1ra-659/2017 — art. 191 alin. 5 CP

1ra-659/2017 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-659/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

reprezentantul SRL „Roma”, Ciobanu Daniela, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 decembrie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Postovanu Dumitru Xxxxx, născut la xxxxxx,

originar din xxxxxx și domiciliat în xxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.06.2014 – 11.03.2016;

Instanța de apel: 12.04.2016 – 05.12.2016;

Instanța de recurs: 16.02.2017 – 29.03.2017.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

învinuire a lui Postovanu D. în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 191 alin. (5) Cod

penal, a fost încetat în baza art. 391 alin. (1) pct. (4) Cod de procedură penală, din

motiv că există o hotărâre definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași fapta

infracțională.

fiind director la SA „Boris Glavan” din s. Țarigrad și având scopul delapidării averii

străine încredințate în administrarea sa, în perioada 17 septembrie 2008 – 10

decembrie 2008, folosind situația de serviciu în scop personal, a însușit ilegal și fără

consimțământ 1 100 tone grâu, primit la păstrare în depozitele SA „Boris Glavan” în

1

baza contractului de depozit nr. 80/08 încheiat la 17.09.2008 cu SRL „Roma”, iar prin

acestea acțiuni a cauzat părții vătămate SRL „Roma” posesor al acestei cantități de

grâu, un prejudiciu material în proporții deosebit de mari, în valoare totală de

2 200 000 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

organul de urmărire penală a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 191 alin. (5) Cod penal,

delapidarea averii străine, însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu, săvârșită în proporții

deosebit de mari.

reprezentantul părții vătămate SRL „Roma” , Ciobanu D.

3.1. Procurorul a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit căreia Postovanu D. să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 191 alin. (5) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executare în penitenciar de tip închis. Acțiunea

civilă înaintată de partea vătămată să fie admisă integral, dispunându-se încasarea din

contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în sumă de

2 200 000 lei.

Procurorul, a mai solicitat respingerea plângerii depuse de avocatul

Amihalachioaie G. în interesele învinuitului Postovanu D. din data de 20.06.2014

privind declararea nulității ordonanței procurorului, adjunct al procurorului raionului

Strășeni din 22.04.2014, prin care s-a dispus anularea ordonanței din 02.05.2013

privind încetarea urmăririi penale în privința lui Postovanu D., ca fiind nefondată.

Apelantul în susținerea solicitărilor înaintate a indicat că sentința primei instanțe

o consideră ca fiind nelegitimă și pasibilă anulării.

În continuare, acuzatorul de stat a menționat că prima instanță nu a luat în

considerație, probele acumulate de către organul urmăririi penale, care au fost

examinate și cercetate în instanța de judecată, iar ca rezultat au fost apreciate eronat.

Astfel, a considerat că vina inculpatului în comiterea faptei incriminate a fost

dovedită integral atât prin declarațiile reprezentantului SRL „Roma”, Gubceac D., a

martorilor interogați, cât și prin probele materiale anexate la cauza penală.

A mai indicat că, concluzia primei instanței este eronată, deoarece în cazul dat

există o hotărâre judecătorească civilă irevocabilă privind încasarea datoriei pentru

aceiași faptă, adoptată la 13.07.2010, în baza acțiunii civile depuse de partea vătămată

după declanșarea procesului penal, însă acest fapt nu absolvă vinovatul de răspundere

penală, or, conform prevederilor alin. (l) art. 219 Cod de procedură penală, acțiunea

civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice

cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau după caz, le-a fost adusă

2

daună reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă

de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

Partea vătămată întru asigurarea restituirii în termen a prejudiciului material

cauzat de inculpat a avut dreptul să se adreseze cu cerere de chemare în judecată în

ordinea procedurii civile privind încasarea prejudiciului material.

