1ra-796/17 — Art. 187 alin.2 lit. d,f CP

Prin sentința Judecătoriei Telenești din 09 decembrie 2016, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Grecu Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa cu închisoare pe termen de 3 (trei) ani 8 (opt) luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis, fără amendă. În baza art.85 alin.(1) Cod penal la pedeapsa stabilită i s-a adăugat partea neexecutată stabilită prin încheierea Judecătoriei Sîngerei din 02.08.2016, numindu-i- se definitiv lui Grecu Victor pedeapsa cu închisoare pe termen de 3 (trei) ani 9 (nouă) luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Adoptând sentința instanța de fond a reținut, că Grecu Victor la 12 iulie 2016, în jurul orelor 19.00, aflându-se în stare de ebrietate produsă de alcool, intenționat, urmărind scopul de profit și sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, a pătruns în gospodăria lui Harea Ion xxx, a.n. xxxx, situată în sat. xxx, r-nul xxx, după ce a pătruns în beci, de unde pe ascuns a sustras 12 litri de vin, cu prețul unui litru de 10 lei, iar când a încercat să iasă din beci cu scopul de a părăsi gospodăria, a fost observat de către partea vătămată Harea Ion, care a încercat să curme acțiunile sale infracționale, cerând să lase bunul sustras, însă el nu a reacționat și a părăsit locul 1 comiterii infracțiunii, prin ce i-a cauzat proprietarului un prejudiciu material considerabil în cuantum de 120 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, motivând că pedeapsa stabilită este prea aspră, în situația în care vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o pe deplin și sincer se căiește, iar executarea pedepsei în penitenciar de tip închis va influența în mod negativ asupra sa. A recuperat dauna total iar partea vătămată l-a iertat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 februarie 2017, s-a dispus respingerea apelului inculpatului ca nefondat. 4.1. Instanța de apel, cercetând probele acumulate la urmărirea penală și recunoscute de inculpat, a menționat că instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și de drept și justificat a încadrat acțiunile inculpatului în baza art.187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal. Astfel, Colegiul a constatat că instanța de fond, condamnând inculpatul în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 34, 82, 85 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, corect i-a stabilit ultimului pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani 8 (opt) luni cu executarea în penitenciar de tip închis, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului, de circumstanța atenuantă: recunoașterea vinovăției și cele agravante- săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică și săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare, careva temeiuri de a considera pedeapsa stabilită ca fiind prea aspră, ne fiind stabilite. La fel, Colegiul a menționat că instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului întemeiat a dispus executarea pedepsei de către inculpat în penitenciar de tip închis. Nu au fost admise nici solicitările inculpatului de aplicare a actului de amnistie dat fiind că acțiunile acestuia cad sub interdicțiile stabilite de art. 10 a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat, care solicită casarea acesteia fără a invoca careva motive clare. 5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care optează pentru a se decide asupra inadmisibilității acestuia pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut. 2

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în baza motivelor invocate și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură penală – în cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență. În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă de instanță. În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede 16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din temeiurile normei menționate. Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârilor recurate, ca fiind ilegale. În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care se bazează din cele reglementate de norma procesual penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil. Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de inculpat nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Conform art. 432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. 3

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Grecu Victor, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizie este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 11 mai 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 4