1ra-504/2017 — art.145 alin.2, 186 alin.2 CP

1ra-504/2017 — art.145 alin.2, 186 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-504/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Ursache Petru

judecători: Toma Nadejda și Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Paciurca Iulian în numele inculpatului Ganbarov Elșan, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2016, în

cauza penală în privința lui

Ganbarov Elșan XXXXXXXXXXX,

născut la XXXXX, originar din

XXXXXXX, domiciliat în mun. XXXX,

str-la XXXXXXX, XX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.10.2014 – 12.09.2016;

Instanța de apel: 10.10.2016 – 30.11.2016;

Instanța de recurs: 27.01.2017 – 12.04.2017.

A C O N S T A T AT :

fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2)

lit. g) și art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal a fost stabilită pedeapsă 1 an

închisoare.

În baza art. 145 alin. (2) lit. g) Cod penal a fost stabilită pedeapsă 20 ani

închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 21 ani închisoare

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunile civile au fost admise și s-a dispus încasarea din contul lui Ganbarov

Elșan în beneficiul lui Safarova Alla a prejudiciului material în sumă de 436080 lei,

a prejudiciul moral în sumă de 50000 lei, precum și a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 10000 lei, iar în beneficiul lui Crivonosova Alla - prejudiciul

material în sumă de 72007,71 lei, prejudiciul moral în sumă de 50000 lei și

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei.

Elșan la 23 iunie 2013, aproximativ la ora 00.10, aflându-se pe malul iazului din

satul Cotovca, raionul Sîngerei, fiind în stare de ebrietate alcoolică, din motivul

1

relațiilor ostile apărute spontan în urma unei cerți cu Crivonosov Anatolii și

Safarov Tarlan, acționând în scopul omorului intenționat al acestora, a efectuat din

pistolul de model „Baikal 442”, nr. XAH372699, câte două împușcături asupra lui

Crivonosov Anatolii și respectiv asupra lui Safarov Tarlan, cauzându-i lui

Crivonosov Anatolii, conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 63 din 13

septembrie 2013, leziuni corporale grave, sub formă de plagă transfixantă a

abdomenului cu orificiu de intrare cu 9 cm mai sus de crista iliată dreapta cu

lezarea ficatului, stomacului, plămânului stâng, hematom retroperitoneal și

subcapsula splinei hemoragie masivă internă, orificiu de ieșire la nivelul

rebordului costal stânga, plagă de intrare a glontelui la nivelul vertebrei 2 toracale,

glontele a fost depistat sub piele la nivelul spațiului intercostal 6 cu contuzie cord,

hematom în mediastin peretele auriculei stângi, iar lui Safarov Tarlan, conform

Raportului de expertiză medico-legală nr. 61 din 13 septembrie 2013, leziuni

corporale grave, sub formă de traumă prin armă de foc cu glonte a toracelui,

abdomenului cu lezarea plămânului drept, ficatului cu hemoragie internă-externă,

contuzie pulmoni, cord, rinichi, hematom retroperitoneal, plagă transfixantă prin

armă de foc, brațul drept și torace, orificii de intrare a glontelui pe brațul drept și

hemitoracele drept, orificii de ieșire brațul drept și rebordul costal stâng, glonte în

corpul vertebrei 9 toracale, în rezultatul cărora ambii au decedat.

Tot el, Ganbarov Elșan, continuând acțiunile sale criminale, la 23 iunie 2013,

aproximativ la ora 00.20, aflându-se pe malul iazului din satul Cotovca, raionul

Sîngerei, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, a sustras pe ascuns din buzunarul pantalonilor cadavrului Safarov

Tarlan, un telefon mobil de model „Nokia E-52” cu valoarea de 3500 lei și bani în

sumă de 10000 lei, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în valoare totală de 13500 lei.

numele succesorilor legali ai părților vătămate Safarova Alla și Crivonosova Alla,

precum și avocatul Paciurca Iulian în numele inculpatului Ganbarov Elșan.

3.1. Procurorul, invocând blândețea pedepsei stabilite inculpatului, a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi

hotărâri prin care inculpatul Ganbarov Elșan să fie recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 145 alin. (2) lit. g), 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal și stabilită pedeapsa:

În temeiul art. 145 alin. (2) lit. g) Cod penal a-i aplica pedeapsa - detențiune pe

viață.

În temeiul art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal a-i aplica pedeapsa de 2 ani

închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, a-i stabili

pedeapsă definitivă - detențiune pe viață.

În temeiul art. 72 alin. (4) Cod penal, executarea pedepsei a o dispune în

penitenciar de tip închis. În scopul executării sentinței a dispune arestarea

inculpatului din sala de judecată.

În motivarea apelului procurorul a indicat următoarele argumente:

- sentința în partea ce ține de stabilirea pedepsei închisorii este nemotivată,

pedeapsa fiind prea blândă, deoarece infracțiunile săvârșite de Ganbarov Elșan se

atribuie la categoria celor mai puțin grave și excepțional de grave. Instanța n-a luat

în considerație pericolul social al faptei, consecințele survenite, și anume decesul a

2

două persoane, astfel că pedeapsa stabilită de către instanță nu va contribui la

restabilirea echității sociale și la reeducarea condamnatului.

3.2. Avocatul Spînu Oleg a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatul Ganbarov Elșan să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. g) Cod penal și art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal cu stabilirea acestuia a pedepsei sub forma detențiunii pe

viață. A solicitat admiterea acțiunilor civile în mod integral cu dispunerea încasării

din contul lui Ganbarov Elșan în beneficiul lui Safarova Alla a prejudiciului material

în sumă de 436080 lei, prejudiciul moral în sumă de 200000 lei, a cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 10000 lei, și în beneficiul lui Crivonosova Alla a

prejudiciului material în sumă de 72007,71 lei, a prejudiciul moral în sumă de

200000 lei, precum și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000 lei.

În motivarea apelului avocatul a indicat următoarele:

- inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea blândă, fapt ce contravine legii

penale;

- din condițiile speței reiese cu certitudine că inculpatul este o persoană

deosebit de periculoasă pentru societate, motiv pentru care solicită aplicarea

pedepsei detențiunea pe viață;

- instanța de judecată nu a dat o apreciere corectă pericolului pe care-l

prezintă inculpatul pentru societate și a ignorat faptul că inculpatul a fost

condamnat pentru concurs de infracțiuni, iar una dintre infracțiuni este

excepțional de gravă;

- de asemenea inculpatul a lipsit de viață două persoane, după care a comis și

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, săvârșind infracțiunile

în prezența circumstanțelor agravante: starea de ebrietate și cu folosirea armei.

3.3.Avocatul Paciurca Iulian a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care în privința

învinuirii în bara art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, procesul să fie încetat, în baza

actului de amnistie, iar în privința învinuirii în baza art. 145 alin. (2) lit. g) din

Codul penal, Ganbarov Elșan să fie achitat sau, după caz (în dependență de

rezultatul efectuării expertizei psihiatrice), liberat de executarea pedepsei pe

motivul unei boli grave, în temeiul art. 95 alin. (2) Cod penal.

