1ra-1177/2018 — art. 27, 145 alin. 2 lit. h, i CP

1ra-1177/2018 — art. 27, 145 alin. 2 lit. h, i CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1177/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Nicolae Craiu,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul adjunct-interimar al procurorului șef al Procuraturii de

circumscripție Chișinău, Ciobanu Sergiu și de către avocatul Arabadji

Mariana în numele inculpatului Sabirov Farobiy, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie

2017, în cauza penală în privința lui

Sabirov Farobiy XXXXX, născut

la XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 23.11.2015 – până la 04.07.2016

instanța de apel:

de la 27.12.2016 – până la 06.06.2017

instanța de recurs ordinar:

de la 16.05.2018 – până la 09.10.2018

A C O N S T A T A T:

recalificând acțiunile inculpatului Sabirov Farobiy din prevederile art. 27, 145

alin. (2) lit. h), i) Cod penal în prevederile art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal,

Sabirov Farobiy a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 349

alin. (2) lit. a) Cod penal la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis.

data de 07 iulie 2015, aproximativ la ora 01:25, împreună cu o persoană în

privința căreia urmărirea penală a fost disjungată, în timp ce se aflau în

custodia publică, fiind plasați în Centrul de Plasament Temporar al

Străinilor al Biroului Migrație și Azil al MAI, amplasat pe str. Petricani 88,

1

mun. Chișinău, în baza hotărârii Judecătoriei Bălți din 23 ianuarie 2015 și

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 iunie 2015, având

scopul de a aplica violență periculoasă pentru viața unei persoane cu

funcție de răspundere, având un obiect înțepător, i-au aplicat o lovitură în

regiunea gâtului polițistului Sagaidac Andrei, care se afla în serviciu,

pentru a-și facilita evadarea lor din incinta Centrului de Plasament

Temporar al Străinilor al Biroului Migrații și Azil al MAI, după care l-au

lovit cu pumnii în regiunea feței, cauzându-i potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 1908/D din 27.08.2015, leziuni care se califică ca

vătămare corporală medie, totodată deteriorându-i uniforma de serviciu,

după care au fugit într-o direcție necunoscută.

Potrivit rechizitoriului, Sabirov Farobiy a fost pus sub învinuire în

baza art. 27, 145 alin. (2) lit. h), i) Cod penal, însă pe baza stării de fapt

expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că în

drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, adică, amenințarea sau

violența săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a

unei persoane care își îndeplinește datoria obștească, adică aplicarea

violenței periculoase pentru viață sau sănătatea față de persoana cu funcție

de răspundere.

procurorul în Procuratura sectorului Rîșcani, mun. Chișinău, Pascari Anna

și de către avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului.

- procurorul, prin apel declarat la 14 iulie 2016, a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, de condamnare a lui Sabirov

Farobiy în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. h), i) Cod penal, la 15 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis;

- avocatul Sîrbu Violeta în numele inculpatului, prin apel declarat la 14

iulie 2016, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i

fie stabilită pedeapsa minimă prevăzută de norma art. 349 alin. (2) lit. a)

Cod penal.

3.1. În argumentarea cererii depuse, procurorul a invocat următoarele:

- prima instanță greșit a recalificat acțiunile inculpatului din

prevederile art. 27, 145 alin. (2) lit. h), i) Cod penal în cele ale art. 349 alin.

(2) lit. a) Cod penal, deoarece potrivit probelor administrate la faza de

urmărire penală și cercetate în ședința de judecată, s-a stabilit că inculpatul

Sabirov Farobiy, a avut intenția de a lipsi de viață colaboratorul CPTS al

2

BMA, Sagaidac A., care se afla în exercițiul funcției, însă din motive

independente de voința acestuia, acțiunea nu și-a produs efectul;

- din probele analizate rezultă că inculpatul a înfipt piulița de fier în

regiunea gâtului părții vătămate, care este o regiune sensibilă la acțiuni

traumatice și respectiv dacă se acționează cu un obiect tăietor-înțepător,

drept exemplu – piulița, ar fi fost posibilă adâncirea vaselor marginale și

care ar fi putut să provoace urmări fatale, inclusiv decesul persoanei;

