1re-49/2017 — art. 233 CCA

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 decembrie 2016, Diulgher Vladimir a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 233 alin. (1) Cod contravențional, și sancționat cu amendă în mărime de 150 unități convenționale, echivalentul a 3000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Pentru a pronunța hotărârea instanța a constatat că la 10 august 2016 ora 0155, Diulgher Vladimir conducea automobilul de model „Wolkswagen Transporter” cu n/î XXXXXXXXX pe str. Sucevița, nr. 40, mun. Chișinău fiind în stare de ebrietate alcoolică ce depășea gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracțiune. 3.Împotriva hotărârii nominalizate a declarat recurs contravenientul, care a solicitat casarea hotărârii contestate și dispunerea rejudecării cauzei, argumentând că vina a recunoscut-o integral, însă dânsul activează în calitate de șofer, iar privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport l-ar lipsi de unica sursă de existență.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 1 2017 recursul declarat a fost respins ca nefondat. În decizia adoptată instanța de apel a menționat, că la soluționarea cauzei instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 462 Cod contravențional, examinând cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar hotărârea judecătorească cuprinde circumstanțele constatate, probele pe care se întemeiază concluzia, precum și norma contravențională în baza căreia este adoptată soluția. Instanța de recurs a menționat că nu pot fi reținute alegațiile recurentului referitor la faptul că instanța de fond nu a dat apreciere circumstanței că dânsul a recunoscut vina, precum și faptul că permisul de conducere este unica sursă de existență a familiei, or instanța a acordat deplină eficiență acestor circumstanțe stabilind contravenientului pedeapsa sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen minim prevăzut de sancțiunea normei contravenționale în baza căreia a fost recunoscut vinovat.

Împotriva hotărârilor nominalizate a declarat recurs în anulare contravenientul Diulgher V., care solicită casarea hotărârilor instanței de fond și apel cu pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă și excluderea pedepsei complimentare, argumentând că dânsul este angajat în calitate de șofer, iar permisul de conducere este unica sursă de existență a sa și familiei sale unde crește și educă doi copii minori.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, în raport cu prevederile art.455, pot fi atacate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, sentințele irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. După cum rezultă din actele cauzei, hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13.12.2016, pronunțată în privința lui Diulgher V., a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău, care prin decizia din 13.02.2017 a fost respins, ca nefondat. Hotărârea în cauză a devenit irevocabilă de la momentul pronunțării. Potrivit art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului 2 informează Guvernul R.Moldova despre depunerea cererii. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, reieșind din dispoziția art.6 pct.44) Cod de procedură penală, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția R.Moldova și de alte legi naționale. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești, prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală –adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că decizia contestată, adoptată în ordinea reglementată de art. 473 alin. (1) pct. 1) lit. c) Cod contravențional, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13.02.2017, este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare.

În conformitate cu art. 432, 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de contravenientul Diulgher Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2017, în cauza contravențională în privința lui Diulgher Vladimir, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 mai 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 3