1ra-600/2017 — art. 190 alin. 5; 191 alin. 5 CP

1ra-600/2017 — art. 190 alin. 5; 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-600/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Prodan Sergiu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 decembrie 2016 și a sentinței

Judecătoriei Rîșcani din 12 august 2016, în cauza penală privindu-l pe

Revețchi Matei Xxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxx, originar

și domiciliat r-nul Xxxxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare;

- art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în organele de stat și

private pe termen de 3 ani.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate i-a fost stabilit pedeapsă definitivă de 13 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate în organele de stat și private pe termen

de 3 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Î.M. ”Tirex Petrol” S.A. și s-a

încasat de la inculpatul Revețchi M. în beneficiul Î.M. ”Tirex Petrol” S.A. suma

prejudiciului material în mărime de 634.627 lei, prejudiciul moral în mărime de

30.000 lei și cheltuieli legate de asistență juridică în sumă de 28.000 lei.

A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Movileanu

L. și s-a încasat de la inculpatul Revețchi M. în beneficiul lui Movileanu L. suma

1

prejudiciului material în mărime de 11.000 euro sau echivalentul în lei calculați la

momentul executării sentinței.

la stația de alimentare cu combustibil nr. 116 din or. Rîșcani, filiala Î.M. ”Tirex

Petrol” S.A., numit în funcție prin ordinul nr. 546-c din 27 iulie 2008 și purtând

răspundere materială integrală conform contractului nr. 546 din 27 iulie 2008,

intenționat, din interes material, acționând în scopul de a însuși din bunurile Î.M.

”Tirex Petrol” S.A., pentru sine și să prezinte administrației documentele

justificative și dările de seamă privind mișcarea și stocurile de valori; să comunice

administrației toate cazurile de sustragere, lipsuri, plusuri supra-normă de valori ce

i s-au dat la păstrare; să gestioneze valorile cu respectarea normelor legale, să

prevină sustragerea lor și orice formă de risipă, a însușit ilegal mijloace bănești și

bunuri ce aparțineau Î.M. ”Tirex Petrol” S.A., după cum urmează: mijloace bănești

obținute prin colectarea banilor numerar acumulați de către operatori în urma

realizării produselor petroliere, pe care urma să le depună în contul bancar al Î.M.

”Tirex Petrol” S.A. în sumă de 309.401 lei; mărfuri ambalate în sumă de 6.929 lei;

tichete alimentare primite în perioada 01 octombrie-18 octombrie 2010, în sumă de

233.256,25 lei, pentru cantitatea de 18.695 litri de produs petrolier; tichete

alimentare primite în baza facturii fiscale BP nr. 0298247 din data de 04 octombrie

2010 în sumă de 176.475 lei; produse petroliere stabilite prin inventarierea din anul

2009, în sumă de 6.973 lei, acțiuni infracționale prin care Revețchi M. a cauzat Î.M.

”Tirex Petrol” S.A., conform raportului de expertiză judiciar-contabilă nr. 077 din

16 ianuarie 2012 daune materiale în proporții deosebit de mari, în sumă totală de

733.034,25 lei.

Tot el, acționând cu intenție îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane, prin escrocherie, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând și dorind survenirea consecințelor prejudiciabile, abuzând de

încrederea acordată din partea lui Movileanu L., sub pretextul acoperirii unor

datorii formate la locul de muncă și restituirii banilor în scurt timp, în perioada

lunilor decembrie 2009 – ianuarie 2010, aflându-se în mun. Bălți, pe str. Decebal 19,

în două rate, ilegal a primit de la soții Movileanu, bani în sumă de 9.000 euro și

2.000 euro, echivalentul sumei de 160.000 lei, ce i-a cheltuit pentru necesități

personale, prin care i-a cauzat părții vătămate Movileanu L. prejudiciu în proporții

deosebit de mari

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpatului a fost calificată de drept în baza art. 191 alin. (5) Cod penal și

anume –delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,

încredințate în administrarea vinovatului cu folosirea situației de serviciu, săvârșite în

proporții deosebit de mari și în baza art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Revețchi M. să

