1ra-621/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b,e,f CP

1ra-621/2017 — art. 187 alin. 2 lit. b,e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-621/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Bodean Ina în numele inculpatului Basovschi Evgheni, avocatul

Șevciuc Ana în numele inculpatului Braniștov Denis și inculpatul Celac Artur, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14

iunie 2016 și a sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29 februarie 2016,

în cauza penală privindu-i pe

Basovschi Evgheni Xxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxx,

originar și domiciliat mun. Bender str. Titov 63;

Braniștov Denis Xxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxx,

originar din Xxxxxxxx or. Xxxxxxx, domiciliat or. Xxxxxxx

str. Xxxxxxxx

și

Celac Artur Xxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxx, originar și

domiciliat or. Xxxxxxx str. Xxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal și în temeiul art. 72 Cod penal:

- Basovschi Evgheni Xxxxxxx, la 6 ani închisoare cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, fără amendă;

- Braniștov Denis Xxxxxxx, la 5 ani 6 luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, fără amendă;

- Celac Artur Xxxxxxx, la 5 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, fără amendă.

A fost admisă integral acțiunea civilă și s-a încasat în mod solidar de la

Basovschi E., Braniștov D. și Celac A. în beneficiul lui Mihai Diana suma de 5.000 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare.

1

Braniștov D., la 24 februarie 2015, în jurul orei 20.00 min., acționând conform

înțelegerii prealabile, repartizând preventiv rolurile între ei și urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoanei, aflându-se în automobilul de model „Nissan

Primera” cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, condus de Celac A., au urmărit

partea vătămată Mihai Diana, care se deplasa cu automobilul de model

„Volkswagen Golf” din regiunea Hipermarketului „Nr. 1” din str. Lev Tolstoi 24/1,

mun. Chișinău până la domiciliul acesteia pe str. Xxxxxxxxxxxx, mun. Xxxxxxx.

După care, în jurul orei 20.15 min., aflându-se în apropierea blocului locativ nr. Xxxx

din str. Xxxxxxxx, mun. Xxxxxxx, Celac A. a rămas la volanul automobilului „Nissan

Primera”, pentru a asigura plecarea rapidă de la locul infracțiunii, iar Basovschi E. și

Braniștov D. s-au apropiat de partea vătămată Mihai D., care a coborât din

automobilul său și aplicând violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea acesteia,

i-au sustras în mod deschis geanta personală, în valoare de 4.000 lei, în care se aflau

bani în sumă de 100 lei, portmoneu în valoare de 200 lei, carduri bancare emise de

BC „Banca Economii” SA, BC „Moldindconbank” SA, pe numele părții vătămate

Mihai Diana, agendă, certificatul de înmatriculare și alte acte ale automobilului

„Volkswagen Golf”, cărți de vizită, alte documente, după care Basovschi E. și

Braniștov D. au urcat in automobilul „Nissan Primera”, condus de către Celac A.,

părăsind locul comiterii infracțiunii, cauzându-i astfel lui Mihai D. un prejudiciu

material considerabil în sumă totală de 4.300 lei.

către instanța de judecată în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și anume jaf,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe persoane, cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, și cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

3.1 Avocatul Bodean I. în numele inculpatului Basovschi E. prin care a solicitat

casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Basovschi E. să-

i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

În motivarea apelului a invocat:

- prima instanță nu a acordat o eficiență deplină criteriilor generale și speciale

de individualizare a pedepsei prin prisma prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76, 78 Cod

penal, numindu-i inculpatului o pedeapsă inechitabilă, disproporțională faptei

săvârșite de către acesta, fără a lua în calcul circumstanțele concrete ale cauzei;

- prima instanță nu a constatat în privința inculpatului circumstanțe agravante

prevăzute de art. 77 Cod penal, în contextul dat, aplicând inculpatului pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 6 ani, nu a respectat prevederile art. 78 alin. (1)

lit. a) Cod penal;

- fiind constatate în privința inculpatului doar circumstanțe atenuante la

săvârșirea infracțiunii și lipsa circumstanțelor agravante, instanța urma să reducă, în

condițiile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, pedeapsa principală până la minimul

pedepsei cu închisoare prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a

2

prezentului cod, adică pedeapsa minimă 5 ani prevăzută de art. 187 alin. (2) Cod

penal;

- prima instanță nu a argumentat nici faptul imposibilității aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, fără a formula vreo concluzie referitor la acest aspect;

- prima instanță a omis să se pronunțe asupra circumstanțelor care direct

condiționează individualizarea pedepsei inculpatului, astfel nu a analizat și nu a luat

în considerație faptul, că inculpatul este unicul întreținător al părinților pensionari

de vârstă înaintată inapți de muncă.