În motivarea apelului apărarea a indicat următoarele:

- în cadrul examinării cauzei instanța de fond a îngrădit dreptul la apărare al

inculpatului, prin respingerea cerințelor de audiere a martorilor și prelungirea

termenului de efectuare a expertizei psihiatrice;

- instanța de fond a dat o apreciere greșită probelor din punct de vedere al

coroborării lor;

- instanța a soluționat incomplet chestiunile cu privire la vinovăția lui

Ganbarov Elșan pentru fapta infracțională;

- instanța a judecat cauza cu depășirea limitei învinuirii formulate în

rechizitoriu;

- instanța nu s-a expus în privința tuturor argumentelor apărării, astfel

încălcând prevederile art. 6 CEDO - dreptul la un proces echitabil;

- instanța a dat un răspuns insuficient de motivat la argumentele apărării

privind faptul, că acțiunile inculpatului urmau a fi calificate pe art. 146 Cod penal,

adică, omor săvârșit în stare de afect, deoarece intenția subită a inculpatului a

apărut în rezultatul comportamentului ilegal al victimei, astfel că învinuirile aduse

3

inculpatului nu pot fi reținute. În acest sens apărarea consideră, că Raportul de

expertiză legală nr. 86s-2013 din 03 decembrie 2013 prin care s-a constatat, că în

perioada săvârșirii infracțiunii Ganbarov Elșan nu a manifestat careva tulburări

psihice temporare, inclusiv starea de afect patologic, nu poate constitui temei de

respingere a argumentelor apărării, că omorul a fost săvârșit în stare de afect.

Apelantul de asemenea a indicat, că potrivit expertizelor judiciare efectuate

pe dosar, starea de afect fiziologic nu a fost stabilită inculpatului la momentul

examinării prezentei cauze, din motiv că la momentul urmăririi penale în cadrul

Spitalului Clinic de Psihiatrie din Chișinău, nu era angajat un specialist-psiholog

acreditat. Astfel consideră, că atâta timp cât nu s-a efectuat o expertiză psihiatrică

în privința inculpatului privind stabilirea stării de afect la momentul comiterii

faptei infracționale, inclusiv starea de afect patologic și starea de afect fiziologic,

concluzia instanței de fond este eronată și aceste circumstanțe urmează a fi

stabilite obligatoriu prin dispunerea unei expertize suplimentare.

fost respins ca nefondat apelul avocatului Paciurca Iulian în numele inculpatului

Ganbarov Elșan.

A fost admis apelul procurorului și avocatului Spînu Oleg în numele

succesorilor legali ai părților vătămate Safarova Alla și Crivonosova Alla.

Ganbarov Elșan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. g) și art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În baza art. 145 alin. (2) lit. g) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa

detențiune pe viață.

În baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal i-a fost stabilit pedeapsa 2 ani

închisoare.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit lui Ganbarov Elșan

pedeapsa definitivă detențiune pe viață, în penitenciar de tip închis.

Acțiunile civile în latura încasării prejudiciului moral au fost admise și a fost

dispusă încasarea din contul lui Ganbarov Elșan în beneficiul cet. Safarova Alla și

Crivonosova Alla prejudiciul moral a câte 200000 lei pentru fiecare.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

invocate în apel de către avocatul Paciurca Iulian și susținute în ședința instanței

de apel sunt lipsite de temei și nu corespund stării de fapt stabilite în speță în baza

probelor administrate în cadrul urmăririi penale, cercetate, examinate și apreciate

de către prima instanță cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, probe care fiind cercetate și

verificate de către instanța de apel, confirmă vinovăția inculpatului și combat

argumentele aduse în acest sens în apel.

Astfel, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului se dovedește prin :

- declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate Safarov Tarlan,

Safarova Alla;

- declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate Crivonosov Anatolii,

Crivonosova Alla;

- declarațiile martorului Romanciuc Boris;

- declarațiile martorului Romanciuc Ivan;

4

- declarațiile martorului Mamedov Valeh;

- declarațiile martorului Mamedov Vaghif;

- declarațiile martorului Surdu Viorel.

Instanța de apel a conchis, că probe ce confirmă vinovăția lui Ganbarov Elșan în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 145 alin. (2) lit. g), 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal constituie și informațiile care se conțin în mijloacele materiale de

probă, care au fost examinate minuțios de către prima instanță și verificate de

către instanța de apel prin citirea lor în ședința de judecată:

- Raportul privind recepționarea apelului telefonic înregistrat la 23 iunie

2013, potrivit căruia la 23 iunie 2013 prin intermediul telefonului în UG a IP

Sîngerei la ora 01.55 a parvenit apel telefonic de la IP mun. Bălți, precum că în

noaptea spre 23 iunie 2013 la iazul din apropierea satului XXXXXX, raionul

XXXXXX, au fost împușcate două persoane de gen masculin de persoane cunoscute

(f. d. 32, vol. I);

- procesul-verbal de autodenunțare din 23 iunie 2013, potrivit căruia

Ganbarov Elșan a declarat, că la 23 iunie 2013, aproximativ la ora 00.10, aflându-se

pe malul iazului din satul Cotovca, a efectuat împușcături din pistolul de model

„Baikal 442”, pe care îl deține legal, asupra lui Safarov Tarlan și asupra lui

Crivonosov Anatolii, după care s-a prezentat de bună voie la IP mun. Bălți și a

predat pistolul propriu (f. d. 34, vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul foto anexat din

23 iunie 2013, conform căruia a fost cercetat malul iazului în partea de sud a

satului Cotovca, raionul Sîngerei (f. d. 39-50, vol. I);

- proces-verbal de cercetare la fața locului din 23 iunie 2013, conform căruia

pe malul iazului din satul XXXX, raionul XXXXX, a fost cercetat automobilul de

model „XXXXXX” cu n/î XXXX de culoare XXXX (f. d. 51-52, vol. I);

- procesul-verbal de ridicare din 23 iunie 2013, conform căruia au fost

ridicate hainele victimelor Crivonosov Anatolii și Safarov Tarlan, un glonte extras

din cadavrul lui Crivonosov Anatolii și un glonte extras din cadavrul lui Safarov

Tarlan (f. d. 57, vol. I);

- procesul-verbal de ridicare din 23 iunie 2013, conform căruia au fost

ridicate pistolul de model „Baical 442” nr.XAH372699, permisul de portarmă nr.

