1ra-2189/2018 — art. 145 al. 2 lit. i, j CP

1ra-2189/2018 — art. 145 al. 2 lit. i, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2189/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din

30 iunie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

decembrie 2017, în privința inculpaților

Ruschih Alexandr XXXXX, născut la

XX XXXXXX XXXX în s. XXXXXX, r-nul

XXXXXX, fără loc permanent de trai, cetățean al

Republicii Moldova, condamnat anterior prin:

1) sentința Tribunalului Bălți din 18.09.2001 în

baza art. 88 alin. 1 (1960) Cod penal la 14 ani

închisoare;

2) sentința Judecătoriei Rezina din 27.03.2002 în

baza art. 200 alin. 2 (1960), 84 Cod penal la 10 ani și 8

luni închisoare;

Habibrahmanov Eldar XXXXX, născut

la XX XXX XXXX în XXXXXX, fără loc permanent de

trai, cetățean al Republicii Moldova, condamnat

anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Glodeni din 30.03.2000 în

baza art. 124 alin. 3 (1960) Cod penal la 1 an

închisoare;

2) sentința Judecătoriei Glodeni din 25.04.2000 în

baza art. 2255 alin. 1, 39 (1960) Cod penal la 2 ani și 6

luni închisoare;

3) sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

28.09.2005 în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), 319, 84,

85 Cod penal la 4 ani și 6 luni închisoare;

1

4) sentința Judecătoriei Glodeni din 18.06.2008 în

baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), 27, 186 alin. (2) lit. c),

d), 85 Cod penal la 3 ani, 11 luni și 11 zile închisoare;

5) sentința Judecătoriei Glodeni din 15.07.2008 în

baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), 85 Cod penal la 4 ani, 5

luni și 11 zile închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 31.05.2017 – 30.06.2017,

instanța de apel: 21.11.2017 – 21.12.2017,

instanța de recurs: 15.11.2018 – 19.12.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ruschih Alexandr a

fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal la 12 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, începând din 30.06.2017, cu includerea

perioadei aflării în arest preventiv din 12.03.2017 până la 30.06.2017.

Habibrahmanov Eldar a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j)

Cod penal la 12 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând

din 30.06.2017, cu includerea perioadei aflării în arest preventiv din 12.03.2017

până la 30.06.2017.

inculpatul Ruschih A., fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în construcția

părăsită din XXXXXX, XXXXXX, împreună și de comun acord cu

Habibrahmanov E., acționând cu intenție directă, urmărind scopul omorului lui

Gumeni C., din motive ostile, manifestând o deosebită cruzime, i-au aplicat

ultimului mai multe lovituri cu o bâtă din lemn în regiunea capului, după care l-au

doborât la podea.

Ulterior, în timp ce Gumeni C., fiind dezorientat, aflându-se întins la podea,

neavând posibilitatea de a se apăra și a opune rezistență, Ruschih A. și

Habibrahmanov E. și-au continuat acțiunile criminale îndreptate spre omorul cu

deosebită cruzime a lui Gumeni C. și, conștientizând că prin acțiunile lor îi

cauzează victimei suferințe excepționale, i-au mai aplicat cu bâta multiple lovituri

în regiunea capului, cauzându-i, conform raportului de expertiză judiciară nr. 40

D/532 din 30.03.2017, echimoze, excoriații, plăgi contuze pe cap, revărsate

sanguine în țesuturile moi pericraniene, revărsate sanguine în mușchii temporali pe

dreapta, fractura oaselor bolții și bazei craniului, lezarea durei mater, hemoragii

subarahnoidiene, revărsate sanguine intracerebrale și trunchiul cerebral, fractura

ramurii drepte a mandibulei, fractura osului zigomatic drept, revărsate sanguine în

țesuturile moi adiacente fracturilor, produse intravital, ce se califică ca vătămare

corporală gravă, ce au legătură directă cu survenirea decesului.

2

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut vina, fiind de acord cu probele

administrate și au solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată.

Dat fiind că probele administrate dovedesc integral vina inculpaților,

instanța a încadrat acțiunile lor în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, ca

omorul unei persoane, săvârșit cu deosebită cruzime, comis de două persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpații au săvârșit o

infracțiune excepțional de gravă, cu aplicarea deosebitei cruzimi și a violenței

fizice împotriva persoanei, care au dus la decesul persoanei, că anterior au mai fost

condamnați, nu sunt încadrați în câmpul muncii, au recunoscut vina în cele comise,

cauza a fost judecată în procedură simplificată, că au fost stabilite circumstanțe

atenuante - căința sinceră în cele comise și ilegalitatea acțiunilor victimei

manifestate prin agresarea fizică a inculpaților în ultimele trei zile precedente

momentului comiterii infracțiunii, cea agravantă fiind săvârșirea infracțiunii în

stare de ebrietate alcoolică, pedeapsa cu închisoare aplicată acestora urmând a fi

redusă conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța a reținut că potrivit art. 34 alin. (1)-(2) Cod penal se

consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o

persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție. Recidiva

se consideră periculoasă dacă persoana anterior condamnată de două ori la

închisoare pentru infracțiuni intenționate a săvârșit din nou cu intenție o

infracțiune, dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune intenționată

gravă sau deosebit de gravă a săvârșit din nou cu intenție infracțiune gravă sau

deosebit de gravă.

