1ra-254/2017 — art. 324 alin. 2 lit. c CP

1ra-254/2017 — art. 324 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-254/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

14 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către inculpat și

avocatul său Iovu Tatiana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Guțu Vasile Xxxxxxxx, născut la xxxxxxxxxxxxxxx,

originar din s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxx, domiciliat or. Xxxxxx

str. Xxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

24.04.2015- 26.09.2016

14.12.2016-14.03.2017

A C O N S T A T AT:

fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 324 alin. (2)

lit. c) Cod penal, din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale

infracțiunii incriminate.

penală, Guțu Vasile a fost învinuit de faptul că, activând în funcția de director al

Colegiului Agroindustrial din or. Rîșcani, fiind numit în această funcție în baza

ordinului Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare nr. 376 – p din

27.12.2010, și în conformitate cu prevederile art. 123 Cod penal fiind persoană cu

funcție de răspundere, a săvârșit infracțiunea de corupere pasivă în următoarele

circumstanțe:

Așadar, Guțu Vasile activând în funcția sus nominalizată, din interes material,

începând cu luna decembrie 2011, sub pretextul achitării datoriilor pentru studiile

1

petrecute de către eleva Rusu Ilinca în cadrul instituției de învățământ pe care o

gestionează, prin estorcare a pretins de la tatăl acesteia Rusu Veaceslav bani în sumă

de 5.000 lei, pentru restituirea actelor de studii pe numele elevei Rusu I., acțiuni ce

țin nemijlocit de obligațiile sale de serviciu. Ulterior, la 04 ianuarie 2012 în jurul orei

1705, Rusu V., a transmis banii pretinși în biroul de serviciu al lui Guțu V., amplasat

în incinta Colegiului nominalizat din str. Trandafirilor, nr. 37, or. Rîșcani, profesoarei

Rotaru Svetlana, bani care erau destinați pentru Guțu Vasile, după care ultimul i-a

eliberat lui Rusu V. actele de studii a fiicei acesteia Rusu I.

De către organul de urmărire penală, acțiunile inculpatului Guțu V. au fost

calificate de drept în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal și anume – corupere pasivă,

și anume fapta persoanei cu funcție de răspundere, care pretinde și primește bani ce nu i se

cuvin, pentru îndeplinirea unor acțiuni ce țin de obligațiunile sale de serviciu, acțiuni

săvârșite cu extorcare de bani.

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Guțu Vasile să fie condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit. c)

Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu amendă în mărime de 2.000 unități convenționale și privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice în întreprinderile, instituțiile și organizațiile de

stat pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului a fost invocat:

- hotărârea primei instanțe este ilegală și neîntemeiată, deoarece instanța nu a

dat o apreciere justă și corectă probelor acumulate, prezentate și cercetate în ședința

de judecată, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui Guțu Vasile în săvârșirea

infracțiunii incriminate;

- în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit, că eleva Rusu I. a prezentat

secretariatului Colegiului foaia de rondă, ce confirma că aceasta nu avea careva

datorii față de Colegiu, astfel că secretara a eliberat certificatul de studii gimnaziale

și a îndeplinit certificatul academic, însă inculpatul a refuzat eliberarea acestor acte

până la primirea mijloacelor bănești extorcate;

- deși, prima instanță a constatat, că acțiunile inculpatului de primire a sumei de

5.000 lei sunt ilegale, și în cazul dat urmau a fi examinate de acuzare sub aspectul

comiterii abuzului în serviciu sau depășirii atribuțiilor de serviciu, dar nu a coruperii

pasive, fără a ține cont de prevederile art. 325 alin. (2) Cod de procedură penală l-a

achitat pe Guțu V;

- în speță prima instanță constatând, că prin acțiunile incriminate de acuzare

fapta inculpatului conținea elementele altei infracțiuni a cărei sancțiune penală este

mai blândă decât cea incriminată și nu agrava situația inculpatului, urma ca în

sentința adoptată să se pronunțe asupra circumstanțelor date.

apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței contestate.

2

constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele prezentate și a

pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel a conchis, că probele prezentate de partea acuzării

demonstrează faptul că Guțu V. a cerut bani în sumă de 5.000 lei de la Rusu V.

pentru a acoperi cheltuielile instituției de învățământ pe care o conducea, cheltuieli

legate de studiile elevei Rusu I., care urmau a fi achitați în casieria colegiului, dar

nici de cum nu dovedesc faptul pretinderii și primirii de către Guțu V. a banilor de la

Rusu V., în interes și folos personal, pentru a elibera acestuia documentele fiicei sale.

În consecință instanța de apel a conchis, că concluzia primei instanțe referitor la

faptul că probele prezentate nu sunt suficiente pentru condamnarea lui Guțu V. în

comiterea infracțiunii imputate, este justă.

a invocat drept temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

și a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în

alt complet de judecată.

În argumentarea recursului a fost invocat, că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt.

a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 noiembrie 2014, cu dispunerea

rejudecării cauzei în ordine de apel, în alt complet de judecată.

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, totodată

verificând probele ce au stat la baza sentinței de achitare, audiind inculpatul,

martorii V. Vicol, I. Rusu, E. Rotari, V. Baherchina, V. Rusu, nu le-a apreciat din

punct de vedere al pertinenței și concludenții, mai mult în partea descriptivă a

deciziei contestate, instanța de apel nu numai că nu a făcut nici o analiză a acestor

probe, dar nici nu a desfășurat conținutul declarațiilor acestor martori.

Astfel, instanța de recurs a considerat, că instanța de apel și-a făcut concluzii

pripite la respingerea apelului, fără a efectua o verificare multilaterală și obiectivă a

probelor prezentate de partea acuzării în sprijinul învinuirii și circumstanțelor de

fapt ale cauzei.

fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Guțu Vasile a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal (în

redacția Legii din 14.04.2009, în vigoare la 24.05.2009), la 5 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 2.000 unități

convenționale, echivalentul a 40.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice în întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat pe un termen de 3 ani.

În rest, dispozițiile sentinței, referitoare la corpurile delicte au fost menținute.

