1ra-330/2017 — art. 145 alin. 1 Cod penal

1ra-330/2017 — art. 145 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-330/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

21 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda, Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Comanici Inga în numele inculpatului Grecu Eduard, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Florești din 13 iunie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 12 octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Grecu Eduard Xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal

și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip închis.

A fost încasată de la inculpatul Grecu Eduard în contul bugetului de stat, suma de

5425 lei, ce constituie cheltuieli pe marginea efectuării tuturor expertizelor în cadrul

urmăririi penale.

Eduard, la data de 14 ianuarie 2016 în jurul orei 17:30, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflîndu-se la domiciliul său, situat în or. Florești, str. Păcii 1, unde locuia

împreună cu familia, în urma conflictului apărut între el și concubinul mamei sale Ouș

Iurie, intenționat avînd scopul de a-1 omorî, i-a aplicat ultimului o lovitură cu ajutorul

unei pietre cu greutatea de 6,91 kg în regiunea capului, apoi continuîndu-și acțiunile

sale, i-a aplicat mai multe lovituri cu ajutorul unei pietre cu greutatea de 396 gr. în

1

regiunea capului, cauzîndu-i vătămări corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală

deschisă manifestată prin otoragie bilaterală, echimoze, excoriații și plăgi contuze pe

față; plăgi contuze în regiunea capului; revărsate sanguine de culoare roșii închise în

țesuturile moi epicraniene, fractura oaselor bolții și bazei craniului cu revărsate

sanguine roșii închise subarahnoidiene, intraventriculare și secundare în trunchiul

cerebral care în ansamblu, conform Raportului de Expertiză Medico-Legală nr. 13/D

din 05 februarie 2016 se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață,

în urma cărora Ouș Iurie a decedat în timp scurt, în gospodăria menționată în rezultatul

revărsatelor sanguine intracerebrale și secundare în trunchiul cerebral ca consecință a

traumei cranio-cerebrale deschise.

prin care a solicitat admiterea apelurilor, cu aplicarea unei pedepse mai blînde.

În motivarea apelurilor apelantul a invocat, că îi pare rău de cele comise, se căiește

sincer și recunoaște pe deplin vina, din care motiv a solicitat aplicarea în privința sa a

unei pedepse mai blînde.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul Grecu Eduard și

menținută hotărîrea atacată.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, la examinarea cauzei

respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală,

instanța a cercetat cauza multiaspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma

pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reținut

starea de fapt și de drept pe cauză, corect a ajuns la concluzia privind vinovăția

inculpatului Grecu Eduard pe art. 145 alin. (1) Cod penal, fapt ce nu se contestă de

părți, împotriva sentinței fiind declarate apeluri doar în partea aplicării pedepsei

inculpatului.

Instanța de apel a reținut, că temeinicia sentinței a fost verificată reieșind din

argumentele aduse de către autorul apelurilor în raport cu materialul probant acumulat

și cu cadrul legal existent.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului

s-a condus de prevederile art. 61 Cod penal, la fel și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 7 și 75 Cod penal. Pedeapsa stabilită

inculpatului Grecu Eduard a fost numită în limitele sancțiunii prevăzute la articolul

corespunzător din Codul penal, și care este adecvată celor comise, care se racordă la

toate circumstanțele stabilite, la personalitatea inculpatului, care se caracterizează

negativ la locul de trai, anterior a mai avut atingeri cu legea penală, fiind condamnat,

precum și la consecințele grave și irecuperabile survenite ca rezultat al comiterii de

către acesta a infracțiunii pentru care a fost condamnat, care s-a soldat cu decesul părții

vătămate, astfel pedeapsa numită își va atinge scopurile puse de pedeapsa penală.

