1ra-636/2017 — art.164 alin.2 lit.b,e,f,g CP

1ra-636/2017 — art.164 alin.2 lit.b,e,f,g CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-636/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Josan Dumitru în numele inculpaților Teișanu Vasile și Petrici Sergiu, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Călărași din 20 aprilie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, în cauza penală în

privința lui

Teișanu Vasile Valeriu, născut la

XXXXXX, originar și domiciliat în XXXXXX;

Petrici Sergiu Spiridon, născut la

XXXXXX, originar din XXXXXX, domiciliat în

XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Valeriu și Petrici Sergiu Spiridon au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza

art. 164 alin. (2) lit. b), e), f) și g) Cod penal la 6 (șase) ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Valeriu și Petrici Sergiu Spiridon, la data de 23 iulie 2013 aproximativ pe la ora

21:00, prin înțelegere prealabilă, ambii având scopul comun de a-l răpi pe Sclifos

Andrei și Ursu Vitalie de la domiciliu lor, pentru a-l impune să recunoască o faptă

infracțională, s-au deplasat la domiciliul lui Sclifos Andrei din XXXXXX și ducându-l

în eroare, precum că-l invită să vadă o moară pentru producerea fainii, prin

înșelăciune și abuz de încredere l-au răpit pe ultimul de acasă și l-au transportat cu

automobilul până la un izvor din marginea satului XXXXXX, unde a fost bătut de

1

către Teișanu Vasile. Apoi, continuându-și acțiunile sale infracționale, l-au dus pe

Sclifos Andrei până la barul XXXXXX, unde Petrici Sergiu i-a aplicat câteva lovituri cu

palma peste față lui Sclifos Andrei, impunându-l să recunoască o faptă infracțională.

După aceasta, Petrici Sergiu împreună cu Teișanu Vasile, l-au transportat cu

automobilul pe Sclifos Andrei până la podul XXXXXX, unde la fel l-au amenințat cu

răfuială fizică și au încercat să-l tragă cu o funie din urma automobilului, în urma

cărui fapt Sclifos Andrei a fost nevoit să recunoască o faptă infracțională ce nu a

comis-o.

Aproximativ pe la ora 01:00, la data de 24 iulie 2013, având același scop de a-l

răpi și pe Ursu Vitalie și a-l impune să recunoască o faptă infracțională ce nu a

comis-o, prin înșelăciune și abuz de încredere, invocând faptul precum că, ar fi lovit

o căprioară sălbatică cu automobilul și urmează de a o tăia, l-au invitat să iasă la

XXXXXX. Ultimul, ieșind la traseu, s-au urcat în automobilul lui Petrici Sergiu, și toți

patru s-au deplasat la barul XXXXXX, unde Vasilie Ursu a fost lovit cu pumnii și cu un

hârleț peste diferite părți ale corpului de către Petrici Sergiu, fiind impus să

recunoască că ar fi sustras firele electrice.

Acțiunile inculpaților au fost încadrate în baza art.164 alin. (2) lit. b), e), f), g)

Cod penal - răpirea a două persoane de către două persoane, din interes material, cu

aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă.

și Petrici Sergiu, care au solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să fie achitați.

2016 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați, cu menținerea

hotărârii atacate.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul

de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând

asupra vinovăției inculpaților Teișanu Vasile Valeriu și Petrici Sergiu de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. b), e), f) și g) Cod penal.

Deși inculpații nu au recunoscut vina lor în săvârșirea infracțiunii imputate,

instanța de apel a indicat, că vinovăția acestora este dovedită pe deplin prin cumulul

de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de instanța

de fond și verificate de instanța de apel, astfel, reținând că, instanța de fond a făcut o

analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor rezultă din probele administrate,

cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpaților Teișan Vasile și Petrici

Sergiu și le-a calificat drept o metodă de apărare aleasă de către inculpați în scop de

a se eschiva de la răspunderea și pedeapsa penală pentru fapta comisă și această

versiune nu coroborează cu celelalte probe, iar nerecunoașterea vinovăției de către

inculpații Teișanu Vasile și Petrici Sergiu nu echivalează cu achitarea acestora de

vreme ce în cursul judecării cauzei au fost prezentate probe în sprijinul învinuirii

2

care dovedesc cu certitudine vinovăția lor în comiterea infracțiunii incriminate.

