1ra-39/2016 — art. 264 alin. 1 CP

DOSARUL NR. 1RA-39/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

formulată de judecătorul Ghenadie NICOLAEV conform art. 340 alin. (3) Cod

de procedură penală pe cauza penală privindu-l pe DUHLICHER Iurie

26 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-39/2016

din 26 ianuarie 2016 a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2015, în

cauza penală în privința lui Duhlicher Iurie Vasile.

Cu soluția adoptată pe marginea acestei cauze penale nu sunt de acord din

considerentele ce urmează.

Din actele cauzei rezultă că, prin sentința Judecătoriei Criuleni din 15 aprilie

2015, Duhlicher Iurie a fost achitat de sub învinuirea incriminată în baza art. 264 alin.

(1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Procurorul, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Duhlicher

Iurie, să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 2 ani, iar în

baza art. 90 Cod penal, să fie suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii

pentru perioada de probațiune de 1 an.

Conform deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2015,

a fost admis parțial apelul procurorului, casată sentința, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Duhlicher Iurie,

învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, a fost

achitat, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Consider că instanța de apel eronat a dispus achitarea lui Duhlicher Iurie, din

motiv că fapta imputată acestuia nu întrunește elementele infracțiunii, temei prevăzut

de art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

Or, în prezenta cauză penală, reieșind din circumstanțele de fapt constatate,

corect a fost reținut de către instanța de fond că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii în acțiunile lui Duhlicher Iurie, iar motivul pe care urmează a se întemeia

achitarea ultimului, este cel prescris la art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

1

penală. Raționamentul dat se fundamentează pe faptul că sentința de achitare se

adoptă în baza temeiului prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală

– „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii”, în cazul inexistenței unei fapte în

materialitatea ei, adică atunci cînd nu s-a produs nici o schimbare în realitatea

obiectivă.

La fel, urmează să fie adoptată sentința de achitare în baza temeiului prevăzut la

art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, cînd există o anumită conduită, dar

ea nu este cea prevăzută de semnul material al laturii obiective a infracțiunii

(inexistența conduitei descrise de verbum regens).

Componența infracțiunii este alcătuită dintr-un sistem complex de elemente

constitutive, printre care se enumeră: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura

subiectivă. Celor patru elemente constitutive le corespund anumite semne, ce

caracterizează aceste elemente constitutive.

Latura obiectivă reprezintă unul dintre cele patru elemente constitutive ale

componenței infracțiunii și constă în totalitatea condițiilor cerute de norma de

incriminare privitoare la actul de conduită pentru existența infracțiunii.

Astfel, latura obiectivă a infracțiunii se caracterizează printr-un grup de semne ce

determină aspectul exterior al comportamentului persoanei. Sunt recunoscute

următoarele semne ale laturii obiective: a) fapta prejudiciabilă (semnul material); b)

urmările prejudiciabile; c) legătura de cauzalitate dintre fapta și urmările

prejudiciabile; d) locul, timpul, metoda, instrumentele/mijloacele comiterii

infracțiunii, circumstanțele, ambianța comiterii infracțiunii, produsul infracțiunii,

situația-premisă.

Analizînd dispozițiile normelor din Partea specială a Codului penal, observăm că

numai unul dintre semnele laturii obiective enumerate anterior caracterizează absolut

toate componențele infracțiunii. Acest semn este fapta prejudiciabilă (fapta materială).

Fapta prejudiciabilă (fapta materială) reprezintă semnul principal al laturii

obiective și constă din actul de conduită interzis.

Activitatea fizică ce constituie semnul material al laturii obiective a infracțiunii

este desemnată de legiuitor printr-o expresie denumită „verbum regens”.

Fără o activitate exterioară nu poate exista infracțiunea. Deci, orice infracțiune

reprezintă o faptă, o activitate materială care se manifestă sub formă de acțiune sau

inacțiune.

Acțiunea infracțională este aceea prin care se face ceva ce nu trebuie de făcut, ce

este interzis printr-o normă de conduită prohibitivă; ea realizează încălcare unei

interdicții și realizează o acțiune ilicită.

Inacțiunea, sub care se mai poate manifesta fapta prejudiciabilă, înseamnă un

comportament pasiv al persoanei, în prezența obligației și posibilității de a acționa

într-un anumit mod, ordonat de lege. Inacțiunea este legată de o normă onerativă, care

impune obligația de a se face ceva, obligînd pe destinatar la un anumit comportament.

2

Prin urmare, „lipsa” semnului material (faptei prejudiciabile) al laturii obiective

a infracțiunii înseamnă inexistența faptei incriminate, în sensul explicat mai sus.

Din atare considerente, consider că Duhlicher Iurie urmează a fi achitat din

motivul că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, adică în baza temeiului

prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, îmi exprim dezacordul cu majoritatea completului de

judecată, pronunțându-mă pentru soluția prevăzută de art. 435 alin. (1) pct.2) lit. a)

Cod de procedură penală, conform căreia recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, urma a fi admis, cu

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez prezenta

opinie separată în cauza dată, care o anexez la dosar.

Judecător Ghenadie NICOLAEV

3