1ra-433/2017 — art. 145 alin. 2 lit. j CP

1ra-433/2017 — art. 145 alin. 2 lit. j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-433/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

noiembrie 2016, declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Djulieta Devder, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 31 ianuarie

2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie

2016, declarat de avocatul Georgeta Lupea și de inculpatul

Asabin Alexandru xxxxxxxx, născut la

xx xxxxxxxxx xxxx în xxxxxxxxxx xxxxxxxxxxx, locuitor

al s. xxxxx, r-nul xxxxxxxx, cetățean al R. Moldova,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 05.12.2001, în baza art. 120 alin. (2), 43 Cod penal

(1961), la 6 ani închisoare, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

2) sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

31.03.2003 și decizia Curții Supreme de Justiție din

06.10.2009, în baza art. 123 alin. (1), 40 Cod penal, la

10 ani închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 18.12.2013 – 31.01.2015,

instanța de apel: 06.04.2015 – 16.11.2016,

instanța de recurs: 19.01.2017 – 21.03.2017.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

Alexandru a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal la 18 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 31 ianuarie 2015,

deducându-se perioada aflării în arest preventiv de la 28 octombrie 2013 până la 31

ianuarie 2015.

1

De la inculpat s-a încasat în beneficiul succesorului victimei, Matasari Z.,

prejudiciul material în sumă de 20.000 lei și moral în mărime de 100.000 lei.

inculpatul Asabin A., fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timp ce se afla în casa

gospodăriei sale din s. xxxxx, r-nul xxxxxxx, împreună cu consăteanul Popescu V.,

în cadrul unei cerți iscate între ei, urmărind scopul omorului intenționat a

ultimului, cu o deosebită cruzime i-a aplicat lui Popescu V., cu pumnii, picioarele

și cu un scaun de lemn, multiple lovituri peste diferite părți ale corpului, inclusiv în

regiunea capului și toracelui, după care, în timp ce victima era fără cunoștință,

târându-l pe jos, l-a scos în ograda gospodăriei sale, unde iarăși i-a aplicat acestuia,

care în acel moment se afla la pământ, mai multe lovituri cu picioarele în regiunea

capului, provocându-i leziuni corporale sub formă de șoc hemoragic și traumatic,

provocate de hemoragie intra abdominală, cu ruptură de splină, fractură bilaterală a

coastelor 5-12 pe stânga și 3-7 pe dreapta, multiple excoriații, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 123 din 04.11.2013 se califică ca

vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora Popescu V. a

decedat pe loc.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a indicat că Popescu V.

a venit la el acasă noaptea și a sărit la bătaie, motivând că el ar avea careva relații

amoroase cu concubina sa. Au început să se bată, apoi el l-a împins afară pe

Popescu V., însă acesta a intrat iarăși în casă cu un scaun și au continuat să se bată.

Când au ieșit pe scări, el l-a împins pe Popescu V. și acesta a căzut peste niște vaze

cu flori. Când victima era în picioare, i-a aplicat 2-3 lovituri cu scaunul, până l-a

stricat. După ce l-a lovit, acesta a căzut jos și nu s-a mai ridicat. În momentul când

Popescu V. era jos, fiind enervat, l-a lovit cu picioarele. Conflictul s-a petrecut în

lipsa martorilor. Ulterior, a venit fratele său, Asabin I., căruia i-a spus să apeleze la

urgență. A încercat și el să cheme ambulanța, apoi a mers la primar și l-a rugat să

mai telefoneze la ambulanță. Nu a avut intenția de a-l omorî pe Popescu V.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral prin probele

administrate.

Astfel, martorul Asabin I. a declarat în instanță că Popescu V. a venit la ei

acasă. Fiind în odaia sa, a auzit strigăte din camera inculpatului, care îi este frate.

Popescu V. îl amenința cu moartea pe fratele său. A văzut cum Popescu V. a luat

un scaun și a vrut să-l arunce în inculpat, însă acesta l-a lovit cu pumnul. Ei au

început să se bată. Inculpatul l-a lovit și Popescu V. a căzut în ogradă pe ciment.

După ce acesta a căzut jos, inculpatul nu i-a mai aplicat lovituri. Văzând că

Popescu V. nu se mai ridică, i-a adus apă, l-a spălat și i-a dat să bea. Acesta

răsufla, vorbea, însă nu era clar ce spune. Ulterior, împreună cu inculpatul, au

sunat la poliție și urgență.