- prima instanță nu a ținut cont că inculpatul nu și-a dus intenția până

la capăt, fiindcă partea vătămată a strigat, fiind auzit de celelalte persoane

plasate în CPTS al BMA, care au ieșit pe coridor. Totodată, nu s-au luat în

considerație nici declarațiile părții vătămate, care a menționat că Sabirov

Farobiy îl înțepa cu un obiect în regiunea gâtului tot mai tare și simțea că îl

străpunge, iar în momentul în care a încercat să se împotrivească, obiectul

cu care a fost atacat, s-a rupt. La fel, când victima a strigat, persoanele

deținute în Centru au ieșit pe coridor, iar inculpatul împreună cu altă

persoană, s-au grăbit să părăsească încăperea, fapt la care instanța nu a

atras atenția.

3.2. În argumentarea cererii depuse, avocatul Sîrbu Violeta în numele

inculpatului Sabirov Farobiy a invocat următoarele:

- prima instanță, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, urma

să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia însă, fără a lua în considerație criteriile legale, i-a stabilit

inculpatului Sabirov Farobiy o pedeapsă prea aspră;

- inculpatul nu a avut scopul de amenințare sau omor a victimei și a

comis infracțiunea fiind influențat de Akiev R.;

- pe parcursul atacului asupra victimei, inculpatul nu a aplicat

loviturile care au provocat părții vătămate vătămările corporale constatate

potrivit expertizei medico-legale. Ulterior, acesta a colaborat cu organul de

urmărire penală făcând declarații, care au fost verificate la fața locului.

2017, pronunțată integral la 04 iulie 2017, a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de către avocat în numele lui Sabirov Farobiy și a fost admis apelul

declarat de către procuror, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Sabirov Farobiy, recunoscut vinovat în baza art. 349

alin. (2) lit. a) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

3

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că la

individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, prima instanță nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, inclusiv de

toate circumstanțele reale și personale, neîntemeiat aplicându-i pedeapsa

cu închisoare pe un termen de 6 ani, considerând-o prea blândă,

menționând că în privința inculpatului nu au fost reținute careva

circumstanțe atenuante.

Astfel, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

comise, care face parte din categoria celor grave, fiind săvârșită intenționat,

ce atentează la activitatea normală a persoanelor cu funcții de răspundere,

instanța de apel a considerat că corectarea și reeducarea lui Sabirov Farobiy

este posibilă, prin stabilirea pedepsei închisorii de 7 ani și 6 luni, pedeapsă

care va contribui la atingerea scopului prevăzut de art. 2 alin. (2) Cod

penal, precum și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Totodată, instanța de apel a apreciat că argumentele avocatului

inculpatului, privind aplicarea unei pedepse minime prevăzute de

sancțiunea art. 349 alin. (2) Cod penal, sunt nefondate și urmează a fi

respinse.

La fel, instanța de apel a conchis că vinovăția lui Sabirov Farobiy în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal a fost

confirmată prin declarațiile părții vătămate Sagaidac A., a martorilor

Bejenari D., Frunză N., Guzun C., Ceban L., precum și probele materiale:

denunțul cet. Bejenari D., raportul de expertiză medico-legală nr. 3139 din

07.07.2015, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07.07.2015, cu

planșa fotografică, procesul-verbal de examinare a obiectului din

09.07.2015, înștiințarea 903, procesul-verbal de cercetare la fața locului din

14.07.2015, precum și celelalte probe nominalizate în decizie.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că probele indicate nu

confirmă și nu demonstrează vina lui Sabirov Farobiy în comiterea

tentativei de omor imputate, deoarece atât la urmărirea penală, cât și în

ședințele primei instanțe și ale celor desfărșurate în apel nu au fost

administrate careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar

corobora între ele și ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea

tentativei de omor, prevăzută la art. 27, 145 alin. (2) lit. h), i) Cod penal, ci

demonstrează vina în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal.