Or, inculpatul Ruschih A. a fost condamnat prin sentința din 27.03.2002 în

baza art. 200 alin. (2), 84 Cod penal la 10 ani și 8 luni închisoare, fiind eliberat

după executarea pedepsei la 19.05.2016, astfel că a comis infracțiunea în stare de

recidivă periculoasă.

Și inculpatul Habibrahmanov E. a fost condamnat anterior de mai multe ori,

prin sentința din 15.07.2008, fiindu-i aplicată pedeapsă, în condițiile art. 85 Cod

penal, de 4 ani 5 luni și 11 zile închisoare, infracțiunea fiind comisă în stare de

recidivă periculoasă.

Conform art. 82 Cod penal la aplicarea pedepsei pentru recidivă, recidivă

periculoasă și recidivă deosebit de periculoasă se ține cont de numărul, caracterul,

gravitatea și urmările infracțiunilor săvârșite anterior, de circumstanțele în virtutea

căror pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum

și de caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi. Mărimea pedepsei pentru

recidivă periculoasă este de cel puțin două treimi din maximul celei mai aspre

pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Inculpații au contribuit activ la descoperirea infracțiunii, regretă sincer și

vădit retrăiesc cele întâmplate, au solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, pentru săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă periculoasă fiind

echitabilă pentru ei pedeapsa de 12 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis.

a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

3

hotărâri prin care lui Ruschih A. să-i fie aplicată o pedeapsă de 13 ani și 4 luni

închisoare, iar lui Habibrahmanov E. - 13 ani și 2 luni închisoare, cu încasarea, în

mod solidar, din contul inculpaților a cheltuielilor judiciare în sumă de 16.252 lei.

Apelantul a invocat că aplicarea unei pedepse ușoare, va duce la încurajarea

pe viitor a săvârșirii infracțiunilor similare și de către alte persoane și va fi

apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului

prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea

sistemului de justiție.

Totodată, Ruschih A. a fost anterior condamnat pentru comiterea omorului

intenționat, deci a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă deosebit de periculoasă.

În același timp, Habibrahmanov E. anterior a fost condamnat de multiple ori,

prin ultima sentință fiindu-i aplicată pedeapsa de 4 ani și 5 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

Astfel, inculpații prezintă pericol deosebit pentru societate, deoarece,

aflându-se la libertate, ei nu s-au corectat în urma executării pedepselor anterioare,

nu și-au făcut concluziile necesare, nu și-au schimbat atitudinea și continuă să

admită un comportament prejudiciabil.

Potrivit art. 62 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Mai mult, victima a fost unicul copil al părinților, care fiind invalizi, au

rămas fără sprijin și nu au fost stabilite careva motive din care ar rezulta că nu este

rațional ca inculpaților să le fie aplicată o pedeapsa mai dură.

Or, pedeapsa aplicată inculpaților este neîntemeiată și individualizată contrar

prevederilor legale, care nu va aduce la atingerea scopului de corectare a

condamnaților, precum și săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea lor, cât și a

altor persoane.

În același timp, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor

judiciare suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, în sumă de 16.252 lei, care urmau să fie încasate în mod solidar de la

inculpați.

Potrivit art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

decembrie 2017, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită inculpaților corespunde

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, prima instanță corect condamnându-i la

închisoare, cu aplicarea prescripțiilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Afirmațiile acuzării privind necesitatea stabilirii unei pedepse mai aspre sunt

nefondate or, la individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de faptul că

inculpații au săvârșit o infracțiune excepțional de gravă, care se caracterizează prin

aplicarea cu deosebită cruzime a violenței fizice împotriva persoanei și a dus la

decesul persoanei, că aceștia anterior au fost condamnați, nu sunt încadrați în

4

câmpul muncii, au recunoscut vina în cele comise, iar cauza a fost judecată în

procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Ca circumstanțe atenuante se constată că inculpații s-au căit sincer în cele

comise și ilegalitatea acțiunilor victimei manifestate prin agresarea fizică a

inculpaților în ultimele trei zile precedente momentului comiterii infracțiunii.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpaților corespunde circumstanțelor cauzei,

gravității infracțiunii comise, consecințelor survenite, sentința urmând a fi

menținută în acest aspect.