Însă, în cadrul urmăririi penale martorul Asabin I. a comunicat că în

momentul când a intrat în odaia fratelui său, victima era la podea, iar inculpatul era

deasupra acestuia și îl lovea cu un scaun. Popescu V. s-a întors pe burtă, iar

inculpatul continuă să-i aplice lovituri cu scaunul, strigând ”te ucid, te ucid”. A

încercat să-l oprească pe ultimul, însă nu i-a reușit, acesta continuând să-i aplice

victimei lovituri cu scaunul. Când victima nu se mai mișca, inculpatul l-a târât în

curte, spre drum. I-a cerut să nu-l scoată în drum și l-a stropit cu apă, însă victima

2

nu și-a revenit. Inculpatul era foarte enervat, se depărta la câțiva pași de victimă,

apoi se apropia și-i aplica lovituri cu piciorul în regiunea capului, procedând în așa

mod de mai multe ori. Ulterior, au constatat că victima nu mai respiră.

Analizând declarațiile martorului Asabin I. date în ședința de judecată în

coraport cu declarațiile depuse la urmărire penală, se impune concluzia că acesta

și-a schimbat considerabil declarațiile pentru că este fratele inculpatului și nu

dorește ca ultimul să fie privat de libertate. Or, martorul, după audierea în cadrul

urmăririi penală, a fost evident influențat pentru a depune mărturii favorabile

inculpatului, declarațiile date în ședința de judecată urmând a fi apreciate critic.

Mai mult, martorul a invocat că inculpatul l-a lovit pe Popescu V. de 3-4 ori cu

pumnul, doar în regiunea capului, însă conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 123 din 04.11.2013, pe corpul victimei s-a stabilit și fractura bilaterală a

coastelor 5-12 pe stânga și 3-7 pe dreapta, precum și multiple excoriații pe față, pe

membrele superioare, pe abdomen și cutia toracică.

Conform fișei de asistență medicală de urgență, întocmită de către medic la

fața locului, la orele 01.10, din cuvintele inculpatului, a fost indicat că victima a

fost bătută cu un scaun în regiunea capului, circumstanțe care suplimentar

demonstrează că sunt veridice declarațiile martorului Asabin I. depuse în cadrul

urmăririi penale.

Or, din declarațiile martorului depuse în instanța de judecată, în coraport cu

concluziile raportului de expertiză, rezultă că martorul Asabin I. a depus declarații

false în instanța de fond.

Totodată, din declarațiile martorului date în cadrul urmăririi penale, în

coraport cu raportul de expertiză medico-legală, este evident că vătămările

corporale stabilite la decedat, au fost provocate de către inculpat, anume în

circumstanțele descrise de martorul Asabin I. în cadrul urmăririi penale. Or, acesta

fiind audiat nemijlocit după comiterea infracțiunii respective de către inculpat, a

depus declarații veridice, nefiind influențat sau învățat ce anume să declare.

Expertul Gherman L. a comunicat că la examinarea cadavrului lui Popescu

V. a constatat că șocul traumatic și hemoragic este consecința leziunilor corporale

cauzate, în legătură cu decesul descris în raportul de expertiză. Anume ruptura

splinei a provocat șocul hemoragic, aceasta fiind cauza principală care a dus la

decesul victimei. Splina putea fi ruptă în rezultatul fracturii coastelor. Acordarea

ajutorului medical chirurgical victimei cu înlăturarea splinei, în timp de o oră, ar fi

evitat decesul. În cazul dat a curs mai mult de 1,2 l. de sânge. Ruptura fiind de

4x2,3 cm., victima putea să trăiască puțin peste o oră. La examinarea externă a

cadavrului au fost depistate excoriații proaspete, cu detașarea epidermei,

aproximativ pe întreg corpul. Nu se exclude fractura oaselor în rezultatul căderii,

însă 11 excoriații nu puteau fi cauzate în urma unei singure căderi. Cu așa

hemoragie victima putea să decedeze în ambulanță, or i-au fost provocate nu mai

puțin de 4-5 lovituri.

Potrivit procesului-verbal de examinare a obiectului din 29.10.2013 și foto-

tabelului, a fost cercetat un scaun din lemn cu lungimea și lățimea de 19x45 cm.,

cu înălțimea de 30 cm., ridicat prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din

28.10.2013, efectuat în gospodăria lui Asabin A. S-a depistat că scaunul este

3

deteriorat, iar pe unul din picioarele scaunului sunt prezente substanțe de culoare

brun-cenușie.