3.2 Avocatul Șevciuc A. în numele inculpatului Braniștov D. prin care a solicitat

casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Braniștov D. să-i

fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a invocat, că la stabilirea pedepsei penale, instanța de

judecată nu a ținut cont de faptul, că inculpatul Braniștov D. anterior nu este judecat,

la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, și-a recunoscut parțial

vinovăția, are la întreținere 2 copii minori.

3.3 Avocatul Vuico A. în numele inculpatului Celac A. prin care a solicitat

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Celac A. să fie achitat, din motiv că fapta nu a fost săvârșită

de inculpat.

În motivarea apelului a invocat:

- Inculpatul Celac A. nu a avut nici o înțelegere prealabilă cu Basovschi E. și

Braniștov D. de a sustrage careva bunuri. Celac A. nu a cunoscut despre cele

întâmplate și comise de aceștia, dar a aflat pe parcursul examinării dosarului;

- fiind audiată în ședința de judecată, cât și în cadrul urmăririi penale partea

vătămată Mihai D. a dat declarații prin care a confirmat, că infracțiunea a fost

săvârșită de doi participanți care au atacat-o. La urmărirea penală pe parcursul

cercetării cauzei fiindu-i prezentate părții vătămate spre recunoaștere persoane, nu l-

a recunoscut pe Celac A., însă în ședința de judecată își schimbă declarațiile, precum

că l-ar fi văzut în automobil la intersecție când staționau la semafor. La fel, partea

vătămată a confirmat faptul, că nu a văzut automobil suspect în curte, iar de la locul

unde a fost staționat automobilul în care putea fi Celac A. nu se vedea locul unde a

fost atacată;

- în ședința de judecată nu au fost prezentate probe, ce ar demonstra că Celac A.

ar fi fost participant la această infracțiune, sau că ar fi fost în înțelegere prealabilă cu

Basovschi E. și Braniștov D. Probele ce au fost puse la baza sentinței de condamnare

la care se referă instanța de judecată nu demonstrează că Celac A. a fost complice cu

Basovschi E. și Braniștov D., și au acționat conform înțelegerii prealabile;

- instanța de judecată la emiterea sentinței de condamnare în privința

inculpatului Celac A., nu a dat o apreciere cuvenită fiecărei probe în parte, conform

art. 101 Cod de procedură penală;

3.4 Inculpatul Celac A., prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie

achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de ultimul.

În motivarea apelului a invocat:

3

- fiind șofer de taxi lucrând cu patentă, a confirmat la toate etapele procesului

penal, că nu are nici o tangență la această infracțiune, nu a comis-o, nici nu a fost

prezent la punerea ei în aplicare, dar numai din coincidență absurdă s-a aflat acolo

în timpul activității de muncă;

- prima instanță examinând în coroborare toate probele, anexate la materialele

dosarului și în conformitate cu declarațiile părții vătămate, martorilor, a susținut

rechizitoriul prezentat de către procuror.

3.5 Inculpatul Braniștov D., prin care a solicitat casarea parțială a acesteia în

partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivarea apelului a invocat:

- a fost depășită limita termenului de arest în privința sa;

- prima instanță nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate care a

recunoscut inculpații Braniștov D. și Basovschi E., însă neavând careva probe în

privința inculpatului Celac A., ultimul neavând scopul sau o careva înțelegere

prealabilă de a participa la infracțiune;

- nu a fost luat în considerație faptul, că nu a fost anterior judecat, având la

întreținere doi copii minori, recunoscând vina pe deplin pentru fapta săvârșită.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate și menținută sentința.

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării, just

stabilind vinovăția inculpaților în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță a stabilit în mod corect situația

de fapt și de drept, vinovăția inculpatului care a fost dovedită, apreciind faptele

săvârșite de inculpați și încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator.

În opinia instanței de apel, vina inculpaților în comiterea infracțiunii imputate

se confirmă prin declarațiile părții vătămate Mihai D., martorilor Rusu A., Cupeț A.,

Sveacenco I., Guțanu I. și prin materialele cauzei, și anume: procesul-verbal de

consemnare a plângerii verbale din 24.02.2015 (f.d. 6 v. I); procesele-verbale de

recunoașterea persoanei din 24.02.2015 (f.d. 11-14 v. I); procesul-verbal de ridicare

din 02.03.2015 (f.d. 18 v. I); procesul-verbal de ridicare din 25.02.2015 (f.d. 20 v. I);

procesul-verbal de examinare a obiectelor din 16.03.2015 (f.d. 22-23 v. I); ordonanța

procurorului din 16.03.2015 (f.d. 26 v. I); recipisa din 19.03.2015 (f.d. 27 v. I);

procesul-verbal de examinarea a obiectelor din 26.02.2015 (f.d. 31 v. I); procesul-

verbal de examinare a documentelor din 23.03.2015 (f.d. 37-38 v. I); raportul de

expertiză medico-legală nr. 540/D din 10.03.2015 (f.d. 46 v. I).

