1ra-56/2017 — art.362-1 alin.2 lit.c Cod penal

1ra-56/2017 — art.362-1 alin.2 lit.c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-56/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

28 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul

Toma Alexandru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Toma Alexandru Xxxxxxxx,

născut la 06 martie 1991, originar din r-nul

Xxxxxxxx, s. Xxxxxx, domiciliat până la reținere în s.

Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

Toma Alexandru a fost condamnat în baza art. 362 1 alin.(2) lit.c) Cod penal, la

amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de conducere sau de execuție în cadrul persoanelor juridice care

prestează servicii turistice, servicii de asistență în dobândirea, redobândirea

cetățeniei, perfectarea, prelungirea termenului actelor de identitate, sau

acordării de servicii similare prin intermediul Întreprinderilor Individuale pe

un termen de 2 ani.

Alexandru în perioada de timp 01 – 03 martie 2011, data exactă nu a fost

stabilită de organul de urmărire penală, în cadrul unei convorbiri telefonice, i-

a comunicat lui Oancea Ion că în schimbul banilor în sumă de 1700 euro, ceia

1

ce constituie conform cursului oficial stabilit de BNM echivalentul de 28067

lei, va organiza confecționarea unui pașaport al cetățeanului României, cu

ajutorul căruia va asigura intrarea și șederea pe teritoriul Italiei, țară membră

a spațiului Schengen, a lui Covașă Vasile, care nu este nici cetățean și nici

rezident al acelui stat.

Prelungind acțiunile sale criminale, în perioada de timp 03 - 09 martie

2011, data exactă nu a fost stabilită de organul de urmărire penală, Toma

Alexandru, aflându-se în mun. Chișinău, acționând din intenție directă,

urmărind scopul organizării intrării și șederii pe teritoriul Italiei a lui Covașă

V., a primit de la Oancea I. copia pașaportului național, un CD cu fotografia

color a lui Covașă V. cu dimensiunile 3,5x4,5 cm și bani în sumă de 375 euro,

ceea ce constituie suma de 6232 lei, bani necesari pentru confecționarea

pașaportului fals al cetățeanului României.

Ulterior, la 14 martie 2011, Toma Alexandru, aflându-se în mun.

Chișinău, urmărind scopul organizării intrării și șederii pe teritoriul Italiei a

persoanei care nu este nici cetățean, nici rezident al acelui stat, prin

intermediul lui Oancea I. a transmis lui Covașă V., pașaportul fals al

cetățeanului României, nr.12487410 pe numele lui Munteanu Valentin, în care

a fost aplicată fotografia lui Covașă Vasile.

Tot atunci, în calitate de remunerație pentru activitatea infracțională

desfășurată, Toma Alexandru prin intermediul lui Oancea I. a primit de la

Covașă V., bani în sumă de 500 euro, ceea ce constituie suma de 8310 lei.

După care, la 15 martie 2011, Toma Alexandru acționând cu intenție

directă, prin intermediul lui Oancea I. a primit de la Covașă V., în calitate de

remunerație pentru organizarea intrării și șederii pe teritoriul Italiei, țară

membră a spațiului Schengen, bani în sumă de 700 euro, ceia ce constituie

suma de 11634 lei.

Tot în aceiași zi, Covașă Vasile acționând conform instrucțiunilor

primite de la Oancea Ion, la trecerea frontierei de stat a Republicii Ucraina, în

sensul de ieșire, prin punctul de trecere a frontierei Aeroportului „Borispol”,

or. Kiev, a fost reținut după prezentarea pașaportului cetățeanului României

fals, a cărui confecționare a fost organizată de Toma Alexandru.

repunerea în termen a apelului, casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri, cu liberarea de răspundere penală, din motivul expirării termenului

2

de atragere la răspundere penală.

În argumentarea apelului a indicat că sentința instanței de fond i-a fost

adusă la cunoștință la data de 21.04.2016, deoarece la data pronunțării acesteia

nu a fost prezent la ședința de judecată, iar anterior nu a recepționat nici o

scrisoare de la instanță prin intermediul oficiului poștal.

La data de 30 martie 2016 când a fost pronunțată sentința de

condamnare, nu a fost prezent, precum nici nu putea să participe, deoarece la

acel moment se afla în stare de arest preventiv la domiciliu pe o altă cauză

penală.

