1re-37/2017 — art.91 CP

1re-37/2017 — art.91 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1re-37/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

31 mai 2017 mun. Chișinău

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat

de avocatul Țaulean Vitalie în numele condamnatului Cucer Vladislav, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 24 ianuarie 2017, privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de

termen, în temeiul art. 91 Cod penal

Datele referitoare la termenul de examinare

a cauzei:

(prima instanță);

(instanța de recurs);

recurs în anulare).

C ONSTATĂ:

februarie 2010, Cucer Vladislav a fost condamnat în baza art. 217 1 alin.(3) lit.f)

Cod penal la 5 ani închisoare și în baza art. 145 alin.(1) Cod penal la 12 ani

închisoare. În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

12 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Corlăteanu V., a înaintat judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău prezentare,

prin care a solicitat liberarea condiționată înainte de termen a condamnatului,

pe motiv că acesta a executat mai mult de ¾ din termenul de pedeapsă

stabilit, precum și că întrunește condițiile legale respective. Cucer V. este

caracterizat satisfăcător, anterior a fost condamnat de două ori, prejudiciu

material nu are, menține relațiile cu rudele și a participat la munci

remunerate.

1

octombrie 2016, a fost admis demersul penitenciarului nr.9- Pruncul privind

liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen în baza art. 91 Cod

penal.

Condamnatul Cucer Vl. a fost liberat condiționat, înainte de termen de

la executarea pedepsei aplicate cu 1 an 11 luni și 9 zile.

care a solicitat casarea încheierii și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

condamnatul Cucer V. să-și continuie executarea integrală a pedepsei

stabilite. În argumentarea recursului a indicat că instanța nu a luat în

considerație prevederile stipulate la art. 91 alin. (1) Cod penal, precum și de

faptul că circumstanțele nominalizate în norma indicată față de condamnat nu

sunt întrunite.

Mai mult ca atât, pe parcursul executării pedepsei, Cucer V. a comis și

încălcări a regimului de detenție, fiind sancționat în acest sens și faptul că

anterior a mai comis două infracțiuni cu intenție, astfel fiind predispus de a

comite infracțiuni, iar aceste fapte îl caracterizează negativ, ceea ce rezultă că

conștientizarea de către condamnat a gravității infracțiunilor săvârșite precum

și corectarea lui, este posibilă cu executarea deplină a pedepsei.

Totodată, la liberarea condiționată înainte de termen a lui Cucer V., au

fost calculate și zilele privilegiate, astfel condamnatul fiind neîntemeiat și

ilegal favorizat dublu de către instanța de judecată și administrația

penitenciarului nr.9-Pruncul, mun. Chișinău.

ianuarie 2017, a fost admis recursul declarat de procuror, casată încheierea

contestată și pronunțată o nouă hotărâre, prin care s-a respins, ca nefondat,

demersul administrației penitenciarului nr.9-Pruncul privind liberarea

condiționată înainte de termen a condamnatului Cucer V.

penal, pot fi aplicate numai persoanelor care execută pedeapsa cu închisoarea,

dacă instanța de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără

executarea deplină a pedepsei, care au reparat integral daunele cauzate de

infracțiunea pentru care sunt condamnate, care au participat la executarea și

care nu au refuzat executarea, în conformitate cu prevederile art. 253 din

Codul de executare, a muncilor remunerate sau neremunerate de îngrijire sau

amenajare a penitenciarului și a teritoriului, de îmbunătățire a condițiilor de

2

trai și medico-sanitare de detenție și care au dat dovadă de corectare și

reeducare în timpul executării pedepsei, totodată, dacă a executat efectiv cel

puțin ¾ din termenul de pedeapsă stabilit pentru comiterea unei infracțiuni

deosebit de grave.

Potrivit materialelor cauzei, Cucer V. a fost condamnat pentru

comiterea unei infracțiuni grave și deosebit de grave, iar corectarea și

reeducarea lui va fi posibilă doar după executarea deplină a pedepsei

stabilite, astfel că instanța de fond incorect a concluzionat că corectarea

condamnatului este posibilă în cazul liberării condiționate de pedeapsa

închisorii înainte de termen.

Astfel, instanța a conchis că termenul de pedeapsă executat de

condamnat este mic pentru atingerea scopului legii penale, or, Cucer V. a fost

condamnat pentru o infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor

contra vieții și sănătății persoanei, mai mult ca atât, acesta anterior a fost

supus pedepsei penale, iar pe parcursul executării pedepsei a fost sancționat

de 15 ori, care chiar dacă sunt stinse îl caracterizează pe condamnat ca fiind o

persoană predispusă la comiterea de noi infracțiuni.

Țaulean Vitalie în numele condamnatului Cucer V., care invocând temeiul

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.5), 6),12),15) și 16) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia cu menținerea încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 26.10.2016. Totodată, solicită să fie suspendată examinarea

cauzei și sesizată Curtea Constituțională cu privire la realizarea controlului

constituționalității art. 466 alin.(3) CPP, în raport cu prevederile art. 449

alin.(2) lit. b), alin.(4), (5) și art.23 din Constituția Republicii Moldova.