3

inculpatul Guțu V. a negat comiterea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia și-a

găsit confirmare prin probele verbale și cele scrise, administrate la caz de către

organul de urmărire penală, ce au servit obiect de cercetare judecătorească, atât în

prima instanță, cât și în instanța de apel, cărora însă prima instanță nu le-a dat o

apreciere obiectivă în raport cu prevederile art. 100-101 Cod de procedură penală.

În susținerea concluziei sale, instanța de apel a reținut declarațiile martorilor

Gherasim I., Macovei S., Dodiță N., Borș D., Pânzari A., Sîrghi L., Vicol V., Rusu V.

De asemenea, instanța de apel a menționat, că probele verbale coroborează și cu

următoarele probe scrise: procesul verbal din 04.01.2012, de primire a plângerii de la

Rusu V. (f.d. 3, v. 1); încheierea Judecătoriei Bălți din 04.01.2012 privind autorizarea

efectuării acțiunilor de urmărire penală și a măsurilor operative de investigații -

cercetarea la fața locului, percheziția corporală, înregistrarea de imagini (f.d. 15, v.

1); ordonanța din 04.01.2013, privind efectuarea acțiunilor de urmărire penală și a

măsurilor operative de investigații - cercetarea la fața locului, percheziția corporală,

înregistrarea de imagini (f.d. 16, v. 1); procesul verbal din 04.01.2012, privind

înzestrarea cu tehnică specială a lui Rusu V. (f.d. 17, v. 1); procesul verbal din

04.01.2012 cu anexarea copiilor bancnotelor, privind marcarea bancnotelor, în sumă

de 5.000 lei (f.d. 18-21, v. 1); procesul verbal din 04.01.2012, de cercetare la fața

locului (f.d. 22-23, v. 1); procesul verbal din 05.01.2012, de examinare a DVD+R

numerotat convențional cu nr. 1 (f.d. 24, v. 1); ordonanța din 05.01.2012, de

recunoaștere în calitate de corpuri delicte și anexare la cauză penală a două DVD+R,

ce conțin înregistrările de imagini a cercetării la fața locului petrecute la 04.01.2012

(f.d. 25, v. 1); ordonanță din 04.01.2012, prin care s-a dispus ridicarea de la martorul

Rusu V. a tehnicii speciale cu care a fost înzestrat prin procesul verbal respectiv din

04.01.2012 (f.d. 26, v. 1); procesul verbal din 04.01.2012, de ridicare de la martorul

Rusu V. a tehnicii speciale cu care a fost înzestrat (f.d. 27, v. 1); procesul-verbal din

05.01.2012, de efectuare a înregistrării de imagini (f.d. 28-29, v. 1); procesul-verbal

din 05.01.2012 privind aprecierea informațiilor ce au importanță pentru cauza penală

(f.d. 30, v. 1); procesul-verbal din 05.01.0212, de examinare a CD-R numerotat

convențional cu nr. 1 (f.d. 31 v. 1); ordonanța din 05.01.2012, de recunoaștere în

calitate de corpuri delicte și anexarea la cauza penală a două CD-R (f.d. 32, v. 1);

proces-verbal din 07.01.2012, de examinare a actelor (f.d. 33-36, v. 1); ordonanța din

07.01.2012, de recunoaștere în calitate de corpuri delicte și anexare la materialele

cauzei a actelor examinate (f.d. 39, v. 1); ordonanță din 04.01.2012, de ridicare a

certificatului „confirmare” cu nr. 65 (f.d. 44, v. 1); procesul-verbal din 07.01.2012, de

examinare a documentelor (f.d. 46-83, v. 1); actul privind rezultatele reviziei

activității economico-financiare a Colegiului Agroindustrial din or. Rîșcani pe

perioada 01.10.2005 - 01.04.2009 (f.d. 84-103, v. 1); copiile actelor pe numele I. Rusu

(f.d. 104-114, v. 1); ordonanță din 07.01.2012, de recunoaștere în calitate de corpuri

delicte și anexare la cauza penală (f.d. 115-116, v. 1); datele caracteristice pe numele

lui Guțu V. (f.d. 117-132 v. 1); procesul-verbal din 04.01.2012, de audiere a bănuitului

Guțu V. (f.d. 136-137, v. 1); ordonanță din 06.01.2012, de ridicare de la Rusu V. a

4

telefonului mobil de model „Samsung” (f.d. 150, v. 1); procesul-verbal din

06.01.2012, de ridicare de la Rusu V. a telefonului mobil de model „Samsung” (f.d.

151, v. 1); procesul-verbal din 06.01.2012, de examinare a telefonului mobil de model

„Samsung” ridicat de la martorul Rusu V. (f.d. 152-153, v. 1); stenograma din

03.01.2012 dintre Rusu V. și directorul Colegiului „Agroindustrial” din or. Rîșcani,

Guțu V. (154-156, v. 1); recipisa din 06.01.2012 eliberată de Rusu V. (f.d. 157, v. 1);

ordonanța din 06.01.2012, de recunoaștere în calitate de corpuri delicte și de anexare

la cauza penală a CD-R cu înregistrarea audio a convorbirilor avute loc la 03.01.2012

între Rusu V. și Guțu V., și a CD-R cu copia înregistrării audio a convorbirilor avute

loc la 03.01.2012 între Rusu V. și Guțu V. (f.d. 158, v. 1); certificat eliberat de către

inspectorul principal Lupu V. (f.d. 159, v. 1); ordonanța din 10.01.2012, de ridicare a

cărții de eliberare a documentelor studenților exmatriculați (f.d. 160, v. 1); procesul-

verbal din 10.01.2012, de ridicare a cărții de eliberare a documentelor studenților

exmatriculați (f.d. 161, v. 1); procesul-verbal din 11.01.2012, de examinare a cărții de

eliberare a documentelor studenților exmatriculați (f.d. 162-164, v. 1); ordonanța din

11.01.2012, de recunoaștere în calitate de corpuri delicte și de anexare la cauza penală

a documentului examinat la 11.01.2012 (f.d. 165, v. 1); Hotărîrea Guvernului nr. 923

din 04.09.2001 (f.d. 170-172, v. 1); hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06.09.2011

(f.d. 173-174, v. 1); ordinul nr. 47 din 09.11.2011 a directorului Colegiului

Agroindustrial Rîșcani, Guțu V., prin care Rusu I. a fost exmatriculată din grupa C-

22 specialitatea „Contabilitate” (f.d. 175, v. 1); informația Viceministrului Educației

RM adresată instituțiilor de învățământ mediu de specialitate (f.d. 176, v. 1);

contractul individual de muncă nr. 07 din 06.04.2011, încheiat între Colegiul

Agroindustrial Rîșcani, în persoana directorului Guțu V. și Rotari S. (f.d. 177, v. 1);

modificarea nr. 20 din 01.09.2011, la contractul individual de muncă încheiat între

Colegiul Agroindustrial Rîșcani, în persoana directorului Guțu V. și Rotari S. (f.d.