Instanța de apel a conchis că la aplicarea pedepsei inculpatului Grecu Eduard prima

instanță corect a luat în considerație circumstanța agravantă stabilită pe cauză, și

anume: săvîrșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate. Totodată,

2

instanța de apel a considerat, că instanța de fond, reieșind din circumstanțele cauzei,

întemeiat i-a aplicat inculpatului Grecu Eduard pedeapsa sub limita solicitată de

acuzatorul de stat, luînd în considerație circumstanța atenuantă stabilită pe caz, adică

comiterea infracțiunii fiind provocată de acțiunile părții vătămate.

În viziunea instanței de apel pedeapsa stabilită inculpatului Grecu Eduard a fost

corect individualizată, luîndu-se în considerație circumstanțele cauzei și

particularitățile comiterii infracțiunii, precum și personalitatea inculpatului, astfel,

temeiuri pentru atenuarea pedepsei nu sunt, fiind respinse solicitările inculpatului

privind aplicarea unei pedepsei mai blînde.

Instanța de apel a menționat că nu poate fi luată în considerație cerința inculpatului

privind aplicarea în privința lui a prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

prevederi care nu sunt aplicabile la etapa examinării cauzei în instanța de apel.

Reieșind din norma citată supra, instanța de apel a atestat, că judecarea cauzei pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală nu poate avea loc la etapa

examinării cauzei în instanța de apel, aceasta poate fi inițiată doar la cererea

inculpatului, depusă pînă la începerea cercetării judecătorești în instanța de fond.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 17.05.2016 (f. d. 209-212, vol. I),

în cadrul ședinței date inculpatul nu a înaintat pînă la începerea cercetării judecătorești

cerere prin care să solicite examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a respins solicitarea inculpatului privind aplicarea în

privința sa a prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Instanța de apel a reținut, că prin sentința primei instanțe inculpatul Grecu Eduard

a fost recunoscut vinovat și condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (1) Cod penal. Astfel, instanța de apel a conchis, că prevederile Legii nr. 210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nici nu sunt aplicabile cazului din speță.

Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) al Legii nr. 2010 din 29.07.2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, „Procesul penal încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare

referitor la infracțiunea săvîrșită pînă la adoptarea prezentei legi pentru care Codul

penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin Legea R.S.S.

Moldovenești din 24 martie 1961 prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decît pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani”.

Inga în numele inculpatului Grecu Eduard, prin care indicînd temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 4), 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui Grecu Eduard

conform art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, pe motiv că fapta incriminată

nu a fost săvîrșită de către inculpat.

Recurentul a invocat în cererea sa de recurs următoarele motive :

3

- instanța de fond cît și cea de apel dispunea de probe prin care se confirmă faptul

că inculpatul Grecu Eduard n-a avut intenția de a săvîrși omor, ci în urma conflictului

s-a apărat de Ouș Iurie, astfel i-a produs vătămare a integrității corporale conform art.

art. 151 și 152 Cod penal, și nicidecum fapta săvîrșită de către Grecu Eduard nu se

încadrează conform art. 145 Cod penal;

- în cadrul urmăririi penale și pe parcursul examinării cauzei penale în instanța de

judecată, Grecu Eduard, vina în săvîrșirea faptei incriminate a recunoscut-o parțial, și

a explicat că astfel de infracțiune n-a săvîrșit;

- instanța de fond cît și cea de apel dispunea de probe prin care se confirmă faptul

că inculpatul Grecu Eduard s-a apărat de agresorul Ouș Iurie;

- din cauza erorii produse la încadrarea greșită de către instanța de fond și cea de

apel a faptei săvîrșite de către Grecu Eduard, pedeapsa acestuia i-a fost stabilită greșit,

și una din cele mai dure;

- organul de urmărire penală, instanța de fond și cea de apel nu au examinat

probele sub toate aspectele atît cele administrate în probarea învinuirii cît și cele

încuviințate inculpatului;

- or, aprecierea probelor se face în urma examinării tuturor probelor administrate

în scopul aflării adevărului. Conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

administrarea probelor constă în folosirea mijloacelor de probă în procesul penal, care

presupune strîngerea și verificarea probelor, în favoarea și în defavoarea învinuitului

de către organul de urmărire penală;

