1ra-406/2017 — art. 188 alin. 5 CP

1ra-406/2017 — art. 188 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-406/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători –Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Nadejda Toma, Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpatul Zavertanîi Sergiu

și de avocatul său, Zgherea Victoria, de inculpatul Sohani Grigori și de avocatul său, Apreotesei

Mariana, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10

decembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, în

cauza penală în privința lui

Zavertanîi Sergiu XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în XXX

și

Sohani Grigori XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

condamnați:

- Zavertanîi Sergiu în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 ani închisoare, în baza

art. 192/1 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare, iar conform art. 84 alin. (1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Zavertanîi

Sergiu i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis;

- Sohani Grigori în baza art. 192/1 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

1

S-a dispus încasarea din contul lui Zavertanîi Sergiu, în beneficiul lui Pascar Dumitru, a

sumei de 5000 lei, iar în beneficiul SRL „Lemanos Plus”, a sumei de 4000 lei, cu titlu de

prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

Zavertanîi Sergiu și Sohani Grigori au fost învinuiți că la 31.07.2015, în jurul orei 01:45,

acționând împreună, folosind serviciul de taxi și deplasându-se în calitate de pasageri ai

automobilului de model „Dacia Logan” cu n/î C PF 599, care aparținea SRL „Lemanos Plus” -

Taxi 14222, la volanul căruia era Dumitru Pascar, în perimetrul străzii Ipolit Soroceanu 31, mun.

Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor, l-au atacat pe Dumitru Pascar în salonul

automobilului cu o armă de foc neidentificată, amenințându-l cu aplicarea violenței periculoase

pentru viață și sănătate și i-au sustras automobilul menționat, la prețul de 100000 lei, un GPS

navigator de model „Beker” la prețul de 4000 lei, un telefon mobil de model „Huawei”, în care

activa cartela SIM nr. 076751767 la prețul de 2000 lei, un telefon mobil de model „Huawei”, în

care activa cartela SIM nr. 068595453 la prețul de 2000 lei și un casetofon de model „Panasonic”

la prețul de 1000 lei. În urma comiterii infracțiunii, părții vătămate i-a fost cauzată o pagubă

materială în proporții deosebit de mari, în valoare de 109000 lei.

2.1. Instanța de fond a reîncadrat acțiunile inculpatului Zavertanîi Sergiu din prevederile

art. 188 alin. (5) Cod penal în cele ale art. 192/1 alin. (2) lit. a), 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și

ale inculpatului Sohani Grigori din prevederile art. 188 alin. (5) Cod penal în cele ale art. 192/1

alin. (2) lit. a) Cod penal.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie condamnați pentru comiterea

infracțiunii imputate în baza art. 188 alin. (5) Cod penal, stabilindu-le pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 12 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, pentru fiecare, cu

admiterea acțiunii civile și încasarea de la inculpați, în mod solidar, a sumelor cu titlu de

prejudiciu material, cauzat prin infracțiune, în beneficiul părților vătămate.

În argumentarea apelului a invocat următoarele:

- instanța incorect a recalificat acțiunile inculpaților, astfel pe parcursul urmăririi penale,

dar și în cadrul cercetării judecătorești au fost prezentate și examinate suficiente probe pentru

declararea inculpaților vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod

penal;

- intenția directă a inculpaților la săvârșirea infracțiunii a fost demonstrată în instanța de

judecată, iar parcursul judecării cauzei ei nu au manifestat căință sinceră în cele săvârșite, nu și-

au recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii și au încercat să se eschiveze de la răspunderea

penală, depunând depoziții contradictorii, care în ansamblu denotă atitudinea lor față de cele

săvârșite și caracterizează personalitatea lor;

- instanța de fond nu a apreciat probele sub toate aspectele și incorect a calificat acțiunile

inculpaților, deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine că probele

prezentate și examinate combat argumentele aduse de inculpați în fața instanței, constatându-se

că: a) inculpații au comis infracțiunea în mod deschis, în prezența părții vătămate; b) inculpații

au atacat partea vătămată, intenționând și încercând să-i aplice lovituri cu pumnii și amenințând-

o cu aplicarea armei; c) acțiunile inculpaților erau însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței

2

periculoase pentru viața sau sănătatea victimei, care a fost dovedită incontestabil în ședință de

judecată; d) imediat după atacul asupra părții vătămate, inculpații au sustras automobilul,

deplasându-se de la fața locului; e) conștientizând că victima imediat va apela la poliție și

automobilul serviciului de taxi este ușor identificabil, infractorii au părăsit automobilul, din care

au sustras bunurile, care ulterior au fost tăinuite; f) inculpații au acționat în comun acord, cu

intenție directă; g) acțiunile inculpaților se află în legătură cauzală cu consecințele survenite;

- instanța neîntemeiat a reținut că, potrivit prevederilor art. 188 Cod penal, atacul asupra

victimei este săvârșit anume în scopul sustragerii și că în speță nu a fost probat acest fapt;

- în corespundere cu jurisprudența națională, în sensul dispozițiilor art. 188 Cod penal, prin

„atac” se prevăd acțiuni agresive ale făptuitorului, care sunt însoțite de violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe. Drept violență periculoasă pentru viață și sănătate sunt considerate și acțiunile care,

deși nu au pricinuit vătămări ale integrității corporale sau a sănătății, au creat la momentul

aplicării lor un pericol real pentru viața și sănătatea victimei. În acest sens se ține cont de toate

circumstanțele cauzei: caracterul amenințării, obiectele cu care amenința infractorul, locul și

timpul săvârșirii infracțiunii, numărul infractorilor etc.

