4-1re-154/2017 — art. art. 217/1 alin. 4 lit. b, d

La data de 18 aprilie 2016 condamnatul Ostapenco Veaceslav a depus o cerere prin care a invocat că la momentul examinării cauzei penale în privința sa, de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, a fost deținut în stare de arest pe o durată de 18 luni, astfel fiind încălcate prevederile art. 186 Cod de procedură penală și drepturile sale constituționale.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 octombrie 2016, cererea condamnatului a fost respinsă, ca inadmisibilă. 2.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a statuat că prevederile hotărârii nr. 9 din 29.04.2016 privind modul de executare a hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23 februarie 2016, privind excepția de neconstituționalitate a alineatelor (3), (5), (8) și (9) ale art. 186 din Codul de procedură penală (termenul arestului preventiv), nu erau aplicabile situației lui Ostapenco V., condamnat prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 iunie 2015, în baza art. 217/1 alin. (4) lit. b), d) Cod penal.

Nefiind de acord cu încheierea menționată, condamnatul Ostapenco Veaceslav a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă plângerea sa.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017 recursul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea încheierii contestate. 4.1. În motivarea hotărârii adoptate, instanța de recurs a reținut irelevanța argumentelor invocate de către condamnat, deoarece prima instanță corect a conchis că față de Ostapenco Veaceslav, condamnat prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 iunie 2015, în baza art. 217/1 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, prevederile hotărârii nr. 9 din 29.04.2016 privind modul de executare a hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23 februarie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a alineatelor (3), (5), (8) și (9) ale articolului 186 din Codul de procedură penală (termenul arestului preventiv) nu erau aplicabile.

Hotărârile judecătorești au fost atacate cu recurs în anulare de către condamnatul Ostapenco Veaceslav, care a solicitat casarea acestora și adoptarea unei hotărâri legale. În motivarea recursului în anulare a invocat următoarele motive: - instanța de recurs nu s-a expus asupra argumentelor invocate în cerere; - nu s-a ținut cont de hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016; - nu s-a ținut cont de practica internațională și precedentele în cazurile analogice; 1 - deținerea în stare de arest pe parcursul unei perioade îndelungate a influențat negativ asupra stării sale de sănătate, iar condițiile de detenție în Penitenciarul nr. 13 sunt inumane și contravin normelor internaționale; - nu s-a ținut cont de faptul că diagnozele care i-au fost stabilite de către medicii Penitenciarului nr. 13 se află în lista bolilor ce împiedică executarea pedepsei cu închisoare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 10 mai 2017, pronunțată integral la aceeași dată, s-a decis inadmisibilitatea recursului declarat, ca necorespunzător cerințelor de formă și de conținut, prevăzute de art. 429 și 430 Cod de procedură penală. 6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs în anulare a statuat că cererea condamnatului a fost declarată împotriva unor hotărâri judecătorești adoptate într-o altă procedură decât în cele specificate în art. 452 și 455 alin. (2) pct. 3)-5) Cod de procedură penală, prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, prin urmare recursul fiind inadmisibil, ca necorespunzător cerințelor de formă și de conținut.

Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs în anulare de către condamnat, depus la 22 mai 2017, care a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărâri echitabile în privința sa. În motivarea cererii recurentul invocă că în situația sa sunt relevante constatările Curții Constituționale, expuse în hotărârea nr. 3 din 23.02.2016, precum și că se află în Penitenciarul nr. 13, în care condițiile de detenție sunt precare și îi afectează starea sănătății.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. art. 3 alin. (1), 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3), 5) Cod de procedură penală prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), 455, 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Ostapenco Veaceslav XXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 10 2 mai 2017, în propria cauză penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 august 2017. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma Petru Moraru 3