Consideră că decizia contestată a fost adoptată contrar prevederilor

Hotărârii Curții Constituționale nr. 55 din 14.10.1999, art. 4 alin.(2) din

Constituție și Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 17 din

19.06.2000, Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale care constituie o parte integrantă a sistemului legal

intern și respectiv, urmează a fi aplicată, direct ca orice altă lege a Republicii

Moldova cu deosebirea că prevederile Convenției au prioritate față de restul

legilor interne care îi contravin.

Potrivit art. 7 alin.(1) CPP, procesul penal se desfășoară în strictă

conformitate cu principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului

3

internațional, cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte,

cu prevederile Constituției Republicii Moldova și ale prezentului cod.

Astfel, față de condamnat a fost violat art. 5 din Convenție, deoarece

Cucer V. a fost privat de libertate contrar normelor de fond și de procedură,

prevăzute de legislația națională, fără a fi respectat scopul esențial al art.5, în

lipsa temeiurilor limitative prevăzute de norma indicată.

În diverse soluții, CEDO a indicat, adeseori, în jurisprudența sa că orice

privare de libertate trebuie să fie făcută în conformitate cu normele de fond și

de procedură prevăzută de legislația națională, totodată, ea trebuie să respecte

scopul esențial al art. 5 din Convenție: protejarea individului împotriva

arbitrariului autorităților statale.

Prin art. 5 par.1 al Convenției, se dispune că nimeni nu poate fi lipsit de

libertatea sa, doar cu excepția cazurilor limitative prevăzute.

La etapa examinării cauzei, acuzatorul de stat nu a prezentat nici o

probă pertinentă care ar demonstra că condamnatul nu a trecut ferm pe calea

corectării, temei care a servit pentru respingerea demersului administrației

penitenciarului nr.9-Pruncul, prin ce autoritățile statului au violat art. 5 par.1

din Convenție, or, acest caz este identic cu cazul Mușuc c. Moldovei.

Decizia instanței de recurs este complet nemotivată, aceasta nu a făcut

nici o mențiune cu privire la argumentele prezentate de partea apărării,

limitându-se doar la reproducerea în conținutul hotărârii a temeiurilor

formale de către procuror pentru casarea unei hotărâri legale, fără a indica

vre-o probă plauzibilă în acest sens.

Astfel, instanța a admis recursul procurorului, iar soluția fiind bazată

doar pe niște presupuneri, precum că condamnatul Cucer V. nu a

conștientizat pericolul real a acțiunilor sale pe parcursul executării pedepsei,

nu s-a reeducat deoarece a executat efectiv doar 10 ani 1 lună și 14 zile din

pedeapsa stabilită, iar pe parcursul executării pedepsei a comis diverse

încălcări de regim de detenție fiind sancționat.

Cu toate că instanța a invocat că condamnatul Cucer V. se recunoaște

violator al regimului de detenție, însă careva probe în acest sens în dosar

lipsesc, circumstanță care confirmă că a fost lezat dreptul condamnatului la o

hotărâre motivată, ceea ce constituie un viciu fundamental.

Art. 19 alin.(1) CPP, prevede că orice persoană are dreptul la

examinarea și soluționarea cauzei sale în mod echitabil.

4

Astfel, consideră că normele de drept aplicate de către instanța de apel

în hotărârea atacată contravine mai multor hotărâri de aplicare a aceleași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție, temei prevăzut în

pct.16) al art. 427 alin.(1) CPP.

Instanța a admis un recurs contrar prevederilor art. 444 CPP, nu a

verificat legalitatea și temeinicia, iar de către procuror nu au fost prezentate

careva documente noi, ce ar demonstra necorectarea condamnatului, fiind

admisă o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței – prevederi

stipulate în norma art. 427 alin.(1) pct.6) CPP.

Atât acuzatorul de stat, cât și instanța de apel, a reținut că condamnatul

se caracterizează în general negativ, însă la materialele cauzei lipsesc careva

probe care ar confirma această circumstanță de fapt. Prin urmare, instanța de

apel nu a cercetat nemijlocit în ansamblu și sub toate aspectele cauza privind

liberarea condiționată înainte de termen a condamnatului, adoptând în acest

sens o decizie pripită.

Mai mult, în argumentarea soluției nu s-a dat răspuns de ce a fost

acceptată versiunea procurorului în pofida stipulărilor imperative al art. 248

Cod de executare.

La fel, a indicat că judecarea cauzei a avut loc fără participarea

condamnatului, când aceasta era obligatorie.

Astfel, deși Cucer V. a fost citat legal, însă verificând la 23.01.2017

informația cu privire la ședința de judecată pe portalul Curții de Apel

Chișinău, a constatat că ședința a fost stabilită pentru data de 26.01.2017, fapt

confirmat telefonic de către secretariatul instanței, iar de facto ședința de

judecată a avut loc la data de 24.01.2017, prin ce condamnatul a fost dus în

eroare, fiind în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța

despre această imposibilitate.