178, v. 1); actul privind rezultatele inspectării financiare tematice efectuate la

Instituția de învățământ „Colegiul Agroindustrial din Rîșcani” în perioada de

activitate anii 2010-2011, din 21.12.2011 (f.d. 179-185, v. 1); raportul de expertiză nr.

097-098 din 17.01.2012 (f.d. 191-200, v. 1); procesul-verbal din 23.01.2012, dе

examinare a obiectelor și documentelor (f.d. 203, v. 1); recipisa din 04.01.2012

eliberată de Rusu V. (f.d. 205, v. 1); ordonanța din 23.01.2012, de recunoaștere în

calitate de corpuri delicte și de anexare la cauza penală a obiectelor și documentelor

examinate la 23.01.2012 (f.d. 206-207, v. 1); revendicarea din 05.01.2012 pe numele lui

Guțu V. (f.d. 213, v. 1); procesul verbal din 27.01.2012, de audiere a învinuitului Guțu

V. (f.d. 224 v. 1); copia sentinței Judecătoriei Rîșcani din 18.02.2002 (f.d. 24-27, v. 2);

procesul-verbal din 05.01.2012, de efectuare a înregistrării de imagini (f.d. 86-87, v.

2); procesul-verbal din 05.01.2012, privind aprecierea informației ce are importanță

pentru cauza penală (f.d. 88, v. 2).

Astfel, în opinia instanței de apel, cumulul administrat în prezenta cauză

denotă cu certitudine vinovăția inculpatului Guțu V. în comiterea infracțiunii

imputate. Din materialele analizate, instanța de apel a constatat, că prima instanță a

judecat superficial cauza privind învinuirea adusă lui Guțu V. în săvârșirea

5

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, în lipsa unei cercetări

obiective a probelor prezentate de partea acuzării, cu aprecierea eronată a

împrejurărilor în fapt, iar ca rezultat a constatat greșit aspectele de drept, ce au dus

la achitarea nejustificată a acestuia.

Instanța de apel a considerat ca fiind lipsită de temei și concluzia primei

instanțe cu privire la faptul, că acțiunile lui Guțu V., puteau sta la baza unei alte

componențe de infracțiune, ca abuz de serviciu sau depășirea atribuțiilor de serviciu.

Respectiva concluzie, instanța de apel a considerat-o eronată, deoarece coruperea

pasivă este o infracțiune ce aduce atingere activității de serviciu și în cazul când

persoana publică, persoana publică străină, funcționarul internațional, persoana cu

funcție de demnitate publică pretinde, acceptă, primește sau extorcă remunerația

ilicită, aceștia în mod abuziv își exercită și atribuțiile de serviciu. Prin urmare,

coruperea pasivă reprezintă un caz particular de abuz de serviciu sau abuz de

putere. De aceea, între art. 324 și art. 327 Cod penal există o concurență dintre o

normă specială și una generală, în sensul art. 116 Cod penal. Deci, la calificare se va

reține doar art. 324 Cod penal, nu însă un concurs de infracțiuni și nicidecum art. 327

Cod penal, după cum a concluzionat prima instanță.

Prin urmare, instanța de apel a notat, că probele administrate în cadrul

procesului judiciar demonstrează comiterea de către Guțu V. a infracțiunii de

corupere pasivă, ultimul deghizându-și fapta ilegală sub pretextul achitării datoriilor

pentru studiile petrecute de către eleva, Rusu I., în bază de contract în cadrul

instituției de învățământ menționate.

De către instanța de apel a fost respins argumentul invocat de către partea

apărării, referitor la faptul că probele acumulate la dosar au fost dobândite în

contradicție cu dispozițiile art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, potrivit

căreia în procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din

dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței

sau a altor hotărâri judecătorești datele care au fost obținute prin provocarea,

facilitarea sau încurajarea persoanei la săvârșirea infracțiunii.

La acest capitol, instanța de apel a menționat, că în prezenta speță nu a fost

constatată încălcarea interdicției prevăzute de art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, deoarece nu s-au stabilit probe obținute prin provocare, nefiind

stabilite de instanță persistența a careva date obiective, precum că martorul

denunțător, Rusu V., ar fi fost determinat de către organul de urmărire penală

pentru a da bani lui Guțu V. în scopul constatării acțiunii flagrante de corupere, și

care a fost pus în situația dată de către Guțu V. prin neeliberarea actelor solicitate. În

acest sens instanța de apel a reținut, că faptul pretinderii și primirii banilor, prin

extorcare de la Rusu V. reiese cert din declarațiile ultimului, care sunt în coroborare

cu declarațiile martorilor Rusu I., Baherchina V., Pînzari A., Vicol V., Rotari E.,

precum și cu probele scrise ale cauzei.

Referitor la suspiciunile apărării ce țin de utilajele folosite de către experți

pentru efectuarea expertizei judiciare fizico-chimice nr. 097-098 din 17.01.2012,

instanța de apel le-a considerat irelevante cazului, deoarece partea apărării se axează

6

pe un răspuns evaziv ce are un caracter general, primit pe o altă cauză penală,

nefiind clar cum răspunsul dat, în care se solicită de fapt și unele concretizări, ar

putea pune la îndoială probele obținute în cauza penală dată.

În prezenta speță, instanța de apel a menționat că latura obiectivă a coruperii

pasive, a fost materializată prin modalitatea exprimată în extorcarea de către

inculpat, de la Rusu V., a sumei de bani, în final convenindu-se la suma de 5.000 lei,

sub pretextul achitării cheltuielilor de studii, neeliberându-i-se actele de studii

solicitate pe numele fiicei, acte ce de altfel, conform cărții de eliberare a

documentelor pe Colegiul Agroindustrial Rîșcani, figurau deja ca fiind eliberate la

data de 07.11.2011 contra semnăturii elevei, Rusu I.

