1ra-1546/2016 — art. 190 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8,12 CPP
1ra-1546/2016 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1546/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
03 august 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
inculpat și avocatul său Palade Rodica, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 martie 2016 și a sentinței Judecătoriei
Sângerei din 26 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe
Baraboi Vladislav Anatolie, născut la 02 iulie
1984, originar și domiciliat mun. Bălți str. Ștefan cel
Mare, 8/2 ap. 19.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 18.01.2014-26.10.2015
instanța de apel: 04.01.2016-09.03.2016
instanța de recurs: 14.07.2016 - 03.08.2016
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 26 octombrie 2015, Baraboi Vladislav
Anatolie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (4) Cod penal,
la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni i-a fost
adaugată parțial la pedeapsa aplicată, pedeapsa neexecutată, stabilită prin sentința
Judecătoriei Bălți din 21 iunie 2013, stabilindu-i pedeapsă definitivă de 10 ani
închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a
ocupa funcții și de a exercita activitate de comerț pe termen de 2 ani.
Acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate au fost admise integral
încasându-se din contul lui Baraboi Vladislav în beneficiul lui Sârbu C. suma de
14.250 lei; Traciuc G. suma de 19.950 lei; Cucoș S. suma de 16.250 lei; Cucoș A. suma
de 3.055 lei; Cioraru V. suma de 5.700 lei; Cernei N. suma de 1.425 lei; Roșca E. suma
de 12.540 lei.
Potrivit sentinței menționate, s-a stabilit, că Baraboi V. în perioada de timp
decembrie 2010 - iunie 2011, acționând intenționat, cu scopul dobândirii ilicite a
1
bunurilor altei persoane, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a
închiriat un birou din incinta fostului hotel ”Mihaela”, amplasat în or. Sângerei, str.
Independenței 115, unde prezentându-se ca giuvaer, abuzând de încredere, a înșelat
mai multe persoane, precum că le va confecționa bijuterii din aur și argint, pe care
apoi le-a însușit, abandonând ulterior biroul închiriat.
Astfel, Baraboi V. într-o zi a lunii decembrie 2010, înșelându-l pe Cucoș S.,
precum că î-i va confecționa un inel și un lanț din aur, a primit de la ultimul aur cu
masa de 25 gr., costul unui gram fiind de 570 lei, iar apoi sub pretextul acoperirii
cheltuielilor de confecționare, a primit și bani în sumă de 2.000 lei, pe care i-a însușit,
cauzându-i părții vătămate Cucoș S. pagubă materială în sumă totală de 16.250 lei,
daună ce constituie proporții considerabile.
Tot el, într-o zi a lunii ianuarie 2011, înșelându-l pe Sârbu C., precum că î-i va
confecționa un lanț din aur, a primit de la ultimul un alt lanț din aur cu masa de 25
gr., costul unui gram fiind de 570 lei, pe care l-a însușit, cauzându-i părții Sîrbu C. o
daună materială în sumă totală de 14.250 lei, daună ce constituie proporții
considerabile.
Tot el, într-o zi a lunii ianuarie 2011, înșelându-l pe Cucoș A., precum că î-i va
confecționa un lanț cu cruce din argint, a primit de la ultimul argint cu masa de 47
gr., costul unui gram fiind de 65 lei, pe care l-a însușit, cauzându-i părții vătămate
Cucoș A. pagubă materială în sumă totală de 3.055 lei, daună ce constituie proporții
considerabile.
Tot el, într-o zi a lunii mai 2011, înșelând-o pe Roșca E., precum că î-i va
confecționa bijuterii din aur, a primit de la ultima un lanț din aur cu masa de 12 gr.,
o brățară din aur cu masa de 3 gr., o pereche de cercei din aur cu masa de 3 gr. și un
inel din aur cu masa de 4 gr., costul unui gram fiind de 570 lei, pe care le-a însușit,
cauzându-i părții vătămate Roșca E. pagubă materială în sumă totală de 12.540 lei,
daună ce constituie proporții considerabile.
Tot el, într-o zi a lunii mai 2011, înșelându-l pe Traciuc G., precum că î-i va
confecționa un lanț din aur, a primit de la ultimul un alt lanț din aur cu masa de 35
gr., costul unui gram fiind de 570 lei, pe care l-a însușit, cauzându-i părții vătămate
Traciuc G. pagubă materială în sumă totală de 19.950 lei, daună ce constituie
proporții considerabile.
