1ra-552/2017 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-552/2017 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-552/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de partea vătămată Talpa Vladimir, împotriva sentinței

Judecătoriei Sîngerei din 12 aprilie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 26 octombrie 2016, în privința inculpatului

Atamaniuc Nicolae xxxxxxx, născut la

xx xxxxxx xxxx în mun. xxxxx, locuitor al or. xxxxxxxx,

str. xxxxxxxxxx xxx, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 10.03.2016 – 12.04.2016,

instanța de apel: 05.05.2016 – 26.10.2016,

instanța de recurs: 02.02.2017 – 28.03.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Atamaniuc

Nicolae a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 140 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Acțiunea civilă înaintată de Talpa Vladimir a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

Nicolae, la orele 14:50, aflându-se în incinta magazinului alimentar ,,Hermes”, din

str. Independenței, or. Sîngerei, adică în loc public, din intenții huliganice, fără nici

un motiv, l-a agresat fizic pe Talpa Vladimir, trântindu-l la podea și răsucindu-i

mâinile la spate. După aceasta, continuând acțiunile huliganice, aflându-se în

stradă în fața aceluiași magazin, i-a aplicat lui Talpa Vladimir o lovitură cu capul

în față, apoi cu pumnul în regiunea pieptului și a feței, cauzându-i în așa mod plagă

1

contuză a nasului cu edem echimoză și fractura oaselor nazale, echimoză cu edem

infraorbital pe dreapta, care au condiționat dereglarea sănătății de scurtă durată și

se califică ca vătămare ușoară.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că aceste probe

dovedesc vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile în baza art. 287 alin. (1) Cod penal,

ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea

unei asemenea violențe, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont că inculpatul a

recunoscut vina, s-a căit sincer, nu prezintă pericol social sporit, concluzionând că

corectarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

La fel, instanța a conchis că acțiunea civilă urmează a fi admisă în principiu,

deoarece nu au fost prezentate probe plauzibile care ar confirma mărimea

prejudiciului material cauzat.

a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasat de la inculpat

salariul ratat de 5600 lei, prejudiciul material de 2261 lei și prejudiciul moral de

20.000 lei.

Apelantul a invocat că la materialele cauzei sunt anexate următoarele probe:

certificatul de concediu medical seria 01 nr. 1433913, emis de Centrul Medicilor

de Familie nr. 3, certificatul de concediu medical seria 01 nr. 1653907, emis de

spitalul ,,Sfânta Treime” din Chișinău; certificatul de concediu medical seria 01

nr. 1433984, emis de Centrul Medicilor de Familie nr. 3, care demonstrează că

pentru perioada 26.08.2014 - 24.09.2014, a primit tratament medical ambulatoriu,

din care pentru perioada 28.08.2014 - 01.09.2014, adică 5 zile a fost internat in

spitalul ,,Sfânta Treime” din Chișinău, unde a fost operat pentru restabilirea

nasului fracturat.

În certificatul nr. 08 din 17.12.2015 emis de SRL ,,Iulivad-Lex”, depus ca

proba la dosar, este indicat că salariul pentru perioada 26.08.2014 - 24.09.2014 în

sumă de 5600 lei nu a fost încasat, deoarece nu au fost prezentate certificatele de

concediu medical în original, acestea rămânând instanței de judecată, și salariul

urmează să fie încasat de la agresor.

Astfel, nu a încasat salariul pentru perioada 26.08.2014 - 24.09.2014, acesta

urmând sa fie încasat de la agresor.

Prin chitanțele achitate pentru tratamentul spitalizat și ambulatoriu, depuse

ca probe la dosar, se demonstrează că a cheltuit suma de 2261 lei.

Datorită comportamentului agresiv al inculpatului, a fost maltratat, înjosit,

umilit în fata fiicei și nevestei, rudelor și prietenilor apropiați, fiindu-i diminuată

cinstea și demnitatea personală.

Cum pot fi echivalate în bani umilința, înjosirea, durerile, chinul, suferințele

psihice și fizice?

2

2016, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că, potrivit acțiunii civile înaintate de partea

vătămată V. Talpa, prejudiciului material cauzat prin infracțiune este de 2261 lei,

prejudiciului moral este de 20.000 lei și suma venitului ratat, prin neîncasarea

salariului pentru perioada de 26.08.2014-24.09.2014, este de 5600 lei.

Instanța de fond corect a dispus admiterea acțiunii civile în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile, deoarece pentru examinarea acțiunii civile este necesar de

elucidat circumstanțe și de administrat probe pentru stabilirea mărimii prejudiciului

cauzat prin comiterea infracțiunii.