21/3623 din 21 decembrie 2010, încărcător și un cartuș de 9 mm (f. d. 59, vol. I);

- procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 1602 din 23 iunie 2013,

conform căruia Ganbarov Elșan se afla în stare de ebrietate alcoolică (f. d. 116-117,

vol. I);

- Raportul de expertiză medico-legală nr. 61 din 13 septembrie 2013, potrivit

căruia conform datelor examenului medico-legal al cadavrului, datelor examenului

de laborator la Safarov Tarlan s-au depistat: traumă prin armă de foc cu glonte a

toracelui, abdomenului cu lezarea plămânului drept, ficatului cu hemoragie masivă

internă, externă, contuzie pulmoni, cord, rinichi, hematom retroperitoneal; plagă

transfixantă prin armă de foc brațul drept și torace; orificii de intrare a glontelui pe

brațul drept și hemitoracele drept; orificii de ieșire brațul drept și rebordul costal

stâng, glonte în corpul vertebrei 9 toracale. Leziunile corporale poartă caracter

vital, au fost cauzate cu 30-40 minute înainte de deces. Cauza decesului este șocul

traumatic-hemoragic ca rezultat a traumei prin armă de foc (f. d. 124-125, vol. I);

5

- Raportul de expertiză medico-legală nr. 63 din 13 septembrie 2013, potrivit

căruia pe cadavrul Crivonosov Anatolii s-au depistat plagă transfixantă a

abdomenului cu orificiu de intrare cu 9 cm mai sus de crista iliacă dreaptă cu

lezarea ficatului, stomacului, plămânului stâng, hematom retroperitoneal și

subcapsula splinei hemoragie masivă internă, iar orificiul de ieșire este la nivelul

rebordului costal stâng. A doua plagă (orificiu) de intrare a glontelui este la nivelul

vertebrei 2 toracale, glontele a fost depistat sub piele la nivelul spațiului

intercostal 6 cu contuzie cord, hematom în mediastin peretele auriculei stângi.

Cauza decesului lui Crivonosov Anatolii este șocul traumatic hemoragic ca rezultat

a leziunilor corporale indicate mai sus. Leziunile corporale poartă caracter vital, au

fost cauzate prin armă de foc cu glonte cu mai mult de 30-40 minute până la deces

și după caracterul său se califică ca grave periculoase pentru viață (f. d. 130-131,

vol. I);

- Raportul de expertiză nr. 3891/3892/3893 din 15 octombrie 2013, prin care

s-a constatat că pistolul cu numărul XAH3726, prezentat la examinare, se referă la

categoria armelor de foc și este un pistol cu țeavă ghintuită de calibrul 9 mm

Makarov, cu lovitură central, de model „Baikal-442” confecționat industrial în anul

1999 sub marca comercială „Baikal”, or. Ijevsk, Federația Rusă, și este destinat

pentru trageri cu cartușe de calibrul 9 mm Makarov. Pistolul prezentat la

examinare este în stare de funcționare și este util pentru trageri. Din pistolul

prezentat la examinare după ultima curățire și ungere s-au efectuat împușcături.

Opt tuburi de cartuș de calibrul 9 mm Makarov ridicate de la fața locului, au fost

trase într-un singur exemplar de armă. Glontele de calibrul 9 mm Makarov extras

din cadavrul lui Crivonosov Anatolii și glontele de calibrul 9 mm Makarov extras

din cadavrul lui Safarov Tarlan au fost trase dintr-un singur exemplar de pistol de

model „Baikal 442”. Opt tuburi de cartuș de calibrul 9 mm Makarov ridicate de la

fața locului, glontele de calibrul 9 mm Makarov extras din cadavrul lui Crivonosov

Anatolii și glontele de calibrul 9 mm Makarov extras din cadavrul lui Safarov

Tarlan , au fost trase din pistolul de model „Baikal 442” cu numărul ХАН3726. Pe

cămașă și tricou sunt prezente câte o deteriorare a țesăturii, care se află respectiv

pe partea din față stânga-sus (pe buzunar) și față dreapta-sus (în regiunea

pieptului), la care este prezent inelul de ștergere, precum la cămașă sunt prezente

și topituri la capetele fibrelor ale țesăturii la două deteriorări (pe buzunar și la

spate-centru), - factori suplimentari ai împușcăturii. Trei deteriorări pe cămașa și

trei deteriorări pe maioul cadavrului Crivonosov Anatolii au fost create în

rezultatul producerii a două împușcături cu proiectil, baza căruia îl constituie

cuprul, de la o distanță cuprinsă între 1-3 metri. O împușcătură a fost efectuată din

spate spre față, de sus în jos sub unghi de împușcătură aproximativ 20-30 grade, și

de la dreapta spre stânga sub un unghi de aproximativ 30-40 grade. Cealaltă

împușcătură a fost efectuată din față spre spate, de sus în jos sub un unghi de

aproximativ 40-50 grade, din spate spre față, și de la stânga spre dreapta sub un

unghi de aproximativ 20-30 grade, și a format două deteriorări, din față - de

intrare, iar de la spate - de ieșire. Patru deteriorări din șase prezente pe tricoul

cadavrului Safarov Tarlan au fost create în rezultatul producerii a două

împușcături cu proiectil, baza căruia îl constituie cuprul, de la o distanță cuprinsă

între 1-3 metri. O împușcătură a fost efectuată din dreapta spre stânga, de sus în

jos sub un unghi de aproximativ 30 grade, și a format două deteriorări, din partea

dreaptă-sus - de intrare, iar din partea stângă-jos de ieșire. Cealaltă împușcătură a

6

fost efectuată asupra umărului drept din dreapta spre stânga, de sus în jos și din

față spre spate sub un unghi mic (până la 5-10 grade), și a format două deteriorări,

din dreapta pe umăr - de intrare, iar sub braț - este de ieșire din braț și intrare în

corp (f. d. 143-148, vol. I);

- Actul nr. 350 a-2013 din 01 octombrie 2013 de expertiză psihiatrico-legală,

conform căruia comisia de expertiză medico-legală psihiatrică ambulatorie

constată la Ganbarov Elșan simularea amneziei (f. d. 160-161, vol. I);

- Raportul de expertiză psihiatrico-legală staționară nr.86s-2013 din

03 decembrie 2013, conform căruia Ganbarov Elșan prezintă dg - Tulburare

organică de personalitate cu paroxisme epileptiforme. Gradul modificărilor de

personalitate nu este de grad sever și nu-i abolește discernământul. În perioada

săvârșirii infracțiunii ce i se impută lui Ganbarov Elșan careva tulburări psihice

temporare, inclusiv starea de afect patologic nu a manifestat, se afla în stare de

ebrietate, avea capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată,

deci în privința infracțiunilor ce i se impută, Ganbarov Elșan urmează să fie

recunoscut responsabil. Afirmațiile sale că „nu ține minte” împrejurările în care

s-au consumat evenimentele cu conținut infracțional nu reies din tabloul clinic al

unei maladii psihice dar reies din comportamentul de fond al expertizatului

(f. d. 205-208, vol. I).