Instanța de apel a indicat, că prima instanța corect a apreciat critic declarațiile

inculpatului Celac A. date în ședința de judecată, acestea constituind versiunea sa de

apărare fiind îndreptate exclusiv spre eschivarea de la răspunderea și pedeapsa

penală.

Instanța de apel a stabilit, că potrivit procesului - verbal de recunoaștere a

persoanei din data de 24 februarie 2016, din conținutul căreia rezultă, că partea

4

vătămată Mihai D. l-a recunoscut pe Basovschi E. și Braniștov D., fiind persoanele

care au atacat-o în curtea blocului și i-au sustras geanta.

Instanța de apel nu a putut reține argumentele inculpatului Celac A. referitor la

faptul, că ultimul nu a avut scopul sau înțelegerea prealabilă cu ceilalți inculpați ca

să participe la infracțiune, astfel apreciind întreg materialul probator și anume

declarațiile martorului Cupeț A. care a descris cu precizie ca motorul automobilului

era în funcțiune, iar ușile din partea dreaptă erau deschise și după ce persoanele care

alergau s-au urcat în automobil, ultimul pornindu-se imediat, fapt ce denotă, că

anume inculpatul Celac A. a avut rolul de a asigura plecarea rapidă și în siguranță

de la locul comiterii infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a menționat, că inculpații acționând conform

înțelegerii prealabile, repartizând preventiv rolurile între ei și urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în automobilul de model „Nissan

Primera” cu n/î XXXXXXX, condus de Celac A., au urmărit partea vătămată, care se

deplasa cu automobilul de model „Volkswagen Golf” din regiunea Hipermarketului

„Nr. 1” din str. Lev Tolstoi 24/1, mun. Chișinău până la domiciliul acesteia pe str.

Xxxxxxxxxxxx, mun. Xxxxxxx. După care, în jurul orei 20.15 min., aflându-se în

apropierea blocului locativ nr. Xxxx din str. Xxxxxxxx, mun. Xxxxxxx, Celac A. a

rămas la volanul automobilului „Nissan Primera”, cu motorul pornit, ușile deschise,

pentru a asigura plecarea rapidă de la locul infracțiunii, iar Basovschi E. și Braniștov

D. s-au apropiat de partea vătămată, care a coborât din automobilul său și aplicând

violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea acesteia, i-au sustras în mod deschis

geanta personală.

Latura subiectivă a infracțiunii examinate se caracterizează prin vinovăție sub

formă de intenție directă, fiind prezent obligatoriu scopul de cupiditate, astfel

inculpații își dădeau seama de acțiunile lor, de consecințele ce vor surveni, însă

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, împărțind rolurile urmărind

partea vătămată, Basovschi E. și Braniștov D. s-au apropiat de ultima, care a coborât

din mașina sa, aplicându-i violență nepericuloasă pentru sănătate, în mod deschis i-

au sustras geanta personală, astfel pricinuind părții vătămate un prejudiciu

considerabil în sumă de 4.300 lei.

Ce ține de argumentul inculpatului Celac A. și a avocatului său, precum că

fapta nu a fost săvârșită de inculpat, instanța de apel a reținut că probele examinate

dovedesc intenția, apartenența și complicitatea primului ca și complice la comiterea

infracțiunii de jaf din 24 februarie 2015. Astfel, partea vătămată în ședința primei

instanțe a recunoscut că inculpatul Celac A. fiind șoferul automobilului care o

urmărea, la 24 februarie 2015, fiind în drum spre casă, totodată a declarat că, ”...era

ora 19.30, careva suspiciuni pe parcursul drumului nu a avut, până la intersecția str.

Dacia și Băcioii Noi i s-a părut suspect faptul că, automobilul care stătea din dreapta

paralel automobilului condus de ea și care o urmărea, și șoferul privea suspect la ea.

A încuiat automobilul și s-a deplasat spre casă”. Martorul Cupeț A. a declarat că, a

observat aceste 2 persoane care au alergat în direcția automobilului, ușile din partea

dreaptă a automobilului erau deschise, motorul era pornit. Ei s-au urcat în automobil

și imediat s-au pornit, motorul fiind pornit, i-a văzut din urmă. Modelul

automobilului era Nissan Premiera de culoare vișinie. Declarațiile precitate mai sus

5

sunt în strânsă coroborare cu declarațiile inculpatului Celac A., care a confirmat

prezența doamnei cu câinele la plimbare.