4

În acest sens, instanța de apel menționat că tentativa de omor este o

infracțiune comisă cu intenție. Inculpatul Sabirov Farobiy a avut

posibilitatea reală de a-l lipsi pe Sagaidac A. de viață, însă acesta a avut

doar scopul evadării din centrul de plasament, or careva motiv pentru a

curma viața părții vătămate nu a fost stabilit. Inculpatul nu a manifestat

intenția directă de a comite omorul părții vătămate, fapt confirmat atât de

către inculpat, cât și de partea vătămată în cadrul judecării cauzei.

Astfel, instanța de apel a conchis că în acțiunile inculpatului lipsesc

elementele laturii subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 145 Cod

penal și anume intenția de a săvârși omorul, care se poate deduce din

folosirea unor mijloace apte de a produce moartea, ținând cont de felul

mijloacelor de dimensiunea acestora, locul sau regiunea corporală, unde s-

au aplicat loviturile, natura relațiilor dintre făptuitor și victimă anterior

comiterii infracțiunii, atitudinea făptuitorului după comiterea infracțiunii.

Referitor la obiectul comiterii infracțiunii - piulița utilizată de către

inculpat, instanța a reținut că aceasta nu a fost adaptată pentru cauzarea

leziunilor fatale ce ar fi dus la lipsirea de viață a lui Sagaidac A., iar în

momentul aplicării și atingerii de corpul părții vătămate s-a rupt, fapt

confirmat prin procesul-verbal de examinare a obiectului din 09 iulie 2015,

cu planșă fotografică, din care se denotă că s-au găsit două fragmente a

piuliței.

Din declarațiile inculpatului reieșea că acesta a avut doar intenția a

evada din centrul de plasament, or după cum s-a constatat în privința lui

Sabirov Farobiy expira termenul deținerii în centrul de plasament și acesta

urma să fie extrădat în țara sa de origine, iar faptul că a atacat partea

vătămată, a fost un mijloc de a-l imobiliza și a obține cheile pentru a putea

evada. La fel, atât din declarațiile părții vătămate și ale martorilor, rezultă

că inculpatul în timpul detenției a avut un comportament adecvat și careva

incidente cu partea vătămată nu a avut.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele infracțiunii, instanța de apel a

stabilit că inculpatul a avut posibilitatea reală și toate condițiile favorabile

să săvârșească omorul, în cazul în care acesta ar fi avut o astfel de intenție,

deoarece partea vătămată se afla singură în odaie, pe coridor nu era

nimeni, unica acțiune a inculpatului fiind imobilizarea victimei prin

aplicarea în regiunea gîtului a piuliței, iar faptul dat formează convingerea

că inculpatul nu a urmărit intenția de a săvârși omorul, ci a avut intenția de

a obține cheile, imobilizând astfel victima, acțiune în urma căreia victima a

avut de suferit fizic.

5

Totodată, instanța de apel a constatat că obiectul cu care a acționat

inculpatul nici nu îi aparținea lui, acesta i-a fost transmis de către colegul

de cameră Akiev R. care și i-a propus și organizat evadarea din centrul de

plasament, pentru a-l folosi ca mijloc de acțiune la imobilizarea părții

vătămate, dar nicidecum pentru a săvârși omorul acestuia, or, din

declarațiile victimei reiese că alte careva acțiuni inculpatul nu a întreprins.

Astfel, instanța de apel a conchis asupra lipsei intenției inculpatului la

săvârșirea tentativei la omorul unui reprezentant al autorității publice, în

timpul și îndeplinirea obligațiilor de serviciu, considerând că prima

instanță corect și justificat a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 349

alin. (2) lit. a) Cod penal.

către procurorul adjunct-interimar al procurorului șef al Procuraturii de

circumscripție Chișinău, Ciobanu Sergiu și de către avocatul Arabadji

Mariana în numele inculpatului Sabirov Farobiy.