Conform procesului-verbal de ridicare și examinare a obiectului din

28.10.2013, a fost ridicată și examinată o pereche de încălțăminte sportivă de

culoare albă, negru și albastru, cu inscripția ZXS50, un maiou de culoare albă cu

inscripția „Samsung”, o pereche de șorturi de culoare neagră, deteriorați pe partea

dreaptă a piciorului.

În corespundere cu raportul de constatare medico-legală nr. 1921 din

05.11.2013, s-a stabilit în sângele lui Popescu V. alcool etilic în cantitate de 2,68

g/l, iar potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1922 din 05.11.2013 în

sângele lui Asabin A. s-a depistat alcool etilic în cantitate de 1,38 g/l.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 323 din 28.10.2013, lui

Asabin A. i-au fost cauzate echimoze la ochiul stâng și omoplatul drept, echimoză

cu excoriație pe partea occipitală a capului, care se califică ca vătămări corporale

neînsemnate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 123 din 04.11.2013,

moartea lui Popescu V. a survenit în rezultatul șocului hemoragic și traumatic

provocate de hemoragie intra-abdominală, 1180 ml., cu ruptură de splină, fractura

bilaterală a coastelor 5-12 pe stânga și 3-7 pe dreapta, multiple excoriații, care s-au

format sub acțiunea traumatică a unui corp contondent sau de un corp contondent

și se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și sunt în

legătură cauzală directă cu survenirea decesului.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1209 din 31.11.2013, a fost

examinat scaunul din lemn, în rezultatul căruia s-a stabilit că grupa sanguină a

sângelui prelevat de la cadavrul lui Popescu V. și grupa sangvină a lui Asabin A.

sunt identice: A-beta/A(II)/H-asociat, ce s-a stabilit în urma examinării probelor

model de sânge prezentate. În scobiturile din petele de pe scaun a fost depistat

sânge de origine umană. La determinarea apartenenței de grup a acestui sânge s-a

stabilit prezența antigenilor „A” și „H”. Prin urmare, sângele din petele de pe scaun

a putut proveni de la orice persoană cu grupa sanguină A-beta/A(II)/H-asociat, nu

este exclus de la victima Popescu V.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1212 din 20.11.2013, au

fost examinate tricoul, o pereche de pantaloni și o pereche de papuci, ridicate la

fața locului, fiind stabilit că în fragmentul dintr-o pată de pe mâneca dreaptă a fost

depistat sânge de origine umană. La determinarea apartenenței de grup a acestui

sânge s-a stabili: prezența antigenilor „A” și „H”. Prin urmare, sângele din această

pată a putut proveni de la orice persoană cu grupa sanguină A-beta/A(II)/H-asociat,

nu-i exclus de la victima Popescu V.

Potrivit raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 797a-2013

din 20.11.2013 comisia de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie a stabilit că

Asabin A. de maladii psihice cronice nu suferă, în perioada comiterii infracțiunii,

ce i se impută, acesta tulburări psihice temporare de intensitate psihotică nu a

manifestat, avea capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată.

Astfel, Asabin A. poate fi recunoscut responsabil de infracțiunea care i se impută,

în prezent tulburări cu semnificație psihiatrică legală nu prezintă, poate fi anchetat

și audiat pe cazul dat. Nu necesită tratament în Spitalul de Psihiatrie.

4

Instanța a încadrat acțiunile acestuia în baza art. 145 al. (2) lit. j) Cod penal,

ca omor intenționat, adică omorul unei persoane, săvârșit cu deosebită cruzime.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art.

61, 75 Cod penal, că acesta se caracterizează negativ, că lipsesc circumstanțe

atenuante, în calitate de circumstanțe agravante fiind reținute săvârșirea infracțiunii

de către inculpatul care anterior a fost condamnat pentru fapte care au relevanță

pentru cauză, săvârșirea infracțiunii prin acte de o deosebită cruzime, în stare de

ebrietate, că acesta a comis infracțiunea în stare de recidivă periculoasă, cât și de

comportamentul ultimului în momentul comiterii și după săvârșirea infracțiunii,

concluzionând că scopul pedepsei penale va fi atins prin numirea unei pedepse cu

izolarea lui de societate.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat pe motiv

că fapta săvârșită nu constituie infracțiune.

Apelanții au indicat că hotărârea adoptată este ilegală și neîntemeiată.

Intenția inculpatului de a omorî nu a fost dovedită, acțiunile acestuia fiind în

concordanță și în limitele legitimei apărări, iar în conformitate cu art. 36 alin. (1)

Cod penal, nu constituie infracțiune fapta, prevăzută de legea penală, săvârșită în

stare de legitimă apărare.