În viziunea instanței de apel, intenția inculpatului Celac A. în vederea realizării

unei sustrageri fie și deschise a bunurilor altei persoane este dovedită prin

comportamentul inculpatului până la comiterea infracțiunii, fiind la volanul

automobilului de modelul „Nissa Premiera” a efectuat acțiuni directe de urmărire a

victimei până în curtea casei acesteia, a staționat vehiculul într-un loc puțin luminat,

a așteptat complicii săi cu motorul pornit și ușile din partea dreaptă a automobilului

deschise, pe timp ploios, friguros, în luna februarie, cât și după, părăsind în viteză cu

automobilul, locul comiterii infracțiunii, după ce complicii săi au urcat, astfel

infracțiunea consumată la 24 februarie 2015, ora 20.00 min., față de Mihai D., a fost

comisă prin participație.

Instanța de apel verificând motivele apelurilor depuse de avocatul Bodean I. în

numele inculpatului Basovschi E., inculpatul Braniștov D. și a avocatului acestuia, a

stabilit, că în toate se critică asprimea pedepsei aplicate inculpaților, astfel motivele

invocate în acest sens nu pot fi reținute ca temei justificativ de aplicare în privința

inculpaților a unei pedepse neprivative de libertate, deoarece se va face imposibil

atingerea scopului pedepsei penale.

La fel, instanța de apel a mai constatat, că prima instanță corect a stabilit, că

scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpaților, în raport cu

personalitate acestora și faptele comise, circumstanțele relevante pentru adoptarea

unei condamnări obiective și echitabile, poate fi atins doar prin aplicarea pedepsei

închisorii cu izolarea lor de societate, reabilitare și corijare în locurile de detenție,

deoarece la caz nu sunt întrunite alte temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, nefiind rațional și nici legal aplicarea altei pedepse, pe de altă parte nu

este rațional nici suspendare condiționată a executării pedepsei închisorii în lipsă de

motive ce ar permite o astfel de soluție.

Instanța de apel a indicat, că prima instanță a ținut cont la stabilirea categoriei,

modului și a măsurii de pedeapsă inculpaților, de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, și anume: de caracterul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, ce face parte din categoria celor grave (de la 5 ani la 7 ani, cu

sau fără amendă de la 500 la 1000 u.c. ), de persoana inculpatului Basovschi E. care

anterior a mai comis infracțiuni similare, nu este angajat în câmpul muncii, prezența

copilului minor în familia acestuia, de persoana inculpatului Braniștov D. care este

supus răspunderii penale pentru prima dată, fără antecedente penale, nefiind

angajat în câmpul muncii, având la întreținere copii minori și de persoana

inculpatului Celac A. care, la fel anterior a mai comis infracțiuni similare de

sustragere a bunurilor altor persoane, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării lor, de persoana inculpaților Basovschi D. și Celac A. care

anterior au mai fost condamnați pentru infracțiuni similare, de comportamentul

acestora de până la comiterea infracțiunii, în timpul comiterii și după aceea. Instanța

de fond a reținut ca circumstanțe atenuante recunoașterea vinovăției și căința

sinceră, pentru inculpații Basovschi E. și Braniștov D.

Instanța de apel a conchis, că prima instanță și-a motivat soluția menționată, nu

a comis careva omisiuni, erori sau viciu fundamental, fiind respectat întreg spectrul

6

garanțiilor și drepturilor procesuale ale participanților la proces, inclusiv ale

inculpaților, obiectiv a stabilit vinovăția acestora, numind o pedeapsa echitabilă,

ținând seama de toate circumstanțele pricinii, aplicând o pedeapsă proporțională și

echitabilă.

ordinare de către:

6.1 Avocatul Bodean I. în numele inculpatului Basovschi E., prin care solicită

casarea parțială a acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului

să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

În motivarea recursului declarat invocă aceleași motive pe care le-a indicat în

apel, suplimentare menționează, că:

- inculpatului nu i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, ea impunând acestuia

lipsuri și restricții ale drepturilor lui vădit disproporționale cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și consecințele survenite. Prin aplicarea unei pedepse privative de libertate

în privința inculpatului Basovschi E., legea penală nu-și va atinge scopul scontat;

- instanțele de fond i-au aplicat lui Basovschi E. o pedeapsă inadecvată, greșit

individualizată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite și a scopului pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea lui, cât și a altor

persoane;

- instanța de apel a însușit totalmente concluziile primei instanțe, fără a analiza

și a se pronunța referitor la motivele invocate în cererea de apel formulată de

apărare.

În drept, avocatul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Șevciuc A. în numele inculpatului Braniștov D. prin care solicită

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa, conform art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului declarat invocă aceleași motive pe care le-a indicat în

apel, suplimentar menționează că pedeapsa stabilită inculpatului Braniștov D. este

prea aspră, deși acesta a recunoscut vina.

6.3 Inculpatul Celac A. prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie achitat de comiterea infracțiunii incriminate.