Deci, potrivit cărții de eliberare a documentelor actele în cauză erau deja

eliberate, astfel Guțu V. asigurându-se în acest sens, deoarece ultimul nu avea nici

un temei legal de a reține actele de studii ale elevei care era exmatriculată, însă

neeliberarea acestora era o modalitate de a extorca o sumă de bani ce nu i se

cuvenea.

Instanța de apel a constatat, că Guțu V., activând în funcția de director al

Colegiului Agroindustrial din Rîșcani, fiind numit în această funcție în baza

ordinului nr. 376-p din 27.12.2010 al Ministrului Agriculturii și Industriei Alimentare

al Republicii Moldova, prin urmare în conformitate cu prevederile art. 123 Cod penal

fiind persoană cu funcție de răspundere, abilitată cu drepturi și obligații în vederea

exercitării funcțiilor, acțiunilor administrative de dispoziție și organizatorico-

economice, a săvârșit infracțiunea de corupere pasivă, deoarece activând în funcția

sus nominalizată, din interes material, începând cu luna decembrie 2011, sub

pretextul achitării datoriilor pentru studiile petrecute de către eleva, Rusu Ilinca, în

bază de contract în cadrul instituției de învățământ pe care o gestiona, prin extorcare

a pretins de la tatăl acesteia, Rusu Veaceslav, bani ce nu i se cuvin în sumă de 5.000

lei pentru faptul restituirii actelor de studii pe numele elevei, Rusu I., necesare

pentru transferul acesteia la studii în cadrul Liceului Teoretic „Liviu Damian” din or.

Rîșcani, acțiuni ce țin nemijlocit de obligațiunile sale de serviciu, bani care la

04.01.2012 în jurul orei 17.05, au fost transmiși de Rusu V. la indicația lui Guțu V. în

biroul de serviciu al acestuia amplasat în incinta Colegiului Agroindustrial Rîșcani,

din or. Rîșcani, str. Trandafirilor, profesoarei din cadrul Colegiului nominalizat

Rotaru Svetlana, fiind destinați personal pentru Guțu V., după care fapt i-a eliberat

lui Rusu V. certificatul de studii gimnaziale seria ASG nr.0785057 și certificatul

academic nr. 410 pe numele Rusu I., acte care conform cărții de eliberare a

documentelor pe Colegiu Agroindustrial Rîșcani figurau deja ca eliberate la data de

07.11.2011 sub semnătura elevei Rusu I.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, fapta inculpatului Guțu V. a fost calificată

de drept în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal și anume – corupere pasivă, și anume

fapta persoanei cu funcție de răspundere, care pretinde și primește bani ce nu i se cuvin,

pentru îndeplinirea unor acțiuni ce țin de obligațiunile sale de serviciu, acțiuni săvârșite cu

extorcare de bani.

7

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile

art. 10 Cod penal, astfel stabilindu-i inculpatului pedeapsa penală reieșind din

limitele stabilite la sancțiunea normei respective și din prevederile Legii penale în

redacția din 14.04.2009, în vigoare la 24.05.2009.

Prin urmare, la individualizarea pedepsei pentru Guțu V., instanța de apel a

luat în considerație personalitatea acestuia, care nu are antecedente penale, la

evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află, la locul de trai se caracterizează

pozitiv. Circumstanțe atenuante, precum și agravante la caz nu au fost stabilite.

În cele din urmă, analizând criteriile în baza cărora urmează a fi stabilită și

individualizată pedeapsa inculpatului Guțu V., instanța de apel a considerat, că

scopul pedepsei penale va putea fi atins prin aplicarea față de inculpat a pedepsei

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu amendă în mărime de 2.000

unități convenționale și cu privare de dreptul de a ocupa funcții publice în

întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat pe un termen de 3 ani, ceea ce

reprezintă o pedeapsă aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii,

contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini corespunzătoare

față de ordinea de drept și principiile morale.

avocatul său Iovu Tatiana, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței

de achitare în privința lui Guțu V.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- ajungând la concluzia, că Guțu V. se face vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, instanța de apel nu a examinat toate

circumstanțele importante cauzei, nu a făcut o analiză corectă și legal motivată

asupra pertinenței și concludenței acestora, în raport cu acțiunile inculpatului;

- instanța de apel nu a dat un răspuns clar și obiectiv la chestiunile de drept ce

se referă la fapta imputată, dacă aceasta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată

just, dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate;

- motivarea instanței de apel este ambiguă și neclară. Instanța s-a pronunțat

doar asupra unor aspecte rupte din contextul circumstanțelor cauzei, ce l-ar

defavoriza pe inculpat, apreciind probele unilateral, fără a examina și a da apreciere

acelor circumstanțe examinate în cadrul ședinței de judecată, ce îl dezvinovățește pe

inculpat;

- instanța de apel nu a determinat și constatat juridic just corespunderea exactă

între circumstanțele cauzei și semnele componenței de infracțiune prevăzute de

norma penală imputată inculpatului, scopul și motivele pretinselor acțiuni ale

acestuia;

- decizia instanței de apel nu reflectă o motivare clară, imparțială și obiectivă,

hotărârea atacată nu cuprinde argumentele pe care se întemeiază soluția adoptată, în

raport cu circumstanțele cauzei, fapt ce contravine prevederilor legale;

8

- fiind invocată alegația rezonabilă de provocare în cadrul examinării cauzei,

deși sarcina probării faptului că provocarea nu a avut loc, revine acuzării de stat,

instanța de apel în mod unilateral a decis în favoarea acuzării, care nu a adus careva

contraargumente sau probe ce ar justificat legalitatea acțiunilor sale. Și aici urmează

de reținut, că până la pornirea cauzei penale acuzarea de stat nu dispunea de careva

probe pertinente, ce ar demonstra faptul extorcării banilor de către inculpat pentru

sine;

- analizând probele prezentate de către acuzatorul de stat, rezultă că din

conținutul acestora nu se poate deduce vinovăția inculpatului în fapta imputată,

respectiv în speță nu a fost administrată nici o probă directă ce ar face trimitere la

faptul că inculpatul Guțu V. ar extorca bani de la Rusu V. pentru sine și în interes

personal;

- martorul ocular Macovei S. a confirmat faptul, că suma de 5.000 lei urma a fi

introdusă în contabilitate, dar din motiv că aceasta era deja închisă a luat banii,

deoarece îl cunoștea pe Rusu V., i-a pus în safeu, unde se păstrau carnetele de muncă

și alte acte pentru ca apoi să-i introducă în contabilitate. Aceste circumstanțe au fost

confirmate și de martorul ocular Rusu V., care în instanța de apel a recunoscut faptul

că inculpatul i-a spus să schimbe banii în lei și să-i achite în casa instituției;

- nici unul din martorii audiați în instanța de apel nu au declarat, că banii în

sumă de 5.000 lei au fost pretinși de inculpat pentru sine însuși și în interes personal.

