1re-146/2017 — art. 469-471 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 469-471 CPP
- Temei legal
- art. 453 alin. 1, 455 alin. 2 pct. 3-5, 456 alin. 1 CPP
1re-146/2017 — art. 469-471 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1re-146/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
06 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare prin care se
solicită casarea încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Chișinău sediul
Buiucani din 14 septembrie 2017, declarat de către condamnatul, Znacenie Valerii
Xxxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 14.03.2017-14.09.2017
A C O N S T A T A T:
La data de 13 martie 2017, condamnatul Znacenie Valerii, a înaintat
judecătorului de instrucție al Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cerere prin care
a solicitat de a fi aplicată în privința sa Legea privind amnistia în legătură cu
aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, nr. 210 din
29.07.2016.
Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Chișinău sediul
Buiucani din 14 septembrie 2017, a fost respinsă ca nefondată cererea
condamnatului, Znacenie Valerii cu privire la aplicarea actului amnistiei în privința
lui în baza Legii nr. 210 din 29 iulie 2016.
În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a reținut, că prin decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 a fost recunoscut
vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 209 alin. (1)
Cod penal, cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,
fiindu-i stabilit definitiv pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis.
Totodată, instanța de judecată a menționat, că una din infracțiuni pentru care a
fost condamnat cade sub incidența prevederilor art. 10 alin. (1) lit. d) din Legea
privind amnistia nr. 210 și anume acesta a fost condamnat pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 209 alin. (1) Cod penal.
Astfel, ținând cont de dispoziția art. 13 alin. (2) din Legea nr. 210 privind
amnistia, instanța de judecată a stabilit cu certitudine, că condamnatul, Znacenie V.,
nu întrunește condițiile necesare pentru reducerea termenului din pedeapsa
1
neexecutată, deoarece anterior a fost condamnat pentru concurs de infracțiuni și care
sunt specificate ca interdicție în prevederile art. 10 alin. (1) lit. d) al aceleiași legi.
Mai mult ca atât, instanța de judecată a remarcat, că Legea privind amnistia nr.
210 din 29 iulie 2016, indică expres condițiile ce urmează a fi întrunite pentru
aplicarea acesteia, instanțele de judecată fiind obligate de a verifica întrunirea
condițiilor de aplicare, în caz contrar nefiind realizat scopul procesului penal și
anume de protejare a persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și
protejarea persoanei și societății de faptele ilegale ale persoanelor cu funcții de
răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracțiunilor presupuse sau
săvârșite, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită
potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere
penală și condamnată.
Încheierea fiind cu drept de atac în ordine de recurs în termen de 15 zile la
Curtea de Apel Chișinău.
Nefiind de acord cu hotărârea adoptată, condamnatul o atacă cu recurs în
anulare, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei
hotărâri de aplicare în privința sa a prevederilor Legii privind amnistia nr. 210 din
29.07.2016.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, în
redacția Legii nr. 66 din 05 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele
menționate la art. 401 alin. (1) Cod de procedură penală, precum și în numele
persoanelor menționate în pct. 2)-4) al normei menționate, apărătorul sau
reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare
împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Totodată, Colegiul penal relevă normele prevăzute de art. 453 alin. (1), art. 455
alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, unde este stipulat că
hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor
de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în
cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare
trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței,
fapta constatată și dispozitivul sentinței; data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în
apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului; data adoptării deciziei în
recurs, și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea
procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în
instanța judecătorească.
Așadar, prevederile legale menționate mai sus prescriu în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată o
cauză penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau
încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
2
Circumstanțele enunțate atestă că celelalte categorii de hotărâri judecătorești
irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul prevederilor art. 469-471 Cod de
procedură penală, adică în legătură cu chestiunile privind punerea în executare a
hotărârilor judecătorești, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul
recursului în anulare.
Mai mult ca atât, în prezenta speță Colegiul penal notează, că potrivit
dispoziției art. 472 Cod de procedură penală, încheierea instanței privind
soluționarea chestiunilor referitor la executarea hotărârilor judecătorești poate fi
atacată de către persoanele interesate, în termen de 15 zile, cu recurs care se judecă
conform prevederilor titl. II cap. IV secț. a 2-a §2 din Partea specială, însă
condamnatul nu și-a exercitat dreptul de a utiliza această cale de atac în ordine de
recurs, contestând hotărârea judecătorului de instrucție în procedura recursului în
anulare, ce nu este prevăzută de lege ca cale extraordinară de atac împotriva a astfel
de hotărâri judecătorești.
Așadar, având ca reper cele expuse mai sus și prevederile art. 452 alin. (1), art.
453 Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului
declarat, deoarece acesta nu corespunde cerințelor de formă și de conținut prevăzute
la art. 455 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (1)-(2) pct. 1) Cod
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului în anulare împotriva încheierii judecătorului de
instrucție al Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 14 septembrie 2017 declarat
de către condamnatul, Znacenie Valerii Xxxxx deoarece nu îndeplinește cerințele de
formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la data de 06 decembrie 2017.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
3