1ra-537/2017 — art. 287 alin. 3, 349 alin. 1, 84 CP

1ra-537/2017 — art. 287 alin. 3, 349 alin. 1, 84 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-537/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Caterinciuc Iurie, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

20 octombrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

05 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Caterinciuc Iurie

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 05.09.2016 - 20.10.2016;

instanța de apel: 17.11.2016 - 05.12.2016;

instanța de recurs: 31.01.2017 - 03.05.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Caterenciuc

Iu. a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar în

baza art. 349 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepsei, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Olaru C. a fost admisă

integral, fiind dispusă încasarea de la Caterinciuc Iu. în beneficiul acesteia a

sumei de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciului moral.

jurul orei 0200, Caterinciuc Iu. fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în

coridorul comun al blocului locativ de la etajul 9 din str. Voluntarilor, 14, mun.

Chișinău, având asupra sa un topor, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, acțiuni care prin conținutul

lor se deosebesc prin cinism și obrăznicie deosebită, în prezența mai multor

persoane, amenințându-i cu aplicarea violenței, pe cei din jur, i-a numit cu

cuvinte necenzurate și a amenințat vecinii din ap. 52, din str. Voluntarilor, 14, cu

răfuială fizică, iar la sosirea echipajului de poliție ”902” a IP Ciocana, Caterinciuc

1

Iu., folosindu-se de faptul că ușa de la intrare în bloc este magnetică, a blocat-o,

îngrădind în așa mod accesul colaboratorilor de poliție.

Tot el, continuându-și acțiunile infracționale la 10.08.2016, în jurul orei 0202,

după sosirea echipajului ”902” în componența angajatului BRO, Țurcanu Al-dru,

și angajatul INP, Olaru C., care se aflau în fața blocului locativ din str.

Voluntarilor, 14, mun. Chișinău, în exercițiul funcției de serviciu și documentau

acțiunile huliganice comise de către Caterinciuc Iu., față de vecinii săi din

apartamentul nr. 52, din str. Voluntarilor, 14, mun. Chișinău, ultimul fără careva

motive, având același topor în mână, i-a amenințat cu moartea și răfuiala fizică,

numindu-i cu cuvinte necenzurate.

Pavalatii Al-dru, care au solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care în privința inculpatului să fie aplicate prevederile art.

90 Cod penal.

În motivarea apelurilor declarate, apelanții au invocat că, pedeapsa

aplicată inculpatului este una prea aspră.

Prima instanță nu a reținut careva circumstanțe agravante și nici atenuante

în privința inculpatului, fapt ce contravine situației de fapt. Pentru ca o cauză

penală să fie examinată potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, este o

condiție obligatorie și anume recunoașterea vinovăției, fapt care persistă în cauza

penală curentă. Astfel, instanța de fond potrivit art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal

urma să constate ca circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției.

Totodată, partea apărării a menționat că, instanța nu s-a expus asupra

posibilității sau imposibilității aplicării unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia.

De asemenea, avocatul a menționat că, inculpatul nu este în stare de

recidivă, nu a comis infracțiunea în termen de probă, a recunoscut integral vina,

anterior nefiind condamnat pentru infracțiuni similare, prin urmare este posibilă

aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal.

Adițional, inculpatul a menționat că, în prima instanță și-a recunoscut

vina, s-a căit de cele comise, are un copil minor la întreținere, nu a comis o

infracțiune deosebit de gravă, are o persoană în etate al întreținere, considerând

astfel că, în privința sa poate fi aplicată o altă măsură de constrângere.

05 decembrie 2016, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate, cu

menținerea sentinței fără modificări.

inculpatului, instanța de apel a conchis că, instanța de fond a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora,

de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

2

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a reiterat că, cauza deferită a fost examinată de către prima

instanță în procedură simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală.

Conform criteriilor enunțate la art. 16 Cod penal, infracțiunile incriminate

inculpatului se califică ca infracțiune gravă și respectiv ușoară.

Astfel, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

ca urmare a reducerilor cu 1/ din limitele pedepselor prevăzute de lege, instanța

3

de apel a stabilit că, instanța de fond justificat a aplicat pedeapsa în baza art. 287

alin. (3) și art. 349 alin. (1) Cod penal - închisoare în mărime de 3 ani și respectiv

închisoare pe un termen de 1 an, pedeapsa care se încadrează în noile limite

stabilite prin reducerea cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiune.

În conformitate cu prevederile art. 76, 77 Cod penal, careva circumstanțe

atenuante sau agravante în privința inculpatului n-au fost stabilite, or,

recunoașterea vinovăției atrage incidența procedurii simplificate în temeiul art.

