1ra-528/2017 — art. 201/1 alin. 2 lit. b CP

1ra-528/2017 — art. 201/1 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-528/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Vladimir Timofti, Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatului Soltan Boris și de inculpat, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie

2016, în cauza penală în privința lui

Soltan Boris XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 3641 Cod de

procedură penală, Soltan Boris a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod

penal, la 1 (unu) an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune de 1 (unu) an.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, cu dispunerea încasării de la Soltan Boris în

beneficiul lui Soltan Tamara a sumei de 5000 (cinci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Tamara, fiind membri de familie, la 20 aprilie 2016, aproximativ la ora 15:00, în timp ce

se aflau la domiciliul din s. XXX, r-nul XXX, urmărind scopul comiterii violenței în

familie, a inițiat o ceartă cu soția sa, în cadrul căreia a agresat-o verbal, după care i-a

aplicat mai multe lovituri cu o bucată de lemn peste diferite părți ale corpului, în

rezultatul cărui fapt victimei i-au fost provocate vătămări corporale medii, cu cauzarea

suferințelor fizice și psihice.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în

baza art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

1

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a invocat următoarele:

- aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal va face imposibilă

atingerea scopului pedepsei penale și va condiționa doar favorizarea săvârșirii de către

inculpat a altor infracțiuni de acest gen;

- inculpatul nu a conștientizat gradul de pericol social al infracțiunii și ar putea

comite noi infracțiuni de categoria celor comise;

- instanța de fond, la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, nu a dat

deplină eficiență prescripțiilor art. 61, 75 din Cod penal.

pronunțată integral la 20 decembrie 2016, a fost admis apelul declarat, casată sentința în

partea stabilirii pedepsei și în latura civilă și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Soltan Boris, recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de

1 (unu) an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată, fiind dispusă încasarea de la Soltan Boris în

beneficiul lui Soltan Tamara, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 30 000 lei, în rest

dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că a fost dovedit în

afara dubiilor rezonabile faptul că Soltan Boris, locuind în comun cu soția sa, Soltan

Tamara, fiind membri de familie, la 20 aprilie 2016, aproximativ la ora 15:00, în timp ce

se aflau la domiciliul din sat. XXX, r-nul XXX, urmărind scopul comiterii violenței în

familie, a inițiat o ceartă cu soția sa, în cadrul căreia a agresat-o verbal, după care i-a

aplicat mai multe lovituri cu o bucată de lemn peste diferite părți ale corpului, în

rezultatul cărui fapt victimei i-au fost provocate vătămări corporale medii, cu cauzarea

suferințelor fizice și psihice.

Având în vedere argumentele apelului declarat în coraport cu circumstanțele

constatate instanța de apel a reținut că la stabilirea modului, măsurii, categoriei și

termenului pedepsei, urmează să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care este

mai puțin gravă, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care a recunoscut vina, se

căiește sincer de cele comise, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În opinia instanței de apel la judecarea cauzei în fond, în cadrul individualizării

pedepsei inculpatului, nu s-a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal. Astfel, s-a

apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei numite inculpatului, în raport cu

personalitatea sa și faptele comise, precum și cu circumstanțele relevante pentru

adoptarea unei soluții obiective și echitabile de condamnare, poate fi atins doar prin

aplicarea pedepsei închisorii cu izolarea lui de societate, reabilitarea și corijarea în

locurile de detenție, la caz nefiind atestate temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 90

din Cod penal, totodată nefiind rațională și legală nici aplicarea altei pedepse.

Astfel, la determinarea modului și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului,

instanța de apel a ținut seama de gravitatea infracțiunii săvârșite, care este una mai puțin

gravă, constituind o infracțiune răspândită și periculoasă, care face parte din acea

categorie de infracțiuni, comiterea cărora în ultimul timp a atins un nivel înalt, unul dintre

motive fiind și blândețea pedepselor aplicate, care de fapt nu sunt percepute real de către

condamnați, iar influența personalității inculpatului este ineficientă întru prevenirea

2

acestor categorii de infracțiuni. Totodată, instanța de apel a menționat că indubitabil s-a

dovedit faptul că personalitatea inculpatului este una complexă, greu de influențat prin

aplicarea de măsuri blânde în vederea reeducării, corectării, corijării și resocializării, or

potrivit informației prezentate de avocatul părții vătămate s-a confirmat faptul că

inculpatul, în perioada de la pronunțarea sentinței - 05 august 2016, până la examinarea

pricinii în ordine de apel (22 noiembrie 2016) a mai comis acte de violență în familie față

de partea vătămată, careia la 06 septemebrie 2016, i-a cauzat vătămări corporale

neînsemnate, manifestate prin excoriații pe umărul stâng, ambii genunchi și glezna

dreaptă.

În prezența circumstanțelor constatate, instanța de apel a considerat rațională

aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de închisoare, pe un termen de 1 an,

aceasta fiind legală, adecvată, proporțională și pasibilă de a influența comportamentul

ultimului.