Cu referire la faptul motivării hotărârii cu trimitere la prevederile Hotărârii

Curții Constituționale nr.26 din 23.11.2010, asupra excepției de neconstituționalitate a

prevederilor art.63 alin.(6) din Codul de procedură penală, Hotărârii Curții

Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 privind excepția de neconstituționalitate a art.

287 alin. (l) din Codul de procedură penală, precum și Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, alte tratate internaționale,

acuzatorul de stat a invocat, că instanța de judecată nu a luat în considerație

prevederile art. 26 alin. (7) al Legii nr. 317 din 13.12.1994 „cu privire la Curtea

Constituțională” care stipulează, că Hotărârile Curții Constituționale produc efecte

numai pentru viitor.

Prin urmare, procurorul a indicat că drept temei pentru cererea de apel este

faptul interpretării incorecte de către prima instanță a legii și aprecierii eronate a

probelor acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în instanța de judecată, care

a dus la adoptarea unei hotărâri de încetare a procesului penal în cazul dat.

3.2. Reprezentantul părții vătămate, SRL „Roma”, Ciobanu D. a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Postovanu D. să fie recunoscut vinovat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, cu

aplicarea unei măsuri de pedeapsă în limitele prevăzute la sancțiunea normei

incriminate și încasarea prejudiciului material în sumă de 2 200 000 lei.

Reprezentantul părții vătămate în susținerea apelului, a invocat că prima instanță

neobiectiv a apreciat declarațiile martorilor audiați pe caz.

De asemenea, apelantul, reprezentantul SRL „Roma” a indicat că, prima instanță

eronat a considerat că este o hotărâre irevocabilă în privința lui Postovanu D., care îl

absolvă de răspundere penală, însă din materialele cauzei și declarațiile martorului

Țurcanu A. se confirmă viceversa, adică, că există o hotărâre irevocabilă, însă nu este

în privința inculpatului, dar a persoanei juridice care este în incapacitatea de plată.

Astfel, unica șansă de recuperare a prejudiciului este admiterea acțiunii civile înaintată

în cauza penală.

Reprezentantul părții vătămate a mai indicat că Hotărârea Curții Constituționale

nu poate fi aplicată și că prima instanță și-a depășit atribuțiile la constatarea ilegalității

reluării urmăririi penale dispusă prin ordonanța procurorului din 22.04.2014.

apelul declarat a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

3

a considerat că prima instanță a dat o apreciere corectă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității fiecărei probe, a adoptat o sentință

întemeiată, motivată, legală și a luat în considerație toate circumstanțele cauzei, prin

urmare fiind în conformitate cu art. 391 alin. (l) pct. 4) Cod de procedură penală,

soluția de încetare a procesului penal în privința lui Postovanu D., învinuit în baza art.

191 alin. (5) Cod penal, pe motivul că există o hotărâre definitivă asupra aceleiași

persoane și pentru aceeași faptă.

Cu referire la cele expuse supra, raportate la materialele cauzei penale, instanța

de apel a constatat, că potrivit hotărârii judecătoriei Economice de Circumsripție din

13.07.2010 acțiunea înaintată de SRL „Roma” către SA „Boris Galvan” (în proces de

insolvabilitate) privind încasarea sumei de 3000864,92 lei, a fost admisă parțial, fiind

încasat în beneficiul lui SRL „Roma” suma de 2 249 582,00 lei cu titlu de datorie,

suma de 324 263,00 lei, cu titlul de dobândă pentru utilizarea împrumutului și suma de

77 215,35 lei, cu titlul de cheltuieli pentru judecată (f.d.249-250 vol.I, f.d.233-235

vol.II), hotărârea dată a devenit irevocabilă, fiind eliberat titlul executoriu.

În continuare, instanța de apel a indicat că prin ordonanța de punere sub

învinuire din 20.12.2010 emisă de procurorul în procuratura Drochia, Robu V. s-a

dispus punerea sub învinuire a lui Postovanu D. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 191 alin.(5) Cod penal (f.d. 14 vol.II).