2

fie achitat.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- prima instanță, neîntemeiat a concluzionat, că vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate în instanța de judecată, acestea demonstrând

contrariul;

- declarațiile martorilor poartă un caracter declarativ, unilateral și nu justifică

efectuarea operațiunilor economice sau acordarea dreptului de a efectua sau a

certifica producerea acestui eveniment;

- consideră eronată calificarea acțiunilor inculpatului ca delapidarea averii

străine, acestea urmând a fi calificate ca neglijență în serviciu;

- în ce privește învinuirea inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, consideră că in acțiunile acestuia lipsesc elementele

infracțiunii incriminate, fiind prezente relații civile, de încasarea datoriei.

a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința.

de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată

de către prima instanță, fiind dată o apreciere justă probelor și circumstanțelor

cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității și

veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

Lege, încadrând just acțiunile inculpatului, Revețchi M., în baza dispozițiilor art.

191 alin. (5) Cod penal și art. 190 alin. (5) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis, că vina inculpatului se confirmă prin

materialele cauzei, ce sânt pertinente, concludente, utile și veridice, ce coroborează

între ele și indică la faptul, că acțiunile inculpatului întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal și art. 190 alin. (5) Cod penal,

cum ar fi: declarațiile reprezentantului părții vătămate Bunic T., a părții vătămate

Movileanu L., precum și a martorilor Movilă V, Babin V., Pumnea O., Dichii A.,

Șalagon N., Babin D., Guțu V., Racu L., Maranciuc V., Rusu V., Comerzan O., Leșan

A., Glavațchi S., Nicolenco O., Socoliuc V., Gănescu D. și prin materialele cauzei, și

anume: contractul individual de muncă nr. 546 din data de 21 iulie 2008 (f.d. 39-40

v. 1); contract de răspundere materială individuală integrală nr. 546-c din 21 iulie

2008 (f.d. 41 v. 1); regulamentul intern al Î.M. ”Tirex Petrol” S.A. (f.d. 43-54 v. 1);

ordinul nr. 27 din 18 octombrie 2010 (f.d. 55 v. 1); actul de control din 19 octombrie

2010 (f.d. 56 v. 1); actul de inventariere a tichetelor alimentare conform registrului

de evidență din 18 octombrie 2010 (f.d. 57-58 v. 1); ordinul din 09 noiembrie 2010

(f.d. 59-65 v. 1); dispoziția de încasare nr. 474 din 06 decembrie 2010 (f.d. 68, 148 v.

1); ordinul nr. 1104-c din 02 decembrie 2010 prin care inculpatul a fost eliberat din

funcție (f.d. 69 v. 1); expertiza contabilă nr. 077 din 16 ianuarie 2012 (f.d. 113-123 v.

1); actul de revizie economico-financiare tematice la Î.M. ”Tirex Petrol” S.A. cu nr.

12/73 din 05 octombrie 2011 (f.d. 124-127 v. 1); reținerile din salariu pentru

prejudiciul cauzat (f.d. 149-151 v. 1); informația privind mișcarea mijloacelor

bănești conform aparatelor de casă (f.d. 159 v. 1); rapoartele de schimb pe perioada

3

30 septembrie 2010 – 01 noiembrie 2010 (f.d. 160-192 v. 1); extrasul din Registrul de

stat (f.d. 194 v. 1); revendicarea MAI (f.d. 195 v. 1); caracteristica eliberată lui

Revețchi M. (f.d. 196 v. 1); certificat de la medicul narcolog și psihiatru (f.d. 199 v.

1); raportul de expertiză nr. 3065 din 20 august 2012 (f.d. 332-335 v. 2); procesul-

verbal de ridicare din 11 septembrie 2014 (f.d. 16 v. 3); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 16 septembrie 2014 (f.d. 17 v. 3); raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 1960 din 26 martie 2015 (f.d. 126-139 v. 3); ”cartea mare” (f.d.

