4-1re-154/2017 — art. art. 217/1 alin. 4 lit. b, d
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. art. 217/1 alin. 4 lit. b, d
- Temei legal
- art. 455 CPP
4-1re-154/2017 — art. art. 217/1 alin. 4 lit. b, d (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 4-1re-154/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
15 august 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
condamnatul Ostapenco Veaceslav XXX, prin care se solicită casarea încheierii
Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 octombrie 2016, deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții
Supreme de Justiție din 10 mai 2017, în propria cauză penală
C O N S T A T Ă :
La data de 18 aprilie 2016 condamnatul Ostapenco Veaceslav a depus o cerere
prin care a invocat că la momentul examinării cauzei penale în privința sa, de comitere a
infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, a fost deținut în stare de
arest pe o durată de 18 luni, astfel fiind încălcate prevederile art. 186 Cod de procedură
penală și drepturile sale constituționale.
Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 octombrie 2016,
cererea condamnatului a fost respinsă, ca inadmisibilă.
2.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a statuat că prevederile
hotărârii nr. 9 din 29.04.2016 privind modul de executare a hotărârii Curții
Constituționale nr. 3 din 23 februarie 2016, privind excepția de neconstituționalitate a
alineatelor (3), (5), (8) și (9) ale art. 186 din Codul de procedură penală (termenul arestului
preventiv), nu erau aplicabile situației lui Ostapenco V., condamnat prin sentința
Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 iunie 2015, în baza art. 217/1 alin. (4) lit. b),
d) Cod penal.
Nefiind de acord cu încheierea menționată, condamnatul Ostapenco Veaceslav a
declarat recurs, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care să fie admisă plângerea sa.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017
recursul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea încheierii contestate.
4.1. În motivarea hotărârii adoptate, instanța de recurs a reținut irelevanța
argumentelor invocate de către condamnat, deoarece prima instanță corect a conchis că
față de Ostapenco Veaceslav, condamnat prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău
din 15 iunie 2015, în baza art. 217/1 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, prevederile hotărârii
nr. 9 din 29.04.2016 privind modul de executare a hotărârii Curții Constituționale nr. 3
din 23 februarie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a alineatelor (3), (5), (8) și
(9) ale articolului 186 din Codul de procedură penală (termenul arestului preventiv) nu
erau aplicabile.
Hotărârile judecătorești au fost atacate cu recurs în anulare de către condamnatul
Ostapenco Veaceslav, care a solicitat casarea acestora și adoptarea unei hotărâri legale.
În motivarea recursului în anulare a invocat următoarele motive:
- instanța de recurs nu s-a expus asupra argumentelor invocate în cerere;
- nu s-a ținut cont de hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016;
- nu s-a ținut cont de practica internațională și precedentele în cazurile analogice;
1
- deținerea în stare de arest pe parcursul unei perioade îndelungate a influențat
negativ asupra stării sale de sănătate, iar condițiile de detenție în Penitenciarul nr. 13 sunt
inumane și contravin normelor internaționale;
- nu s-a ținut cont de faptul că diagnozele care i-au fost stabilite de către medicii
Penitenciarului nr. 13 se află în lista bolilor ce împiedică executarea pedepsei cu
închisoare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 10 mai 2017,
pronunțată integral la aceeași dată, s-a decis inadmisibilitatea recursului declarat, ca
necorespunzător cerințelor de formă și de conținut, prevăzute de art. 429 și 430 Cod de
procedură penală.
6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs în anulare a statuat că cererea
condamnatului a fost declarată împotriva unor hotărâri judecătorești adoptate într-o altă
procedură decât în cele specificate în art. 452 și 455 alin. (2) pct. 3)-5) Cod de procedură
penală, prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, prin urmare recursul fiind
inadmisibil, ca necorespunzător cerințelor de formă și de conținut.
Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs în anulare de către condamnat,
depus la 22 mai 2017, care a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărâri
echitabile în privința sa. În motivarea cererii recurentul invocă că în situația sa sunt
relevante constatările Curții Constituționale, expuse în hotărârea nr. 3 din 23.02.2016,
precum și că se află în Penitenciarul nr. 13, în care condițiile de detenție sunt precare și îi
afectează starea sănătății.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil, din următoarele considerente.
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești
irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după
epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, art. art. 3 alin. (1), 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3), 5) Cod de procedură
penală prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs
în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței,
fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel
și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și
argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se
aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres că pot fi atacate
cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în
fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului
penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură
penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta nu
corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), 455, 456 alin. (1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Ostapenco
Veaceslav XXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 10
2
mai 2017, în propria cauză penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de
conținut, prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 august 2017.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ghenadie Nicolaev
Vladimir Timofti
Nadejda Toma
Petru Moraru
3