Prin ordonanța procurorul în procuratura Drochia, Robu V. din 29.12.2010, în

baza art.52 alin. (l) pct. l), 255, 275 pct.3) și 286 Cod de procedură penală, s-a dispus

încetarea urmăririi penale pe cauza penală nr.2009120246 intentată în baza art. 191

alin.(5) Cod penal, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii, invocându-se

că litigiul poartă un caracter civil și în acțiunile directorului SA „Boris Glavan”,

Postovanu D. lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii (f.d.50.51 vol. II)

Prin încheierea judecătorului de instrucție din 05.05.2012 a fost declarată

nulitatea ordonanței procurorului în procuratura Drochia, Robu V. din 29.12.2010

privind încetarea urmăririi penale pe cauza penală nr.2009120246 și a ordonanței

procurorului, adjunct al procurorului r. Drochia, Banaru A. din 19.03.2012 privind

respingerea plângerii împotriva acțiunilor de urmărire penală efectuate de procuror, cu

trimiterea cauzei spre reluarea urmăririi penale și înlăturarea încălcărilor admise

(f.d.54-59 vol. II).

Prin ordonanța din 05.05.2012 a procurorului raionului Drochia, Vrăbii I. a fost

reluată urmărirea penală în cauza penală nr.20091200246 (f.d.64 vol.II).

Conform ordonanței Prim - Adjunctului Procurorului General din 18.06.2012,

cauza penală nr.2009120246 la data de 28.06.2012 a fost expediată la Procuratura

Strășeni pentru organizarea efectuării urmăririi penale în continuare (f.d.60-63 vol. II).

4

Prin ordonanța procurorului în procuratura Strășeni, Tețcu I. din 02.05.2013

conform art. 52 alin. (l) pct. l), pct. 22), art. 255, art. 285 alin. (l) și art. 9 Cod de

procedură penală, s-a dispus încetarea urmăririi penale pe cauza penală nr.2009120246

pornită în privința lui Postovanu D., cu clasarea prezentei cauze penale din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii (f.d.136-137 vol. III).

Prin ordonanța procurorului adjunct al Procuraturii Strășeni, Buzdugan A. din

22.04.2014, în baza art. 52 alin. (2) pct. 2, art.255, art.287 Cod de procedură penală a

fost dispusă anularea ordonanței din 02.05.2013, cu reluarea urmării penale în vederea

lichidării omisiunilor constatate (f.d.142-143 vol. III).

Prin ordonanța procurorului raionului Strășeni, Rața A. din 02.06.2014 a fost

respinsă plângerea avocatului Amihalachioaie G. depusă în interesele lui Postovanu D.

privind dezacordul cu ordonanța de reluare a urmăririi penale din 22.04.2014 și

recunoscută legală această ordonanța (f.d. 164-166 vol. III).

Contrar exigențelor prevăzute la art. 287 Cod de procedură penală, prin

ordonanța din 22.04.2014, drept temei de reluare a urmării penale s-a invocat „...că în

prezenta cauză penala n-au fost efectuate toate acțiunile de urmărire penală și n-au

fost verificate toate circumstanțele cazului, fapt care la moment impune obiectiv

reluarea urmăririi penale în vederea efectuării unei urmăriri penale suplimentare

ample și obiective” fără a indica concret ce acțiuni de urmărire penală n-au fost

îndeplinite.

În acest context, instanța de apel a remarcat faptul că procurorul ierarhic

superior a intervenit fără nici un temei legal în ordonanța procurorului inferior aproape

peste un an de la adoptarea ei.

Prin urmare, se menționează că pe cauza dată de către procuror la 06.05.2014 a

fost audiat suplimentar doar martorul Matcovschi V. (f.d.146-147 vol. III), declarațiile

acestuia fiind asemănătoare cu cele depuse anterior la 23.07.2012 (f.d.77 vol. II), și

terminată urmărirea penală cu întocmirea rechizitoriului, fapt ce contravine

prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, în care este stipulat, că în

cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale

sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi

penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu

fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărârea respectivă. În cazul

descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu mai târziu

de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi penale,

clasare a cauzei sau scoatere a persoanei de sub urmărire.