Problema de drept și de importanță generală abordată în cauza data,

constă în aceia că instanța de apel potrivit art. 449 alin.(1) pct.2) lit.b) CPP, a

rejudecat cauza cu adoptarea unei noi hotărâri, însă potrivit practicii judiciare

după anul 2012, toate recursurile în anulare depuse de condamnați și de

avocați sunt respinse ca inadmisibile, pe motiv că – în ordinea recursului în

anulare poate fi atacată hotărârea care a fost verificată pe căile ordinare de atac, calea

apelului și a recursului ordinar, și a devenit irevocabilă. În cazul în care, potrivit

legii, o hotărâre judecătorească nu parcurge aceste două căi consecutive de atac,

5

această hotărâre, deși a devenit irevocabilă, nu mai are calea de atac a recursului în

anulare.

În aceste împrejurări, instanța decide asupra inadmisibilității

recursurilor în anulare declarate, din motiv că legea nu prevede o atare cale

de atac.

Consideră că anume declararea ca inadmisibile a recursurilor

condamnaților sub acest aspect, contravine CEDO și anume Protocolului nr.7,

art.2 – dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, care prevede că:

tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a

condamnării de către o jurisdicție superioară. Exercitarea acestui drept,

inclusiv motivele pentru care aceasta poate fi exercitat, sunt reglementate de

lege.

minore, definite prin lege, sau când cel interesat a fost judecat în prima

instanță de către cea mai înaltă jurisdicție ori a fost declarat vinovat și

condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale.

De unde rezultă că condamnatului i-a fost încălcat dreptul de a apela la

al doilea grad de jurisdicție în materie penală, deoarece acest drept nu este

prevăzut de legea internă.

În urma aplicării legislației imperfecte și practicii instanțelor de judecată

după anul 2012, se încalcă și art. 13 din Convenție – dreptul la un remediu

efectiv.

Totodată, a făcut referire și la art. 7 alin.(2) Cod de procedură penală

care stipulează că, dacă există neconcordanțe între prevederile tratatelor

internaționale în domeniul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului

la care Republica Moldova este parte și prevederile prezentului cod, prioritate

au reglementările internaționale.

Astfel, potrivit alin.(3) al normei date, dacă, în procesul judecării cauzei,

instanța constată că norma juridică ce urmează a fi aplicată contravine

prevederilor Constituției și este expusă într-un act juridic care poate fi supus

controlului constituționalității, judecarea cauzei se suspendă, se informează

Curtea Supremă de Justiție care, la rândul său, sesizează Curtea

Constituțională.

Conform art. 7 al Constituției, aceasta este Legea ei Supremă. Nici o lege

6

și nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere

juridică.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează

a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul

General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3),

precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor

legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva

hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac.

Colegiul penal menționează, că noțiunea de „hotărâri judecătorești

irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac” nu cuprinde încheierile

adoptate de către judecătorul de instrucție, dar se referă la sentințele adoptate

de instanțele de judecată, care au parcurs căile ordinare de atac, reglementate

de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a Codului de procedură penală

– calea apelului și a recursului ordinar.

Chestiunea care s-a aflat în examinarea instanțelor inferioare – instanței

de fond și de recurs, se referă la una din cele reglementate de art. 469 alin.(1)

pct. 1) Cod de procedură penală, liberarea condiționată de pedeapsă înainte

de termen.

În conformitate cu prevederile art. 472 Cod de procedură penală,

încheierea instanței privind soluționarea chestiunilor referitor la executarea

hotărîrilor judecătorești poate fi atacată de către persoanele interesate, în

termen de 15 zile, cu recurs care se judecă conform prevederilor titl. II cap. IV

secț. a 2-a § 2 din Partea specială.

În speța dată, decizia instanței de recurs, potrivit art.466 alin.(4), (5) Cod

de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării acesteia.

Prin urmare, după examinarea recursului de către instanța respectivă

de recurs, căile de atac a unei hotărâri judecătorești pe o chestiune de

executare a pedepsei s-au epuizat și o asemenea hotărâre nu cade sub

incidența celor hotărâri judecătorești irevocabile prevăzute de art. 452 alin.(1)

Cod de procedură penală.

Astfel, cele menționate mai sus confirmă că în ordinea recursului în

anulare poate fi atacată hotărârea care a fost verificată pe căile ordinare de

atac și a devenit irevocabilă.

7

Generalizînd cele menționate, Colegiul penal concluzionează asupra

inadmisibilității recursului în anulare declarat, fiindcă legea nu prevede o

atare cale de atac.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Țaulean

Vitalie în numele condamnatului Cucer Vladislav, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, în cauza

penală în privința lui Cucer Vladislav, privind liberarea condiționată de

pedeapsă înainte de termen, în temeiul art. 91 Cod penal, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 mai 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8