- atunci apare întrebarea care este cauza decesului și dacă leziunile depistate la

Ouș Iurie, ce au dus la deces, sau urmare al acțiunilor inculpatului, și sunt oare în

legătură cauzală directă cu urmările survenite ?;

- componența de infracțiune prevăzută de art. 145 Cod penal, este una materială,

pentru calificare fiind necesară săvîrșirea faptei prejudiciabile, survenirea unor

consecințe prejudiciabile și existența legăturii cauzale dintre faptă și consecințe. La

caz, acuzarea nu a adus probe veridice și convingătoare care în exclusivitate să

demonstreze că anume în urma presupuselor acțiuni ale inculpatului au survenit

consecințele prejudiciabile și există legătură cauzală directă între faptă și consecință;

- conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția

persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile

în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului;

- totodată, acuzarea nu a verificat versiunea inculpatului cu privire la nevinovăția

sa. Or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa;

- recurentul consideră că, vinovăția adusă lui Grecu Eduard în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, nu și-a găsit confirmare, astfel, în

baza art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, solicită să fie achitat pe motiv

că, fapta nu a fost săvîrșită de inculpat;

- recurentul menționează că sentința Judecătoriei Florești din 13.06.2016 nu este

motivată, nu sunt expuse detaliat motivele admiterii învinuirii declarate de către

4

procuror, nu s-au motivat la justa valoare argumentele expuse de către învinuit și

apărătorul său, astfel s-a produs un viciu fundamental ce a afectat hotărîrea contestată,

iar Curtea de Apel Bălți era obligată să repare eroarea de drept comisă la judecarea

cauzei de către instanța de fond;

- instanța de fond și cea de apel erau obligate să-și motiveze hotărîrea, fapt care

rezultă din prevederile art. 6&1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale. Lipsa de motivare adecvată cerințelor legii într-

o hotărîre afectează grav respectarea garanțiilor procedurale la un proces echitabil;

- la fel, recurentul consideră că prin pronunțarea unei hotărîri insuficient motivate,

instanța a încălcat prevederile alin. (1) al art. 6 CEDO, care obligă instanțele să-și

motiveze hotărîrile, această ingerință a fost statuată și în cazul Ruiz Torija împotriva

Spaniei din 09 decembrie 1994.

procurorul Ghervas Iurie, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând declararea inadmisibilității acestuia, din următoarele motive.

A indicat că această contestație nu conține argumentele ilegalității deciziei instanței

de apel și nu se invocă problema de drept de importanță generală abordată în această

cauză penală, cerințe obligatorii și expres stipulate în dispoziția art.430 pct.5) Cod de

procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului în sensul art.427

alin.(l) Cod de procedură penală.

Mai mult, potrivit art.427 alin (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate

la alin.(l) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel, cerințe

obligatorii care nu au fost respectate de către avocatul Comanici Inga la declararea

recursului ordinar în numele inculpatului Grecu Eduard.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că, prin cererea de apel depusă la 22.06.2016,

inculpatul Grecu Eduard (f. d. 259 vol. I), invocând că recunoaște vina integral și se

căiește sincer, a solicitat rejudecarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

cu aplicarea unei pedepse mai blânde.

Procurorul a mai menționat că prin cererea de apel suplimentară, depusă la

22.09.2016 inculpatul a solicitat aplicarea în privința lui a prevederilor art. 13 alin. (l)

lit. c) al legii nr.210 din 29 iulie 2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-

a de la proclamarea independenței Republicii Moldova (f. d. 14 vol. II).

Instanța de apel, a respins cererile declarate de inculpat, motivându-și suficient de

argumentat, în acest sens, soluția.

procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să rejudece cauza

și să pronunțe o nouă hotărâre dacă nu se agravează situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

5

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală și a

jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul drept temeiuri pentru declararea

recursului, a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 6) Cod de procedură penală și

anume că judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului precum și a

apărătorului, interpretului și traducătorului, cînd participarea lor era obligatorie potrivit

legii sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, nu s-a

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, iar din textul recursului declarat

rezultă prezența motivului neinvocat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, în partea nemotivării instanței de apel a încasării din contul

lui Grecu Eduard în beneficiul statului 5425 lei, cu titlu de reparare a cheltuielilor

judiciare, invocând în acest context următoarele argumente.