În motivarea recursului declarat invocă:

- instanțele de judecată au ignorat total declarațiile inculpaților Braniștov D. și

Basovschi E., întemeindu-și concluziile pe probe indirecte ce au fost combătute de

către apărare în instanța de judecată;

- inculpații Braniștov D. și Basovschi E. au recunoscut vina integral și au

declarat, că din locul unde se afla automobilul său nu putea să se vadă locul

infracțiunii și că mergeau la prietena lui Braniștov D. Fapta care a avut loc acolo nu o

cunoștea nimeni din timp. Totul a apărut spontan, au văzut domnișoara cu geanta și

totul s-a petrecut spontan. Când au revenit în automobil, nu i-au spus nimic lui

Celac A., acesta nici nu a văzut nimic;

7

- conform declarațiilor părții vătămate Mihai D. care a declarat, că a fost atacată

de două persoane și nu l-a recunoscut pe el, este evident faptul, că nu a participat la

comiterea infracțiunii, de asemenea nici martorii audiați nu au dat declarații care

confirma vinovăția sa;

- cu referire la declarațiile martorului Cupeț A., acestea nu corespund

adevărului și din care rezultă că, motorul automobilului era în funcțiune și ușile

automobilului din partea dreaptă erau deschise, în realitate motorul automobilului

funcționa deoarece afară ploua, dar faptul că ușile automobilului din partea dreaptă

erau deschise nu este adevărat, deoarece conform declarațiilor lui Braniștov D. și

Basovschi E. aceștia s-au urcat ambii pe scaunul din spate a automobilului și nu era

necesitate ca ușile din partea dreaptă să fie deschise, astfel aceste declarații urmează

a fi apreciate critic de către instanță;

- prin decizia instanței de apel s-a constatat faptul, că infracțiunea a fost comisă

prin participație, însă probele puse la baza acestei opinii nu dovedesc faptul, că a

avut o înțelegere prealabilă cu inculpații de a sustrage careva bunuri. Nu a cunoscut

despre intenția acestora de a comite jaf și după cum reiese din declarațiile

inculpaților totul s-a petrecut spontan;

- inculpații Braniștov D. și Basovschi E. vina au recunoscut pe deplin, însă au

negat faptul că el are o careva implicare la comiterea acestei infracțiuni și din acest

motiv nu au beneficiat de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală;

- instanțele de fond nu au dat o apreciere juridică corectă probelor acumulate în

dosar, calificând acțiunile sale conform prevederilor art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, de asemenea nu au motivat care este necesitatea aplicării unei pedepse reale

în privința sa și în privința inculpaților Braniștov D. și Basovschi E. care practic vina

au recunoscut-o, au făcut declarații și au conlucrat cu organul de urmărire penală, au

contribuit la stabilirea adevărului, însă declarațiile acestora nu au fost auzite nici de

organul de urmărire penală și nici de instanțele de judecată.

În drept, inculpatul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate,

considerând că acestea urmează a fi respinse, deoarece autorii critică aprecierea

probelor, ce ține de starea de fapt a cauzei, stabilirea căreia este de competența

instanțelor ierarhic inferioare. La stabilirea pedepsei, instanța s-a condus de

principiile generale de aplicare a acesteia, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal. Încadrarea acțiunilor

inculpaților în baza articolului imputat este una corectă, iar aplicarea unei pedepse

sub formă de închisoare reală este pe măsura materialului probant administrat și

corespunde prevederilor legale în acest sens, considerând că această pedeapsă va

atinge pe deplin scopurile pedepsei penale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

8

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Autorii își întemeiază recursurile în baza pct. 6), 10), 12) din alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume, instanța de apel nu s-a pronunțata asupra tuturor

motivelor invocate în apel; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs reține, că inculpatul Celac A. invocă în prezenta speță

temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Însă, din conținutul recursului declarat Colegiul atestă, că în opinia inculpatului,

acesta nu a participat la comiterea infracțiunii și a fost condamnat pentru o faptă

care nu a săvârșit-o. Deci, în atare împrejurări, instanța de recurs consideră că, de

fapt, inculpatul în recursul declarat semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la

pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal în

acțiunile inculpatului, solicitând în cele din urmă achitarea. Respectiv, este alogică

invocarea temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași norme, precum că

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea abordare se

subînțelege, că totuși inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost

încadrată juridic corect. Totodată, din conținutul recursului nici nu se atestă o

argumentare desfășurată a acestui temei pentru recurs, fiind doar indicat la

temeiurile de drept.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin

prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit lucrărilor dosarului se constată, că inculpatul Celac A. a fost învinuit,

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și

anume – jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe

persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei și cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că prima instanță și cea de apel

corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, examinând obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la