Instanța de apel a menționat că în urma cercetării și verificării multilaterală

probelor administrate în cauză, cu certitudine a fost stabilit caracterul infracțional

a faptelor comise de către inculpatul Ganbarov Elșan, precum și intenția criminală

a acestuia, constatând că la 23 iunie 2013, aproximativ la ora 00.10, aflându-se pe

malul iazului din satul XXXXXX, raionul XXXXXX, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, din motivul relațiilor ostile apărute spontan în urma unei cerți cu

Crivonosov Anatolii și Safarov Tarlan, acționând în scopul omorului intenționat, a

efectuat din pistolul de model „Baikal 442”, nr.XAH372699, câte două împușcături

asupra lui Crivonosov Anatolii și respectiv asupra lui Safarov Tarlan, cauzându-i lui

Crivonosov Anatolii, conform Raportului de expertiză medico-legală nr.63 din 13

septembrie 2013, leziuni corporale grave, sub formă de plagă transfixantă a

abdomenului cu orificiu de intrare cu 9 cm mai sus de crista iliată dreapta cu

lezarea ficatului, stomacului, plămânului stâng, hematom retroperitoneal și

subcapsula splinei hemoragie masivă internă, orificiu de ieșire la nivelul

rebordului costal stânga, plagă de intrare a glontelui la nivelul vertebrei 2 toracale,

glontele a fost depistat sub piele la nivelul spațiului intercostal 6 cu contuzie cord,

hematom îi mediastin peretele auriculei stângi, iar lui Safarov Tarlan, conform

Raportului de expertiză medico-legală nr. 61 din 13 septembrie 2013, leziuni

corporale grave, sub formă de traumă prin armă de foc cu glonte a toracelui,

abdomenului cu lezarea plămânului drept, ficatului cu hemoragie internă-externă,

contuzie pulmoni, cord, rinichi, hematom retroperitoneal, plagă transfixantă prin

armă de foc, brațul drept și torace, orificii de intrare a glontelui pe brațul drept și

hemitoracele drept, orificii de ieșire brațul drept și rebordul costal stâng, glonte în

corpul vertebrei 9 toracale, în rezultatul cărora ambii au decedat. Acțiunile lui fiind

corect încadrate de prima instanță conform prevederilor art. 145 alin. (2) lit. g)

Cod penal, cu calificativele: omorul intenționat, săvârșit asupra a două persoane.

Tot el, Ganbarov Elșan, continuând acțiunile sale criminale, la 23 iunie 2013,

aproximativ la ora 00.20, aflându-se pe malul iazului din satul XXXX, raionul

XXXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul sustragerii bunurilor

7

altei persoane, a sustras pe ascuns din buzunarul pantalonilor cadavrului Safarov

Tarlan, un telefon mobil de model „Nokia E-52” cu valoarea de 3500 lei și bani în

sumă de 10 000 lei, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în valoare totală de 13500 lei. Acțiunile lui fiind corect încadrate de

prima instanță conform prevederilor art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu

calificativele: furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de apel a respins solicitarea apărării privind emiterea unei sentințe de

achitare, deoarece în urma examinării tuturor probelor în coroborare, inclusiv și a

declarațiilor inculpatului, atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, a fost

stabilit cu certitudine faptul comiterii de către inculpatul Ganbarov Elșan a

omorului victimelor Crivonosov Anatolii și Safarov Tarlan în circumstanțele

indicate în actul de învinuire.

În acest sens instanța de apel a menționat, că solicitarea apărării de a casa

sentința și de a-l achita pe Ganbarov Elșan de sub învinuirea adusă în baza art. 145

alin. (2) lit. g) Cod penal este lipsită de temei legal, deoarece atât în prima instanță,

cât și în instanța de apel apărarea nu și-a motivat solicitarea cu indicarea probelor

în susținerea acestei poziții, n-a indicat care anume dintre probele analizate în

prima instanță urmează a fi puse la îndoială din punct de vedere al pertinenței,

concludenții și utilității lor, dacă în cadrul urmăririi penale și pe întreg parcursul

examinării cauzei în prima instanță apărarea nu a pus la îndoială faptul că anume

Ganbarov Elșan a înfăptuit împușcăturile, care au provocat moartea victimelor, iar

inculpatul a recunoscut integral faptele comise, apărarea exprimându-și

dezacordul doar în partea ce ține de starea emoțională a acestuia la momentul

săvârșirii infracțiunii.

De asemenea instanța de apel a respins argumentele apărării în partea ce ține

de liberarea de pedeapsa penală, considerându-le declarative și nemotivate, în

situația în care în speță lipsește o concluzie medicală privind existența unei boli

grave la inculpatul.

Instanța de apel a respins ca neargumentată și versiunea apărării precum că la

momentul comiterii faptelor infracționale inculpatul se afla în stare de afect, iar

acțiunile acestuia urmau a fi recalificate în baza prevederilor art. 146 Cod penal,

considerând-o drept o încercare a apărării de a obține stabilirea inculpatului a unei

pedepse mai blânde decât cea prevăzută la infracțiunea comisă.

În motivarea respingerii acestor argumente ale apărării instanța de apel a atras

atenția asupra prevederilor legale și practicii judiciare constante cu referire la

infracțiunile prevăzute de art. 146 Cod penal, menționând că această normă penală

sancționează omorul săvârșit în stare de afect, survenită în mod subit, provocată

de acte de violență sau de insulte grave, ori de alte acte ilegale sau imorale ale

victimei.

Astfel, latura obiectivă a omorului săvârșit în stare de afect are următoarea

structură: 1) fapta prejudiciabilă, exprimată în acțiunea sau inacțiunea de lipsire

ilegală de viață a unei alte persoane; 2) urmările prejudiciabile sub formă de

moarte cerebrală a victimei; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile; 4) circumstanțele săvârșirii infracțiunii în starea de afect

este provocată de acte de violență sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau

imorale ale victimei.

8

Instanța de apel a mai reținut că apărarea, solicitând reîncadrarea acțiunilor

inculpatului în baza prevederilor art. 146 Cod penal, nu a făcut nici o referire la nici

una dintre trăsăturile indicate supra ale laturii obiective a infracțiunii menționate,

nu a făcut o analiză a circumstanțelor cauzei în sensul stabilirii existenței în

acțiunile inculpatului a acestor trăsături, deși practica judiciară constantă indică

asupra necesității întrunirii lor cumulative.

În acest sens instanța de apel a subliniat, că apărarea a solicitat reîncadrarea

acțiunilor inculpatului fără a menționa ce acțiuni ale victimei au provocat pretinsa

stare de afect a inculpatului. Totodată, din analiza coroborată a probelor instanța

de apel a atras atenția asupra comportamentului inculpatului Ganbarov Elșan de

până la comiterea actelor infracționale, cât și după comiterea acestor fapte,

comportament care exclude presupusa stare de afect a inculpatului, deoarece după

omorul comis, inculpatul în mod cinic a impus martorul Mamedov Vaghif să scoată

bunurile din buzunarul victimelor, a servit băuturi alcoolice la stația PECO cu alte

persoane necunoscute, după care a mers la avocat și a discutat situația creată (f. d.