Instanța de apel a purces și la examinarea laturii civile, deoarece pretențiile

prezentate de partea vătămată prin acțiunea înaintată au fost admise parțial. Astfel, s-a

menționat că în conformitate cu prevederile art. 1398 Cod civil, cel care acționează față

de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Totodată, potrivit art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu

moral, adică suferințe psihice prin faptele infracționale ale unei persoane, judecata poate

obliga vinovatul să repare prejudiciul prin echivalent bănesc. La rândul său, articolul

1423 Cod civil prevede că mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină

de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate.

În acest sens, instanța de apel a considerat necesar de a acorda cu titlu de

prejudiciu moral suma de 30 000 lei, care necesită să fie încasată din contul inculpatului

în beneficiul părții vătămate.

avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatului Soltan Boris și de inculpat, depuse la 18

ianuarie 2017 și respectiv 19 ianuarie 2017 și care, întemeindu-se pe prevederile art. 427

alin. (1) pct. pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale recurenții indică următoarele:

- instanța de apel neîntemeiat a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

deoarece soluția de individualizare a pedepsei, adoptată de către instanța de fond, a fost

în corespundere cu prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal;

- pedeapsa stabilită de către instanța de fond a fost percepută corespunzător de

către inculpat, care având studii superioare, lucrând toată viața în economia națională,

fiind și militar în rezervă a conștientizat gravitatea faptelor sale, pășind respectiv pe calea

corijării, a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, se caracterizează pozitiv, nu

are antecedente penale, evenimentul produs în familie având un caracter izolat;

- instanța de apel neîntemeiat a admis acțiunea civilă înaintată, odată ce sentința a

fost atacată cu apel doar de către procuror și doar în latura penală, iar având în vedere

3

pensia mică a inculpatului, încasarea sumei indicate în decizie va fi imposibil de

executat.

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate. Procurorul consideră că pedeapsa

stabilită de către instanța de apel a fost individualizată în mod corespunzător, luându-se

în considerație circumstanțele atenuante și agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal,

efectele acestora prevăzute în art. 78 Cod penal, iar în privința acțiunii civile au fost

respectate prevederile art. 219 Cod de procedură penală. În circumstanțele date,

procurorul consideră că lipsesc temeiuri de casare a deciziei atacate, recursurile fiind

vădit neîntemeiate.

6.1. Suplimentar, a fost depusă referință de către avocatul Ioniță Diana în numele

părții vătămate Soltan Tamara și de partea vătămată, pronunțându-se asupra

inadmisibilității recursurilor ordinare declarate. Avocatul și partea vătămată au menționat

că, în pofida invocării de către inculpat, în recursul său ordinar, a caracterizării sale

pozitive, aceste invocări nu au constituit impediment pentru ultimul de a continua

comportamentul său antisocial, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și la examinarea

cauzei în instanță. Astfel, agresiunile insistente ale inculpatului în privința părții vătămate

se confirmă documentar, ultima fiind nevoită să solicite instanței eliberarea unei

ordonanțe de protecție, anexată la materialele cauzei. Mai mult, inculpatul nu a respectat

interdicțiile ordonanței nici măcar o singură zi, fiind sancționat contravențional în

repetate rânduri pentru încălcarea acestora, iar pe parcursul întregului proces penal partea

vătămată era în imposibilitate de a reveni în propria casă, din motivul agresivității

fostului soț. Finalmente partea vătămată, revenind la 06.09.2016 în casă, pentru a-și lua

lucrurile personale, din nou a fost agresată de Soltan Boris, care s-a soldat cu sesizarea

organului competent și intentarea unei proceduri contravenționale în privința ultimului.

În contextul dat, avocatul și partea vătămată consideră că poziția inculpatului

recurent, privind capacitățile sale de corectare și reeducare, este una puțin convingătoare,

în recursul ordinar declarat poziția sa fiind una ambiguă, iar referitor la recursul ordinar

declarat de avocat, în partea ce ține de argumentele privind acțiunea civilă, au menționat

că partea vătămată nu a contestat sentința din motivul speranței în corectarea

inculpatului, ultima ulterior fiind îndreptățită de a susține apelul declarat de procuror,

prin alăturarea la acesta.

Astfel, avocatul și partea vătămată consideră că instanța de apel a adoptat o soluție

legală și întemeiată în privința pedepsei stabilite inculpatului, în consecință apreciind

recursurile ordinare declarate drept inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide asupra inadmisibilității recursurilor înaintate în cazul în care se constată că acestea

sunt vădit neîntemeiate.

Examinând argumentele invocate de recurenți, care vizează pedeapsa stabilită

inculpatului prin decizia instanței de apel, sub aspectul individualizării acesteia, și soluția

adoptată în latura civilă, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și se raliază la

concluziile instanței de apel în partea respectivă.

4

Astfel, analizând constatările instanței de apel în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, Colegiul penal reține că acestea sunt temeinice și motivate. În particular, se

constată că instanța de apel a considerat ca fiind eronat reținută, de către prima instanță,

posibilitatea inculpatului de a se corecta fără izolarea de societate, or doar condamnarea

cu executarea reală a pedepsei închisorii ar atinge scopul instituit în art. 2 și 61 Cod

penal.