65-77 v. 4); raportul de expertiză judiciară nr. 1199 din 05 august 2015 (f.d. 189-201

v. 4).

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele apărării,

referitor la faptul, că inculpatul nu avea atribuții în vânzarea produselor petroliere,

colectarea banilor și pledarea ulterioară a acestora la bancă, deoarece acesta în

calitate de maestru al stației purta răspundere materială individuală deplină

pentru buna desfășurare a activității, inclusiv și cele vizate, contrar obligațiilor

inculpatul a însușit bunurile materiale, iar în această privință s-a expus detailat

prima instanță.

Totodată, instanța de apel a menționat faptul, că rapoartele de expertiză au

fost efectuate în modul stabilit de legislația procesul penală și constituie probe

obiective, ce confirmă circumstanțele de bază în care este învinuit inculpatul.

Mai mult ca atât, instanța de apel a apreciat ca fiind eronată poziția apărării

referitor la argumentarea privind prezența relațiilor civile în cazul banilor primiți

de la Movileanu L., deoarece din probele acumulate și cercetate de către prima

instanță sa demonstrat cu certitudine vina inculpatului în infracțiunea prevăzută de

art. 190 alin. (5) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel conducându-se de prevederile art. 6, 7,

61, 75-78 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor comise, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de faptul că inculpatul anterior a mai fost

judecat, se caracterizează pozitiv la locul de trai, la evidența medicului narcolog

sau psihiatru nu se află.

S. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, autorul invocă motive similare cu cele invocate în

apel.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a-l respinge, deoarece recurentul își motivează recursul prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, astfel motivele de reapreciere a

probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală. Mai mult, criticile formulate de acesta nu sunt motivate sub aspectul casării

hotărârii recurate, ca fiind ilegală sau reaprecierea probelor în modul propus de

către autor nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

4

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală.

Din cuprinsul recursului declarat se reține că recurentul invocă ca temei de

drept pct. 6) și pct. 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează,

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept

comise de instanțele de fond și apel în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; acțiunile inculpatului nu au întrunit elementele infracțiunii.

În esență, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din motiv

că acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, astfel în opinia

autorului acestea nu demonstrează vinovăția inculpatului în cele incriminate.

Prin urmare, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal conchide, că acestea sunt vădit neîntemeiate, iar instanța de apel la

adoptarea soluției a menținut sentința atacată fără modificări, a respectat prevederile

legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de recurs

apreciază, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea

descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din

art. 6 CEDO.

În același context, Colegiul penal menționează, că deși art. 6 § 1 al Convenției

obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a specificat că

acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van

de Hurk v. the Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile

judecătorești poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina

circumstanțelor cauzei (Hiro Balani v. Spain).

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată, astfel respectând prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, din care motiv nu și-a găsit confirmarea temeiul de casare invocat

și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Cât privește cerința invocată în recurs referitor la faptul, că nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, Colegiul penal se va expune asupra acestuia la sinteza

incidenței temeiului pentru recurs invocat și prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală.

5

Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Analizând textele hotărârilor judecătorești atacate instanța de recurs consideră,

că, invocarea prezentului temei de recurs menționat supra nu este aplicabil din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, ce ar servi ca temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării hotărârilor judecătorești adoptate în această

cauză.

De asemenea, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din

motiv că acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, astfel în

opinia autorului, ele sunt superficial analizate și nu demonstrează vinovăția lui

Revețchi M. în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și

art. 191 alin. (5) Cod penal.

Totodată, în același context, urmează a se remarca, că în cadrul procesului penal

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organul de urmărire penală, instanțele judecătorești,

cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce este dată în urma acestei

activități.

Însă, cu toate acestea, instanța de recurs reiterează, că chestiunea de apreciere a

probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa

judecării recursului. Deci, pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie să

fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de

apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, după verificarea actelor cauzei, o atare eroare nu a

fost constatată de către instanța de recurs.

Opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, subsidiar verificând

materialele dosarului specifică, că judecând apelul declarat, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de

menținere a sentinței în învinuirea adusă.

Astfel, instanța de recurs susține, că soluția instanței de apel este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele

de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au

fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza

cărora s-a stabilit cu certitudine vina inculpatului în cele incriminate. Astfel, toate

probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, iar concluziile făcute de

instanțele judiciare ierarhic inferioare rezultă din lucrările dosarului și concordă cu

situația factologică.

6

Din studiul hotărârilor judecătorești, în prezenta speță, se constată că, instanțele

ierarhic inferioare au indicat amănunțit declarațiile martorilor Movilă V., Babin V.,

Bunic T., pe care le-a indicat ca un probatoriu al vinovăției inculpatului. Totodată,

just au fost respinse argumentele apărării precum, că inculpatul nu avea atribuții cu

vânzarea produselor petroliere, cu colectarea banilor și cu predarea lor la bancă,

deoarece acesta în calitate de maestru al stației purta răspundere materială

individuală deplină, fapt stipulat în contractul individual de muncă nr. 546-c din

21 iulie 2008 (f.d. 4 v. 1) care prevedea buna desfășurare a activității, inclusiv și cele

vizate în respectivul contract, astfel contrar obligațiilor inculpatul a însușit bunurile

materialele ce nu-i aparțineau, acțiunile acestuia încadrându-se în prevederile art. 191

alin. (5) Cod penal.

Instanța recurs apreciază ca fiind neîntemeiat și argumentul apărării referitor la

prezența relațiilor civile, având în vedere considerentele doctrinale care specifică că,

în esență, delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil trebuie

făcută cercetând și alte circumstanțe nu mai puțin importante și anume: maniera de

comportament pe care făptuitorul a manifestat-o după ce i-au fost transmise bunurile – în

prezenta speță, inculpatul primind de la partea vătămată bani în sumă de 11.000 euro

sub pretextul achitării unor datorii formate la locul de muncă; făptuitorul săvârșește

acțiuni care demonstrează nedorința lui de a-și executa angajamentele - la caz, inculpatul

încasând suma de bani peste câteva săptămâni nu a mai răspuns la telefon, se eschiva

de la întâlniri cu ea. La fel, în cazul supus judecării nu este de neglijat acel fapt că

inculpatul a primit banii sub pretextul, că are datorii la lucru pe care urmează să le

achite, fapt pe care nu și la onorat, astfel manifestându-se rea credința fapt ce indică

la prezența intenției directe, adică a laturii subiective la săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, și anume - escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune, săvârșită în proporții deosebit de mari.

Din studiul hotărârilor judecătorești, în prezenta speță, se constată că,

concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului în cele incriminate, au

fost bazate pe cumulul de probe enunțat în punctul 5. al prezentei decizii. Așa cum

reiese în mod evident din lucrările dosarului, instanța de apel a dat deplină eficiență

probelor cercetate, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante

ce confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii, ce i-a fost imputată prin

rechizitoriu.

După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul

acestor probe în modul în care martorii și părțile vătămate au relatat informațiile

cunoscute de ei și care întemeiat au permis de a conchide vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și art. 191 alin. (5)

Cod penal, făcând o apreciere obiectivă și corectă a tuturor probelor.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul penal, apreciază ca juste concluziile

instanței de apel, privind constatarea vinovăției inculpatului Revețchi M. în

săvârșirea infracțiunilor imputate, fiind prezente toate elementele acestei infracțiuni,

deduse din cumulul probelor administrate la caz.

Din considerentele expuse, Colegiul penal concluzionează că recursul declarat

este neîntemeiat și urmează a fi respins ca vădit neîntemeiat.

7

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Prodan Sergiu în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

07 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Revețchi Matei Xxxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 26 aprilie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

8