1re-56/2017 — art. 186 alin. 6 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 6 CPP
- Temei legal
- art. 452, 455 alin. 2 pct. 3-5 CPP
1re-56/2017 — art. 186 alin. 6 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1re-56/2017
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
10 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie
2017 și a încheierii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 octombrie 2016 privind
constatarea încălcării drepturilor prevăzute de art. 186 alin. (6) Cod de procedură
penală, declarat de către condamnatul, Ostapenco Veaceslav,
A C O N S T A T A T:
La data de 18 aprilie 2016 condamnatul, Ostapenco Veaceslav, a depus cerere
prin care a invocat că la momentul examinării cauzei penale în privința acestuia de
comitere a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, a fost
deținut sub arest pe o durată de 18 luni, astfel i-au fost încălcate drepturile
constituționale, precum și cele prevăzute de art. 186 Cod de procedură penală.
Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 octombrie 2016, a
fost respinsă cererea condamnatului Ostapenco V., ca fiind inadmisibilă.
În motivarea hotărârii, instanța de judecată a statuat, că Hotărârea nr. 9 din
29.04.2016 privind modul de executare a hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23
februarie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a alineatelor (3), (5), (8) și (9)
ale art. 186 din Codul de procedură penală (termenul arestului preventiv) – Sesizarea
35g/201, nu este aplicabilă față de Ostapenco V., condamnat prin sentința
Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 15 iunie 2015, în baza art. 2171 alin. (4) lit. b),
d) Cod penal.
Nefiind de acord cu încheierea sus menționată, condamnatul Ostapenco V., a
declarat recurs, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărâri, prin care să fie admisă plângerea sa.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017
a fost respins ca nefondat recursul declarat și menținută încheierea.
În motivarea hotărârii adoptate, instanța de recurs a reținut ca fiind irelevante
pentru admiterea recursului și casarea încheierii contestate, argumentele invocate de
către condamnat, deoarece prima instanță corect a conchis că față de Ostapenco
Veaceslav condamnat prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 15 iunie
1
2015 în baza art. 2171 alin. (4) Cod penal, hotărârea Nr. 9 din 29.04.2016 privind
modul de executare a hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23 februarie 2016
privind excepția de neconstituționalitate a alineatelor (3), (5), (8) și (9) ale articolului
186 din Codul de procedură penală (termenul arestului preventiv) Sesizarea 35g/201,
nu este aplicabilă.
Hotărârile judecătorești adoptate la caz, sunt atacate cu recurs în anulare de
către condamnatul Ostapenco V., prin care solicită casarea acestora și adoptarea unei
hotărâri legale.
În motivarea recursului în anulare declarat invocă:
- instanța de recurs nu s-a expus asupra argumentelor invocate în recurs;
- nu s-a ținut cont de hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016;
- nu s-a ținut cont de practica internațională și precedentele în cazurile
analogice;
- deținerea în stare de arest pe parcursul unei perioade îndelungate, a influențat
negativ asupra stării de sănătate, iar condițiile de detenție în Penitenciarul nr. 13
sunt inumane și contravin normelor internaționale;
- nu s-a ținut cont de faptul că i-au fost puse diagnoze de către medicii
Penitenciarului nr. 13, ce se află în lista bolilor ce împiedică executarea pedepsei cu
închisoare.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, în
redacția Legii nr. 66 din 05 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele
menționate la art. 401 alin. (1) Cod de procedură penală, precum și în numele
persoanelor menționate în pct. 2)-4) al normei menționate, apărătorul sau
reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare
împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Totodată, Colegiul penal relevă normele prevăzute de art. 453 alin. (1), art. 455
alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, unde este stipulat că
hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor
de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în
cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare
trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței,
fapta constatată și dispozitivul sentinței; data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în
apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului; data adoptării deciziei în
recurs, și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea
procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în
instanța judecătorească.
Așadar, prevederile legale menționate mai sus prescriu în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată o
cauză penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau
încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
2
Reieșind din conținutul recursului în anulare și materialele dosarului, se
constată că condamnatul, Ostapenco V., contestă hotărârile judecătorești adoptate, în
cazul verificării legalității termenului ținerii persoanei în stare de arest și prelungirea
lui, prevăzute de art. 186 Cod de procedură penală, adică prin care nu a fost judecată
o cauză penală în fond, respectiv nu au fost adoptate hotărâri de condamnare,
achitare sau încetare a procesului penal, așa cum este stipulat în sensul prevederilor
art. art. 452 și 455 alin. (2) pct. 3)-5) Cod de procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură
penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în care se
constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.
429 și 430 ale aceluiași cod.
Având în vedere cele expuse, Colegiul penal statuează, că recursul de pe rol,
este declarat împotriva unei hotărâri judecătorești adoptată într-o altă procedură
decât cele specificate în art. art. 452 și 455 alin. (2) pct. 3)-5) Cod de procedură penală
și prin care nu a fost soluționat fondul unei cauze penale, prin urmare lipsește un
careva suport legal pentru a fi atacată această hotărâre judecătorească cu recurs în
anulare, respectiv nu întrunește cerințele legale de formă și conținut, urmând a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (1)-(2) pct. 1) Cod
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul,
Ostapenco Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 24 ianuarie 2017, privind constatarea încălcării drepturilor prevăzute de art. 186
alin. (6) Cod de procedură penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și
conținut.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la data de 10 mai 2017.
Președinte: Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
3