În contextul dat, instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei inculpatului, de

către instanța de fond, nu s-a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (1) și (2) Cod de

procedură penală care, după cum s-a menționat anterior, expun esența și scopul pedepsei

penale.

Instanța de apel a constatat că complexitatea personalității inculpatului a fost

demonstrată în mod indubitabil, iar influențarea sa este dificilă prin aplicarea de măsuri

blânde, în special în contextul în care, potrivit informației prezentate de avocatul părții

vătămate (f.d. 132), se confirma că în perioada de la pronunțarea sentinței – 05 august

2016, până la judecarea apelului declarat în aceeași cauză, inculpatul a mai comis acte de

violență în familie față de aceeași persoană – soția sa Soltan Tamara, căreia i-a cauzat

vătămări corporale neînsemnate, conform concluziei din raportul de constatare medico-

legală (f.d. 133, verso).

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a considerat că scopul educativ și

preventiv al pedepsei numite inculpatului, în raport cu personalitatea sa și faptele comise,

cu circumstanțele relevante pentru adoptarea unei condamnări obiective și echitabile, ar

putea fi atins doar prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu executare reală,

deoarece la caz nu s-au atestat careva temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, totodată nefiind rațională aplicarea unei alte pedepse alternative.

La determinarea modului și măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța de apel a

menționat ținerea în seamă a gravității infracțiunii săvârșite, care este una mai puțin

gravă, precum și a faptului că infracțiunea în cauză este răspândită și periculoasă, fiind

frecvent săvârșită inclusiv din motivul blândeței pedepselor aplicate, care nu sunt

percepute în mod corespunzător de către condamnați, astfel influențarea acestora fiind

insuficientă, întru prevenirea săvârșirii acestei infracțiuni din nou.

În urma celor constatate, instanța de apel a considerat rațională stabilirea față de

inculpat a pedepsei cu închisoare, pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, potrivit sancțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, care

prevede sancțiunea cu închisoare pe un termen de până la 5 ani, pedeapsă care este

legală, adecvată, proporțională și pasibilă de a influența comportamentul inculpatului.

Astfel, raportând constatările instanței de apel cu privire la pedeapsa stabilită

inculpatului, la argumentele recurenților, Colegiul penal consideră că motivele invocate

în recursuri sunt neîntemeiate, pornind de la plenitudinea concluziilor instanței de apel în

partea respectivă, care sunt motivate, corespunzătoare circumstanțelor cauzei și conforme

prevederilor legale, ce reglementează instituția individualizării pedepsei penale.

Analizând constatările instanței de apel privind latura civilă a cauzei, Colegiul

penal consideră că acestea la fel sunt întemeiate. Astfel, se constată că instanța de apel a

purces la examinarea acțiunii civile formulate de partea vătămată, concomitent cu apelul

declarat de procuror, reieșind din considerentul că apelul procurorul este devolutiv nu

doar în ce privește aspectele generale ale justiției, ci și în privința oricărei alte persoane,

5

parte în procesul penal, atât în favoarea, cât și în defavoarea acesteia, totodată având

caracter devolutiv în ambele laturi ale cauzei – penală și civilă.

În particular, instanța de apel a constatat că în cadrul examinării cauzei în instanța

de fond, la 08 iulie 2016, partea vătămată Soltan Tamara, prin intermediul avocatului, a

formulat o acțiune civilă în procesul penal (f.d. 68-71), prin care a solicitat încasarea din

contul inculpatului, în beneficiul său, a sumei de 30000 lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin infracțiune.

Colegiul penal se raliază la constatările instanței de apel, pe care le consideră

temeinice și potrivit cărora suma de 5000 lei, menționată de către prima instanță în partea

respectivă, este una prea mică în raport cu suferințele trăite de către partea vătămată,

careia inclusiv i-au fost cauzate vătămări corporale medii. În același context, Colegiul

penal apreciază corectitudinea soluției date de către instanța de apel, privind faptul că

părții vătămate urmează să-i fie acordată suma de 30000 de lei, cu titlu de despăgubire

pentru prejudiciul moral cauzat, care nu vine în contradicție cu prevederile art. 41

CoEDO, nu este una exorbitantă și nu tinde la îmbogățire fără just temei.

Concluzionând asupra celor expuse, luând în considerare plenitudinea și motivarea

temeinică a constatărilor instanței de apel în latura pedepsei și cea civilă, care constituie

obiecte de critică în recursurile ordinare declarate, Colegiul penal conchide că temeiurile

pentru recurs, invocate de recurenți, nu și-au găsit confirmare, totodată nefiind constatată

prezența altor temeiuri care, fiind examinate din oficiu, ar determina necesitatea casării

deciziei atacate.

Din aceste considerente, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursurilor ordinare declarate, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Pelevaniuc Alla

în numele inculpatului Soltan Boris și de inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui Soltan

Boris XXX, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 aprilie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

6