9

concluzia privind vinovăția inculpatului Celac A., în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că nu a

avut o înțelegere prealabilă cu inculpații Braniștov D. și Basovschi E., de a sustrage

careva bunuri, nu a cunoscut despre intenția acestora de a comite jaf și nu a

participat la comiterea infracțiunii. Dimpotrivă, instanța de recurs atestă, faptul că

Celac A. a fost complice la infracțiunea de jaf, se confirmă prin probele cercetate și

verificate de instanța de apel și anume:

- declarațiile martorului Cupeț A., care a comunicat că la data de 24.02.2015,

plimbându-se cu câinele prin ogrăzile blocurilor adiacente str. Băcioii Noi 14/3, a

observat un automobil de model „Nissan Premiera” de culoare vișinie, ce avea

număr de înmatriculare din regiunea Transnistria și nu găsea loc de parcare, ulterior

a observat două persoane de gen masculin ce se deplasau spre fața blocului de pe str.

Băcioii Noi, după care a văzut că acele două persoane alergau spre automobilul care

avea deja motorul pornit și ușile din partea dreaptă a automobilului deschise, și ei au

urcat repede în automobil, pornind în mare viteză, fapt ce i s-a părut straniu, la unul

din persoane a observat o sacoșă din polietilenă;

- declarațiile părții vătămate, Mihai D., care a declarat că ajungând la intersecția

din str. Dacia cu str. Băcioii Noi, a traversat intersecția în direcția locuinței, unde a

observat că din spatele automobilului său se deplasează un automobil;

- declarațiile inculpatului, Celac A., care a menționat că a văzut o doamnă care

plimba câinele;

- procesul-verbal de examinare a documentelor din 23.03.2015, prin care au fost

supuse examinării informațiile, parvenite din Centrul Unic de Monitorizare și

Coordonare, în baza cărora s-a stabilit itinerarul deplasării prin mun. Chișinău a

automobilului de model „Nissan Primera”, cu n/î XXXXXXX condus de către Celac

A. și utilizat la comiterea infracțiunii de către Basovschi E., Braniștov D. și Celac A.

la 24 februarie 2015 și itinerarul deplasării automobilului părții vătămate Mihai D. de

model Volkswagen Golf, n/î K BA 179, conform căruia la orele 20:01 automobilul

părții vătămate traversează intersecția bd. Dacia cu bd. Decebal, și se deplasează în

direcția ieșirii din mun. Chișinău, înregistrat consecutiv de mijloacele de înregistrare

T 18, T 15, T 16, ultimul fiind instalat la intersecția bd. Dacia cu str. Valea Crucii a

fixat trecerea automobilului părții vătămate la orele 20:05 min. La orele 20:00

automobilul, cu care se deplasau Basovschi E., Braniștov D., Celac A. traversează bd.

Dacia, fiind înregistrat de aparatul pentru măsurarea vitezei mijloacelor de transport

1-21 (magazinul „100 mărunțișuri”);

- declarațiile martorului Guțanu I., care a relatat că fiind la serviciu pe traseul

R2, a observat că a trecut un automobil de model Nissan cu n/î T 072, care fiind

verificat avea încălcări, astfel l-au ajuns din urmă, ulterior fiind contactați de unitatea

de gardă li s-a comunicat, că în sect. Botanica a fost jefuită o doamnă, iar automobilul

este de Nissan Primera de culoare roșie cu litera T. Când au stopat automobilul erau

trei persoane în salon, pe banchetele din față era șoferul și pasagerul, iar în spate încă

un pasager;

10

- declarațiile inculpaților Braniștov D. și Basovschi E., care au indicat că după ce

au observat că automobilul poliției îi urmărește cu girofarul conectat, au aruncat

geanta pe fereastra automobilului;

- declarațiile martorului Sveacenco I., conform căruia la intersecția drumurilor

Chișinău-Bender pe acostament era o geantă de damă, iar lângă ea careva lucruri.

Instanța de recurs conchide, că toate aceste probe coroborează între ele și indică

la intenția inculpatului Celac A. în vederea realizării sustragerii deschise a bunurilor

altei persoane, ce se confirmă prin comportamentul inculpatului până la comiterea

infracțiunii, care fiind la volanul automobilului de model „Nissan Primera” cu

numărul de înmatriculare XXXXXXX, a efectuat acțiuni directe de urmărire a părții

vătămate până în curtea casei acesteia, care se deplasa cu automobilul de model

„Volkswagen Golf”, a staționat vehiculul într-un loc puțin iluminat, a rămas la

volanul automobilului și a așteptat complicii săi Braniștov D. și Basovschi E., cu

motorul pornit și ușile din partea dreaptă a automobilului deschise, pe timp friguros

în luna februarie și după ce ultimii au urcat, a părăsit în mare viteză cu automobilul,

locul comiterii infracțiunii, precum a declarat martorul Cupeț A.