Tot el, într-o zi a lunii mai-iunie 2011, înșelând-o pe Cernei N., precum că î-i va
repara un inel din aur, a primit de la ultima inelul din aur cu masa de 15 gr., costul
unui gram fiind de 570 lei, pe care l-a însușit, cauzându-i părții vătămate Cernei N.
pagubă materială în sumă totală de 1.425 lei, daună ce constituie proporții
considerabile.
Tot el, într-o zi a lunii iunie 2011, înșelându-l pe Cioraru V., precum că î-i va
repara un unel din aur, a primit de l-a ultimul inelul din aur cu masa de 10 gr., costul
unui gram fiind de 570 lei, pe care l-a însușit, cauzându-i astfel părții vătămate
Cioraru V. pagubă materială în sumă totală de 5.700 lei, daună ce constituie proporții
considerabile.
În total Baraboi Vladislav a însușit bijuterii confecționate din aur și argint, precum
și bani în numerar în sumă totală de 73.170 lei.
2
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta
inculpatului Baraboi V. a fost calificată de drept în baza art. 190 alin. (4) Cod penal -
escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de
încredere, cu cauzarea de daune în proporții mari.
Sentința menționată a fost atacată cu apeluri la data de 12 noiembrie 2015, 14
decembrie 2015 și 30 decembrie 2015 de către inculpat, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat
de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (4) Cod penal și să fie respinse
acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate.
În argumentarea apelului a invocat că:
- costul unui gram de aur cu proba 585 în materie primă este la prețul de 270 lei –
și nu de 570 lei, acesta fiind prețul pentru un gram de aur cu proba 585 în produs
finit;
- costul unui gram de argint cu proba 925 în materie primă este la prețul de 8 lei –
și nu de 65 lei, acesta fiind prețul pentru un gram de aur cu proba 925 în produs finit;
- prima instanță a cercetat probele contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură
penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 martie 2016, au fost
respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpat, și menținută sentința fără
modificări.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a stabilit, că prima instanță a
dat deplină eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală,
cercetând cauza multiaspectual, prin aprecierea obiectivă a probelor acumulate de
către organul de urmărire penală în condițiile legii.
Totodată, instanța de apel a conchis, că vina inculpatului se confirmă prin
materialele cauzei, care sânt pertinente, concludente, utile și veridice, ce coroborează
între ele și indică la faptul, că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii
prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal, cum ar fi: declarațiile și sesizările depuse de
către părțile vătămate Cucoș S., Traciuc G., Cioraru V., Cucoș A., Sârbu C. , Roșca E. ,
Cernei N., a martorilor Sârbu S., Cucoș L. și prin sesizările depuse de către părțile
vătămate din data de 01 iunie 2011; cererile de chemare în judecată depuse de către
victime (f.d. 60, 64, 68, 72, 76, 80. 84, v. 1).
Instanța de apel a menționat, în ce privește neexpunerea primei instanțe asupra
pretinselor divergențe apărute la stabilirea cuantumului prejudiciilor cauzate părților
vătămate, că acestea au fost calculate reieșind din prețul unui gram de aur materie
primă, stabilit la data comiterii infracțiunii incriminate pe perioada decembrie 2010 –
iunie 2011, confirmate prin certificatele de cost eliberate de SRL ”Argintaur” (f.d.
193-195 v. 1), potrivit căruia suma totală a prejudiciului cauzat a fost evaluată la
73.170 lei, iar sumele de despăgubiri material solicitate de părțile civile, fiind în
corespundere cu prețul unic stabilit.
Mai mult, instanța de apel a stabilit, că versiunea inculpatului referitor la
flexibilitatea prețurilor, în dependență de calitatea obiectului primit și munca ce
urma a fi prestată pentru repare, nu are nici o valoare în situația în care acestea nu au
fost restituite către proprietar, iar organul de urmărire penală corect a constatat
3
costul despăgubirilor materiale din prețul unui gram de aur și argint la cantitatea
obiectului primit. Totodată, s-a și stabilit faptul, că lipsa bonurilor de plată ce ar
demonstra cantitatea de aur primită de la clienți, nu este altceva decât o modalitate
de realizare a intenției criminale.
Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către:
6.1. Inculpatul Baraboi V., prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile sale să fie recalificate în prevederile
art. 190 alin. (2) Cod penal.