În atare circumstanțe, instanța de apel a constatat comiterea de către organul de

urmărire penală a unor erori de drept procedural, care flagrant afectează drepturile

procesuale ale lui Postovanu D. garantate de lege, și anume, dreptul de a nu fi urmărit

5

repetat pentru una și aceeași faptă, din care motiv a considerat ordonanța din

22.04.2014 ca fiind ilegală, și lipsită de motiv atât de fapt, cât și de drept.

Astfel, au fost încălcate flagrant prevederile art. 4 Protocolul adițional nr.7 la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, precum și pactul

internațional cu privire la drepturile civile și politice, care prevăd, că nici o persoană

nu poale fi urmărită sau pedepsită penal de jurisdicția aceluiași stat pentru săvârșirea

unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre

definitivă conform legii și procedurilor penale ale aceluiași stat.

Principiul fundamental „non bis in idem”, dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau

pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă impune în linii mari autorităților publice

competente nu numai interdicția de a judeca repetat persoana, dar și interdicția de a nu

fi urmărit de mai multe ori pentru aceiași faptă, principiu ce se aplică și în cazul când

persoana a fost supusă unei urmăriri penale ce nu a condus la condamnare.

În circumstanțele descrise, instanța de apel a considerat că acțiunile procedurale

efectuate de organul de urmărire penală după emiterea ordonanței de clasare a

procesului penal în cauza penală intentată în privința lui Postovanu D. în baza art.191

alin. (5) Cod penal sânt defectuoase și contrare nu numai art. 287 alin. (4) Cod de

procedură penală, dar și prevederilor art. 22 alin.(2) Cod de procedură penală -

„scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale împiedică punerea

repetată sub învinuire a aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor,

când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente au afectat hotărârea respectivă.”

SRL „Roma”, Ciobanu D. a atacat-o cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu

remiterea la rejudecare a cauzei penale în aceeași instanță de apel într-un alt complet

de judecată.

În motivarea recursului, recurenta invocă că instanța de apel a adoptat o decizie

lipsită de obiectivitate, întemeiată exclusiv pe declarațiile inculpatului Postovanu D.,

pe motivele expuse în sentința primei instanțe și pe faptul că există la caz o hotărârea

de clasare a cauzei penale, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, însă

nu a tras atenția la ordonanța din 02.06.2014 cu privire la reluarea urmăririi penale în

vederea lichidării omisiunilor constatate în faza urmăririi penale, care în rezultat sau

soldat cu întocmirea rechizitoriului și remiterea cauzei în judecată.

Recurenta, consideră eronată opinia instanței de apel, precum că ordonanța din

02.06.2014 este una ilegală, deoarece probele cauzei penale dovedesc consumarea și

săvârșirea infracțiunii de către Postovanu D..

Totodată, menționează că instanța de apel a făcut referire la Hotărârea Curții

Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 privind excepția de neconstituționalitate a art.

287 alin. (1) Cod de procedură penală, iar în cazul dat consideră că această hotărâre a

6

înaltei curți nu poate fi aplicată, deoarece cauza a fost remisă în adresa instanței cu

mult timp până la pronunțarea ei, iar aplicarea acestei hotărâri are efect numai pentru

viitor.

În drept, recurenta își întemeiază recursul pe temeiul prevăzut la pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

recursului declarat, menționând că consideră argumentele invocate ca fiind

neîntemeiate, prin urmare solicită declararea acestuia inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Lecturând conținutul recursului declarat, instanța de recurs constată că recurenta

își întemeiază argumentele pe eroarea de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta nu este expus clar sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței.