Totodată, a menționat că, sentința de condamnare este una

neîntemeiată, deoarece la materialele cauzei nu există nici o probă pertinentă

și concludentă care ar demonstra că el ar fi confecționat vre-un pașaport străin

unei anumite persoane, sau la baza soluției instanței urmează a fi puse doar

probe care demonstrează fără careva dubii că, persoana ar fi vinovată în

comiterea vreunei infracțiuni.

Pe parcursul urmăririi penale el a pledat nevinovat și a explicat cu lux

de amănunte cele petrecute cu Oancea I.

Din declarațiile lui Covașă V. rezultă că, persoana care a fost direct

implicată în organizarea migrației ilegale este martorul Oancea I., care a fost

atras la răspundere pentru cele comise fapt confirmat prin ordonanța din

30.10.2012 privind încetarea urmăririi penale și liberarea de răspundere

penală a lui Oancea I. cu aplicarea amenzii contravenționale.

Mai mult ca atât, Covașă V. a declarat expres că pe inculpat nu îl

cunoaște, nici nu a auzit vre-o dată numele lui de la altă persoană precum că

el ar fi implicat în organizarea migrației ilegale.

Astfel, cele invocate de Covașă V. nu stabilesc nici o formă a vinovăției

inculpatului, din contra acestea demonstrează clar cine concret este subiectul

infracțiunii imputate.

La fel, instanța urma să aprecieze critic depozițiile lui Oancea I. care este

persoană cointeresată să declare împotriva inculpatului, din motiv că este

unica persoană despre care partea vătămată Covașă V. a indicat concret că, a

organizat migrația ilegală și anume a primit bani, ulterior tot el i-a înmânat

pașaportul românesc fals. De fiecare dată când era audiat a indicat diferite

sume de bani care au fost pretinse la de Covașă V., precum și a menționat

diferit tranșele în care au fost transmiși banii.

3

Nu este de acord cu faptul că la baza sentinței de condamnare a fost pus

ca probă procesul-verbal de confruntare între el și Oancea I., fiindcă în urma

acestei acțiuni nu au fost stabilite careva divergențe în declarațiile oferite de

către inculpat în coraport cu alte probe.

Referitor la CDR-ul privind convorbirile telefonice efectuate de Covașă

V. și Oancea I., a indicat că prin această probă nu poate fi constatată vinovăția

sa, or, potrivit explicațiilor depuse, în acea perioadă au fost efectuate mai

multe apeluri telefonice zilnic, deoarece colaborau pe parcursul zilelor, fiindcă

Oancea I. presta servicii notariale pe lângă ambasada României, iar el activa în

mod oficial în calitate de broker de asigurări, având oficiu la fel lângă

ambasadă.

Cât privește procesele-verbale ale acțiunilor de urmărire penală,

materialele în privința reținerii lui Covașă V. pentru folosirea pașaportului

fals al României și ordonanța privind încetarea urmăririi penale și liberarea de

răspundere penală a lui Oancea I., care au fost indicate în rechizitoriu ca

probe, consideră că prin acestea nu se confirmă vinovăția sa, dar se dovedesc

cele declarate de partea vătămată Covașă V., că anume Oancea I. este

persoana care a organizat migrația ilegală a victimei, dar nicidecum nu el.

De asemenea, a indicat că infracțiunea de care este învinuit a fost comisă

în luna martie 2011, iar din acel moment și până la pronunțarea sentinței au

trecut deja mai mult de 5 ani.

Astfel, art. 53 alin.(1) lit. g) Cod penal stipulează că, persoana care a

săvârșit o faptă ce conține semnele componentei de infracțiune poate fi

liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul urmăririi penale și

de către instanța de judecată la judecarea cauzei în cazurile prescripției de

tragere la răspundere penală.

Potrivit art. 60 alin.(1) lit. b) CP, prescripția tragerii la răspundere

penală expiră după 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, iar

prin prisma prevederilor art. 16 alin.(3) CP, infracțiunea incriminată se

încadrează în categoria infracțiunilor mai puțin grave.

Prin urmare, dacă inculpatul ar fi comis o asemenea infracțiune instanța

urma să-l libereze de răspundere penală, din motivul expirării termenului de

prescripție de atragere la răspundere penală.

ca nefondat apelul declarat de inculpat.