6.2. Avocatul Palade R., prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.
În motivarea recursului autorii nu au indicat problema de drept invocând motive
identice cu cele invocate în apel.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate,
solicitând respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece criticile formulate de
recurenți nu conțin indicii erorilor de drept și respectiv nu sunt motivate sub
aspectul casării hotărârii recurate. Astfel, recursurile nominalizate nu conțin
argumentele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de
drept de importanță generală abordată în cauza dată, prevăzute de art. 430 Cod de
procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Deși recurenții nu au invocat în ce constă problema de drept aceștia au semnalat
în recursul său, pct. 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii; faptei
săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele
cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei
infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre
acestea).
Analizând textele hotărârilor judecătorești atacate instanța de recurs consideră, că
motivele invocate de recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezentei
erorii de drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării
hotărârilor judecătorești adoptate în această cauză.
În viziunea Colegiului penal, instanța de apel judecând apelurile declarate în
speța dată, a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, verificând
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima
4
instanță, conform materialelor din dosar și cercetate de instanța de apel, care s-a
pronunțat asupra motivelor invocate în apel.
Din studiul hotărârilor judecătorești, în prezenta speță, se constată că, concluziile
instanțelor de judecată privind vinovăția inculpatului în săvârșirea escrocheriei, au
fost bazate pe cumulul de probe enunțat în punctul 5. al prezentei decizii. Așa cum
reiese în mod evident din lucrările dosarului, prima instanță a dat deplină eficiență
probelor cercetate, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce
confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii ce i-a fost imputată prin
rechizitoriu.
La fel, reieșind din analiza textuală a deciziei instanței de apel, Colegiul constată
că și această instanță a respectat această obligație, apreciind în mod obiectiv atât
declarațiile martorilor, inculpatului, cât și alte probe cercetate și verificate în cadrul
ședinței de judecată.
După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul acestor
probe în modul în care martorii și părțile vătămate au relatat informațiile cunoscute
de ei și care întemeiat au permis de a conchide vinovăția inculpatului în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal, făcând o apreciere obiectivă și
corectă a tuturor probelor.
Mai mult ca atât, Colegiul menționează, că latura obiectivă a infracțiunii
prevăzută de art. 190 Cod penal se exprimă în fapta prejudiciabilă care are un
caracter complex alcătuită din două acțiuni (inacțiuni): a) acțiunea principală, care
constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane; b) acțiunea sau inacțiunea
adiacentă, care constă, în mod alternativ, în înșelăciune sau abuz de încredere; 2)
urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv și care nu are un
caracter considerabil; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările
prejudiciabile.
În asemenea condiții, instanța de recurs remarcă, că inculpatul având un scop bine
determinat, a închiriat un oficiu în incinta hotelului ”Mihaiela” unde sub pretextul că
prestează servicii de giuvaier, prin abuz de încredere a dobândit ilicit cu titlul gratuit de la
părțile vătămate bunuri din metale prețioase în sumă totală de 73.170 lei, pe care nu le-a mai
întors folosindu-le în scopuri personale.
De altfel, Colegiul reiterează, că indiscutabil, chestiunea cu privire la aprecierea
probelor dată de instanțele ierarhic inferioare, care este invocată de recurenți, ține de
starea de fapt a cauzei, iar stabilirea ei este de competența instanțelor de fond.
La analiza prezenței temeiului de casare semnalat și anume - faptei săvârșite i s-a
dat o încadrare juridică greșită, instanța de recurs notează, că e necesar de a ține cont de
fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel și
dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corect, iar dacă injust fapta s-a
încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică
greșită.
Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv
și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține
seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.
5
În viziunea Colegiului penal, în prezenta speță temeiul semnalat de către
inculpat nu este incident ca motiv de casare a hotărârilor judecătorești atacate,
deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea penală ca infracțiune și
anume conform art. 190 alin. (4) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în
proporții mari.
Așadar, având în vedere argumentele recursurilor și pretinsa eroare de drept
invocată de recurent, Colegiul, verificând materialele dosarului constată că, la
judecarea apelului, această instanță a examinat cauza sub toate aspectele, complet și
obiectiv, adoptând o soluție corectă de calificare a acțiunilor inculpatului, în baza art.
190 alin. (4) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe
administrat. Probele prezentate, au fost nemijlocit verificate suplimentar în ședințele
de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și just apreciate
prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit
cu certitudine că inculpatul, Baraboi V., a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190
alin. (4) Cod penal.