Așadar, verificând materialele dosarului, Colegiul penal lărgit conchide că prima

instanță neîntemeiat a dispus încasarea din contul inculpatului Grecu Eduard în

beneficiul statului suma de 5425 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea

tuturor expertizelor în cadrul urmăririi penale (f. d. 256, vol. I), instanța de apel trecînd

cu vederea acest fapt, fără a se expune în acest sens.

Or, art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune și

se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în

aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).

Tot aici, Colegiul penal consideră necesar de a face trimitere la prevederile alin. (2)

art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Drept urmare celor invocate, se indică că în cazurile când expertiza a fost dispusă

de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Astfel, se reține că au fost suportate cheltuieli judiciare în sumă de 5425 lei la

efectuarea expertizei medico-legale nr.21 din 16.01.2016 – 57 lei; expertizei medico-

legală nr. 13/D din 05.02.2016 – 57 lei; expertizei medico-legală nr. 64 din 17.02.2016

– 621 lei; expertizei medico-legală nr. 65 din 18.02.2016 – 901 lei; expertizei medico-

legală nr.66 din 29.02.2016 – 2795 lei; expertizei psihiatrico-legală în condiții de

6

ambulator nr. 132a-2016 din 22.03.2016 – 994 lei, care au fost ordonate de către

procurorul în procuratura r-lui Florești, Iapără Gheorghe (f. d. 182, vol. I), acestea fiind

acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care

sunt puse în sarcina părții acuzării.

În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă

cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod

de procedură penală, fără a fi descris detaliat, care prevede că „judecata a avut loc fără

participarea procurorului, inculpatului precum și a apărătorului, interpretului și

traducătorului, cînd participarea lor era obligatorie potrivit legii”, Colegiul penal

lărgit constată că în rezultatul examinării materialelor cauzei nu s-au identificat careva

circumstanțe care ar cădea sub incidența acestui temei și ar putea constitui temei de

casare, astfel acesta este unul neîntemeiat.

În acest sens, cu privire la motivele invocate de recurent, care cad sub incidența

acestui temei, precum că „judecata a avut loc fără participarea procurorului,

inculpatului precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, cînd

participarea lor era obligatorie potrivit legii”, Colegiul penal lărgit reține că acestea

constituie doar opinia subiectivă a recurentului, nefiind acceptate, deoarece din

materialele cauzei penale, rezultă că inculpatul a fost asistat de avocatul Gligor Vadim,

care a acordat asistență juridică garantată de stat (f. d. 5, 17, vol. I) și inculpatul

împreună cu avocatul său au participat la ședințele de judecată și la pronunțarea

dispozitivului deciziei instanței de apel (f. d. 18, 21).

În privința motivelor invocate de recurent, precum că „conform art. 8 alin. (3) Cod

de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii

nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului; totodată, acuzarea nu a verificat versiunea inculpatului cu

privire la nevinovăția sa. Or, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa”,

Colegiul penal lărgit constată ca acestea sunt neîntemeiate, or, instanța de apel corect

a menționat în decizia sa că „la examinarea cauzei respective s-a dat eficiență

prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală, instanța a cercetat cauza

multiaspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma pertinenței,

concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a reținut starea de fapt și

de drept pe cauză, corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului Grecu

Eduard pe art. 145 alin. (1) Cod penal.” (f. d. 23 verso, vol. I)

Totodată, urmează de remarcat că chiar dacă partea vătămată ar fi comis careva

acțiuni provocate de către aceasta, aplicarea de către inculpatul Grecu Eduard a

loviturilor puternice cu pietre asupra organului vital al victimei (cap), nu era unica

soluție de a aplana conflictul dat.