La fel, nu este credibilă versiunea inculpatului Celac A., precum că i-a adus pe

Basovschi E. și Braniștov D. la prietena ultimului, deoarece din declarațiile părții

vătămate, ultima a observat un automobil din spate care o urmărea, iar conform

procesului-verbal de examinare a documentelor din 23.03.2015, automobilul condus

de Celac A. se deplasa în mun. Chișinău pe bd. Dacia, practic în același timp cu

automobilul condus de partea vătămată. De asemenea, este criticabilă și incidența

faptului, că prietena cu care trebuia să se întâlnească inculpații, locuia în aceeași

zonă, unde a venit și partea vătămată, iar Celac A. îi aștepta pe Braniștov D. și

Basovschi E., cu motorul pornit și ușile din partea dreaptă a automobilului deschise,

după care a părăsit cu mare viteză locul în cauză. Rezultând din circumstanțele

cauzei, coroborate cu probele administrate la caz, se deduce acel fapt că inculpatul,

Celac A., a fost complice la comiterea infracțiunii de jaf.

Totodată, este nefondată și critica recurentului, precum că nu este adevărat că

ușile automobilului din partea dreapta erau deschise, deoarece din declarațiile

inculpaților reiese că aceștia s-au urcat ambii pe scaunele din spate ale

automobilului. În acest sens, instanța de recurs reține, ca fiind juste declarațiile

martorului Cupeț A., precum că automobilul „Nissan Primera” avea motorul pornit

și ușile din partea dreaptă a automobilului deschise, deoarece acestea sunt în

coroborare cu declarațiile martorului Guțanu I., conform căruia, în momentul

stopării automobilul „Nissan Primera”, în acesta erau trei persoane, pe banchetele

din față era șoferul și pasagerul, iar în spate încă un pasager.

Deși, în prezenta cauză supusă judecării, prevalează probele indirecte în

coraport cu cele directe, însă potrivit considerentelor teoretice și jurisprudenței în

cazul dacă există două sau mai multe probe indirecte, acestea ar putea fundamenta o

hotărâre de condamnare, dacă din înlănțuirea lor logică rezultă o concluzie univocă

referitoare la vinovăția inculpaților, fapt incident și în prezenta speță.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că,

concluziile la care a ajuns instanța de apel privitor la calificarea acțiunilor, vinovăția

inculpaților sunt corecte, corespund materialului probator și în cele din urmă

11

temeiul pentru recurs semnalat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmarea.

De asemenea recurenții invocă, ca temeiuri de casare a hotărârilor instanțelor de

fond și prevederile art. art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, însă

critică hotărârile instanțelor de fond referitor la stabilirea pedepsei, ce se consideră a

fi prea aspră și din care considerente se solicită aplicarea unei pedepse mai blânde,

cu aplicarea art. 90 Cod penal, în privința inculpaților pentru faptele săvârșite.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiului penal consideră, că în prezenta speța nici unul din ele

nu este incident cazurilor de casare, deoarece instanța de apel și-a motivat decizia sa,

în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care

cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la respingerea apelurilor declarate,

acordând deplină eficiență și prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpaților, stabilită

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane.

Astfel, instanța de recurs constată, că infracțiunea săvârșită de către inculpați,

este prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și la momentul comiterii

infracțiunii prevedea pedeapsa cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în

mărime de la 500 la 1.000 unități convenționale, iar conform art. 16 alin. (4) Cod

penal, se consideră ca infracțiune gravă.

12

Colegiul notează, că instanțele de judecată trebuie să asigure aplicarea

măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni

grave, deosebit de grave și excepțional de grave.

Astfel, pedepsele aplicate inculpaților: lui Basovschi E., de 6 ani închisoare, lui

Braniștov D. de 5 ani 6 luni închisoare și lui Celac A. de 5 ani închisoare, fără

amendă, se încadrează în limitele sancțiunii normei penale date.

Colegiul penal reține, că în prezenta cauză penală, instanțele de fond au reținut

ca circumstanțe atenuante, conform art. 76 Cod penal, în privința inculpaților

Basovschi E. și Braniștov D. – recunoașterea vinei, căința sinceră și prezența copiilor

minori la întreținere, în privința inculpatului Celac A. nu au fost stabilite careva

circumstanțe atenuante, de asemenea în privința inculpaților nu au fost stabilite nici

circumstanțe agravante, conform art. 77 Cod penal.

Însă, Colegiul consideră, că instanța de apel întemeiat a conchis, că aceste

împrejurări în cauza dată nu sunt suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin.