3641 Cod de procedură penală și nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă

judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că,

aceleiași situație de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Raportând la caz, prevederile legale sus enunțate, instanța de apel a

respins ca lipsite de suport juridic alegațiile apărătorului și inculpatului expuse

în apelurile declarate și în ședința de judecată că, prima instanță în mod incorect

nu a reținut în calitate de circumstanță atenuantă în persoana inculpatului

recunoașterea vinovăției.

În acest sens, în mod just, prima instanța a ajuns la concluzia, că inculpatul

va putea fi corectat și reeducat cu exclusivitate în locurile de detenție, izolându-l

de societate și aplicându-i o pedeapsă sub formă de închisoare luând în

considerație motivul și scopul celor comise, personalitatea inculpatului,

caracterul prejudiciabil și mărimea daunei cauzate, circumstanțele ce atenuează

sau agravează răspunderea și influența pedepsei asupra corectării inculpatului.

Cu referire la solicitarea apărării, privind dispunerea suspendării

condiționate a pedepsei stabilite, instanța de apel o considerato neîntemeiată, or,

atunci când infractorul a comis mai multe infracțiuni în concurs, suspendarea

condiționată a executării pedepsei se va putea dispune numai dacă pedeapsa

aplicată pentru concurs este închisoarea ce nu depășește limitele prevăzute în

alin. (1) art. 90 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a menționat că, inculpatul a comis două infracțiuni

una gravă și alta ușoară, împotriva relațiile sociale cu privire la ordinea publică și

relațiile sociale cu privire la autoritatea de stat, sub a cărei egidă acționează

persoanele cu funcție de răspundere și persoanele care își îndeplinesc datoria

obștească, acesta este caracterizat negativ, absolut toți martorii audiați la faza

3

urmăririi penale indicând că inculpatul este agresiv și deseori provoacă neplăceri

vecinilor. Totodată, potrivit cazierului contravențional, acesta anterior a fost

sancționat de nenumărate ori pentru fapte de huliganism nu prea grav,

tulburarea liniștii și apariția în locuri publice în stare de ebrietate.

Prin urmare, instanța a apreciat drept neîntemeiată și ilegală solicitarea

apărătorului privind aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel a respins și solicitarea inculpatului privind aplicarea față

de acesta a prevederilor art. 91 Cod penal, or, prevederile articolului menționat

se aplică doar la faza executării pedepsei, în condițiile existenței unei hotărâri

definitive și executării față de inculpat, circumstanțe care nu se atestă în speță.

Totodată, instanța nu a considerat plauzibile argumentele invocate de

inculpat în sensul aplicării unei pedepse mai blânde din motiv că, este unicul

întreținător al familiei, având la întreținere și o persoană bolnavă, or, după cum

rezultă din materialele dosarului și anume din declarațiile martorilor, inculpatul

de un an de zile nu mai locuiește cu soția sa, iar mama sa se află peste hotarele

RM.

Subsidiar, instanța de apel menționat că, prima instanță corect a

concluzionat că, în speță sunt prezente interdicții de aplicare a prevederilor Legii

nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței RM, or, inculpatul nu întrunește condițiile indicate la

art. 1 alin. (1), (2) și art. 10 alin.(l) lit. k) a Legii menționate.

În ce privește soluționarea acțiunii civile de către instanța de fond, instanța

de a apel menționat că, aceasta în mod corect a dispus admiterea pretențiilor

părții vătămate, or, ca urmare a comiterii infracțiunilor de către inculpat, lui

Olaru C. i-a fost cauzat un prejudiciu moral, cuantumul căruia a fost apreciat

corect de către prima instanță, constituind 5 000 lei, sumă care ar fi capabilă să

remedieze suferințele (psihice) suportate, iar inculpatul a manifestat acordul în

sensul achitării prejudiciului solicitat.

Pavalatii Al-dru în numele inculpatului, care, invocând temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

parțială a acestora și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele

indicate anterior în cererea de apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând că, instanța de apel incorect a constatat că, numai

executarea reală a pedepsei stabilite inculpatului va atinge scopul legii penale.

De asemenea, instanța nu a reținut careva circumstanțe agravante în

privința lui, constatând doar circumstanțe atenuante, cum ar fi recunoașterea

vinovăției și căința sinceră.

4

Adițional, recurentul a menționat că, inculpatul dorește să repare

prejudiciul cauzat părții vătămate, însă, aflându-se în închisoare acest fapt nu

este realizabil.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat, invocând că soluțiile instanțelor inferioare, referitoare la categoria și

mărimea pedepsei, a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7,

61, 75, 76, 77 Cod penal, conform cărora, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșire unor infracțiuni, i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă temei de casare a

hotărârilor contestate pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată

semnalând pct. 10) a aceleiași norme procesual penale, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise în instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârilor contestate.