Totodată, partea vătămată V. Talpa nu este lipsit de posibilitatea de a solicita

recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune prin înaintarea unei acțiuni civile,

în ordinea procedurii civile.

casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat, că la materialele cauzei sunt anexate următoarele

probe: certificatul de concediu medical seria 01 nr. 1433913, emis de Centrul

Medicilor de Familie nr. 3, certificatul de concediu medical seria 01 nr. 1653907,

emis de spitalul ,,Sfânta Treime” din Chișinău; certificatul de concediu medical

seria 01 nr. 1433984, emis de Centrul Medicilor de Familie nr. 3, care

demonstrează că pentru perioada 26.08.2014 - 24.09.2014, a primit tratament

medical ambulatoriu, din care pentru perioada 28.08.2014 - 01.09.2014, adică 5

zile a fost internat in spitalul ,,Sfânta Treime” din Chișinău, unde a fost operat

pentru restabilirea nasului fracturat.

În certificatul nr. 08 din 17.12.2015 emis de SRL ,,Iulivad-Lex”, depus ca

proba la dosar, este indicat că salariul pentru perioada 26.08.2014 - 24.09.2014 în

sumă de 5600 lei nu a fost încasat, deoarece nu au fost prezentate certificatele de

concediu medical în original, acestea rămânând instanței de judecată, și salariul

urmează să fie încasat de la agresor.

Astfel, nu a încasat salariul pentru perioada 26.08.2014 - 24.09.2014, acesta

urmând sa fie încasat de la agresor.

Prin chitanțele achitate pentru tratamentul spitalizat și ambulatoriu, depuse

ca probe la dosar, se demonstrează că a cheltuit suma de 2261 lei.

Datorită comportamentului agresiv al inculpatului, a fost maltratat, înjosit,

umilit în fata fiicei și nevestei, rudelor și prietenilor apropiați, fiindu-i diminuată

cinstea și demnitatea personala.

Cum pot fi echivalate în bani umilința, înjosirea, durerile, chinul, suferințele

psihice și fizice?

Nu a fost citat legal despre ședința instanței de apel, fiind lipsită de dreptul

de a-și susține apelul și de a invoca probe.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

3

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când cauza a fost judecată în apel fără citarea

legală a unei părți, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 101 alin. (1) și (4), 225 alin. (3) Cod de

procedură penală, odată cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să

soluționeze acțiunea civilă. Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este

obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond nu a soluționat acțiunea civilă, neapreciind în niciun fel

probele administrate de parte vătămată (f.d. 175-180) în vederea susținerii cerinței de

încasare de la inculpat a prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune (pct.

1., 2. din decizie).

Mai mult, soluția de a admite în principiu cererea privind încasarea

prejudiciului moral, contravine vădit prevederilor art. 1423 Cod civil, conform

căror mărimea compensației pentru prejudiciu moral o determină doar instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului și de măsura

în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând

în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat cauza în latura civilă în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 412 alin. (3), 235 alin. (1), 242 alin. (1) Cod

de procedură penală, judecarea apelului se face cu citarea părților. Citarea în

procesul penal constituie acțiunea procedurală prin care instanța de judecată

asigură prezentarea unei persoane în fața sa pentru desfășurarea normală a

procesului penal. Dovada de primire a citației trebuie să cuprindă numărul

dosarului penal, denumirea instanței care a emis citația, numele, prenumele și

calitatea procesuală a persoanei citate, precum și data pentru care este citată.

Dovada de primire trebuie să cuprindă, de asemenea, data înmânării citației,

numele, prenumele, calitatea și semnătura celui ce înmânează citația, certificarea

de către acesta a identității și a semnăturii persoanei căreia i s-a înmânat citația,

4

precum și indicarea calității acesteia. Conform art. 414 alin. (1), (2) și (5) Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Potrivit art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului deciziei atacate și a procesului-verbal al ședinței

de judecată (f.d. 229-231, pct. 4. din decizie):

a) nu a citat legal partea vătămată pentru ședința din 26.10.2016. Or, în

materialele cauzei lipsește dovada de primire a citației de către recurentă, iar

prevederile art. 331 alin. (2) Cod de procedură penală nu sunt aplicabile speței,

deoarece partea vătămată nu a fost prezentă la ședințele precedente;

b) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept

comise de instanța de fond, nominalizate supra, le-a repetat întocmai, nu a

desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată legal;

c) nu a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, nu a verificat

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în

ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal;

d) nu a soluționat acțiunea civilă, neapreciind în niciun fel probele

administrate de parte vătămată (f.d. 175-180) în vederea susținerii cerinței de

încasare de la inculpat a prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune.

Mai mult, a omis în mod vădit prevederile art. 1423 Cod civil, conform căror

mărimea compensației pentru prejudiciu moral o determină doar instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului și de măsura

în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând

în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

e) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel și repetate în recursul

ordinar, inclusiv cele reproduce în pct. 3. și 5. din decizie.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, cauza a fost judecată în apel fără

citarea legală a părții vătămate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, și că recursul de pe rol este întemeiat.

5

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 5) și 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de partea vătămată Talpa Vladimir,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 octombrie

2016, în privința inculpatului Atamaniuc Nicolae xxxxxxx, și dispune rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 27 aprilie

2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

6