61, 62, vol. 2). Circumstanțele date au fost menționate de către instanța de apel ca

o confirmare a coordonării totale de către Gambarov Elșan a acțiunilor comise, dat

fiind faptul că aceste circumstanțe coroborează, în special, și cu Raportul de

expertiză psihiatrico-psihologică legală staționară din 11 decembrie 2013 (f. d.

192-195, vol. I), care de asemenea confirmă că inculpatul a comis acțiunile

imputate în stare de responsabilitate totală.

Instanța de apel, cu referire la argumentele apărării precum că expertizele

psihiatrice înfăptuite în privința inculpatului nu conțin un răspuns al unui

specialist cu privire la existența stării de afect în acțiunile inculpatului, a indicat că

acestea sunt formale și neîntemeiate, deoarece încă la etapa urmăririi penale a fost

dispusă efectuarea unei expertize psihiatrico-psihologică legală staționară, care și

a fost efectuată la data de 11 decembrie 2013. Din conținutul acestui raport

urmează, că inculpatul este o persoană responsabilă și poate purta răspundere

penală. În cadrul examinării cauzei în instanțele de judecată partea apărării din

nou a ridicat problema stării de sănătate a inculpatului și a încercat să întreprindă

acțiuni pentru identificarea unei boli la inculpat, în acest sens fiind dispusă

efectuarea încă a unei expertize medicale a acestuia, care însă n-a fost finalizată.

Instanța de apel a considerat, că acest fapt nu poate fi admis drept un temei de

reluare a cercetării judecătorești așa cum a solicitat apărarea, care a insistat

asupra dispunerii înfăptuirii acestei expertize de instanța de apel, deoarece

argumentele apărării în această privință vin, așa cum este indicat supra, în

contradicție cu circumstanțele cauzei și constituie, de fapt, o încercare a apărării de

a tergiversa examinarea cauzei și a-l elibera pe inculpat de pedeapsa penală.

Instanța de apel a subliniat, că potrivit materialelor cauzei penale inculpatul pe

parcursul examinării cauzei penale s-a aflat în stare de libertate, inclusiv s-a

internat în instituția medicală în mod benevol, motiv pentru care au și fost

amânate ședințele în prima instanță, de aceea apărarea și nemijlocit inculpatul au

avut posibilitate reală de a se adresa personal instituției medicale cu solicitarea de

examinare a acestuia și primirea unei concluzii asupra faptului existență la

inculpat a unei boli grave, însă aceste acțiuni nu au fost întreprinse de către partea

apărării, astfel că nu pot fi admise nici de către instanță. Mai mult, instanța de apel

a menționat, că în situația existenței unei boli grave invocate de apărare, inculpatul

9

nici nu putea fi externat din instituția medicală după finalizarea administrării

tratamentului solicitat.

În aceste condiții instanța de judecată a considerat nemotivată solicitarea

apărării de a relua cercetarea judecătorească pentru a fi dispusă efectuarea unei

expertize psihiatrico-psihologică a inculpatului în sensul confirmării stării de afect

a lui Ganbarov Elșan, cu atât mai mult că acesta a fost eliberat de sub arest și s-a

aflat în instituția medicală, fapt confirmat prin scrisoarea instituției medico-

sanitare publică Spitalul clinic de psihiatrie (f. d. 2, vol. 4) din care reiese, că

inculpatul a avut posibilitatea reală de a efectua un astfel de raport la inițiativa

proprie și fără implicarea instanței, deoarece el în mod benevol s-a internat în

această instituție și a urmat un curs de tratament (f. d. 134, vol. 4).

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a considerat

neîntemeiată soluția primei instanțe în partea stabilirii pedepsei inculpatului,

considerând-o prea blândă, dispunând casarea sentinței în această latură cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit moduli stabilit pentru prima instanță cu

stabilirea inculpatului a unei pedepse mai aspre.

În motivarea soluției sale instanța de apel a menționat, că sancțiunea art. 145

alin. (2) lit. g) Cod penal, prevede pedeapsa cu închisoare de la 15 la 20 ani sau cu

detențiune pe viață. Conform prevederilor art. 16 alin. (6) Cod penal, infracțiunea

menționată se califică ca fiind excepțional de gravă. Totodată sancțiunea art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, prevede amendă în mărime de la 650 la 1350 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani. Conform prevederilor art. 16 alin. (3)

Cod penal, infracțiunea menționată se califică ca fiind mai puțin gravă.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite de inculpatul Ganbarov Elșan, prevăzută de

art. 145 alin. (2) lit. g) Cod penal, în urma căreia a fost curmată viața a două

persoane, care aveau la întreținere copii minori; de categoria infracțiunilor comise

din care una face parte din categoria infracțiunii excepțional de grave; de persoana

vinovatului; de lipsa circumstanțelor atenuante și prezența celor agravante,

săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate și cu aplicarea armei; de

comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, care după comiterea

infracțiunii de omor a impus o altă persoană să scoată bunurile din buzunare, apoi

a mers la stația PECO, unde, fără nici o remușcare de conștiință, a servit alcool cu

persoane necunoscute, la fel în acest sens a ținut cont și de comportamentul

acestuia față de succesorii legali ai victimelor, exprimându-și în privința acestora o

lipsă de respect și agresivitate nemijlocit în instanța de apel, nu a întreprins acțiuni

de achitare a prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Totodată, instanța de judecată la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea

comisă, a luat în considerație toate circumstanțele în care aceasta a fost săvârșită și

anume comiterea infracțiunii cu intenție directă și cinismul prezent în acțiunile lui,

precum și gravitatea urmărilor survenite în urma decesului.

Ținând cont de circumstanțele cauzei, de faptul, că în rezultatul infracțiunii a

fost curmată viața a două persoane, care aveau la întreținere copii minori, în

consecință fiind adus un stress enorm rudelor victimelor și întregii societăți, de

scopul pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal - care are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea de

noi infracțiuni, instanța de apel a considerat necesar de aplicat inculpatului pentru

10

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. g) Cod penal pedeapsa -

detențiunea pe viață.

Pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal

soluția instanței de fond a fost lăsată fără modificări, cu stabilirea lui Ganbarov

Elșan a pedepsei definitive în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate - detențiune pe viață, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

A pronunțat o nouă soluție instanța de apel și în latura civilă, casând în această

parte sentința primei instanțe, considerând că la stabilirea cuantumului

prejudiciului moral prima instanță n-a ținut cont de caracterul și gravitatea

suferințelor fizice și psihice cauzate succesorilor, manifestate prin pierderea

soțului, tatălui copiilor și întreținătorului familiei. Astfel, instanța de apel a ajuns la

concluzia de a admite total cerințele de încasare din contul inculpatului Ganbarov

Elșan a sumei de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral atât în beneficiul lui

Safarova Alla, cât și în beneficiul lui Crivonosova Alla, considerând că suma

respectivă indicată de succesorii legali fiind una reală, suficientă și echitabilă

pentru acoperirea suferințelor fizice și psihice cauzate.

recurs ordinar avocatul Paciurca Iulian în numele inculpatului Ganbarov Elșan.

