1ra-753/2017 — art. 201/1 alin. 2 lit. b CP

1ra-753/2017 — art. 201/1 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-753/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Liliana Pasat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 07 decembrie 2016, în privința inculpatului

Andoni Nicolae xxxxxxxxx, născut la

xx xxxxx xxxx, originar și locuitor al s. xxxxxxxxxx, r-nul

xxxxxxxx, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.07.2016 – 22.08.2016,

instanța de apel: 04.10.2016 – 27.12.2016,

instanța de recurs: 10.03.2017 – 12.04.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Andoni

Nicolae a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal la 120 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității.

S-a dispus restituirea cheltuielilor judiciare în mărime de 2102 lei din contul

mijloacelor bugetului de stat.

inculpatul Andoni N., aflându-se la fostul domiciliu al său și al părții vătămate

Andoni V., situat în s. xxxxxxxx, r-nul xxxxxxx, intenționat, a aplicat violență

fizică și psihică asupra unui membru al familiei, adică Andoni V., din cauza

1

relațiilor ostile. A început a alerga după ea prin curtea casei, numind-o cu cuvinte

necenzurate, atentând la cinstea, onoarea și demnitatea acesteia. Ajungând-o din

urmă la poarta gospodăriei, i-a aplicat o lovitură cu pumnul după cap, partea

vătămată căzând și lovindu-se de pământ cu umărul drept. Profitând de faptul că

Andoni V. nu poate să se apere, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele peste corp și față, provocându-i, conform raportului de expertiză nr. 88D

din 08.06.2016, echimoză vastă la brațul drept și fractură de os humerus drept 1/3

superioară, calificate ca vătămare corporală medie, iar conform actului de expertiză

psihiatrico-legală efectuată în condiții de laborator nr. 226a-2016, i-au fost cauzate

și suferințe de ordin psihologic, anxietate, neliniște, tendințe neurotice.

Instanța a reținut că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, declarând că recunoaște integral vina.

Instanța a statuat că probele administrate dovedesc în totalitate vinovăția

inculpatului și i-a încadrat acțiunile în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a recunoscut vina și

s-a căit sincer de cele comise, a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, că

circumstanțe agravante nu s-au stabilit, că acesta este sănătos fizic și dorește să-și

ispășească pedeapsa prin muncă, că conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală limita minimă a muncii neremunerate în folosul comunității va fi

de 120 are, iar cea maximă de 160 ore.

Totodată, instanța a dispus restituirea cheltuielilor judiciare în cuantum de

2102 lei, solicitate de acuzare pentru petrecerea și întocmirea raportului de

expertiză medico-legală 83D din 10.05.2016 și 88D din 08.06.2016, a actelor de

expertiză psihiatrico-legală ambulatorie din 24.05.2016 și 26.05.2016, din contul

mijloacelor bugetului de stat.

Or, conform art. 143 alin. (1) pct. 3), 5), alin. (2) Cod de procedură penală,

expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea stării

psihice și fizice a bănuitului, învinuitului și inculpatului – în cazurile în care apar

îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-și apăra

de sine stătător drepturile și interesele legitime în procesul penal; stării psihice sau

fizice a părții vătămate dacă apar îndoieli în privința capacității de a percepe just

împrejurările ce au importanță pentru cauza penală și de a face declarații despre

ele, dacă aceste declarații ulterior vor fi puse în mod exclusiv sau în principal la

baza hotărârii în cauza dată. Plata expertizelor judiciare efectuate prevăzute la alin.

(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 160 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, cu încasarea din contul lui a cheltuielilor

judiciare în mărime de 2102 lei.

Apelantul a indicat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă or,

ținând cont de condițiile de viață ale acestuia, mărimea pedepsei aplicate nu-i va

corecta comportamentul și, astfel, nu va fi atins scopul pedepsei prevăzut de art. 61

Cod penal.

2

Totodată, cheltuielile judiciare suportate în mărime de 2102 lei urmează a fi

încasate din contul inculpatului.

Or, art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală prescrie că cheltuielile

judiciare sunt cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale

în cauza penală, iar potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția

sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul

asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat,

atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de

mijloacele necesare.

Astfel, fiind respinsă solicitarea privind încasarea cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului, instanța a admis interpretarea eronată a dispozițiilor normei

legale privind achitarea cheltuielilor judiciare.

2016, apelul a fost admis, casată sentința în latura penală și pronunțată o nouă

hotărâre.

Andoni Nicolae a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal

la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond corect a concluzionat ca fiind

dovedită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.

(2) lit. b) Cod penal.

Însă, pedeapsa minimă aplicată nu corespunde circumstanțelor cauzei.

Or, la momentul examinării apelului, situația referitor la latura penală s-a

schimbat esențial.

Potrivit Legii nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, art. 2011

alin. (1) lit. c) Cod penal are următorul cuprins „acțiunea sau inacțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei

care a provocat vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății”.

Fiind solicitată recalificarea acțiunilor inculpatului la art. 2011 alin. (1) lit. c)

Cod penal și aplicarea pedepsei de 160 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității, în conformitate cu modificările operate, acțiunile ultimului urmează a

fi reîncadrate în baza art. 2011 alin. (1) lit. c) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse

proporționale.