7

Cu privire la motivul invocat de către recurent, precum că „vinovăția adusă lui

Grecu Eduard în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, nu

și-a găsit confirmare, astfel, în baza art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

solicită să fie achitat pe motiv că, fapta nu a fost săvîrșită de inculpat” Colegiul penal

lărgit îl consideră neîntemeiat și menționează în acest sens că este o poziție diametral

opusă cu solicitarea inculpatului în instanța de apel, care în apelul depus de către el a

invocat că recunoaște vina integral, se căiește sincer și a solicitat rejudecarea cauzei în

procedură simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, cu aplicarea

unei pedepse mai blînde (f. d. 259, vol. I). La fel, inculpatul a solicitat aplicarea în

privința lui a prevederilor art. 13 din Legea cu privire la amnistie, ambele solicitări

fiind respinse corect de către instanța de apel.

Totodată, drept neîntemeiat, instanța de recurs apreciază și invocarea recurentului

precum că „instanța de fond cît și cea de apel dispunea de probe prin care se confirmă

faptul că inculpatul Grecu Eduard n-a avut intenția de a săvîrși omor, ci în urma

conflictului s-a apărat de Ouș Iurie, astfel i-a produs vătămare a integrității corporale

conform art. art. 151 și 152 Cod penal, și nicidecum fapta săvîrșită de către Grecu

Eduard nu se încadrează conform art. 145 Cod penal”, or, vinovăția inculpatului

Grecu Eduard de comiterea infracțiunii imputate a fost demonstrată integral, și anume

de comiterea omorului intenționat prevăzut de art. 145 alin. (1) Cod penal. Sub acest

aspect, instanța de recurs apreciază că față de natura și gravitatea faptei comise, a

circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului,

pedeapsa stabilită de către prima instanță și menținută de către instanța de apel este

aptă să conducă la realizarea scopurilor pedepsei penale.

Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire la

încălcarea prevederilor art. 6&1 CEDO cu referire la ignorarea jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, considerîndu-le declarative și nerelevante pentru speța

dată, fiindcă cazul Ruiz Torija împotriva Spaniei din 09.12.1994 nu este aplicabil

cazului dat, decizia instanței de apel fiind corect motivată. Astfel, hotărîrea atacată la

acest capitol nu este afectată de erori esențiale de drept și lipsesc careva motive ce ar

servi drept temei pentru rejudecarea cauzei în ordine de recurs.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că pentru a constitui caz de

casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt

nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță

și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de

recurs.

În consecință, Colegiul penal lărgit având în vedere considerentele menționate

supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

8

penală, iar argumentele invocate în cererea de recurs ordinar cu privire la lipsa

vinovăției, încadrare greșită, declarate de avocatul Comanici Inga în numele

inculpatului Grecu Eduard, sunt vădit neîntemeiate.

7.1. În concluzie, Colegiul penal lărgit consideră necesar de admis recursul ordinar

declarat de avocatul Comanici Inga în numele inculpatului Grecu Eduard, de casat

decizia instanței de apel atacată numai în partea laturii civile cu rejudecarea cauzei în

această parte. În rest motivele invocate în recursul ordinar se resping ca fiind

inadmisibile din motiv că sunt vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Comanici Inga în numele

inculpatului Grecu Eduard, casează parțial sentința Judecătoriei Florești din 13 iunie

2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 octombrie 2016, în partea

încasării cheltuielilor judiciare, rejudecă cauza în această parte pronunțînd următoarea

hotărîre.

Se respinge solicitarea procurorului în dezbaterile judiciare (vol. I, f. d. 135 verso),

de încasare a 5425 (cinci mii patru sute douăzeci și cinci) lei de la inculpatul Grecu

Eduard în folosul statului ca cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizelor în cauza

penală privindu-l pe Grecu Eduard Xxx.

În rest, se mențin prevederile hotărîrilor atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 aprilie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Moraru Petru

9