La fel, nici probele materiale nu confirmă intenția directă a inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate, or acestea sunt rezultatul unor acțiuni de urmărire penală fără

a se indica în mod direct asupra faptului că banii transmiși erau în mod nemijlocit

destinații pentru inculpat. Cu atât mai mult, potrivit acestor probe inculpatul nu a

intrat în posesia mijloacelor bănești, aceștia au fost transmiși martorului Macovei S.,

care i-a pus în safeu, pentru ca ulterior să-i introducă în casă. Or, potrivit pct. 5.2. a

contractului de pregătire a cadrelor beneficiarul este în drept de a antrena alte

persoane în achitarea studiilor;

- faptul invocat de unii martori, precum că inculpatul nu era în drept să

încaseze banii, deoarece Rusu I. învăța în bază de contract, nu confirmă componența

infracțiunii prevăzute de art. 324 Cod penal și anume elementul esențial al laturii

obiective - însușirea mijloacelor bănești pentru sine;

- instanța de apel a ignorat declarațiile martorilor Gherasim I., Dodița N., Borș

D., Sîrghi L., Vicol V., precum și nu a dat apreciere Hotărârii Curții de Conturi,

potrivit căreia în mod contrar pentru neîncasarea cheltuielilor elevilor exmatriculați

fostul director al Colegiului Agroindustrial Râșcani a fost sancționat anume pentru

inacțiunea privind rambursarea cheltuielilor pentru instruirea elevilor. Nu au fost

luate în considerație și hotărârile instanțelor judecătorești examinate în procedură

civilă prin care elevii au fost obligați la achitarea respectivelor cheltuieli suportate de

instituția de învățământ pentru instruirea lor. Instanța inferioară, neobiectivă a

rămas și asupra faptului în situația depunerii plângerii de către Rusu I. pe aceleași

circumstanțe, unde Procuratura r-nul Râșcani a considerat că soluționarea cazului

urmează a fi efectuată în instanța de judecată în procedură civilă;

9

- instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile martorului Baherchina V.,

care se combat cu celelalte mijloace de probă, având în vedere că martorii Rusu V.,

Sîrghi L. au confirmat faptul, că inculpatul prealabil în vederea stabilirii sumei

pentru cheltuielile de studii a lui Rusu I., ce urmează a fi încasate s-a consultat

telefonic cu ea. Totodată, instanța nu era în drept să pună la baza condamnării

declarațiile acesteia, precum și a lui Rotari E. dacă nu au fost audiate în instanța de

apel și nu au fost supuse cercetării directe, fiind pronunțată o decizie de

condamnare;

- nu este clar din care considerente instanța de apel le-a apreciat ca critice

declarațiile martorilor Gherasim I. și Borș D., care au fost cercetate în mod direct în

instanța de apel, dar considerând-le veridice pe cele a lui Baherchina V. și Rotari E.,

care nu au fost verificate în mod corespunzător;

- la examinarea stenogramelor, instanța de apel a dat dovadă de imparțialitate și

neobiectivitate, reținând doar frânturi din conținutul acesteia, fără a lua în

considerație întreg contextul convorbirilor, astfel apreciindu-le eronat în vederea

reinterpretării situației reale ce a avut loc. Deși, instanța este obligată să examineze

toate circumstanțele convorbirilor înregistrate, ea a reținut doar acele cuvinte sau

combinări de cuvinte, care aparent ar crea o impresie de culpabilitate a inculpatului;

- acuzarea de stat nu a prezentat careva probe pertinente ce ar confirma

elementul de bază a infracțiunii de corupere pasivă. La rândul său, instanța de apel

nu a elucidat și nu a dat o apreciere cuvenită tuturor circumstanțelor cauzei, nu a

constatat existența elementelor constitutive a infracțiunii imputate, în special a laturii

obiective și a laturii subiective. Vinovăția a fost stabilită fără a fi exclus orice dubiu și

cu interpretarea eronată a normei materiale, în baza căreia este susținută învinuirea;

- instanța de apel a comis în această parte o eroare de drept, având în vedere că

în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt, ce corespund elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 324 CP. Mijloacele de probă prin intermediul căror,

instanța inferioară și-a motivat presupusa soluție de constatare a elementelor

constitutive ale infracțiunii, nu deduc starea de fapt reală incriminată inculpatului.

- fapta incriminată inculpatului este imprecisă, iar în rechizitoriu acuzarea de

stat nu a formulat o învinuire clară, care să conțină ce acțiuni/inacțiuni concrete ale

inculpatului cad sub incidența infracțiunii incriminate;

- prima instanță în mod just a ajuns la concluzia că acuzarea de stat în probarea

învinuirii aduse inculpatului Guțu V. a prezentat probe, ce nu demonstrează nici

latura obiectivă, nici cea subiectivă a infracțiunii incriminate inculpatului, reieșind

din circumstanțele concrete ale dosarului. Astfel, prima instanță corect a constatat

lipsa probelor pertinente, concludente și veridice, ce ar confirma vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate;

- reieșind din materialele cauzei, se atestă că instanța de apel la reexaminarea

cauzei nu a audiat toți martorii, declarațiile cărora au fost puse la baza unei decizii

de condamnare, în special al martorilor Baherchina V. și Rotari E., care în opinia

10

instanței de apel ar confirma vinovăția inculpatului. Restul martorilor în principiu și-

au menținut declarațiile depuse în prima instanță;

- în speță se atestă o încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil garantat

de art. 6 din CEDO, potrivit acestei prevederi după o hotărâre de achitare

pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu poate și nu este în drept să

pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima

instanță.

