. d) CțEDO.

Consideră recurentul că, instanța a emis sentința de condamnare în baza

declarațiilor părții vătămate fără a fi susținute de probe, fapt ce contravine principiului

prezumției nevinovăției prevăzut la art.8 Cod de procedură penală și fără a ține cont de

principiul caracterului personal al răspunderii penale, prevăzut la art.6 Cod penal.

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, deoarece

instanțele de fond just au constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și corect

au încadrat acțiunile făptuitorului. La fel, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii

contestate.

lărgit ajunge la concluzia că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente de fapt și de drept.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța

este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept temeiuri pentru

recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, exprimând

convingerea că, instanța de apel greșit a ajuns la concluzia în ce privește condamnarea

inculpatului în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe

ce ar confirma vinovăția acestuia în comiterea infracțiuni incriminate, însă Colegiul penal

consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent.

Lecturând recursul, Colegiul penal reține că, acesta nu este motivat prin prisma

temeiurilor indicate, recurentul de fapt criticând modalitatea de apreciere a probelor de

către instanța de apel, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu

certitudine că fapta incriminată în actul de învinuire a fost comisă de către inculpat.

5

Colegiul penal lărgit menționează că, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală

prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că

chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol,

astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. Critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de

a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea

fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

Colegiul penal lărgit consideră nefondate alegațiile recurentului sub aspectul

temeiului de drept prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece

nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod

de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, potrivit normelor

art.414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel.

Prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de

apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Din materialele cauzei penale, Colegiul penal lărgit constată că Novocșinov Vasile

a fost pus sub învinuire în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, după semnele

calificative „furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit cu

cauzarea de daune în proporții considerabile”, iar prima instanță l-a recunoscut vinovat

și l-a condamnat pe Novocșinov Vasile în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, la 1 an 6

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, totodată a fost admisă

acțiunea civilă și dispusă încasarea de la Novocșinov Vasile a sumei de 6 345 lei în

beneficiul lui Pisarenco Marcel, cu titlu de prejudiciului material cauzat prin infracțiune,

soluție menținută de către instanța de apel, care a reținut că instanța de fond corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de

săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de apel legal

și întemeiat a menținut soluția primei instanței, deoarece la judecarea apelului declarat, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art.414 alin.(1),

6

(5) și 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat de partea apărării, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct.5. din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară.

Mai mult, Colegiul penal lărgit atestă că, temeiurile invocate de către recurent

privind dezacordul său cu aprecierea probelor de către instanța de fond, precum și

argumentele acestuia, au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de

apel și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea

pronunțată.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se

mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Cât privește pretinsa eroare de drept prevăzută la pct. 8) alin.(1) al art.427 Cod de

procedură penală, semnalată de recurent, instanța de recurs o consideră ca fiind indicată

la fel în mod declarativ, deoarece acest temei este prezent atunci când instanța ce a

judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în

hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale

infracțiunii respective, însă, reieșind din alegațiile recurentului, acesta nu este de acord cu

încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, considerând că

lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea infracțiuni

incriminate, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea unei hotărâri de

achitare.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit analizând argumentele recurentului, în coraport

cu materialele cauzei și decizia recurată, ajunge la concluzia că probele acumulate și

examinate de instanța de apel au fost apreciate potrivit prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității

și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungând la concluzia corectă că inculpatul Novocșinov Vasile a comis infracțiunea

prevăzută de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, iar careva încălcări de procedură, sau

încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului, nu au fost depistate, totodată instanțele

de judecată au pus la baza soluției numai acele probe la a căror cercetare au avut acces

toate părțile în egală măsură și au motivat admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate.

Astfel, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că, argumentele invocate de către

partea apărării sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse, deoarece instanțele ierarhic

inferioare și-au motivat în deplină măsură soluția adoptată, constatând cu certitudine, prin

analiza obiectivă a cumulului de probe, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

7

veridicității și coroborării lor, că inculpatul Novocșinov Vasile a comis infracțiunea

prevăzută de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o eroare,

care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419

Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Croitor Alexei în

numele inculpatului urmează a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Croitor Alexei în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

26 martie 2019, în cauza penală în privința lui Novocșinov Vasile xxxx cu menținerea

hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 aprilie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

8