Astfel, instanța de apel a considerat raționamentele primei instanțe obiective și

corecte, iar alegațiile părții apărării nu au fost reținute, deoarece sunt combătute

integral de către probatorul examinat.

În această ordine de idei, instanța de apel a specificat elementele constitutive

ale infracțiunii de răpire și a constatat că, probatorul examinat denotă indubitabil

prezentă în acțiunile inculpaților Teișanu Vasile și Petrici Sergiu a laturii subiective

a infracțiunii imputate, or aceștia la momentul comiterii infracțiunii își dădeau

seama de caracterul social periculos al acțiunilor lor, au prevăzut consecințele lor

social periculoase și au dorit survenirea acestora.

Atitudinea psihică a inculpaților Teișanu Vasile și Petrici Sergiu față de

acțiunile comise este caracterizată prin intenție directă a acestora de a izola părțile

vătămate de mediul lor uzual, din habitatul lor, cu scopul de a le impune să

recunoască presupusul furt al firelor electrice și, respectiv, să impună părțile

vătămate să le restituie sau să recupereze costul acestora. În acest caz motivul

infracțiunii săvârșite ia forma interesului material, fapta fiind calificată inclusiv

conform lit. f) alin. (2) art. 164 Cod penal.

La fel s-a conchis, că în acțiunile inculpaților se conține latura obiectivă a

infracțiunii imputate, deoarece prin probele administrate s-a constatat că făptuitorii

au răpit părțile vătămate Sclifos Andrei și Ursu Vitalie, prin înșelăciune.

Afirmațiile despre nevinovăția inculpaților Petrici Sergiu și Teișanu Vasile

invocate de ei pe parcursul judecării cauzei, au fost apreciate în mod critic de către

instanța de fond și nu pot sta la baza casării sentinței și pronunțarea hotărârii de

achitare a acestora, deoarece la dosar sunt administrate suficiente probe, care

coroborând între ele, confirmă pe deplin vina inculpaților Teișanu Vasile și Petrici

Sergiu, iar utilitatea și veridicitatea acestora nu a trezit îndoieli nici în instanța de

apel, coroborând, inclusiv, cu declarațiile părților vătămate și a martorilor

nominalizați și prin materialele dosarului care au fost examinate în mod minuțios.

Instanța de apel a indicat că, acțiunile de urmărire penală pe cauza penală

examinată au fost efectuate în strictă corespundere cu legislația penală și procesual-

penală, fiind respectate acestea și în procesul examinării pricinii de către prima

instanță, iar careva omisiuni, abateri și vicii de drept fundamental nu s-au constatat.

Verificând legalitatea pedepsei stabilite inculpaților, instanța de apel a

concluzionat că, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal,

de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal se califică ca

infracțiune gravă, de motivul acesteia, de persoana inculpaților: Teișanu Vasile este

necăsătorit, persoane la întreținere nu are, nu este angajat în câmpul muncii, nu se

află la evidența medicului narcolog și psihiatru, antecedente penale sunt stinse, la

locul de trai este caracterizat pozitiv, plângeri și observații pe numele inculpatului

în adresa Primăriei nu au parvenit (f. d. 96, 98 vol. I); Petrici Sergiu este căsătorit,

persoane la întreținere nu are, activează în calitate de administrator a ÎI XXXXXX, la

evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, antecedente penale nu are, la

locul de trai este caracterizat pozitiv, plângeri și observații pe numele inculpatului

în adresa Primăriei nu au parvenit (f. d. 101,103), precum și de influența pedepsei

3

aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, stabilindu-le o pedeapsă

echitabilă și proporțională pentru infracțiunea săvârșită.

este atacată cu recurs ordinar de avocatul Josan Dumitru în numele inculpaților

Teișanu Vasile și Petrici Sergiu, la data de 19 ianuarie 2017, care, invocând

prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului, în cazurile când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, solicită casarea

acesteia, precum și a hotărârii primei instanțe, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel.