Așadar, se menționează că criticile recurentei invocate în cererea de recurs sunt

bazate pe faptul că prima instanță greșit a adoptat o hotărâre de încetare a procesului

penal de învinuire a lui Postovanu D. în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 191

alin. (5) Cod penal, și tot greșit instanța de apel a menținut sentința dată.

Tot aici se indică, că recurenta a invocat și faptul că totalitatea probelor

administrate la cauza penală dată dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate și prezența tuturor elementelor constitutive ale

infracțiunii în faptele comise de către inculpat.

În ordinea celor punctate, raportând alegațiile recurentei la cele reținute în

decizia contestată, instanța de recurs menționează că instanța de apel a examinat cauza

în mod obiectiv și corect, respectând prevederile procesual penale, care a avut drept

rezultat adoptarea unei decizii legale, motivate și întemeiate, respectiv eroarea invocată

de către recurent nu a fost confirmată de către instanța de recurs.

7

În continuare, instanța de recurs reține ca fiind întemeiate aprecierile instanței de

apel cu privire la faptul că prima instanță a examinat cauza obiectiv și multilateral,

constatând corect că în speța dată de către organul de urmărire penală au fost încălcate

prevederile procesual-penale, ceea ce a condiționat la adoptarea unei sentințe de

încetare a procesului penal, în baza art. 391 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală,

din motiv că există o hotărâre definitivă asupra aceleași persoane pentru aceeași faptă.

Astfel, sub acest aspect, instanța de recurs indică că instanța de apel s-a expus

detaliat și motivat asupra faptului că procurorul în cadrul urmăririi penale nu a ținut

cont de prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, ceea ce contravine cu

alegațiile invocate de către recurent.

În acest context, se indică că, instanța de apel în descriptivul deciziei corect a

constatat că: „Prin ordonanța procurorului în Procuratura Strășeni, Tețcu I. din

02.05.2013 în baza art. 52 alin. (1) pct. 1), pct.22), 255, 285 alin. (1) și 9 Cod de

procedură penală, s-a dispus încetarea urmăririi penale pe cauza penală de învinuire

a lui Postovanu D. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal,

cu clasarea cauzei date, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. (Vol.

III, f.d. 136-137).

Potrivit ordonanței procurorului adjunct al Procuraturii Strășeni, Buzdugan A.

din 22.04.2014 în baza art. 52 alin. (2) pct. 2), art. 255 și art. 287 Cod de procedură

penală a fost dispusă anularea ordonanței din 02.05.2013, cu reluarea urmăririi

penale în vederea lichidării omisiunilor constatate. (Vol. III, f.d. 142-143).

Prin ordonanța procurorului raionului Strășeni, Rața A. din 02.06.2014 a fost

respinsă plângerea avocatului Amihalachioaie G. depusă în interesele lui Postovanu

D. privind dezacordul cu ordonanța de reluare a urmăririi penale din 22.04.2014 și

recunoașterea ca fiind ilegală această ordonanță (Vol. III, f.d. 164-166).”

Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel corect a remarcat că

contrar exigențelor prevăzute de art. 287 Cod de procedură penală, prin ordonanța din

22.04.2012, drept temei de reluare s-a invocat că: „… că în prezenta cauză penală

n-au fost efectuate toate acțiunile de urmărire penală și n-au fost verificate toate

circumstanțele cazului, fapt care la moment impune obiectiv reluarea urmăririi penale

în vederea efectuării unei urmăriri penale suplimentare ample și obiective”, fără a

indica concret care temei din cele prevăzute la art. 287 alin. (4) Cod de procedură

penală, este incident cauzei date.

În urma celor enunțate supra, instanța de recurs acceptă și consideră întemeiate

aprecierile instanței de apel, care a indicat că fără a respecta prevederile art. 287 alin.

(4) Cod de procedură penală, prin ordonanța procurorului din 22.04.2014 s-a dispus

reluarea urmăririi penale, iar în motivarea acesteia procurorul a indicat doar fraze de

ordin general.