4

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție

a inculpatului Toma A. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 362 1 alin.(2)

lit.c) Cod penal.

Latura obiectivă a infracțiunii nominalizate include fapta prejudiciabilă

ce se exprimă în acțiunea de intrare, ședere, tranzitare ilegală a teritoriului

statului sau ieșirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici cetățean,

nici rezident al acestui stat.

Infracțiunea respectivă este una formală care se consideră consumată

din momentul organizării intrării, șederii, tranzitării ilegale a teritoriului

statului sau ieșirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici cetățean,

nici rezident al acestui stat. Astfel, pentru consumarea infracțiunii, nu

contează dacă s-a reușit sau nu intrarea, șederea, tranzitarea ilegală a

teritoriului statului sau ieșirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este

cetățean, nici rezident al acelui stat.

Totodată, instanța a respins, ca neîntemeiate argumentele inculpatului

precum că nu el a comis infracțiunea imputată, or, reieșind din probele

administrate, apreciate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel rezultă

cu certitudine că Toma A. a săvârșit infracțiunea de organizare a migrației

ilegale în modul indicat în actul de învinuire.

Cât privește argumentele apelantului precum că nu corespund

adevărului declarațiile martorului Oancea I., instanța le-a considerat ca

neîntemeiate, menționând că depozițiile martorului sunt confirmate inclusiv

cu celelalte probe, iar invocarea unor pretinse relații ostile între el și martor nu

confirmă caracterul neveridic al depozițiilor. Faptul că Oancea I. a indicat

sume de bani diferite care au fost pretinse de la Covală V. nu presupun că

declarațiile martorului nu sunt adevărate, dat fiind că de la momentul

comiterii infracțiunii a trecut o perioadă mare de timp. Cu referire la

cuantumul indicat al sumelor de bani transmise, acestea confirmă motivul

urmărit de către inculpat la comiterea infracțiunii și anume interesul material.

La fel, instanța a respins motivul inculpatului că din materialele cauzei

rezultă că martorul Oancea I. este vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate

lui Toma A., or, în speță, Oancea I. nu deține în cazul dat calitatea de inculpat,

astfel încât, instanța este în imposibilitate de a se expune asupra gradului

5

acestuia de vinovăția sau de participație, însă aceasta nu exclude învinuirea

adusă lui Toma A.

Mai mult, la materialele cauzei este anexată ordonanța procurorului din

30.10.2012 privind încetarea urmăririi penale și liberarea de răspundere

penală a lui Oancea I. Prin ordonanța nominalizată, Oancea I. a fost

recunoscut vinovat că în perioada 01- 15.03.2011, împreună și de comun acord

cu o altă persoană, a săvârșit infracțiunea de organizare a migrației ilegale a

lui Covașă V., pe teritoriul țărilor membre ale spațiului Schengen și anume

intrarea și șederea ilegală pe teritoriul Italiei, ultimul nefiind nici cetățean, nici

rezident ale acestui stat, adică infracțiunea prevăzută de art. 362 1 alin.(2) lit.c)

Cod penal.

În acest sens, instanța a considerat că instanța de fond corect a conchis

că, ordonanța de încetare și tragere la răspundere contravențională potrivit

art. 55 Cod penal are efectele unei hotărâri a instanței de judecată, fapt care

corespunde prevederilor art. 467 Cod de procedură penală și prin urmare are

puterea unui lucru judecat.

La fel, instanța a considerat ca irelevant argumentul lui Toma A. că la

dosar nu există nici o probă pertinentă și concludentă care ar demonstra că, el

ar fi confecționat vreun pașaport străin unei persoane, sau inculpatului nu i-a

fost incriminat confecționarea unui pașaport românesc, dar organizarea

intrării, șederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau ieșirii de pe acest

teritoriu a persoanei care nu este nici cetățean, nici rezident al acelui stat,

acțiuni săvârșite de două sau mai multe persoane.

Referitor la temeiurile din apel că procesul-verbal de confruntare a lui

Toma A. cu Oancea I. nu puteau fi puse la baza sentinței de condamnare,

deoarece în urma confruntării nu au fost stabilite careva divergențe în

declarațiile oferite de către inculpat în coraport cu alte probe, instanța a

reținut că în urma confruntărilor părțile și-au menținut declarațiilor lor.