În această ordine de idei, apelantul a menționat că infracțiunea a fost comisă pe timp de

noapte, la ora 01:45, victima fiind în timpul serviciului, atacatorii fiind 2 la număr, care l-au

atacat pe D. Pascar, amenințându-l cu o armă de foc, ultimul percepând această amenințare drept

una reală;

- semnul calificativ prezent în acțiunile inculpaților - amenințarea cu aplicarea violenței

periculoase pentru viața sau sănătatea victimei, care a fost constatat în cadrul cercetării

judecătorești, nu a fost luat în considerație și a fost omis de către instanța de fond;

- instanța neîntemeiat a concluzionat asupra lipsei în acțiunile inculpatului Gr. Sohani (care

a amenințat cu arma de foc victima) a participării la sustragerea bunurilor din automobil, în

condițiile în care în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că în timpul sustragerii

automobilului la volan se afla S. Zavertanîi, care conducea automobilul, iar Gr. Sohani se afla

în salonul automobilului. La momentul reținerii făptuitorului S. Zavertanîi de către poliție în

timp scurt după sustragerea automobilului, aproximativ la 100 metri de la automobilul staționat,

asupra lui nu au fost depistate bunurile sustrase din automobil și până la moment nu a fost

identificat locul aflării bunurilor. În același timp, inculpatul Gr. Sohani, care a participat

împreună cu S. Zavertanîi la sustragere, a plecat de la locul săvârșirii infracțiunii cu totul în altă

direcție, fiind reținut în următoarea zi după crimă. Astfel, circumstanțele enunțate indică direct

asupra complicității inculpatului Gr. Sohani la comiterea sustragerii bunurilor din automobil.

3.1. Totodată, sentința a fost atacată cu apel de avocat în numele inculpatului Gr. Sohani,

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în

privința lui Sohani Grigori, deoarece fapta comisă nu întrunește elementele componenței de

infracțiune.

În argumentarea apelului a invocat următoarele:

- în cadrul urmăririi penale și în ședința de judecată nu s-a demonstrat vinovăția

inculpatului în cele imputate, declarațiile inculpatului în susținerea nevinovăției au fost

confirmate prin declarațiile inculpatului Zavertanîi Sergiu. Cele declarate se confirmă și prin

3

declarațiile date în instanța de judecată de șoferul automobilului, Pascar Dumitru, care a declarat

că între el și Sohani Grigori a apărut un conflict, pe marginea faptului că el i-a anunțat că a

preluat o altă comandă și nu poate să-i aștepte, pentru a-i transporta la adresa solicitată. Astfel,

în timpul conflictului, când șoferul a ieșit din mașină, Zavertanîi Sergiu s-a urcat la volanul

mașinii și a plecat, Sohani Grigori rămânând pe loc. Șoferul a declarat că Sohani Grigori n-a

pretins careva bunuri de la el, esența conflictului fiind doar refuzul de a-i transporta la destinație.

Nefiind în înțelegere prealabilă cu Zavertanîi Sergiu în vederea răpirii mijlocului de transport,

decizia de a urca la volanul automobilului i-a aparținut doar lui Zavertanîi Sergiu;

- instanța de fond corect a reținut faptul că, în cadrul examinării cauzei n-a fost stabilită,

prin probe directe, concludente și pertinente, vinovăția lui Sohani Grigori și Zavertanîi Sergiu

în săvârșirea infracțiunii incriminate;

- participarea lui Sohani Gr. la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192/1 alin. (2) lit. a)

Cod penal nu a fost demonstrată, or potrivit art. 44 Cod penal, infracțiunea se consideră săvârșită

cu participație simplă dacă la săvârșirea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două

sau mai multe persoane, fiecare realizând latura obiectivă a infracțiunii;

- având în vedere circumstanțele cauzei, declarațiile părții vătămate și declarațiile

inculpatului Zavertanîi S, se impunea concluzia că acțiunile lui Sohani Gr. nu puteau fi încadrate

în prevederile art. 192/1 alin. (2) lit. a) Cod penal, deoarece acstea n-a realizat latura obiectivă

a infracțiunii respective. Latura obiectivă a infracțiunii menționate se realizează prin răpirea

mijlocului de transport fără scop de însușire, ce presupune două acțiuni consecutive ale

făptuitorului: captivarea mijlocului de transport și deplasarea acestuia.