În motivarea recursului, invocând temeiurile de drept prevăzute la pct. 6), 8),

11), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, apărătorul indică următoarele

argumente:

- instanțele ierarhic inferioare au examinat cauza superficial, fără respectarea

principilor legalității, umanismului, principiul individualizării răspunderii penale

și pedepsei penale, principiul prezumției nevinovăției; principiul asigurării

dreptului la apărare și principiul contradictorialității în procesul penal, încălcând

prevederile legislației penale, Constituției Republicii Moldova și ale Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, în consecință,

soluționând eronat cauza;

- Ganbarov Elșan la momentul comiterii faptei infracționale se afla în stare de

afect, generată în rezultatul unei relații ostile apărute spontan în urma unei cerți cu

Crivonosov Anatolii și Safarov Tarlan, care inițial au comis acte de violență și

insulte grave în adresa inculpatului;

- în momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul suferea de o boală psihică, ce

nu i-a permis să-și dea seama de acțiunile pe care le comite și de a le dirija;

- afirmația instanței precum că, reluarea cercetării judecătorești are ca scop

de a încerca tergiversarea examinării cauzei și eliberarea inculpatului de pedeapsă

penală, sunt declarative și nu au temei faptic;

- când se invocă starea de afect, expertiza în acest sens este obligatorie, în

scopul asigurării depline a dreptului la apărare și a justei soluționări a cauzei;

- motivul relatat în decizia instanței de apel privind neprezentarea probelor

este neîntemeiat, deoarece însăși instanțele judecătorești au îngrădit dreptul de a

prezenta probele, care în principiu erau posibil de le dobândit legal doar cu

ajutorul instanței;

- instanța de apel nu a dat răspuns la toate argumentele invocate de apărare

în cererea de apel, atât depusă în scris, cât și la completările în mod verbal;

- instanța de apel a îngrădit dreptul la apărare a inculpatului Ganbarov Elșan,

prin respingerea cerințelor de audiere a martorilor și prelungirea termenului de

11

efectuare a expertizei psihiatrice, respectiv neexecutarea încheierilor judiciare din

03 iulie 2015 și 05 ianuarie 2016, privind efectuarea expertizei judiciare, în

condițiile invocării prevederilor Legii cu privire la expertiza judiciară, constatările

tehnico-științifice și medico-legale;

- instanța de apel a apreciat greșit circumstanțele și probele din punct de

vedere al coroborării, referitor la depozițiile contradictorii ale martorului

Mamedov Vaghif, nu s-a indicat, ce a determinat instanța să respingă cerința de

audiere a acestui martor, și prin ce mijloace instanța a înlăturat neconcordanțele în

depozițiile acestui martor, astfel încât să le dea aceeași apreciere ca și instanța de

fond, în cazul în care declarațiile martorului respectiv au fost unica probă ce poate

confirma circumstanțele stării de afect;

- instanța de apel nu a luat în considerație existența circumstanțelor atenuate

în speța dată;

- instanța de apel nu a dat răspuns la argumentul apărării referitor la

legalitatea aplicării măsurii preventive sub formă de arest, fără dispunerea

eliberării unui mandat de arest de către prima instanță, ceea ce încalcă dreptul la

libertate al inculpatului garantat de actele juridice naționale și internaționale;

- instanța de apel nu a dat răspuns la argumentul apărării privind judecarea

cauzei de prima instanță cu depășirea limitei învinuirii formulate în rechizitoriu.

Instanța de fond a admis o eroare de drept în cazul în care în rechizitoriu nu erau

stabilite careva circumstanțe agravante, iar instanța contrar prevederilor art. 325

Cod de procedură penală, a identificat starea de ebrietate și aplicarea armei de foc

- care concomitent este un semn al elementului de infracțiune incriminată ce nu

poate fi considerat ca circumstanță atenuantă, potrivit art. 77 alin. (2) Cod penal,

astfel depășind limitele judecării cauzei cu încălcarea normelor de drept;

- instanța la fel, nu s-a expus la cerința apărării privind încetarea cauzei în

partea art. 186 Cod penal, în legătură cu intervenirea actului de amnistie, astfel

fiind soluționată cauza eronat și în contradicție cu prevederile art. 2 alin. (3) din

Legea nr. 210 din 29 iulie 2016;

- instanța de apel a constatat în decizia sa că, pedeapsa ce ține de art. 186 Cod

penal, se menține și rămâne neschimbată, iar în partea dispozitivă se schimbă

pedeapsa de la 1 an la 2 ani, ceea ce înseamnă că motivarea soluției contravine

dispozitivului hotărârii;

- la ședința din 30 noiembrie 2016, instanța de apel a decis admiterea tuturor

apelurilor, inclusiv și al avocatului Paciurca Iulian, însă la data de 12 decembrie

2016 a primit decizia în care era menționat că apelul avocatului Paciurca Iulian se

respinge, ca nefondat, ceea ce denotă că dispozitivul hotărârii redactate nu

corespunde cu dispozitivul pronunțat după deliberare;

- examinarea superficială se confirmă și prin includerea unor erori în decizie,

cum ar fi: studiile inculpatului care de fapt sunt superioare și supunerea militară.

inadmisibilității recursului inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurent, iar decizia contestată conține motivele clare și legale pe care se

întemeiază soluția privind încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatului

și stabilirea măsurii de pedeapsă.

12

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat

Ținând cont de prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, care

stipulează, că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților, Colegiul penal va supune verificării argumentele

invocate în recursul declarat de către avocat prin prisma erorilor de drept prevăzute

de pct. 6), 8), 11), 12) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, potrivit recursului depus apărătorul invocă existența în cauza

examinată a erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11) și 12)

Cod de procedură penală și anume: p.6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărârii redactate nu corespunde cu

dispozitivul; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a

fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în

baza unei legi mai blânde; 11) aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o lege sau

anulată de un act de amnistie; 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Cu referire la argumentele recurentului privind existența în speță a erorilor de

drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

consideră că acestea sunt neîntemeiate, deoarece instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

13

Colegiul penal constată, că instanța de apel la adoptarea soluției de respingere

a apelului avocatului și de admitere a apelului procurorului și apelului avocatului

Spînu Oleg în numele succesorilor legali ai părților vătămate, și recunoscându-l

vinovat pe Ganbarov Elșan în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin.

(2) lit. g) și art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea pentru concurs de

infracțiunii, prin cumul total al pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă detențiune

pe viață, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată, iar

decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul

că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei,

echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

Colegiul penal consideră neîntemeiat argumentul apărării cu privire la faptul,

că instanța de apel nemotivat a respins solicitarea apărării cu privire la reluarea

cercetării judecătorești, audierea martorilor și dispunerea efectuării expertizei

psihiatrice pentru stabilirea existenței în acțiunile inculpatului a stării de afect.