- procurorul, prin recurs ordinar declarat la 11 iulie 2017, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel;

- avocatul Arabadji Mariana în numele inculpatului, prin recurs

ordinar declarat la 17 iulie 2017 - casarea sentinței și a deciziei instanței de

apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în

privința lui Sabirov Farobiy să fie aplicată pedeapsa minimă prevăzută de

sancțiunea alin. (2) al art. 349 Cod penal.

5.1. În argumentarea recursului, procurorul a indicat că instanțele de

fond și de apel nu au apreciat la justa valoare probele acuzării, adoptând în

acest sens soluții neîntemeiate. Sub acest aspect, recurentul a invocat că

instanțele judecătorești greșit au reîncadrat acțiunile inculpatului în baza

art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Recurentul a invocat că prin probele administrate se confirmă că părții

vătămate i-a fost aplicată o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător, în

regiunea unui organ vital, urmărindu-se omorul acestuia, care nu s-a

produs doar datorită faptului că obiectul cu care inculpatul Sabirov

Farobiy a aplicat lovitura s-a rupt.

5.2. În argumentarea recursului, avocatul Arabadji Mariana în numele

inculpatului a indicat că instanța de apel a stabilit o pedeapsă mai aspră

decât prima instanță, astfel hotărârea nu cuprinde motivele pe care își

întemeiază soluția, aceasta fiind una ilegală.

Astfel, deși instanța de apel a menționat că la individualizarea

pedepsei a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale, inclusiv și de

6

lipsa antecedentelor penale, a conchis că pedeapsa închisorii de 6 ani nu va

corecta inculpatul, neindicând din care motive s-a ajuns la concluzia că

corectarea acestuia va fi posibilă doar prin aplicarea anume a 7 ani și 6 luni,

în situația în care circumstanțe agravante nu s-au reținut.

Recurentul a considerat că instanța de apel greșit a invocat că

inculpatul nu a conștientizat gravitatea infracțiunii săvârșite și atitudinea

acestuia permite aplicarea unei pedepse mai mari, deoarece inculpatul a

recunoscut de la început vina, a dat declarații și nu a încercat să se

eschiveze de la răspunderea penală, mai mult că din declarațiile

inculpatului rezultă cert că el a conștientizat fapta săvârșită și regretă cele

comise.

în numele inculpatului Sabirov Farobiy, care a pledat pentru dispunerea

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind

vădit neîntemeiat.

În motivarea solicitării expuse, avocatul a invocat că recursul declarat

de către procuror este formal, declarativ și constituie o transcriere a

conținutului rechizitoriului, fără indicarea asupra căror motive din apel se

pretinde că instanța de apel nu s-a expus și fără menționarea unei erori de

drept concrete.

Suplimentar, avocatul a invocat că argumentele procurorului

constituie un dezacord cu modul în care instanța de apel a apreciat probele

și a constatat circumstanțele cauzei, critici care nu pot justifica admiterea

recursului, or nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea

urmează a fi respinse, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror, Colegiul

penal lărgit constată că recurentul a invocat argumente prin care implică o

critică asupra modalității de apreciere a probelor, puse de către instanța de

apel la baza soluției de recalificare a acțiunilor inculpatului Sabirov Farobiy

și condamnării lui, critică care în opinia recurentului este justificată și

impune necesitatea casării deciziei atacate. În contextul dat, Colegiul penal

lărgit reține că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă

exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că

7

chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul

acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. În acest

sens, este necesar de a menționa că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal lărgit statuează că critica aprecierii probelor,

care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi

supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar,

deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau

material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de

judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța

de recurs. În contextul dat, Colegiul penal lărgit reiterează că instanța de

recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate,

exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs,

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Suplimentar celor menționate, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel și-a motivat pe deplin soluția adoptată în privința

vinovăției inculpaților, prin statuările expuse la pct. 4.1. al prezentei

decizii, pe care instanța de recurs le însușește și care nu necesită o reiterare

din motivul temeiniciei lor. În mod corespunzător, Colegiul penal lărgit

conchide că temeiurile pentru recurs invocate de către recurent, prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat la

judecarea recursului ordinar, deoarece hotărârea atacată cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și, suplimentar, recurentul a omis de a

specifica în mod concret motivele asupra cărora susține că instanța de apel

nu s-a pronunțat, invocând în acest sens doar aprecierea eronată a probelor

în viziunea sa, chestiune care nu constituie temei pentru recurs și care nu

poate fi asimilată cu faptul că argumentele procurorului în apel au fost

lăsate fără răspuns.