3.2. De asemenea, sentința a fost atacată cu apel de avocat în numele inculpatului S.

Zavertanîi, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Zavertanîi Sergiu să fie achitat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat:

- latura subiectivă a infracțiunilor săvârșite prin sustragere se exprimă prin vinovăție sub

formă de intenție directă. De asemenea, este obligatorie prezența scopului special - de cupiditate

(profit). Astfel, fiind audiat în cadrul urmăririi penale și în cadrul ședinței de judecată, inculpatul

a menționat că într-adevăr a scos din automobil bunurile declarate ca fiind sustrase, însă neavând

dorința de a le obține, le-a împachetat și le-a lăsat alături de automobil ca semn de răzbunare

pentru conflictul produs în urma nemulțumirii de prestația șoferului taxiului, care a refuzat să-i

ducă la locul de destinație;

- potrivit doctrinei penale, infracțiunile săvârșite prin sustragere (cu excepția tâlhăriei și a

pungășiei) se consideră consumate din momentul în care bunurile au fost luate din posesia altuia,

iar făptuitorul are posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de acele bunuri la dorința lui.

Faptul că în rezultatul percheziției corporale a inculpatului Zavertanîi S., care s-a petrecut

imediat după reținerea lui practic la locul săvârșirii faptei, nu s-au găsit careva bunuri din

automobilul părții vătămate, confirmă declarațiile acestuia și demonstrează că inculpatul nu a

comis sustragerea bunurilor părții vătămate, deoarece nu a dus până la capăt acțiunile sale și a

renunțat benevol la bunurile luate din automobil;

- partea acuzării nu a demonstrat faptul obținerii unui profit ca urmare a pretinsei sustrageri

4

de bunuri, ce reprezintă unul din elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere a

bunurilor;

- instanța de fond neîntemeiat a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 186 Cod penal,

fără a fi demonstrată intenția directă și scopul de cupiditate a inculpatului în comiterea

sustragerii bunurilor;

- la determinarea gradului prejudiciabil al infracțiunii săvârșite este necesar să fie luat în

considerație cumulul de circumstanțe în care a fost comis actul criminal concret: forma

vinovăției, motivele, metoda, împrejurările și etapa de săvârșire a infracțiunii, gravitatea

consecințelor ei.

3.3. Sentința a fost atacată cu apel și de inculpatul Zavertanîi Sergiu, solicitând casarea ei,

rejudecarea cauzei, cu acordarea posibilității de a se împăca cu partea vătămată, menționând că

vina în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 192/1 alin. (2) și 186 alin. (2) Cod penal a

recunoscut-o pe deplin.

În motivarea apelului a invocat că, în urma pronunțări sentinței s-a modificat încadrarea

juridică a acțiunilor sale și nu i s-a oferit posibilitate să se împace cu partea vătămată. A

menționat că are la întreținere trei copii minori, iar soția se află în penitenciar.

integral la 04 mai 2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocați în numele

inculpaților și de inculpatul Zavertanîi Sergiu, fiind admis apelul procurorului, casată sentința

și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Zavertanîi

Sergiu și Sohani Grigori au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 188 alin. (5)

Cod penal la 14 ani închisoare, fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea în mod solidar de la Zavertanîi Sergiu și Sohani Grigori, în beneficiul

lui Pascar Dumitru, a sumei de 5000 lei, iar în beneficiul SRL „Lemanos Plus”, a sumei de 4000

lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

4.1. Rejudecând cauza, instanța de apel a constatat că inculpații Zavertanîi Sergiu și Sohani

Grigori, la data de 31.07.2015, în jurul orei 01:45, acționând împreună, folosind serviciul de

taxi și deplasându-se în calitate de pasageri ai automobilului de model „Dacia Logan” cu n/î C

PF 599, care aparținea SRL „Lemanos Plus” - Taxi 14222, la volanul căruia era Dumitru Pascar,

în perimetrul străzii Ipolit Soroceanu 31, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor,

l-au atacat pe Dumitru Pascar în salonul automobilului cu o armă de foc neidentificată,

amenințându-l cu aplicarea violenței periculoase pentru viață și sănătate și i-au sustras

automobilul menționat, la prețul de 100000 lei, un GPS navigator de model „Beker” la prețul

de 4000 lei, un telefon mobil de model „Huawei”, în care activa cartela SIM nr. 076751767 la

prețul de 2000 lei, un telefon mobil de model „Huawei”, în care activa cartela SIM nr.

068595453 la prețul de 2000 lei și un casetofon de model „Panasonic” la prețul de 1000 lei. În

urma comiterii infracțiunii, părții vătămate i-a fost cauzată o paguba materială în proporții

deosebit de mari, în valoare de 109000 lei.