În susținerea solicitării sale invocă ilegalitatea hotărârilor judecătorești,

considerând că acestea au denaturat circumstanțele în care s-a petrecut cazul,

deoarece inculpații recunosc că au maltratat părțile vătămate, însă nu și răpirea

acestora.

Consideră că, incidentul apărut poate fi calificat ca vătămare corporală a

persoanei, act de huliganism sau altele, deoarece au apărut simultan, anterior

nefiind prezent faptul răpirii.

Recurentul nu este de acord cu concluziile instanțelor de fond că răpirea poate

avea loc și prin înșelăciune sau abuz de încredere, opinie culeasă din teoria

dreptului penal, deoarece aceasta este doar opinie, dar nu lege și nu practică

judiciară.

declarat de avocatul Josan Dumitru în numele inculpaților Teișanu Vasile și Petrici

Sergiu, solicitând inadmisibilitatea acestuia, cu menținerea hotărârii atacate ca fiind

legală și întemeiată.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Lecturând recursul declarat de avocatul recurent, Colegiul penal constată, că

acesta indică temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală, însă invocă doar temeiurile prevăzute de pct. 6) și 12), potrivit

cărora hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

4

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, considerând că instanțele de fond incorect au calificat

acțiunile inculpaților ca răpire a persoanei, deoarece în opinia părții apărării

acțiunile inculpaților urmau a fi calificate ca vătămare corporală a persoanei, act de

huliganism sau altele, fără indicarea normei penale.

Astfel, Colegiul penal consideră că urmează să se expună asupra temeiurilor

prescrise de pct. 6) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și asupra

temeiului de drept prescris în pct. 8) al normei sus-citate.

În această ordine de idei, Colegiul remarcă că potrivit prevederilor art. 414

alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, iar în conformitate cu alin. (4) al aceleiași norme, în

vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Totodată, Colegiul penal menționează, că eroarea gravă de fapt trebuie

înțeleasă în sensul atribuit de legiuitor în art. 6 pct. 11) Cod de procedură penală și

anume, stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea

gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Contrar acestor prevederi legale, argumentele recursului se rezumă la o altă

apreciere a probelor, care diferă de cea enunțată în hotărârile judecătorești

pronunțate în cauză, dar care nu argumentează prezența în speța dată a erorii grave

de fapt în calitate de temei de casare.

Astfel, reieșind din prevederile legale expuse supra, instanța de recurs

consideră că n-a fost argumentată în recursul depus prezența în speța examinată a

unei asemenea erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate.

Sub aspectul temeiului pct. 12) al normei menționate, Colegiul penal enunță că,

potrivit practicii judiciare stabilite la judecarea recursului ordinar în cauza penală,

s-a atenționat, că erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont de fapta

săvârșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, precum și să se

stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă,

corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul când fapta a fost încadrată în

5

baza unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost încadrată

juridic greșit.

În conformitate cu materialele cauzei Teișanu Vasile Valeriu și Petrici Sergiu

Spiridon au fost recunoscuți vinovați și condamnați de prima instanță, potrivit

învinuirii, în baza art.164 alin. 2 lit. b), e), f), g) Cod penal - răpirea a două persoane

de către două persoane, din interes material, cu aplicarea altor obiecte folosite în

calitate de armă, soluție menținută de către instanța de apel, care a constatat că,

instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând

obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra vinovăției inculpaților de săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelurilor

declarate de inculpați, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate, precum și cele indicate în ședința instanței de apel, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat

în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de

recurent, și anume, în ce privește aprecierea probelor de către instanțele de fond, au

constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de

apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile

pronunțate.

Totodată, Colegiul relevă, că instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o

altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțe, acestea fiind atribuții exclusive

ale instanțelor de fond.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de

avocatul Josan Dumitru în numele inculpaților Teișanu Vasile și Petrici Sergiu se

declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Josan Dumitru în

numele inculpaților Teișanu Vasile și Petrici Sergiu împotriva deciziei Colegiului

6

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, în cauza penală în privința

lui Teișanu Vasile Valeriu și Petrici Sergiu Spiridon, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 02 iunie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

7