1re-177/16 — Art. 469 - 471 CPP

Prin încheierea din 28 martie 2016, judecătorul de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a dispus respingerea demersului Penitenciarului nr. 9 cu privire la liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen în privința condamnatului Timoșenco Veaceslav Dionis.

În motivarea soluției, a fost reținut că, administrația Penitenciarului nr. 9 a înaintat în instanța de judecată demers în care a solicitat aplicarea în privința lui Timoșenco Veaceslav, condamnat prin sentința Judecătoriei Căușeni din 29 noiembrie 2005, în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 13 ani închisoare, a prevederilor art. 91 Cod penal, invocând că a ispășit termenul necesar de ¾ din pedeapsa stabilită, însă instanța a considerat că condamnatul nu a demonstrat posibilitatea corectării sale fără executarea deplină a pedepsei și nu întrunește condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal.

Avocatul Iorga Emil în numele condamnatului Timoșenco Veaceslav, a contestat cu recurs încheierea, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei decizii prin care să fie dispusă liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen a condamnatului Timoșenco Veaceslav, invocând că, condamnatul întrunește toate condițiile necesare pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. 3.1. Condamnatul, a contestat cu recurs încheierea, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei decizii prin care să fie admis demersul și dispusă liberarea condiționată înainte de termen în conformitate cu prevederile art. 91 Cod penal. 1

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016, au fost respinse ca nefondate recursurile cu menținerea încheierii. În motivarea soluției, instanța de recurs a stabilit că, deși Timoșenco Veaceslav a executat efectiv ¾ din termenul de pedeapsă și pe parcursul ispășirii pedepsei nu a fost sancționat, totuși eliberarea condamnatului este prematură, deoarece Timoșenco Veaceslav ispășește pedeapsa pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, cu aplicarea violenței împotriva persoanei și cu un grad prejudiciabil sporit, soldată cu urmări grave și iremediabile, ce au provocat decesul persoanei, la moment nu este încadrat în munci, la procesul de instruire generală sau profesională nu participă, nu este implicat la activități cultural-educative, este caracterizat satisfăcător. Mai mult, Timoșenco Veaceslav anterior a fost tras la răspundere penală pentru săvârșirea de infracțiuni similare, inclusiv a omorului intenționat, fiind condamnat la pedepse cu închisoare, însă nu a tras concluziile necesare și a săvârșit din nou o altă infracțiune cu grad prejudiciabil sporit, circumstanțe care caracterizează persoana condamnatului ca o persoană predispusă la săvârșirea infracțiunilor.

Condamnatul, a contestat cu recurs în anulare hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora cu remiterea demersului spre examinare în prima instanță.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, decizia instanței de recurs, adoptată în ordinea reglementată de art. art. 469 - 471 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursurile declarate împotriva acesteia 2 sunt inadmisibile, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, având ca reper prevederile art. art. 455 alin. (2) pct. 7), 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. 5. În conformitate cu prevederile art. art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Timoșenco Veaceslav Dionis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 noiembrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 3