4.2. Instanța de apel a reținut că instanța de fond, la adoptarea sentinței, incorect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, astfel eronat a recalificat acțiunile inculpaților, dând faptei

săvârșite încadrarea juridică necorespunzătoare, ajungând la concluzia că acțiunile inculpatului

Zavertanîi Sergiu urmează a fi reîncadrate în baza art. 192/1 alin. (2) lit. a) și art. 186 alin. (2)

5

lit. d) Cod penal, iar ale inculpatului Sohani Grigori în baza art. 192/1 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a relevat că probele administrate în cauză, în temeiul art. 101 Cod de

procedură penală, demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (5) Cod penal, acestea fiind declarațiile părții vătămate Pascar D., ale reprezentantului

părții vătămate SRL „Lemanos Plus”, Popanu Al., ale martorilor Grosu D., Doțin Il., Diaconu

M., Trofim V., cât și alte materiale ale:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.07.2015 și tabelul fotografic a

automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î С PF 599, de pe str. Ipolit Soroceanu 31, mun.

Chișinău (vol. I, f.d. 10-22);

- ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din 31.07.2015, a automobilului

de model „Dacia Logan” cu n/î С PF 599 (vol. I. f.d. 23);

- certificatul de înmatriculare al automobilului de model „Dacia Logan” cu n/î СPF 599

(vol. I, f.d. 32);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 10.08.2015, prin care partea vătămată

Pascar D. l-a recunoscut pe Zavertanîi S., că anume acesta a încercat să-l lovească cu pumnul,

după care s-a urcat la volanul automobilului (vol. I, f.d. 46-47);

- foaia de parcurs pentru automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î С PF 599, seria АО

nr. 394238, eliberată pe perioada 15.07.2015-15.08.2015 (vol. I, f.d. 67);

- procesul-verbal de examinare a obiectului - foaia de parcurs seria АО nr. 394238,

eliberată pentru automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î С PF 599, beneficiari fiind

Străistari S. și Pascar D. (vol. I, f.d. 68);

- ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din 25.08.2015, prin care s-a

recunoscut și s-a anexat în calitate de probă foaia de parcurs cu seria AO nr. 394238 (vol. I, f.d.

69);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 07.08.2015, prin care Pascar D. l-a

recunoscut pe Sohani Gr., că acesta l-a amenințat cu arma și a sustras automobilul de serviciu

(vol. I, f.d. 83-85);

- procesul-verbal de confruntare din 10.08.2015 între partea vătămată și inculpatul

Zavertanîi S., prin care ultimul a fost de acord cu răspunsul părții vătămate, cu excepția faptului

că el ar fi încercat să-l lovească pe cet. Pascar D., iar cet. Sohani Grigore nu ar fi urcat în

automobil cu acesta în timp ce a urcat la volan și ar fi plecat. Totodată, ultimul nu cunoaște cine

ar fi sustras bunurile materiale din automobil, însă este de acord să-i restituie prejudiciul cauzat

(vol. I, f.d. 112-115);

- raportul de expertiză dactiloscopică nr. 8148 din 25.08.2015, prin care s-au constatat urme

digitale ce aparțineau lui Zavertanîi S. (vol. II, f.d. 44-57).

Instanța de apel, statuând asupra analizei cumulului de probe prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, a constatat că acțiunile inculpaților au fost corect încadrate de către organul

de urmărire penală în baza art. 188 alin. (5) Cod penal, ulterior fiind greșit recalificate de către

prima instanță în baza art. 192/1 alin. (2) lit. a) Cod penal și 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În contextul dat, instanța de apel a reținut că potrivit dispoziției art. 188 Cod penal, atacul

asupra victimei este săvârșit în scopul sustragerii. Astfel, odată cu săvârșirea atacului, începe

realizarea scopului de sustragere, scopul dat nefiind realizabil decât prin luarea ilegală și gratuită

6

a bunurilor mobile din posesia altuia, pentru calificarea tâlhăriei nefiind necesar ca acțiunea de

luare să fi avut loc în întregime și fiind suficientă doar începerea executării ei. Gradul de

executare a acestei acțiuni contează la individualizarea pedepsei, nu și la calificarea faptei.

În acest sens, instanța de apel a conchis că este neîntemeiată concluzia primei instanțe,

precum că inculpații au acționat fără scop de cupiditate, reieșind din faptul că nu a fost probat

scopul inculpaților de a obține posibilitatea reală de a poseda, folosi și dispune de automobilul

de model „Dacia Logan”, adică de a avea posibilitatea să dispună de cele 3 atribute ale dreptului

de proprietate, menționând și distanța relativ mică la care inculpații au lăsat automobilul (700-

800 m) de la locul comiterii faptei de răpire a mijlocului de transport.

Instanța de apel a reiterat că, pentru ca acțiunile inculpaților să fie calificate în baza art.