Astfel, dacă victima nu ar fi atacat inculpatul și l-ar fi lovit, ar fi fost evitat

incidentul, ce se confirmă prin declarațiile inculpatului și ale martorului Asabin I.

Or, acțiunile inculpatului urmează a fi interpretate ca fiind săvârșite pentru a

respinge un atac din partea lui Popescu V. direct, imediat, material și real, îndreptat

împotriva sa și care a pus în pericol grav sănătatea și viața inculpatului, cât și

drepturile lui.

Totodată, dacă inculpatul, prin acțiunile sale a depășit limitele legitimei

apărări, intenția lui a fost doar de apărare și încadrarea juridică corectă ar fi

conform art. 149 Cod penal.

Acțiunile inculpatului nu se încadrează în prevederile art. 145 Cod penal.

noiembrie 2016, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o

nouă hotărâre.

Asabin Alexandru a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la

10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 16

noiembrie 2016, cu includerea perioadei aflării în arest de la 28 octombrie 2013

până la 16 noiembrie 2016.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că în noaptea de 27 spre 28 octombrie 2013,

aproximativ orele 01.00, inculpatul Asabin A., fiind în stare de ebrietate alcoolică,

la domiciliul său din s. xxxxx, r-nul xxxxxxx, unde în acel moment, în altă odaie se

afla fratele său minor, Asabin I., a pătruns în casă consăteanul său Popescu V., care

era în stare de ebrietate, cu care s-a iscat o ceartă. Asabin A., urmărind scopul

omorului intenționat a lui Popescu V., i-a aplicat ultimului cu pumnii, picioarele,

precum și cu un scaun de lemn multiple lovituri peste diferite părți ale corpului,

inclusiv în regiunea capului și toracelui, după care, în timp ce Popescu V. era fără

cunoștință, târându-l pe jos, l-a scos în ograda gospodăriei sale, unde iarăși i-a

5

aplicat lui Popescu V., care în acel moment se afla la pământ, mai multe lovituri cu

picioarele în regiunea capului, astfel, provocându-i lui Popescu V. leziuni

corporale sub formă de șoc hemoragic și traumatic provocate de hemoragie intra

abdominală, cu ruptură de splină, fractură bilaterală a coastelor 5-12 pe stânga și 3-

7 pe dreapta, multiple excoriații, care conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 123 din 04.11.2013 se califică ca vătămări corporale grave periculoase

pentru viață, în rezultatul căror Popescu V a decedat pe loc.

Acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate în baza art. 145 alin. (1) Cod

penal, ca omorul intenționat, adică omorul unei persoane.

Corect au fost reținute ca fiind pertinente și concludente declarațiile

martorului Asabin I. depuse la faza urmăririi penale, potrivit căror, în momentul

când a intrat în odaie victima era la podea, iar inculpatul era deasupra lui și îl lovea

cu un scaun. Victima s-a întors pe burtă, iar inculpatul continua să-i aplice lovituri

în continuu cu scaunul, pe care îl ținea cu ambele mâini. Fiind în imposibilitate să

curme acțiunile inculpatului, a ieșit afară și a strigat la vecini, însă nimeni nu a

venit.

Probele administrate dovedesc că acțiunile inculpatului întrunesc semnele

laturii obiective și subiective ale infracțiunii de omor, realizată prin acțiunea

intenționată îndreptată spre lipsirea ilegală de viață a victimei, prin aplicarea mai

multor lovituri cu pumnii, picioarele, precum și cu un scaun de lemn peste diferite

părți ale corpului, inclusiv în regiunea capului și toracelui, după care, în timp ce

Popescu V. era fără cunoștință, l-a târât pe jos, l-a scos din ograda gospodăriei sale,

unde iarăși i-a aplicat acestuia, în timp ce se afla la pământ, mai multe lovituri cu

picioarele în regiunea capului, în rezultatul cărora ultimul a decedat.

Însă, aceste probe sunt insuficiente pentru a stabili că omorul victimei a fost

comis și „cu deosebită cruzime”, din învinuirea înaintată inculpatului urmând a fi

exclusă agravanta prevăzută la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal.

A fost stabilit că inculpatul nu s-a limitat la aplicarea unor lovituri victimei,

acestea fiind intense și peste diferite părți ale corpului, inclusiv asupra organelor de

importanță vitală, ceea ce denotă intenția directă a inculpatului de lipsire ilegală de

viață a victimei. Totodată, folosirea unui obiect cu care a acționat - scaunul din

lemn, nu implică direct că acțiunile inculpatului s-au caracterizat printr-o

”deosebită cruzime”.