Cât privește argumentele inculpatului care a solicitat liberarea de

răspundere în legătură cu prescripția tragerii la răspundere penală, instanța a

conchis că în privința lui Toma A. nu au fost reținute temeiuri de liberare a

acestuia de la răspundere penală prevăzută de art. 53 Cod penal.

Astfel, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de fond corect a ținut

cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, care face parte din

categoria celor mai puțin grave, de motivul acestuia, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de faptul că inculpatul nu și-a

6

recunoscut vina, de atitudinea lui față de cele săvârșite, considerând că

pedeapsa cu amendă și cea complementară obligatorie va duce la corectarea și

reeducarea vinovatului, întrucât pentru a-și atinge scopul, o pedeapsă penală

nu trebuie să fie retribuită, intimidatoare sau vindicativă, dar trebuie să

reflecte un echilibru între gravitatea faptei și urmărire ei.

Toma A., care invocând ca temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârii contestate și pronunțarea

unei hotărâri de încetare a procesului penal cu liberarea de răspundere penală

din motivul expirării termenului de atragere de răspundere penală.

În susținerea recursului a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor argumentelor indicate în apel, iar unele argumente expuse în

decizie sunt niște presupuneri, neavând un suport probatoriu.

Motivarea hotărârii judecătorești prin prisma Convenției CEDO, este un

element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a

imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, iar obligativitatea

motivării constituie o condiție a procesului echitabil, exigența a art. 19 alin.(1)

CPP și art. 6 alin.(1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale.

La etapa înaintării apelului a solicitat încetarea procesului penal din

motivul expirării termenului de prescripție, indicând că infracțiunea de care

este învinuit pe nedrept a fost comisă în martie 2011, iar potrivit materialelor

cauzei din acel moment și până la pronunțarea sentinței au trecut mai mult de

5 ani.

Potrivit art. 60 alin.(1) lit. b) CP, prescripția tragerii la răspundere

penală expiră după 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, iar

prin prisma prevederilor art. 16 alin.(3) CP, infracțiunea incriminată se

încadrează în categoria infracțiunilor mai puțin grave.

Astfel, instanța urma să-l libereze de răspundere penală, din motivul

expirării termenului de prescripție de atragere la răspundere penală, în cazul

în care el ar fi comis infracțiunea dată.

Contrar celor indicate instanța de apel s-a expus neclar asupra probelor

acuzării prin care nu poate fi stabilită vinovăția sa, fără a se pronunța sub nici

o formă asupra motivelor invocate referitor la expirarea termenului de

prescripție.

Lui i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin faptul că instanța

7

nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de inculpatul Toma A., solicitând inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că recurentul solicită încetarea

procesului penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală, însă din materialele cauzei rezultă că, până la

expirarea prescripției prin sentința din speță, inculpatul era condamnat prin

altă sentință, respectiv instanțele judecătorești nu aveau temeiuri de a aplica

prevederile art. 60 alin.(1), (2) Cod penal.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

respins din următoarele considerente.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, inculpatul a invocat

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din care rezultă

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței.

Analizând norma procesual penală sus menționată la situația în cauză,

Colegiul conchide că temeiul invocat de recurent nu și-a găsit confirmare,

deoarece, după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, instanța de apel

a analizat obiectiv probele administrate, motivându-și soluția indicând din

care motive a ajuns la concluzia de a menține sentința, soluție expusă detaliat

și motivat la pct. 5 al prezentei decizii.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, poate da o

nouă apreciere probelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

8

În speță, instanța de apel la examinarea apelului declarat a respectat

cerințele art. 414-417 Cod de procedură penală, a verificat și apreciat

conținutul probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei

desfășurate și minuțioase a acestora în textul deciziei instanței de apel, corect

concluzionând că vinovăția lui Toma A. în săvârșirea infracțiunii imputate

este pe deplin dovedită.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal remarcă faptul că

recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul că instanța la

examinarea cauzei nu s-a expus asupra liberării inculpatului de răspunderea

penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție prevăzut la art. 60

Cod penal.