188 Cod penal, este suficient ca aceștia în urma atacului efectuat asupra părții vătămate să

înceapă executarea sustragerii automobilului, indiferent de consumarea acestor acțiuni. Aceasta

se datorează faptului că infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune formală, care se consideră

consumată din momentul săvârșirii atacului asupra victimei, acesta fiind însoțit de aplicarea

violenței sau de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că imediat după atacul asupra părții vătămate,

inculpatul S. Zavertanîi a urcat la volanul automobilului și împreună cu Gr. Sohani au sustras

automobilul de model „Dacia Logan”, deplasându-se de la fața locului.

Astfel, instanța de apel a considerat consumată infracțiunea de tâlhărie, din moment ce s-a

realizat atacul asupra părții vătămate, aceasta fiind amenințată cu o armă de către Gr. Sohani,

fapt prin care a fost deposedată de mijlocul de transport, iar după ce aceasta a încercat să fugă,

inculpații intrând în posesia automobilului de model „Dacia Logan”. Aflându-se la conducerea

autoturismului, inculpații s-au deplasat cu acesta în direcția dorită, iar ulterior, conștientizând

că partea vătămată ar putea apela la poliție și automobilul serviciului de taxi este ușor

identificabil, au părăsit automobilul, din care au sustras bunurile, care ulterior au fost tăinuite.

Referitor la declarațiile inculpatului Gr. Sohani, date în prima instanță și menținute în

instanța de apel, potrivit cărora el când a ajuns din urmă automobilul condus de S. Zavertanîi,

l-a întrebat ce face, rugându-l să lase automobilul și să meargă acasă, la ce ultimul i-a comunicat

că în scurt timp îl va ajunge din urmă, instanța de apel a menționat că acestea nu combăteau

învinuirea imputată, ci dimpotrivă confirmau faptul că după ce au parcurs o distanță relativ

scurtă de drum au conștientizat cele săvârșite și faptul că pot fi ușor identificați în mașina de

taxi și au decis să părăsească automobilul.

Astfel, abandonarea automobilului de model „Dacia Logan” cu n/î С PF 599 de către

inculpați, în opinia instanței de apel, nu echivala cu lipsa scopului de cupiditate urmărit de către

ei în momentul sustragerii autoturismului.

Instanța de apel a menționat că prin noțiunea de sustragere se înțelege luarea ilegală și

gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv

acestuia, săvârșită în scop de cupiditate.

Raportând cele enunțate, instanța de apel a specificat că inculpații au deposedat partea

vătămată de automobil, în urma conflictului dintre aceștia, aflându-se în afara automobilului S.

Zavertanîi a sărit la bătaie încercând să-l lovească pe Pascar Dumitru, însă a ezitat și a căzut jos,

7

după ce Gr. Sohani a îndreptat arma pneumatică către partea vătămată strigându-i să se culce la

pământ, acțiunile ultimului au fost percepute ca reale de către partea vătămată și la prima ocazie,

când inculpatul a întors capul, aceasta a fugit, strigând în urma sa să nu-i ia automobilul.

Astfel, instanța de apel a considerat că Gr. Sohani, prin atacul efectuat, a creat o premisă

favorabilă ca inculpatul Zavertanîi S. să se urce la volanul automobilului și să treacă mijlocul

de transport în posesia și folosința lor, ambii deplasându-se cu automobilul de la fața locului.

Prin acțiunile sale inculpații au cauzat un prejudiciu material efectiv părții vătămate constituit

din automobilul de model „Dacia Logan” și bunurile aflate în, el și anume un GPS navigator de

model „Beker”, două telefoane mobile de model „Huawei” și un casetofon de model

„Panasonic”, pe care ulterior inculpatul S. Zavertanîi le-a scos și le-a tăinuit.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond, la rândul său, neîntemeiat a concluzionat

asupra lipsei în acțiunile inculpatului Gr. Sohani, care a amenințat cu arma de foc victima, a

participării la sustragerea bunurilor din automobil, în condițiile în care în cadrul examinării

cauzei a fost constatat că în timpul sustragerii automobilului la volan se afla S. Zavertanîi, care

conducea nemijlocit automobilul, iar Gr. Sohani se afla în salonul automobilului.

Astfel, la momentul reținerii făptuitorului S. Zavertanîi de către poliție, în timp scurt, după

sustragerea automobilului, aproximativ la 100 metri de la automobilul staționat, asupra

persoanei reținute nu au fost depistate bunurile sustrase din automobil și până la moment nu a

fost identificat locul aflării bunurilor. În același timp, inculpatul Gr. Sohani, care a participat

împreună cu S. Zavertanîi la sustragere, a plecat de la locul crimei cu totul în altă direcție, fiind

reținut în următoarea zi după crimă. În prezența circumstanțelor respective, instanța de apel a

considerat că ele indică asupra complicității inculpatului Gr. Sohani în comiterea sustragerii

bunurilor din automobil.