În drept, recurenții își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

considerând că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece din

analiza probelor administrate și examinate în ședință de judecată, se deduce ca fiind

justă concluzia instanței de apel, privind stabilirea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal.

lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a

hotărârii atacate și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit

admis.

Dispoziția art. 434 Cod de procedură penală, prevede că judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Ținând cont de prevederile legale enunțate supra, Colegiul penal relevă, că

rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în special recursul ordinar, constă în

înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de

judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol

preventiv și unul reparator.

La caz, din textul recursului ordinar declarat de către autorii acestuia, se

constată că aceștia invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 8) Cod de procedură penală, în esență, critică soluția adoptată de instanța de apel,

deoarece aceasta nu a apreciat la justa valoare circumstanțele cauzei, probele

administrate și cercetate de prima instanță, greșit statuând că în acțiunile

inculpatului sunt prezente elementele infracțiunii imputate și respectiv

condamnând-ul pe acesta în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Verificând actele cauzei, în raport cu criticile invocate de către partea apărării,

Colegiul penal lărgit conchide că acestea sunt întemeiate, iar instanța de apel la

judecarea cauzei a admis erorile de drept expuse în pct. 6) și 8) din alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, ce urmează a fi corectate în procedura de judecare a

recursului ordinar declarat.

11

Așadar, potrivit ordonanței de învinuire și rechizitoriului, inculpatul Guțu V. a

fost învinuit de faptul că „activând în funcția de director al Colegiului Agroindustrial din

Rîșcani..., din interes material, începând cu luna decembrie 2011, sub pretextul achitării

datoriilor pentru studiile petrecute de către eleva Rusu Ilinca în cadrul instituției de

învățământ pe care o gestionează, prin estorcare a pretins de la tatăl acesteia Rusu Veaceslav

bani în sumă de 5.000 lei, pentru restituirea actelor de studii pe numele elevei Rusu I.,

acțiuni ce țin nemijlocit de obligațiile sale de servici, bani….destinați personal lui Guțu V.”

Prima instanță, judecând cauza în urma cercetării judecătorești a considerat că

probele cercetate nu dovedesc faptul primirii banilor de către Guțu V. pentru sine

personal, respectiv acest fapt invocat în rechizitoriu, fiind doar o presupunere a

părții acuzării și în cele din urmă instanța a conchis că lipsesc elementele infracțiunii

imputate, adoptând astfel o soluție de achitare.

În continuare, verificând legalitatea și temeinicia sentinței, instanța de apel a

casat-o integral pronunțând o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Guțu V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 324

alin. (2) lit. c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu amendă în mărime de 2.000 unități convenționale și cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani.

În concluziile sale, instanța de apel a consemnat, că „probele administrate în

cadrul procesului judiciar demonstrează cert comiterea de către Guțu Vasile a infracțiunii de

corupere pasivă, ultimul deghizându-și fapta ilegală sub pretextul achitării datoriilor pentru

studiile petrecute de către eleva Rusu Ilinca în bază de contract în cadrul instituției de

învățământ nominalizate.”, din care considerente a conchis că în acțiunile inculpatului

se regăsesc în mod rezonabil, elementele infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit.

c) Cod penal, fiind neîntemeiată invocarea apărării precum că în acțiunile

inculpatului lipsește latura obiectivă.

În motivarea soluției de condamnare a inculpatului pentru faptele imputate

acestuia, instanța de apel a reținut declarațiile date în cadrul instanței de apel de

către martorii Gherasim I., Macovei S., Dodiță N., Borș D., Pânzari A., Sîrghi L., Rusu

V., Vicol V., precum și declarațiile martorilor date în cadrul ședinței de judecată în

prima instanță de către martorii Baherchina V. și Rotari E. De asemenea, la baza

concluziilor despre vinovăția inculpatului au fost considerate ca relevante și probe

scrise anexate la materialele cauzei, cum ar fi stenogramele discuțiilor dintre

inculpatul Guțu V. și martorul Rusu V., din 03.01.2012 și 04.01.2012.

Însă, contrar raționamentelor expuse de instanța de apel în hotărârea adoptată

la caz, Colegiul penal lărgit, în deplin acord cu prima instanță, apreciază că, în cauza

deferită judecății, din probatoriul administrat și cercetat se constată că Guțu V. nu a

săvârșit infracțiunea de corupere pasivă, prevăzută de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod

penal, așa precum i-a fost imputat în actul de învinuire de către organul de urmărire

penală.

De altfel, Colegiul nu poate fi de acord cu punctul de vedere al instanței de

apel, precum că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate,

deoarece această concluzie vine în contradicție cu probele reținute de către această

12

instanță la baza condamnării lui Guțu V. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Într-un prim aspect, Colegiul penal lărgit ține să sublinieze, că potrivit normei

prevăzute de alin. (2) art. 296 Cod de procedură penală, rechizitoriul trebuie să

cuprindă inclusiv și formularea învinuirii care i se încriminează cu încadrarea

juridică a acțiunilor persoanei învinuite. Însă, în viziunea instanței de recurs,

învinuirea înaintată inculpatului este incompletă, neclară și dubioasă, deoarece în

rechizitoriu (ordonanța de punere sub învinuire), nu este indicat actul juridic ce

confirmă că „restituirea actelor de studii .....”, precum este indicat în actul de învinuire,

ține nemijlocit de obligațiunile de serviciu ale ultimului – element obligatoriu

specificat în dispoziția art. 324 alin. (1) Cod penal și anume „pentru a îndeplini

acțiuni în exercitarea funcției sale”.

Totodată, se menționează, că prima instanță a adoptat o sentință prin care

inculpatul a fost achitat, deoarece nici unul din martorii acuzării nu au făcut

declarații în confirmarea învinuirii înaintate lui Guțu V., ba mai mult ca atât, din

majoritatea declarațiilor făcute de martorii audiați în cadrul ședinței de judecată, s-a

adeverit poziția de nevinovăție a inculpatului în cele incriminate lui.

În situația dată, în conformitate cu prevederile art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța

de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea

învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii

acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului.