La acest capitol, Colegiul menționează că, instanța de apel corect a

motivat refuzul de aplicare a prevederilor art. 60 Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal reține că, reieșind din prevederile art. 60

Cod penal, în cauză nu a expirat termenul de prescripție, deoarece acesta a

fost întrerupt de comiterea unei noi infracțiuni de către Toma A.

Astfel, instanța de recurs relevă că, data începerii curgerii termenului de

prescripție este ziua săvârșirii infracțiunii.

Din materialele cauzei rezultă că, în speță, infracțiunea prevăzută de art.

3621 alin.(2) lit.c) Cod penal, pentru care Toma Alexandru a fost condamnat,

face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, fiind consumată la

15.03.2015 și, conform prevederilor art. 60 alin.(1) lit.b) Cod penal, prescripția

tragerii la răspundere penală urma să expire la 15.03.2016.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (4) Cod penal,

prescripția se va întrerupe dacă, până la expirarea termenelor prevăzute la

alin.(1) al acestui articol, persoana va săvârși o infracțiune pentru care,

conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un

termen mai mare de 2 ani.

Prin aceasta se are în vedere că se pierde beneficiul timpului scurs până

la comiterea celei de a doua infracțiune, moment din care începe să curgă de

la început primul termen al prescripției. În această situație termenul de

prescripție pentru prima infracțiune începe să curgă simultan cu cel de-al

doilea termen de prescripție, iar prescripția se calculează pentru fiecare

infracțiune separat, cumulându-se.

9

Colegiul constată că, potrivit materialelor cauzei, la 22 august 2011,

inculpatul Toma Alexandru a săvârșit o nouă infracțiune prevăzută de art. 361

alin.(2) lit.b), c) Cod penal, care potrivit art. 16 alin.(3) Cod penal se atribuie la

categoria celor mai puțin grave.

Raportând prevederile enunțate la situația stabilită în cauză, se

evidențiază că termenul prescripției de tragere la răspundere penală pentru

Toma A. s-a întrerupt la 22.08.2011, când el a săvârșit o nouă infracțiune,

prescripția calculându-se din această data și expirând la 22.08.2016.

Astfel, până la expirarea prescripției prin sentința Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 30 martie 2016, inculpatul deja a fost condamnat și,

respectiv la acel moment, atât instanța de fond, cât și instanța de apel la data

de 25.06.2016, când sentința a devenit definitivă, nu avea temei de a aplica

prevederile art. 60 alin.(1), (2) Cod penal.

Prin urmare, sunt neîntemeiate motivele invocate în recurs de către

inculpat în ceea ce privește expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

În ceea ce privește susținerea recurentului referitor la nemotivarea

hotărârii instanței de apel Colegiul reiterează practica CEDO (cazul Ruiz Torija

vs Spania, 09.12.1994), unde Curtea menționează că instanțele judecătorești

naționale trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul articolului 6§1 al

Convenției. Totuși, instanțele judecătorești nu sunt obligate să ofere răspuns

detaliat la fiecare argument și extinderea la care se aplică această obligație de

a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei.

Motivele deciziei pot fi, de asemenea, deduse din circumstanțele cauzelor. În

alt caz (Coroi vs R.Moldova, 15.03.2011), Curtea a specificat că, este adevărat că

decizia Curții de Apel a fost foarte succintă și doar a menținut hotărârea

primei instanțe. Totuși, având în vedere faptul că fondul cauzei a fost

examinat în mod corespunzător de către prima instanță și că hotărârea

acesteia este motivată suficient, precum și având în vedere natura motivelor

invocate de reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că

respingerea recursului fără o motivare detaliată constituie o violare a

cerințelor articolului 6 § 1 al Convenției.

Referitor la motivele încălcării prevederilor art.6 CEDO și anume

dreptul la un proces echitabil, Colegiul penal consideră că aceste motive, la fel

nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs ordinar, acestea fiind invocate

10

de recurent pur declarativ, deoarece instanța de apel în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cauza penală în privința

lui Toma A. a fost judecată cu respectarea dreptului la un proces echitabil, în

mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită prin lege, fiind adoptată o hotărâre legală, motivată și

întemeiată.

În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și, potrivit legii, se impune respingerea recursului declarat

de inculpat ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Toma

Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Toma Alexandru, cu menținerea

hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 aprilie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

11