Cu referire la argumentul apărătorilor invocat în apelurile depuse, precum că între inculpați

nu a existat o înțelegere prealabilă în scop de sustragere a bunurilor și de amenințare a părții

vătămate, instanța de apel a menționat că acesta nu prezintă temei de achitare a inculpaților, or

fapta a fost comisă de către două persoane care au acționat în comun, în calitate de coautori,

ambele contribuind la realizarea laturii obiective a infracțiunii.

Instanța de apel a conchis că inculpații au acționat de comun acord, cu intenție directă,

dorind deposedarea șoferului de automobilul de model „Dacia Logan”, prin trecerea acestuia în

posesia și folosința lor, dorind să plece de la fața locului cu automobilul sustras fără a avea

intenția de a-l restitui posesorului legal, necomunicând ultimului, care striga să nu atingă

automobilul, că ei îl vor folosi temporar și-l vor returna înapoi, plecând și lăsând partea vătămată

singură în stradă, pe timp de noapte.

Instanța de apel a mai menționat că acțiunea adiacentă a faptei prejudiciabile ilicite constă

în atacul săvârșit asupra unei persoane, care este însoțit în mod alternativ de violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și de apel fiind constatat că în

timpul conflictului iscat între inculpați și partea vătămată, inculpatul S. Zavertanîi a încercat să

o lovească, însă fiind în stare de ebrietate a căzut jos, iar ca urmare inculpatul Gr. Sohani a

îndreptat o armă spre partea vătămată, spunându-i să stea la pământ.

Cu referire la faptul dat, instanța de apel a reținut că atât în instanța de fond, cât și cea de

8

apel partea vătămată a declarat că acțiunea inculpatului Gr. Sohani a perceput-o ca reală, s-a

speriat când a văzut pistolul și în momentul când inculpatul a întors capul spre S. Zavertanîi,

care se afla la volanul autoturismului și i-a spus să îl aștepte, fugind și strigând în urma sa să nu

atingă automobilul.

În urma celor constatate, instanța de apel a considerat că particularitățile împrejurărilor

reținute la caz și enunțate denotau că în acțiunile inculpaților se regăsesc elementele infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută la art. 188 alin. (5) Cod penal.

Referitor la solicitările din apelul declarat de avocat în numele inculpatului S. Zavertanîi,

privind achitarea acestuia de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, deoarece inculpatul a

recunoscut vina în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 192/1 și 186 Cod penal.

Cu referire la solicitarea inculpatului S. Zavertanîi, privind acordarea posibilității de a se

împăca cu părțile vătămate, Colegiul penal a menționat că potrivit art. 109 alin. (1) Cod penal,

împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin

gravă, iar inculpatul a fost învinuit pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5)

Cod penal, care conform art. 16 alin. (5) Cod penal, se califică ca infracțiune deosebit de gravă,

pentru care împăcarea părților nu are ca efect juridic înlăturarea răspunderii penale.

Referindu-se la individualizarea pedepsei inculpaților, instanța de apel a menționat că va

ține cont de cerințele art. 16, 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de motivul

acesteia, de personalitatea inculpaților, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării acestora, în consecință stabilindu-le o pedeapsă sub formă de închisoare.

În ceea ce privește restituirea prejudiciului material, instanța de apel a reținut că partea

vătămată Pascar D. și reprezentantul părții vătămate Popanu Al. nu au depus o acțiune civilă,

necătând la faptul că au fost recunoscute în calitate de parte civilă. Totuși, inculpații prin

acțiunile sale infracționale i-a cauzat părții vătămate, Pascar D. un prejudiciu material în mărime

de 5000 lei, iar reprezentantului părții vătămate, Popanu Al. un prejudiciu material în mărime

de 4000 lei.

În contextul dat, instanța de apel a reținut că părțile vătămate, în instanța de fond, au

solicitat recuperarea prejudiciul material cauzat prin infracțiune, poziție menținută de partea

vătămată Pascar D. în instanța de apel, iar ținând cont de faptul că inculpații au fost recunoscuți

vinovați în comiterea infracțiunii imputate, instanța de apel a dispus încasarea în mod solidar de

la Zavertanîi Sergiu și Sohani Grigori, în beneficiul lui Pascar Dumitru, a sumei de 5000 lei, iar

în beneficiul SRL „Lemanos Plus”, a sumei de 4000 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat

prin infracțiune.

Sergiu, la 12.04.2016 și la 13.05.2016, prin intermediul oficiului poștal, care solicită casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, iar în recursul depus la

25.05.2016, prin intermediul oficiului poștal, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor a invocat:

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- fapta nu întrunește elementele infracțiunii, deoarece nu s-a demonstrat atacul săvîrșit

asupra părții vătămate, cu scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru

9

viață sau sănătate ori amenințare cu aplicarea unei asemenea violențe;

- instanța de apel nu a apreciat probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală;

- partea acuzării nu a demonstrat faptul prezenței armei, fiind doar o presupunere;

- declarațiile de la urmărirea penală au fost date sub constrângere fizică și psihică, leziunile

corporale fiind constatate la examinarea medicală, la plasarea în Penitenciarul nr. 13, totodată

colaboratorii de poliție promițând că în urma declarațiilor favorabile va fi eliberat din detenție,

cu stabilirea în privința sa a obligațiunii de nepărăsire a localității;

- instanța de apel nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate, precum că între

inculpați nu a existat înțelegere prealabilă, că conflictul a apărut spontan;

- instanța de apel nu a ținut cont de starea sa familială, că are la întreținere 3 copii minori,

care se află sub tutela bunicii lor, iar soția își execută pedeapsa cu închisoare în Penitenciarul

nr. 7, pe un termen de 9 ani.