În acest sens Colegiul penal menționează, că instanța de apel la acest capitol a

indicat, că, apărătorul nu și-a motivat solicitările depuse, iar argumentele acestuia

se referă doar la aprecierea probelor, acesta nefiind de acord cu aprecierile făcute

de prima instanță.

Mai mult decât atât, Colegiul penal atestă, că potrivit procesului verbal al

ședinței de judecată, declarațiile martorului Mamedov V. au fost verificate prin

citire în cadrul ședinței instanței de apel, iar avocatul și inculpatul nu au făcut

careva obiecții asupra faptului citirii acestora în cadrul ședinței de judecată, n-au

solicitat citirea altor declarații ale martorului cu indicarea asupra divergențelor

sau contradicțiilor dintre ele, astfel necontestând declarațiile acestuia, în așa fel

neexistând careva temeiuri de audiere a martorului indicat în modul prevăzut de

art. 414 al.(3) Cod de procedură penală.

Colegiul penal de asemenea atestă, că în ședința instanței de apel apărarea n-a

depus careva demers scris cu privire la dispunerea înfăptuirii expertizei medico-

legale psihiatrice cu indicarea chestiunilor ce urmează a fi soluționate, în acest

sens limitându-se doar la indicarea asupra faptului că nu este de acord cu soluțiile

oferite de raporturile de expertiză deja efectuate și pe care le consideră

insuficiente pentru a oferi răspuns la motivele expuse în apelul depus.

Totodată din recursul depus Colegiul penal constată, că recurentul critică

decizia instanței și din motiv că aceasta nu a dat o apreciere corespunzătoare

probelor examinate.

În acest sens Colegiul penal menționează, că la această etapă a procedurilor,

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, deoarece aceasta intră în competența

exclusivă al instanțelor de fond, ci doar verifică, prin raportare la situația de fapt

stabilită de instanța de apel, corectitudinea soluției de condamnare adoptate în

privința lui Ganbarov Elșan de către instanța de apel.

De asemenea Colegiul penal menționează, că recurentul invocă existența în

speța examinată a erorii grave de fapt, considerând că aceasta vizează aprecierea

probelor.

Cu referire la această chestiune Colegiul penal ține să reitereze, că eroarea

gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele

14

reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține.

În acest sens Colegiul penal constată că în speța examinată o asemenea

eroare de drept nu a fost stabilită, iar argumentele apărării cu referire la acest

temei de casare nu conține o careva motivație sub aspect de fapt, nici sub aspect

legal.

Astfel, Colegiul penal conchide, că soluția instanței de apel este

argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit

verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală și care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, instanța de apel ajungând corect la

concluzia privind condamnarea inculpatului Ganbarov Elșan de săvârșirea

infracțiunilor incriminate.

Cu referire la argumentele recurentului privind existența în speță a erorilor

de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blânde, Colegiul penal consideră că acestea sunt neîntemeiate, deoarece

inculpatul nu neagă săvârșirea faptelor incriminate, apărarea contestând, de

fapt, numai încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

În aceste condiții Colegiul penal consideră necesar de examina

argumentele recurentului numai sub aspectul existenței în speță a erorii de

drept prevăzute de p. 12 al. (1) art. 427 Cod de procedură penală: faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal constată, că argumentele recursului în acest sens se referă la

faptul, că în momentul comiterii faptei infracționale inculpatul se afla în stare de

afect, argument pe care apărarea l-a invocat pe parcursul examinării cauzei.

Colegiul penal consideră argumentele recurentului în acest sens sunt

neîntemeiate, deoarece instanțele ierarhic inferioare s-au expus minuțios

asupra acestei chestiuni, care a format obiectul de examinare la judecarea

cauzei în instanța de apel și cărora instanța le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizia instanței, soluție, pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai

impune, având în vedere și faptul, că verificând hotărârile atacate în raport și cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se

identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul înaintat în cauză este vădit neîntemeiat.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond

și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

15

mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea

CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. 12 Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în

special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a

motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Colegiul penal constată, că instanța de apel, judecând apelurile, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, și-a motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la toate motivele

invocate în apeluri și conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417

Cod de procedură penală.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în prima instanță și în cea de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Totuși, Colegiul penal ține să menționeze, că este întemeiată concluzia

instanței de apel care a conchis asupra faptului, că este formal și neîntemeiat

argumentul apărării precum că expertiza psihiatrică care nu a fost efectuată

până la final de către instituția medicală ar fi putut influența soluția la caz,

deoarece în cadrul urmăririi penale a fost efectuată la 11 decembrie 2013

expertiza psihiatrico-psihologică legală staționară (f. d. 192 – 195, vol. I), prin

care s-a constatat că inculpatul Ganbarov Elșan, este o persoană responsabilă și

poate purta răspundere penală.

Mai mult decât atât, potrivit practicii judiciare constante pentru

constatarea faptului, dacă persoana s-a aflat sau nu în stare de afect, organul de

urmărire penală ori instanța de judecată, după caz, poate să dispună efectuarea

expertizei psihologice ( Hotărârea Plenului nr. 11 din 24.12.2012 Cu privire la

practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin

omor (art. 145-148 CP al RM).

Astfel, Colegiul penal menționează că practica judiciară stabilește clar

modalitatea de constatare a faptului, dacă persoana s-a aflat sau nu în stare de

afect, care este una de apreciere și vizează aprecierea tuturor probelor

acumulate în ansamblul lor, de aceea dispunerea efectuării expertizei este o

competență a instanțelor de fond, care după caz, adică reieșind din toate

circumstanțele cauzei, au dreptul (poate), dar nu și obligația de a dispune

efectuarea respectivei expertize. Aceste concluzii vin în acord cu prevederile

art. 143 Cod de procedură penală, care stabilește în mod exhaustiv cazurile,

când efectuarea expertizei este obligatorie.

În acest sens, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a ajuns la

concluzia lipsei de necesitate a dispunerii efectuării expertizei, motivându-și

soluția de respingere a argumentelor apărării precum că la momentul săvârșirii

infracțiunii inculpatul se afla în stare de afect, așa cum este indicat în p. 5 al

16

deciziei prezente, soluție care este însușită de instanța de recurs și reiterarea

căreia nu o consideră necesară.

De asemenea Colegiul penal consideră, că instanța de apel întemeiat a

reținut și faptul că în cadrul examinării cauzei penale apărarea din nou a ridicat

problema stării de sănătate a inculpatului și a încercat de a întreprinde acțiuni

în identificarea unei boli la inculpat, pentru ce a și fost dispusă efectuarea unui

alt raport de examinare medicală a inculpatului, însă acest raport nu a fost

efectuat, fapt ce nu a putut fi admis drept un temei de reluare a cercetării

judecătorești, or, aceste solicitări invocate de către apărare au avut drept scop

de a tergiversa examinarea cauzei, cu exonerarea inculpatului de către

răspunderea penală pentru infracțiunile ce le-a comis.