Reieșind din lucrările dosarului, se atestă că instanța de apel la reexaminarea

cauzei nu a audiat toți martorii acuzării, declarațiile cărora au fost puse la baza unei

hotărâri de condamnare, în special al martorilor Baherchina Valentina și Rotari

Elena, care în opinia instanței de apel ar confirma vinovăția inculpatului, ceea ce

vine în contradicție cu norma procesuală menționată supra. Ba mai mult ca atât, din

conținutul declarațiilor făcute de acești martori, nu se confirmă faptul extorcării de

către inculpat a sumei pentru eliberarea actelor elevei Rusu I., în urma exmatriculării

acesteia, ci doar exprimă viziuni asupra faptului că directorul nu era în drept de a

pretinde încasarea de la elevii înscriși la studii pe bază de contract, în cadrul

instituției respective, a careva sume suplimentare pentru cheltuieli suportate în

procesul de învățământ.

În ce privește restul martorilor audiați, din conținutul declarațiilor făcute, în

principiu, aceștia și-au menținut declarațiile depuse în prima instanță.

Fiind audiată în cadrul instanței de apel martorul Gherasim I., care activează în

prezent în calitate de director adjunct la Colegiul Agroindustrial or. Rîșcani, a

menționat, că a auzit despre faptul că eleva Rusu I., trebuia să achite o diferență

dintre contract și cheltuielile suportate de stat.

Martorul, Dodița N., care activează în serviciul personal în cadrul Colegiului

Agroindustrial Râșcani, fiind audiată în instanța de apel, a specificat că în una din

13

zile când a venit tatăl elevei Rusu I., la directorul instituției avea în mână valută

străină, însă a fost îndreptat de către director pentru a schimba banii, apoi să achite

în casă.

Din declarațiile martorului, Borș D., audiată în ședința instanței de apel se

reține, că aceasta activând la Colegiul Agroindustrial Rîșcani, cunoaște că a fost o

revizie, în rezultatul căreia au fost făcute recomandări referitor la încasarea

cheltuielilor de la elevi, deoarece suma contractului nu acoperă toate cheltuielile

suportate de stat.

La fel, în instanța de apel a fost audiat martorul, Pînzari A., care activează în

cadrul Direcției de finanțe a Ministerului Agriculturii și care este responsabilă de

elaborarea și executarea bugetelor alocate anual Colegiului Agroindustrial, respectiv

cunoaște că au fost controale la instituția menționată și s-a constatat că nu au fost

recuperate cheltuielile suportate pentru instruirea elevilor. Este o hotărâre de

Guvern, ce stipulează că conducătorii instituțiilor de învățământ fac calcule referitor

la cheltuielile suportate, dacă suma contractului nu acoperă aceste cheltuieli.

De către instanța de apel a fost audiat și martorul, Sîrghi L., care a deținut

funcția de director adjunct al Colegiului vizat, la momentul săvârșirii pretinsei

infracțiuni de către inculpat și din declarațiile acesteia rezultă, că la consiliul de

administrație s-a discutat despre exmatricularea elevei, Rusu I., precum și despre

achitarea de către aceasta a diferenței de studii, aflând despre sumă de la

contabilitate, care a făcut calculele.

Audiată în ședința instanței de apel, contabila-șef la acel moment al Colegiului

Agroindustrial Rîșcani, Vicol V., aceasta a specificat în declarațiile sale că modalități

de a calcula cheltuielile suportate pentru învățământul unui elev nu erau. Aveau

divergențe cu ministerul, dar în lege nu era prescris concret.

Din conținutul declarațiilor martorului Rusu V., date în cadrul instanței de apel,

care este și tatăl elevei exmatriculate, Rusu I., se reține că inculpatul față de el a sunat

la cineva de la Chișinău și până la urmă s-a ajuns la suma de 5.000 lei, iar Guțu V., i-a

explicat că suma urmează a fi achitată în casă.

Ca relevantă la caz de către instanța de apel, a fost menționată în confirmarea

vinovăției inculpatului și proba scrisă actul din 05.05.2009 privind rezultatele reviziei

activității economico-financiare a Colegiului Agroindustrial din or. Rîșcani pe

perioada din 01.10.2005-01.04.2009 (f.d. 84-103 v. 1), unde în una din concluzii este

menționat faptul că de către conducerea colegiului nu a fost respectată condiția

reglementată în contractul-tip, potrivit căreia elevul urmează să restituie la bugetul

de stat, în cazul exmatriculării, cheltuielile pentru instruirea sa în volumul calculat

de instituția respectivă.

Analizând acest cumul de probe, instanța de recurs constată din conținutul

acestora, că inculpatul activând în calitate de director la Colegiul Agroindustrial din

or. Rîșcani și ținând cont de concluziile actului de revizie din 05.05.2009, efectuat la

instituția de învățământ pe care o conduce, era obligat să asigure restituirea la

bugetul de stat de către elevii exmatriculați, a cheltuielilor suportate de către

instituția respectivă. Pentru a respecta aceste indicații, precum rezultă din

14

declarațiile martorului, Vicol V., care era contabil șef la instituția respectivă,

directorul în persoana inculpatului, i-a dat indicații de a efectua calculele privind

cheltuielile ce sunt suportate pentru instruirea unui elev. Martorul a menționat, că la

acest capitol nu erau modalități de calcul a cheltuielilor suportate, din care motiv

aveau divergențe cu ministerul, deoarece nu erau prescrise concret de lege. Totodată

a fost specificat, că cheltuielile pentru instruirea elevilor bugetari și celor înscriși pe

bază de contract nu diferă. Astfel, rezultând din declarațiile martorilor Gherasim I.,

Dodița N., Borș D., Sîrghi L., se constată că aceștia cunoșteau cazul elevei Rusu I.,

care a fost discutat și la consiliul administrației al colegiului nominalizat, inclusiv și

despre achitarea de către această elevă a diferenței contractului achitat și cheltuielile

suportate de instituția în cauză. În asemenea împrejurări, se deduce că inculpatul a

abordat în fața consiliului administrației chestiunea restituirii cheltuielilor de către

eleva Rusu I., obligație impusă prin actul de revizie din 05.05.2009, ceea ce exclude

versiunea părții acuzării, precum că inculpatul Guțu V. a pretins banii solicitați

pentru interesul său personal.