Poziția apărării că acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate în baza art.

146 sau 149 alin. (1) Cod penal, ca lipsirea de viață din imprudență, este eronată și

lipsită de suport probatoriu pertinent și concludent, argumentele invocate în acest

sens fiind contrare probelor administrate, în acțiunile inculpatului fiind întrunită

prezența laturii obiective și a laturii subiective a infracțiunii de omor intenționat.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, că acesta a comis o infracțiune

deosebit de gravă, fiind în stare de ebrietate, că nu au fost constatate circumstanțe

atenuante, că inculpatul anterior a fost condamnat pentru fapte care au relevanță

pentru cauză.

Devder, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și

menținerea sentinței instanței de fond, deoarece apelul apărării a fost greșit admis.

6

Recurenta a indicat că instanța de apel a neglijat faptul că metoda aleasă de

inculpat pentru a curma viața părții vătămate, demonstrează dorința acestuia de a

cauza ultimului suferințe deosebit de chinuitoare, ce se explică prin prezența pe

corpul victimei a multiplelor leziuni corporale provocate de loviturile cu pumnii și

picioarele, precum și cu scaunul de lemn, iar particularitățile obiectului utilizat –

obiect contondent și aplicarea loviturilor în regiuni extrem de vitale ale corpului,

denotă că declanșarea decesului victimei era inevitabil.

Or, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 123 din 04.11.2013,

moartea lui Popescu V. a survenit în rezultatul șocului hemoragic și traumatic

provocate de hemoragie intra-abdominală, 1180 ml., cu ruptură de splină, fractura

bilaterală a coastelor 5-12 pe stânga și 3-7 pe dreapta, multiple excoriații, care s-au

format sub acțiunea traumatică a unui corp contondent sau de un corp contondent

și se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și sunt în

legătură cauzală directă cu survenirea decesului, pentru instanța de apel această

probă fiind insuficientă pentru a demonstra prezența cruzimii deosebite manifestată

de inculpat.

Totodată, deosebita cruzime manifestată de inculpat se probează și prin

aplicarea multiplelor lovituri cu forță în organele vitale, suficiente ca, practic după

prima lovitură, victima să fie lipsită de capacitatea fizică de a opune rezistență, iar

suferințele victimei au fost de o intensitate maximă, loviturile fiindu-i aplicate într-

un interval îndelungat de timp, or, bătaia s-a declanșat în casă ulterior, victima,

practic inconștientă a fost scoasă în curte, continuând să fie supusă unor suferințe

sadice, circumstanțe în care prezența elementului – cruzimea – caracterizează nu

numai personalitatea inculpatului dar și agravanta omorului săvârșit prin această

metodă.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală.

5.1. Avocatul Georgeta Lupea și inculpatul, la fel, au declarat recurs ordinar,

în care solicită casarea deciziei menționate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care acțiunile ultimului să fie reîncadrate în baza art. 146 sau 149 Cod penal.

Recurenții au invocat că nu a fost dovedită intenția inculpatului de a omorî,

acțiunile acestuia fiind în strictă concordanță și în limitele legitimei apărări,

prevăzută de art. 36 Cod penal, care prescrie că nu constituie infracțiune fapta,

prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.

Or, dacă victima nu avea să atace fără careva temei inculpatul, nu ar fi fost

asemenea rezultate, ce se dovedește prin declarațiile inculpatului și ale martorului

Asabin I.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi interpretate ca fiind săvârșite cu

scopul respingerii atacului din partea victimei, atacul fiind direct, imediat, material

și real, îndreptat împotriva sa, prin care s-a pus în pericol grav sănătatea și viața sa.

Totodată, inculpatul nu a avut careva relații cu victima, nefiind în conflict cu

acesta, iar acțiunile sale sunt lipsite de intenția de a comite omor intenționat.