Astfel, ținând cont de gravitatea și motivul infracțiunii săvârșite,

personalitatea celui vinovat, circumstanțele atenuante, caracteristica de la locul de

trai, condițiile acestuia de viață, părerea părții vătămate și influența pedepsei

asupra corectării și reeducării inculpatului, pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității de 160 ore va fi una echitabilă și legală,

aceasta fiind stabilită cu respectarea prevederilor art. 2, 7, 61 alin. (2), 75, 76, 78

Cod penal și ale Ghidului cu privire la aplicarea pedepsei, aprobat prin Hotărârea

Plenului CSJ nr. 15 din 22.12.2014.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont că inculpatul a

comis o infracțiune mai puțin gravă, în urma certurilor și neînțelegerilor din

3

familie, urmată de aplicarea violenței fizice și psihice, că nu are antecedente

penale, că a colaborat cu organul de urmărire penală și a contribuit la descoperirea

infracțiunii, s-a căit sincer de cele comise și s-a angajat să nu mai admită asemenea

comportament, că are loc permanent de trai, că se află la evidența medicului

narcolog, se caracterizează negativ, face abuz de alcool, este agresiv și a fost

internat în spital la dezalcoolizare, și că nu au fost stabilite circumstanțe agravante.

Totodată, instanța de apel a statuat că potrivit art. 143 alin. (2) Cod de

procedură penală, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Or, expertiza medico-legală și medico-legală psihiatrică este o probă care

împreună cu celelalte dovezi ale acuzării au menirea de a demonstra vinovăția

inculpatului în comiterea faptei prejudiciabile imputate acestuia.

Prin urmare, acuzării, în calitate de autoritate a statului, îi revine obligația de

a acumula probele necesare ce demonstrează vinovăția și identifică persoana

vinovată în comiterea unei infracțiuni, din ce rezultă obligația pozitivă a statului de

a colecta probele necesare în vederea constatării faptei penale, identificării

făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul

statului.

Acuzarea a interpretat extensiv dispozițiile art. 227 Cod de procedură penală,

care expres stabilește din ce sunt constituite cheltuielile judiciare și, în special, alin.

(2) pct. 4) indică clar că, în cazul efectuării unei expertize pot fi atribuite ca

cheltuieli judiciare doar sumele cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor

deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei și nu cuprind

cheltuielile suportate integral pentru efectuarea unei expertize care are statut de

probă în procesul penal.

recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că este neîntemeiată excluderea încasării de la inculpat

în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 2102 lei, iar nefiind

clarificată necesitatea încasării acestor cheltuieli, instanța de apel a adoptat o

decizie neargumentată în această latură.

Or, cheltuielile date au fost suportate de către stat pentru efectuarea

expertizelor psihiatrico-legale de ambulator a inculpatului și părții vătămate și a

expertizei medico-legale nr. 29D din 12.02.2012.

Conform art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal.

Alin. (2) pct. 1) al aceluiași articol, prevede că cheltuielile judiciare cuprind

sumele plătite sau care urmează a fi plătite experților, iar în pct. 5) este prevăzut că

cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală.

Potrivit art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu prevede altă modalitate, iar în

4

corespundere cu art. 228 alin. (3) Cod de procedură penală, expertului și

specialistului li se recuperează, de asemenea, costul materialelor care le aparțin și

care au fost utilizate pentru executarea însărcinării respective.

Art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, în cazul inculpatului

fiind posibilă obligarea acestuia la achitarea acestor cheltuieli, acesta neavând

persoane la întreținere și este apt de a munci.

Deci, instanțele de judecată nu au clarificat obiectiv necesitatea încasării

cheltuielilor de judecată, adoptând hotărâri neargumentate în această latură.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind soluția încasării cheltuielilor judiciare în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de

prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 3), 5),

alin. (2) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească

cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea stării psihice și fizice a bănuitului, învinuitului și inculpatului – în

cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la

capacitatea lor de a-și apăra de sine stătător drepturile și interesele legitime în

procesul penal, stării psihice sau fizice a părții vătămate dacă apar îndoieli în

privința capacității de a percepe just împrejurările ce au importanță pentru cauza

penală și de a face declarații despre ele, dacă aceste declarații ulterior vor fi puse în

mod exclusiv sau în principal la baza hotărârii în cauza dată, iar plata acestor

expertize judiciare se face din contul mijloacelor bugetului de stat, instanțele just,

5

argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță, cheltuielile

pentru efectuarea expertizei medico-legale și medico-legale psihiatrice urmează a

fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat.

Deci, atât legea procesual-penală, cât și jurisprudența națională, prevăd clar

și expres că plata pentru expertizele judiciare privind constatarea stării psihice și

fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului și a părții vătămate, se face din contul

mijloacelor bugetului de stat.

Or, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5.

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1), 27, 414 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura cheltuielilor

judiciare în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 3. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în

latura cheltuielilor judiciare, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

6

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Liliana Pasat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 07 decembrie 2016, în privința inculpatului Andoni Nicolae

xxxxxxxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 mai 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7