Alegațiile acuzării cu privire la aplicarea pedepsei mai grave sunt irelevante,

nefiind indicate care circumstanțe agravante ar servi motiv pentru înăsprirea

pedepsei inculpaților, la stabilirea pedepsei fiind luat în considerație că inculpații

au comis infracțiunea în stare de recidivă periculoasă.

Potrivit pct. 6 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din

11.11.2013 Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei

penale pot fi recunoscute drept circumstanțe agravante numai acele împrejurări,

care sunt strict prevăzute de lege, stabilite de organele de urmărire penală și incluse

în conținutul rechizitoriului.

Totodată, potrivit art. 229 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare. Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Conform art. 227 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare

sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă

legea nu prevede altă modalitate.

Aliniatul (3) al normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să

suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Însă, Codul de procedură penală prevede unele situații și împrejurări, în

prezența cărora, cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat și nici într-un caz

de către inculpat.

Astfel, conform prevederilor art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală,

expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: 1)

cauzei morții; 2) gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității

corporale, iar art. 143 al. (2) Cod de procedură penală, prevede expres, că plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

5

Recurenta a invocat că instanțele nu au ținut cont de faptul că scopul

pedepsei este restabilirea echității sociale și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Aplicarea unei

pedepse ușoare, va duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii infracțiunilor similare

și de către alte persoane și va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului

a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea

și echitatea sistemului de justiție.

Ruschih A. a fost anterior condamnat pentru comiterea omorului intenționat,

deci a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă deosebit de periculoasă, iar

Habibrahmanov E. anterior a fost condamnat de multiple ori, prin ultima sentință

fiindu-i aplicată pedeapsa 4 ani și 5 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis.

Astfel, inculpații prezintă pericol deosebit pentru societate, deoarece,

aflându-se la libertate, nu s-au corectat în urma executării pedepselor anterioare, nu

și-au făcut concluzii necesare, nu și-au schimbat comportamentul și continuă să

acționeze prejudiciabil.

Mai mult, victima a fost unicul copil al părinților, care fiind invalizi, au

rămas fără sprijin și nu au fost stabilite careva motive din care ar rezulta că nu este

rațional ca inculpaților să le fie aplicată o pedeapsa mai dură.

Or, pedeapsa aplicată inculpaților este neîntemeiată și individualizată contrar

prevederilor legale, care nu va aduce la atingerea scopului de corectare a

condamnaților, precum și săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea lor, cât și a

altor persoane.

În același timp, instanța de fond, contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct.

14), 397 pct. 5) Cod de procedură penală, nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor

judiciare suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, în sumă de 16.252 lei, care urmau să fie încasate în mod solidar de la

inculpați, conform art. 227-229 Cod de procedură penală.

Deci, soluția instanței de apel prin care a menținut sentința în partea

individualizării pedepsei și respingerii cererii privind încasarea cheltuielilor

judiciare contravine prevederilor legale.

Conform art. 227 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare

sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă

legea nu prevede altă modalitate.

Aliniatul (3) al normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să

suporte cheltuielile, ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Totodată, art. 229 Cod de procedură penală prevede clar obligativitatea

suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat, soluția instanței de apel

privind respingerea încasării cheltuielilor judiciare fiind greșită.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

6

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpaților, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținând corect cont că inculpații au săvârșit

o infracțiune excepțional de gravă, în stare de ebrietate și recidivă periculoasă, că

s-au căit sincer și recunoscut vinovăția, cât și de prevederile art. 7, 61, 75, 34 alin.

(2) lit. b), 82 alin. (2) Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare. Recidiva se consideră periculoasă dacă persoana anterior

condamnată pentru o infracțiune intenționată gravă sau deosebit de gravă a săvârșit

din nou cu intenție o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă.

Mărimea pedepsei pentru recidiva periculoasă și deosebit de periculoasă nu poate

fi mai mică de o treime din maximul pedepsei prevăzute la articolul corespunzător

din Partea specială a prezentului cod, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apel (pct. 2. - 4. din decizie).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpaților în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

7

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestora,

precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lor, cât și a altor

persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor

judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală,

corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143

alin. (1) pct. 1), 2) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să

plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea cauzei morții, gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale, instanțele just, argumentat și în limitele competențelor legale

statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare urmează a

fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării în aspectul vizat.

În același timp, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor

judiciare și a pedepsei aplicate inculpaților.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2),

instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare,

instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare și a pedepsei penale în alt

sens decât cel pe care îl propune acuzarea, este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în aceste recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

8

inculpaților li s-a aplicat o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și

că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din

30 iunie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

decembrie 2017, în privința inculpaților Ruschih Alexandr XXXXX și

Habibrahmanov Eldar XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 ianuarie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

9