Potrivit conținutului recursului, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului Caterinciuc Iu. și critică hotărârile judecătorești numai în partea

stabilirii pedepsei, invocând că, în speță nu au fost identificate careva interdicții

de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului, or, acesta și-

a recunoscut vinovăția s-a căit sincer de cele comise și în instanța de fond, cauza

a fost examinată în ordinea prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

5

Motivele recurentului, precum că instanțele de fond incorect au

individualizat pedeapsa și neîntemeiat nu au aplicat în privința inculpatului alte

pedepse alternative, Colegiul penal le consideră neîntemeiate.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare

și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele

legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

De asemenea, Colegiul consideră necesar de evidențiat că, în art. 90 Cod

penal sunt prevăzute condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a

executării pedepsei, și anume se prevede că instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana vinovatului și considerând necesar poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând obligatoriu în hotărâre motivele condamnării cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.

Colegiul penal menționează, că la stabilirea pedepsei inculpatului, atât

prima instanță, cât și cea de apel, au ținut seama în deplin de principiile de

aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de

individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei

care agravează ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corijării și reeducării acestuia și corect au conchis că inculpatul a comis din

intenție o infracțiune gravă și una ușoară, de motivul acestora, de persoana celui

vinovat, care la locul de trai este caracterizat negativ, iar potrivit cazierului

contravențional, acesta anterior a fost sancționat de nenumărate pentru fapte de

huliganism nu prea grav, tulburarea liniștii și apariția în locuri publice în stare

de ebrietate, prin urmare corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă doar

prin aplicarea unei pedepse cu închisoare.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc în

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și potrivit alin. (8) al

acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la

6

faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Colegiul penal atestă că, sancțiunea art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (1) Cod

penal în baza cărora a fost condamnat Caterenciuc Iu., prevăd pedeapsa sub

formă de ”închisoare de la 3 la 7 ani” și respectiv ”amendă în mărime de la 3 00

la 1 000 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității

de până la 180 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani”.

Însă, în cauză deferită judecății, se constată că, potrivit sentinței adoptate

în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Caterinciuc Iu. a fost

condamnat în baza art. 287 alin. (3) și art. 349 alin. (1) Cod penal, la închisoare în

mărime de 3 ani și respectiv 1 an, iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, pedeapsă care se încadrează în noile limite stabilite

prin reducerea cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunile

normelor imputate.

După care, legalitatea sentinței a fost verificată de instanța de apel, care a

menținut condamnarea în privința inculpatului în baza art. 287 alin. (3) și 349

alin. (1) Cod penal, statuând că corect prima instanța a apreciat circumstanțele de

fapt și de drept ale cauzei și just a individualizat pedeapsa stabilită în privința

acestuia. Or, criticele apelanților în partea ce ține de solicitarea casării sentinței în

latura pedepsei, au fost respinse, ca nefondate.

La baza acestei concluzii, instanțele judecătorești au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, au ținut cont de circumstanțele

cauzei, legate de scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunilor săvârșite, care

fac parte din categoria celor ușoare și grave, de faptul că inculpatul și-a recunoscut

vina și s-a căit sincer, precum și de persoana acestuia, care la locul de trai este

caracterizat negativ, iar potrivit cazierului contravențional, acesta anterior a fost

sancționat de nenumărate pentru fapte de huliganism nu prea grav, tulburarea

liniștii și apariția în locuri publice în stare de ebrietate, astfel fiind predispus de a

comite infracțiuni, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de prevenirea de a săvârși infracțiuni noi.

Colegiul penal menționează că argumentele recurentului, precum că la

stabilirea pedepsei instanța de apel, nu a ținut cont de circumstanțele atenuante

prezente în cauză, precum că inculpatul a recunoscut vina, nu pot fi reținute,

deoarece recunoașterea vinei este o circumstanță atenuantă, mai mult că această

circumstanță este un drept al inculpatului, care deja a fost luat în considerație de

către instanța de fond la aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de huliganism și

amenințarea sau violența săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a

unei persoane care își îndeplinește datoria obștească.

7

Or, conform practicii judiciare, recunoașterea vinovăției care atrage

incidența procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă

judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că

aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, argumentele invocate

de recurent în cererea sa de recurs au constituit obiect de examinare la judecarea

cauzei în instanța de apel, deoarece după conținutul lor sunt similare celor

consemnate în cererea de apel, respectiv asupra acestora instanța de apel s-a

expus argumentat în hotărârea pronunțată, așa cum este indicat și în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o consideră legală și

argumentată, însușind argumentele ei, reiterarea cărora nu mai este necesară

(cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418

Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pavalatii

Alexandru în numele inculpatului Caterinciuc Iurie, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2016, în cauza

penală în privința lui Caterinciuc Iurie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iunie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8