În drept, recursul este fondat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

7

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

de pe rol, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a sentinței,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de fond legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a

acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, martorului Asabin I. date la

urmărirea penală, expertului Gherman L., procesul-verbal din 29.10.2013 și foto-

tabelul privind cercetarea scaunului din lemn ridicat de la fața locului, deteriorat,

pe unul din picioarele lui fiind depistată o substanță de culoare brun-cenușie,

raportul de expertiză medico-legală nr. 123 din 04.11.2013, că moartea lui Popescu

V. a survenit în rezultatul șocului hemoragic și traumatic provocate de hemoragie

intra-abdominală, 1180 ml., cu ruptură de splină, fractura bilaterală a coastelor 5-

12 pe stânga și 3-7 pe dreapta, multiple excoriații, care s-au format sub acțiunea

traumatică a unui corp contondent sau de un corp contondent și se califică ca

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și sunt în legătură cauzală

directă cu survenirea decesului, raportul de expertiză medico-legală nr. 1209 din

31.11.2013, că sângele din petele de pe scaun a putut proveni de la victima

Popescu V., fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, instanța de fond indicând argumentat și detailat motivele pentru

care a respins probele și versiunile apărării, probele administrate confirmând în

mod concludent faptei comise i s-a dat o încadrare juridică corectă în baza art. 145

alin. (2) lit. j) Cod penal, ca omorul săvârșit cu deosebită cruzime (pct. 2. din decizie).

Or, potrivit jurisprudenței naționale, omorul persoanei cu deosebită cruzime,

presupune o intensitate mult mai mare a suferințelor fizice și psihice cauzate

victimei, întrucât făptuitorul nu se mulțumește să-i curme viața. El îi prelungește

agonia, torturând-o, maltratând-o, molestând-o, adică dându-și seama că va cauza

cu o deosebită cruzime moartea victimei, dorind sau admițând, în mod conștient,

survenirea acestei urmări (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 24.12.2012, nr. 11 - Cu privire

la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor, pct. 5.9.).

Asemenea împrejurări sunt clar și fără echivoc regăsite în speța de pe rol,

fiind concludent confirmate prin probele administrate, inclusiv prin declarațiile

martorului Asabin I., că inculpatul i-a aplicat victimei multiple lovituri cu un

scaun, apoi a târât-o în curte, unde i-a aplicat multiple lovituri cu piciorul în

8

regiunea capului și toracelui – organe vitale ale omului, până a constatat că partea

vătămată nu mai respiră, cât și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 123 din

04.11.2013 că moartea lui Popescu V. a survenit în rezultatul șocului hemoragic și

traumatic provocate de hemoragie intra-abdominală, 1180 ml., cu ruptură de

splină, fractura bilaterală a coastelor 5-12 pe stânga și 3-7 pe dreapta, multiple

excoriații, care s-au format sub acțiunea traumatică a unui corp contondent sau de

un corp contondent și se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru

viață și sunt în legătură cauzală directă cu survenirea decesului.

În prezența acestor circumstanțe, argumentele apărării că în acțiunile

inculpatului există semnele infracțiunii prevăzute la art. 146 Cod penal – omorul

săvârșit în stare de afect, sau 149 Cod penal – lipsirea de viață din imprudență, sunt

absolut neîntemeiate.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul apărării este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de fond a apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Astfel,

activitatea instanței de fond privind doar aprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și

9

prerogativă legală a instanței de judecată, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în acest recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanța de fond, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 2., 5.1. din decizie), iar o altă opinie a apărării asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de fond nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de apărare, că sentința conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, că faptei imputate i s-a dat o

încadrare juridică corectă, și că recursul avocatului și inculpatului este neîntemeiat

(pct. 5.1. din decizie).

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, în cazul în care se constată că el este

neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul ordinar al avocatului și inculpatului este

neîntemeiat, el urmează a fi respins ca inadmisibil.

În același timp, potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută a fost săvârșită ori nu de

inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au

fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, în pofida probelor administrate și corect apreciate de prima instanță, a

circumstanțelor în fapt și în drept just constatate de instanța de fond, reproduse

supra, neîntemeiat a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod

penal (pct. 4. din decizie).

Astfel, împrejurările nominalizate dovedesc, în mod clar și evident, că

instanță de apel nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de

lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, că i-a dat faptei săvârșite o încadrare juridică greșită, că apelul apărării a

fost greșit admis de către instanța de apel, și că recursul ordinar al procurorului este

întemeiat.

10

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărârea atacată și menține hotărârea primei

instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală, se impune soluția casării deciziei atacate, pe motiv că

apelul a fost greșit admis, cu menținerea sentinței primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Georgeta

Lupea și de inculpatul Asabin Alexandru xxxxxxxxx, împotriva sentinței

Judecătoriei Strășeni din 31 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, pe motiv că apelul a fost greșit

admis.

Menține sentința Judecătoriei Strășeni din 31 ianuarie 2015, în privința

inculpatului Asabin Alexandru xxxxxxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 aprilie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

11