În opinia Colegiului, instanța de apel just a apreciat cumulul de probe, ce
confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de
art. 190 alin. (4) Cod penal și anume declarațiile părților vătămate Cucoș S. (f.d. 170-
171 v. 2), de unde rezultă cert, că anume inculpatul activa în incinta hotelului
”Mihaiela”, căruia i-a transmis 25 grame de aur pentru confecționarea unui inel,
achitând pentru lucru suma de 2.000 lei, bunul ne fiind restituit de către inculpat;
Traciuc G. (f.d. 172 v. 2) din care rezultă, că dorind să modifice modelul lănțușorului
de aur, i l-a transmis lui Baraboi V., după care nu la mai văzut; Cucoș A. (f.d. 168-169
v. 2) din care rezultă, că dorind să confecționeze un lănțușor cu cruciuliță din argint,
predând inculpatului argintul necesar și stabilind modelul lucrurilor ce urmau a fi
efectuate, pe acesta nu la mai văzut; Cioraru V. (f.d. 173 v. 2) din care rezultă, că
inculpatul i-a confecționat un inel din aur iar acesta nefiind sadisfăcut de calitatea
lui, l-a transmis înapoi, după care inculpatul ne mai fiind de găsit; Sârbu C. (f.d. 174
v. 2) din care rezultă, că i-a transmis inculpatului un lănțușor de 25 gr. de aur ce
urma a fi modificat, iar până în prezent nu i-a fost restituit; Roșca E. (f.d. 175-176 v. 2)
din care rezultă, că i-a predat inculpatului 24 gr. de aur pentru a-i confecționa un
inel, astfel inculpatul a fost de negăsit; Traciuc G. (f.d. 177-178 v. 2) din care rezultă,
că i-a transmis inculpatului un lănțușor și un inel din aur ce urmau a fi reparate,
astfel inculpatul ne mai fiind de găsit; declarațiile martorilor Sîrbu S., Cucoș L. și
Romandaș N. (f.d. 184-188, 179-182, v. 2) care au confirmat declarațiile părților
vătămate.
Totodată, Colegiul reține, că inculpatul, Baraboi V în perioada de timp
decembrie 2010 - iunie 2011, acționând intenționat, cu scopul dobândirii ilicite a
bunurilor altei persoane, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a
închiriat un birou din incinta fostului hotel ”Mihaela”, amplasat în or. Sângerei, str.
Independenței 115, unde prezentându-se ca giuvaer, abuzând de încredere, a înșelat
mai multe persoane cauzându-le în total un prejudiciu în sumă de 73.170 lei, care
6
conform prevederilor art. 126 Cod penal, prevede – ”se consideră proporții deosebit de
mari, proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse
utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea
pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care la momentul săvârșirii
infracțiunii, depășește 5.000 și, respectiv 2.500 unități convenționale de amendă”, în
asemenea condiții, instanțele ierarhic inferioare conducându-se de Partea Generală a
prezentului Cod, just a stabilit proporțiile daunei pricinuite de către inculpat părților
vătămate, încadrând corect acțiunile acestuia în prevederile art. 190 alin. (4) Cod
penal.
De menționat este și faptul, că inculpatul a comis o infracțiune continuă, iar
conform prevederilor art. 29 Cod penal – ”se consideră infracțiune continuă fapta ce se
caracterizează prin săvârșirea neîntreruptă, timp nedeterminat, a activității infracționale. În
cazul infracțiunii continue nu există pluralitate de infracțiuni”, astfel inculpatul pe
perioada de timp din decembrie 2010 – iunie 2011 a săvârșit aceeași infracțiune,
urmărind același scop. Astfel, instanțele ierarhic inferioare, corect au stabilit
cuantumul unic al prejudiciului cauzat de către inculpat părților vătămate, încadrând
acțiunile inculpatului în prevederile art. 190 alin. (4) Cod penal, conducându-se de
prevederile art. 126 Cod penal.
Având în vedere considerentele doctrinale, cumulul de probe și circumstanțele
săvârșirii infracțiunii, în opinia Colegiului penal, este întemeiată concluzia instanței
de apel, că inculpatul a comis infracțiunea imputată lui și prevăzută de art. 190 alin.
(4) Cod penal.
În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o
concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța
de apel în privința inculpatului Baraboi V., nefiind identificată de instanța de recurs
vreo eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii atacate,
Colegiul penal consideră ca fiind nefondate criticile formulate de către recurenți în
recursurile ordinare declarate, din care considerente se impune soluția privind
inadmisibilitatea recursurilor ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și avocatul
său Palade Rodica, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09
martie 2016, în cauza penală în privința lui Baraboi Vladislav Anatolie, ca fiind
vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 26 august 2016.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
7