Din considerentele enunțate, Colegiul penal lărgit conchide că recursul

ordinar declarat de către procuror urmează a fi respins, ca inadmisibil, cu

menținerea deciziei instanței de apel.

7.2. Cu referire la motivele invocate în recursul ordinar declarat de

către avocatul Arabadji Mariana în numele inculpatului Sabirov Farobiy,

Colegiul penal lărgit le apreciază ca neîntemeiate și, în mare parte, ca fiind

contrare conținutului deciziei instanței de apel.

8

În acest sens, Colegiul penal lărgit respinge afirmația recurentului,

potrivit căreia „…instanța greșit a invocat că inculpatul nu a conștientizat

pericolul crimei săvârșite și atitudinea acestuia permite aplicarea unei pedepse mai

mari…”, or, astfel de constatări nu se regăsesc în decizia instanței de apel.

Totodată, Colegiul penal lărgit apreciază critic argumentul recurentului,

potrivit căruia „din declarațiile inculpatului reiese în mod evident că acesta a

conștientizat fapta săvârșită și manifestă regret în acest sens”, or potrivit

declarațiilor inculpatului, date în ședința instanței de apel, ultimul a

invocat doar nerecunoașterea vinovăției privind învinuirea în comiterea

tentativei de omor, fără a declara dacă se căiește sau nu privind cele

săvârșite. Reieșind din materialele cauzei, corectitudinea declarațiilor

inculpatului date în apel a fost confirmată de către inculpat și interpret,

prin semnături (Farobiyd. 123, vol. VII).

Reieșind din acest considerent, Colegiul penal lărgit respinge afirmația

recurentului, precum că instanța de apel a efectuat careva constatări

eronate, fără a aprecia poziția inculpatului la judecarea cauzei în apel, or ca

atare inculpatul s-a manifestat diferit de modul descris în recursul ordinar.

Colegiul penal lărgit apreciază critic și consideră că nu s-a confirmat

temeiul pentru recurs, invocat de către recurent, și anume că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În acest sens,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, fiind sesizată atât prin

apelul procurorului, cât și prin apelul apărătorului inculpatului, ambele

conținând solicitări privind individualizarea pedepsei, s-a expus

argumentat asupra tuturor circumstanțelor cauzei și le-a raportat la

criteriile legale, statuând că infracțiunea comisă face parte din categoria

celor grave, a fost săvârșită intenționat și constituie o faptă care atentează

la activitatea normală a persoanelor cu funcții de răspundere, în cauză

nefiind reținute atât circumstanțe atenuante, cât și agravante.

În acest context, Colegiul penal lărgit constată că soluția instanței de

apel, în partea individualizării pedepsei, cuprinde motivele pe care se

întemeiază, considerent din care a fost posibilă ajungerea la concluzia că

corectarea și reeducarea lui Sabirov Farobiy este posibilă prin stabilirea

pedepsei închisorii de 7 ani și 6 luni, pedeapsă care va contribui la

atingerea scopului prevăzut de art. 2 alin. (2) Cod penal, precum și va duce

la restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiunii atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din considerentele nominalizate, Colegiul penal lărgit conchide că

recursul ordinar declarat de către apărătorul inculpatului Sabirov Farobiy

9

la fel urmează a fi respins, ca inadmisibil, cu menținerea deciziei instanței

de apel.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul adjunct-interimar al procurorului șef al Procuraturii de

circumscripție Chișinău, Ciobanu Sergiu și de către avocatul Arabadji

Mariana în numele inculpatului Sabirov Farobiy, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017, în cauza

penală în privința lui Sabirov Farobiy XXXXX.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 noiembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Nicolae Craiu

10