8

Tot aici, instanța de apel corect a reținut faptul că de la 22.04.2014 până la

02.06.2014 (finisarea urmăririi penale) de către procurorul Golban V. a fost interogat

suplimentar unicul martor Matcovschi V., director al SRL „Roma” declarațiile acestuia

fiind asemănătoare cu cele depuse anterior la 23.07.2012 (Vol. II, f.d. 77), fără a fi

constatate de către organul de urmărire penală careva circumstanțe noi sau vicii

fundamentale, ce ar permite la caz aplicarea prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de

procedură penală.

Astfel, în speța dată, s-a constatat că acțiunile procedurale efectuate de către

organul de urmărire penală după emiterea ordonanței de clasare a procesului penal în

cauza penală de învinuire a lui Postovanu D. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

191 alin. (5) Cod penal, sânt defectuoase și contrare nu numai prevederilor art. 287

alin. (4) Cod de procedură penală, dar și prevederilor art. 22 alin. (2) Cod de procedură

penală, care stipulează că scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi

penale împiedică punerea repetată sub învinuire a aceleiași persoane pentru aceeași

faptă, cu excepția cazurilor, când fapte noi sau recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea respectivă.

În rezultatul celor menționate, instanța de recurs remarcă că ordonanța

procurorului de reluare a procesului penal din 22.04.2014 a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor stipulate la art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, din care motiv

această ordonanță este lovită de nulitate absolută, și nu produce nici un efect juridic.

În cazul dat, rămâne în vigoare, ca fiind legală și întemeiată, doar ordonanța

procurorului din 02.05.2013, potrivit căreia s-a dispus încetarea urmăririi penale pe

cauza penală de învinuire a lui Postovanu D. de săvârșirea infracțiunii prevăzută la art.

191 alin. (5) Cod penal.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel corect a menționat că relevante

cazului dat sunt explicațiile date în Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din

14.05.2015 privind excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, potrivit cărora sunt descrise prin prisma reglementărilor și

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care situații pot determina

redeschiderea procesului penal, iar în situația dată redeschiderea procesului penal a

fost efectuat cu încălcarea prevederilor procesual-penale de către organul de urmărire

penală.

Reieșind din cele menționate, instanța de recurs conchide că argumentele

recurentei privind inaplicabilitatea în speța dată a prevederilor Hotărârii Curții

Constituționale nr. 12 din 14.05.2015, sunt considerate neîntemeiate, din motiv că la

baza încetării procesului penal în cauza de învinuire a lui Postovanu D. de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, instanțele de judecată au pus

încălcările organului de urmărire penală a legislației procesual-penale, și anume a

prevederilor art. 22, 287 alin. (4) Cod de procedură penală.

9

De asemenea, instanța de recurs menționează că organul de urmărire penală prin

acțiunile întreprinse pe această cauza penală a încălcat și prevederile art. 4 al

Protocolului adițional nr. 7 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului, care stipulează că nicio persoană nu poate fi urmărită sau pedepsită penal de

jurisdicția aceluiași stat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat

sau condamnat printr-o hotărâre definitivă.

Concluzionând asupra punctelor de reper expuse în prezenta decizie la criticile

formulate de către recurent, instanța de recurs constată că eroarea de drept invocată în

recursul de pe rol nu și-a găsit confirmare. Decizia instanței de apel corespunde tuturor

rigorilor prevăzute la art. 414-418 Cod de procedură penală, iar în conținutul acesteia

au fost expuse detaliat motivele adoptării soluției pronunțate, astfel încât nu este

semnalizat niciun dubiu referitor la temeinicia și legalitatea acesteia, din care motiv

recursul declarat de către reprezentantul părții vătămate SRL „Roma”, Ciobanu D. este

considerat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de reprezentantul părții vătămate

SRL „Roma”, Ciobanu Daniela, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 05 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Postovanu Dumitru

xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 mai 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

10