5.1. Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de inculpatul Sohani Grigori,

la data de 23.05.2016, prin intermediul oficiului poștal, solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei hotărâri echitabile, invocând că nu este de acord cu aceasta și nu se consideră

vinovat în comiterea infracțiunii imputate.

5.2. Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de avocatul Apreotesei Mariana

în numele inculpatului Gr. Sohani, la 03.06.2016, prin intermediul oficiului poștal, invocând

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care

solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința lui Sohani

Grigori.

În motivarea cerințelor a invocat:

- în cadrul cercetării judecătorești nu s-a stabilit vinovăția lui Sohani Grigori în comiterea

infracțiunii imputate, deoarece lipsa scopului de cupiditate în momentul atacului reprezintă o

circumstanță care exclude calificarea faptei ca tâlhărie;

- în dosar nu există probe ce dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, deoarece probele care au stat la baza deciziei de condamnare nu sunt pertinente și

concludente;

- instanța de apel incorect a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 188 Cod penal,

deoarece învinuirea se bazează în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate, nu s-a demonstrat

intenția inculpatului de a sustragere bunurile;

- decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or persoana este trasă la

răspundere și îi este stabilită pedeapsa penală numai pentru faptele săvârșite cu vinovăție;

- instanța de apel nu s-a expus asupra termenului de declarare a apelului de către procuror,

care a solicitat repunerea în termen.

5.3. De asemenea, decizia este atacată cu recurs ordinar de avocatul Zgherea Victoria în

numele inculpatului S. Zavertanîi, la 03.06.2016, prin intermediul oficiului poștal, invocând

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care solicită

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința lui Zavertanîi Sergiu.

În motivarea recursului a invocat:

- la dosar lipsesc probe ce dovedesc vinovăția inculpatului, hotărârea este bazată doar pe

10

declarațiile părții vătămate, care au fost apreciate eronat;

- inculpații nu au avut o înțelegere prealabilă de a sustrage bunurile părții vătămate, dânșii

doar au inițiat conflictul cu partea vătămată, fiind nemulțumiți de prestația serviciilor ultimului

ca taximetrist;

- partea acuzării nu a prezentat probe ce demonstrează că inculpații au aplicat violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea părții vătămate, nu s-a demonstrat în ce mod s-a realizat

pericolul real pentru viața și sănătatea ultimei;

- în cauză nu s-a probat folosirea armei de foc de către inculpați, la baza sentinței de

condamnare fiind puse doar declarațiile părții vătămate Pascar D.;

- faptul că inculpatul a folosit automobilul un timp scurt și s-a deplasat cu el la o distanță

mică, după care l-a abandonat, iar în urma percheziției la domiciliu nu s-au găsit careva bunuri,

nu demonstrează faptul el a urmărit scopul sustragerii bunurilor cu obținerea unui profit.

recursurilor ordinare declarate. Procurorul a menționat că argumentele privind reaprecierea

probelor nu constituie temei pentru recurs, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

aprecierea probelor fiind realizată la soluționarea fondului cauzei, de către instanța de fond și

apel. Suplimentar, procurorul consideră că la examinarea cauzei în ordine de apel s-a dat

eficiență prevederilor art. 26-27, 93-101 Cod de procedură penală, în baza probelor acumulate

fiind just reținută starea de fapt și de drept pe cauză, acțiunile inculpaților fiind încadrate juridic

în mod corespunzător.

Totodată, procurorul a menționat că, în lumina modificării conținutului art. 126 Cod penal,

prin prevederile legii nr. 207 din 29.07.2016, inculpații urmează să beneficieze de

retroactivitatea legii în sensul art. 10 Cod penal, acțiunilor lor urmând a fi reîncadrate juridic în

baza legii ce le ameliorează situația.

6.1. Pe cauză a depus referință și partea vătămată, care a menționat că dorește restituirea

bunurilor sustrase, având nevoie de ele pentru serviciu și este de acord cu solicitarea recurenților

de a fi revăzută pedeapsa aplicată inculpaților.

concluzionează că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța

îl admite, casează parțial sau total hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre,

dacă nu se agravează situația condamnatului.