La fel, Colegiul penal menționează, instanța de apel a subliniat faptul, că

potrivit Actului nr. 351 a-2013 din 01 octombrie 2013 (f. d. 171 – 172, vol. I),

cât și Actului nr. 350 a-2013 din 26 septembrie 2013 (f. d. 160 – 161, vol. I) de

expertiză psihiatrico-legală efectuată în condiții de ambulator, în urma

examinării inculpatului Ganbarov Elșan s-a constatat la ultimul „simularea

amneziei”, fapt ce intră în contradicție de declarațiile inculpatului date în cadrul

urmării penale (f. d. 129 verso, vol. II), care a indicat că din moment ce a fost

lovit în cap și până când s-a prezentat la Inspectoratul de poliție nu-și amintește

nimic.

Instanța de apel a mai menționat, că simularea amneziei se confirmă și prin

declarațiile martorului ocular Mamedov Vaghif (f. d. 62, vol. II), ce a relatat

„Ganbarov Elșan îl cunoștea pe Boris și fii lui. Eu am auzit că Ganbarov Elșan i-a

spus lui Ivan, fiul lui Boris, că el a omorât doi bărbați la iaz”. Faptul dat a fost

confirmat și de către însăși martorul Romanciuc Ivan (f. d. 61 – 64, vol. III),

totodată ultimul a mai declarat „când el (inculpatul) a venit în casă, era foarte

calm și liniștit”. Prin urmare, inculpatul în timpul comiterii infracțiunilor a fost

în plină conștiință, dându-și seama de acțiunile ilegale ce le comitea, dorind

survenirea decesului părților vătămate, astfel că acțiunile lui cuprind semnele

componenței de infracțiune în baza căreia a fost recunoscut vinovat.

Colegiul penal consideră, că sunt corecte și concluziile instanței de apel,

precum că din actele cauzei s-a constatat cert, că Ganbarov Elșan a efectuat 8

împușcături în direcția părților vătămate, rănindu-l atât pe Safarov Tarlan, cât și

pe Crivonosov Anatolii de 2 ori, cauzându-le decesul acestora, acționând cu

suficientă încredere și dorință de a omorî victimele, ceia ce atestă că prin

acțiunile sale Ganbarov Elșan a realizat atât latura obiectivă, cât și cea

subiectivă a infracțiunii de omor intenționat a două persoane sub formă de

intenție directă. Aceasta rezultă din faptul că inculpatul după efectuarea

primelor împușcături și rânind prima victimă, nu a încetat acțiunile sale

criminale, dar a mai efectuat și alte împușcături în direcția victimei a doua până

a fost doborâtă la pământ, astfel că nu se poate concluziona că Ganbarov Elșan a

acționat în stare de afect. Mai mult ca atât, la materialele dosarului nu există nici

o probă ce ar atesta că inculpatul a suferit careva vătămări corporale în

regiunea capului, așa după cum au fost descrise acțiunile părților vătămate, că

necunoscând cu certitudine care din ei, dar l-a lovit puternic în cap din spate.

17

Prin urmare, Colegiul reține, că fapta săvârșită de inculpat întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor intenționat asupra a două

persoane, prevăzută la art. 145 alin. (2) lit. g) Cod penal, dar nu cea de omor

săvârșit în stare de afect, prevăzută de art. 146 Cod penal, precum indică

recurentul.

De asemenea Colegiul penal menționează, că în asemenea circumstanțe,

omiterea instanței de apel de a lua în calcul circumstanța atenuată invocată de

către recurent - autodenunțarea, nu este în stare să răstoarne situația de fapt

stabilită de către instanțele inferioare, de vreme ce vinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunii incriminate a fost confirmată prin cumulul de probe

administrate de partea acuzării, or, inculpatul Ganbarov Elșan a omorât două

persoane, unul dintre care a fost cel mai bun prieten al său, cu ulterioara

sustragere de la victima decedată, a unei sume de bani și a telefonului mobil al

acestuia, cât și dorința de a șterge urmele săvârșirii infracțiunii prin înecarea

automobilului împreună cu victimele decedate.

Instanța de recurs consideră, că nu poate fi luat în considerație argumentul

apărării că instanța de apel a depășit limitele învinuirii, indicând în calitate de

circumstanțe agravante : săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică și

cu folosirea armei, pe motiv că aceste circumstanțe nu sunt indicate în

rechizitoriu ca circumstanțe agravante, precum și deoarece folosirea armei

intră în latura obiectivă a infracțiunii.

În acest sens, Colegiul penal menționează, că ambele circumstanțe

agravante se conțin în dispozitivul rechizitoriului (f. d. 157-158, vol. II) și nici

una dintre ele nu fac parte din latura obiectivă a infracțiunii și nu constituie

semne calificative ale infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul

Ganbarov Elșan.

Colegiul penal consideră, că nu poate fi reținut nici argumentul

recurentului precum că „instanța la fel, nu s-a expus față de cerința apărării

privind încetarea cauzei în partea art. 186 Cod penal, în legătură cu intervenirea

actului de amnistie, astfel fiind soluționată cauza eronat și în contradicție cu

prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016”, deoarece instanța

de apel a menționat, că potrivit art. (1) alin. (1) din Legea nr. 210 din 29 iulie

2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, prezenta lege se aplică condiționat și

exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă

în cadrul procesului penal și care în mod obligatoriu a restituit prejudiciul

cauzat prin infracțiune, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art.

2–9, 11 și 12, or, inculpatul Ganbarov Elșan în cadrul urmăririi penale (f. d. 50 –

51; 52 – 53, vol. II), precum și în cadrul examinării cauzei de către instanțele de

judecată, vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d)

Cod penal nu și-a recunoscut-o.

În această ordine de idei, Colegiul penal consideră, că instanța de apel

corect a conchis asupra faptului, că prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016

nu pot fi aplicate pentru inculpatul Ganbarov Elșan, iar solicitarea aplicării

acestei Legii, demonstrează încă o dată, că inculpatul a săvârșit atât omorul

intenționat, cât și furtul.

18

Cât privește argumentul recurentului precum că dispozitivul hotărârii

redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunțat după deliberare, Colegiul

penal la fel, îl consideră neîntemeiat, deoarece reieșind din materialele cauzei

penale, și anume dispozitivul deciziei (f. d. 27 – 28, vol. V), pronunțat public la 30

noiembrie 2016, este indicat expres că „apelul avocatului Paciurca Iulian în

interesele inculpatului Ganbarov Elșan Guseinhan Ogli se respinge ca nefondat”,

aceiași soluție fiind indicată și în decizia motivată pronunțată în ședință publică

la 12 decembrie 2016 (f. d. 58, vol. V).

În concluzie Colegiul penal atestă, că la examinarea cauzei de către instanța

de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar temeiurile invocate de către recurent prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 6), 8), 11) și 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare

la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au

comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Paciurca Iulian în

numele inculpatului Ganbarov Elșan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 30 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Ganbarov Elșan

XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 mai 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

19