(1) Cod penal, deoarece inculpații au săvârșit o infracțiune gravă, fiind comisă prin

variantele agravate ale acesteia, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Astfel, în

viziunea instanței de recurs, fapta comisă de inculpați, prezintă un pericol sporit

pentru societate, inculpații nefiind angajați în câmpul muncii, iar Basovschi E. și

Celac A. nefiind la prima abatere de lege, chiar dacă antecedentele penale sunt

stinse, ceea ce denotă faptul, că pedepsele executate anterior de aceștia nu și-au atins

scopul corectării și prevenirii comiterii de noi infracțiuni.

Opozant alegațiilor recurenților despre posibilitatea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal în privința inculpaților și anume suspendarea condiționată a executării

pedepsei pentru o perioadă de probațiune, Colegiul penal relevă și faptul, că

conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o

nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce

i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

13

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel, că în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpaților, deoarece personalitatea acestora nu prezintă

garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de

clemență. La fel, instanța de recurs reține conform revendicării anexate la materialele

cauzei (f.d. 70-71 v. I), inculpatul Basovschi E. până la comiterea infracțiunii de jaf, a

comis mai multe infracțiuni similare, inclusiv de jaf și furt, fiind condamnat la

privațiune de libertate. Tot, din materialele cauzei se atestă, că anterior și inculpatul

Celac A. a mai săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 15, 119 alin. (3) Cod penal (red.

legii 1961), fiind condamnat la amendă în mărime de 1.440 lei, pe care a achitat-o.

Astfel, se atestă faptul că comiterea infracțiunilor, îndeosebi a celor de sustragere a

bunurilor altei persoane, pentru inculpatul Basovschi E. și Celac A., a devenit o

deprindere și o modalitate de conviețuire în societate, iar aplicarea pedepselor

neprivative de libertate, cât și privative de libertate nu-și produc efectul, pentru ca

inculpații să-și facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la

prevederile legii penale.

Referitor la alegațiile avocaților Bodean I. în numele inculpatului Basovschi E. și

Șevciuc A. în numele inculpatului Braniștov D., privind prezența cumulului de

circumstanțe atenuante și lipsa circumstanțelor agravante, ce în opinia acestora nu

au fost luate în considerare de către instanța de apel, Colegiul menționează, că la

prezenta speță, acestea nu sunt suficiente pentru ca inculpații să beneficieze de

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu comportamentul acestora în

timpul comiterii infracțiunii, care s-au apropiat de partea vătămată și aplicând

violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea acesteia, i-au sustras în mod deschis

geanta, ținând cont și de personalitatea inculpatului Basovschi E., din cazierul

judiciar al căruia rezultă o frecvența a comiterii infracțiunilor.

Ce ține de argumentul avocatului Bodean I. în numele inculpatului Basovschi

E., cu referire la faptul că fiind constatate în privința inculpatului Basovschi E. doar

circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii și lipsa circumstanțelor agravante,

instanța urma să reducă, în condițiile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, pedeapsa

principală până la minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la articolul

corespunzător din Partea specială a prezentului cod, adică pedeapsa minimă 5 ani

prevăzută de art. 187 alin. (2) Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal reține că conform art. 78 alin. (1) Cod penal, în

cazul în care instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvârșirea

infracțiunii, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă după cum urmează: a)

dacă minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la articolul corespunzător din Partea

specială a prezentului cod este mai mic de 10 ani, pedeapsa poate fi redusă până la

acest minim. La literele a) și b) alin. (1) art. 78 Cod penal, se omite caracterul

14

obligatoriu atenuării pedepsei principale și se stabilește doar dreptul instanței de

judecată de a reduce pedeapsa.

Astfel, Colegiul penal atestă, că instanțele de fond just au redus pedeapsa sub

formă de închisoare aplicată inculpatului Basovschi E. până la 6 ani, fiind

prerogativa acestora de a stabili, cât de aproape de limita de jos trebuie să fie redusă

pedeapsa.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că

pedepsele stabilite inculpaților și anume: de 6 ani închisoare lui Basovschi E., de 5

ani 6 luni închisoare lui Braniștov D. și 5 ani închisoare lui Celac A., și modalitatea

de executare a acestora, a fost individualizată corect și în așa fel încât ultimii să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor

săvârșirea altor infracțiuni.

Astfel, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanțele de fond,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Bodean Ina în

numele inculpatului Basovschi Evgheni, avocatul Șevciuc Ana în numele

inculpatului Braniștov Denis și inculpatul Celac Artur, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Bodean Ina

în numele inculpatului Basovschi Evgheni, avocatul Șevciuc Ana în numele

inculpatului Braniștov Denis și inculpatul Celac Artur, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2016, în cauza penală privindu-i pe

Basovschi Evgheni Xxxxxxx, Braniștov Denis Xxxxxxx și Celac Artur Xxxxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 03 mai 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

15