Astfel, verificând argumentele invocate de recurenți, Colegiul penal constată că acestea

vizează în mod unanim modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel, pe care

ultimii o consideră neîntemeiată și lipsită de obiectivitate. Cu referire la acest capitol, Colegiul

penal menționează că critica aprecierii probelor nu constituie temei pentru recurs, potrivit art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, în acest context fiind primordial de a menționa că, potrivit

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Din aceste considerente, Colegiul penal

consideră că critica aprecierii probelor este de jure inadmisibilă.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal va respinge criticile recurenților, privind

11

calificarea juridică greșită a faptei săvârșite de inculpați și lipsa motivelor pe care se întemeiază

soluția adoptată de către instanța de apel, deoarece decurg în mod subsidiar din critica aprecierii

probelor, care este inadmisibilă la etapa de examinare/judecare a recursului ordinar, or etapa

respectivă vizează doar aprecierea și înlăturarea erorilor de drept, prevăzute la art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală. Cu atât mai mult, Colegiul penal constată că aprecierea probelor deja

a constituit obiect de examinare în instanța de apel, chestiune asupra căreia aceasta s-a expus în

mod corespunzător, apreciind probele administrate sub aspectul pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – prin prisma coroborării lor, probe care au fost

menționate în decizia atacată și a căror conținut a fost desfășurat.

Totodată, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile ordinare declarate urmează a fi

admise din alte motive, reieșind din următoarele considerente.

Din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă că inculpații au fost condamnați în baza

art. 188 alin. (5) Cod penal, conform semnelor calificative – tâlhăria, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei, comis de două persoane, cu

aplicarea armei, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari. La acest capitol, Colegiul penal

menționează că valoarea bunurilor sustrase, ca semn calificativ al componenței de infracțiune,

se determină ținându-se seama de mărimea unității convenționale de amendă, stabilită conform

legislației în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii.

Astfel, conform art. 64 alin. (2) Cod penal (în redacția în vigoare la momentul săvârșirii

faptei – 31.07.2015), valoarea unității convenționale de amendă constituia 20 lei. Potrivit art.

126 Cod penal (redacția din 31.07.2015), se considera ca constituind proporții deosebit de mari

valoarea bunurilor materiale sustrase, care la momentul săvârșirii infracțiunii depășea 5000

unități convenționale.

Potrivit deciziei instanței de apel, în raport cu prevederile legale sus-menționate, valoarea

prejudiciului cauzat părților vătămate constituia 109000 lei, adică 5450 unități convenționale.

Astfel, la data condamnării inculpaților prin decizia instanței de apel (06.04.2016), încadrarea

juridică a acțiunilor inculpaților era una corectă, deoarece valoarea bunurilor sustrase depășea

5000 unități convenționale.

Ulterior, prin legea nr. 207 privind modificarea și completarea unor acte legislative din

29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016, valoarea unității convenționale a fost majorată de la 20

la 50 lei, iar proporții deosebit de mari în conformitate cu modificările operate la art. 126 alin.

(1) Cod penal se consideră valoarea bunurilor sustrase care depășește 40 salarii medii lunare pe

economie prognozate, stabilite de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Cu referire la acest fapt, este necesar de a menționa că prin Hotărârea Guvernului nr. 974

din 04.12.2014, în vigoare din 09.12.2014, s-a aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe

economie, prognozat pentru anul 2015, în mărime de 4500 lei.

Prin urmare, a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpaților care, potrivit art. 10 Cod

penal, are efect retroactiv și se răsfrânge asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective

până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa.

În circumstanțele date, Colegiul penal consideră ca fiind necesară reîncadrarea juridică a

acțiunilor inculpaților, de la prevederile art. 188 alin. (5) Cod penal la cele de la art. 188 alin.

12

(4) Cod penal, deoarece prejudiciul cauzat părților vătămate, în valoare de 109000 lei, potrivit

modificărilor operate la art. 126 Cod penal, constituie 24,22 salarii medii lunare prognozate de

Guvern pentru anul 2015, ceea ce constituie proporții mari.

În acest context, ținând cont de faptul că argumentele recurenților privind aprecierea

probelor sunt inadmisibile, de faptul că temeiurile pentru recurs, invocate de recurenți, nu și-au

găsit confirmare, precum și de faptul că a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpaților,

Colegiul penal lărgit conchide asupra necesității admiterii recursurilor ordinare declarate, cu

casarea parțială a deciziei instanței de apel, în latura penală și cu pronunțarea unei noi hotărâri

de condamnare în privința inculpaților, prin această soluție nefiindu-le agravată situația.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Zavertanîi Sergiu și de avocatul său,

Zgherea Victoria, de inculpatul Sohani Grigori și de avocatul său, Apreotesei Mariana, casează

parțial, în latura penală, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016,

rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre în partea respectivă, prin care:

Zavertanîi Sergiu XXX și Sohani Grigori XXX se recunosc vinovați în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (4) Cod penal și li se stabilește, fiecăruia, pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

În rest, se mențin dispozițiile deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 mai 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Nadejda Toma

Petru Moraru

13