Tot la acest capitol, Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de apel nu a

apreciat la justa valoare declarațiile martorului părții apărării, Rotaru (Macovei)

Svetlana, care nemijlocit a asistat la discuția din 04.01.2012, între inculpat și martorul

Rusu V. În cadrul audierii în instanța de apel, acest martor a susținut declarațiile

date în prima instanță și a specificat, că în acea zi la biroul directorului, Guțu V., a

venit tatăl elevei Rusu Ilinca și a adus bani pentru studii, iar directorul i-a spus să

plece la casa contabilității pentru a achita banii aduși. Deoarece, era sfârșitul zilei de

muncă și contabilitatea era deja închisă, Rusu V. – tatăl elevei, a rugat-o să transmită

ea acești bani. La această rugăminte, directorul Guțu V., i-a spus ei, că dacă dorește și

cunoaște această persoană, poate să ia banii în cauză. Ulterior, a pus banii în safeu și

împreună cu directorul s-au gândit ca Rusu V. să întocmească o recipisă, ce ar

confirma că le-a transmis acești bani.

Prin urmare, din declarațiile martorilor Rotaru (Macovei) S., Dodița N.,

Colegiul penal atestă, că inculpatul, Guțu V. constant în cadrul discuțiilor cu tatăl

elevei exmatriculate, care intenționa să achite suma de bani pentru diferența

cheltuielilor suportate, îl îndrepta să achite această sumă la casa contabilității, fapt

confirmat în cadrul declarațiilor date de însuși martorul, Rusu V.

De asemenea din stenograma discuțiilor dintre inculpatul Guțu V. și martorul

Rusu V., din 03.01.2012, Colegiul penal constată o insistență evidentă din partea

ultimului de a negocia suma cheltuielilor solicitate de către administrația instituției

de învățământ, la ce inculpatul îi răspundea că nu este într-o întreprindere privată,

dar la o instituție de stat, unde suma este calculată de către contabilitate și unde

urmează să o achite.

Faptul, că cuantumul sumei solicitate pentru achitare, ca cheltuieli pentru

studii, de la tatăl elevei, Rusu I., a fost modificată de câteva ori, Colegiul o apreciază

ca fiind datorată faptului, că nu era stabilită o formulă clară prevăzută de lege, așa

precum rezultă din declarațiile martorului Vicol V., rămânând la discreția

administrației stabilirea acestui cuantum de cheltuieli. Prin urmare, reieșind din

15

situația materială a familiei elevei exmatriculate, Rusu I., îndeosebi la insistența

tatălui acestei eleve, s-a ajuns la acordul de a achita suma de 5.000 lei.

Referitor la stenograma discuțiilor dintre inculpat și martorul Rusu V., din data

de 04.01.2012, analizată în coroborare cu declarațiile martorului Rotaru (Macovei) S.,

care a fost și ea la fața locului în timpul acestei discuții, instanța de recurs consideră,

că această stenogramă nu reflectă întreg conținutul discuțiilor avute și

circumstanțelor desfășurării evenimentelor în realitate.

În opinia instanței de recurs, declarațiile martorului Rotaru (Macovei) S., nu au

fost analizate în coroborare cu probele menționate supra, la analiza cărora instanța

de apel nu a dat dovadă de obiectivitate, reținând doar părți din declarațiile

martorilor audiați, precum și din probele scrise, fără a fi luat în considerație întreg

contextul acestor probe, din care motiv le-a dat o apreciere eronată în vederea

reinterpretării situației reale care a avut loc.

Astfel, Colegiul penal lărgit, constată la caz, că într-adevăr din cumulul de

probe prezentate se atestă că inculpatul a solicitat achitarea unei sume de bani, în

rezultatul exmatriculării elevei Rusu I., ca diferență de cheltuieli pentru procesul de

studiu al acesteia, însă nici de cum ca sumă destinată personal pentru inculpat. În

asemenea împrejurări, nu se întrevede intenția directă a inculpatului, exprimată în

interes material, lipsind în cele din urmă latura subiectivă a infracțiunii imputate,

deoarece suma pretinsă de către inculpat, care exercita funcția de director al unei

instituții publice de învățământ și care reprezenta administrația Colegiului

Agroindustrial or. Rîșcani, era destinată pentru a fi acoperite cheltuielile la bugetul

de stat pentru instruirea elevilor care au fost exmatriculați, conform recomandărilor

din actul de revizie din 05.05.2009, respectiv sumă de bani, ce era solicitată de către

inculpatul Guțu V., de a fi achitată la casa contabilității instituției respective.

Faptul, că suma de bani a fost preluată de către laboranta respectivei instituții

de învățământ Rotaru (Macovei) S., încasând suma de 5.000 lei de la martorul, Rusu

V., nu poate fi imputată inculpatului, ca având un interes personal deghizat,

deoarece ambii martori au confirmat în cadrul ședințelor de judecată, că s-a decis în

acest mod și condiții de a încasa banii, datorită faptului că era sfârșit de zi,

contabilitatea fiind închisă deja, iar martorul Rusu V., a doua zi urma să plece peste

hotare, încredințându-i achitarea sumei date lui Rotaru (Macovei) S. În asemenea

împrejurări, inculpatul a rămas indiferent, încredințându-i laborantei să procedeze la

discreția sa, dacă îl cunoaște pe tatăl elevei exmatriculate. În urma cărui fapt, aceasta

a decis de a lua banii, punându-i în safeu, de la care avea doar ea cheie, ceea ce

suplimentar demonstrează că Guțu V., nu avea nici un interes personal material și

nu indică la prezența intenției directe de a comite infracțiunea de corupere pasivă.

Relevant la concluziile expuse mai sus, este și faptul că prin ordonanța din

26.01.2012 emisă de procurorul în Serviciul Nord al Procuraturii Anticorupție,

Dumbravan M., în privința lui Rotaru (Macovei) S., a fost dispus scoaterea acesteia

de sub urmărirea penală, deoarece în acțiunile ultimei lipsesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 324 Cod penal, nefiind stabilită intenția la comiterea infracțiunii de

corupere pasivă. Subsidiar, la raționamentele menționate, Colegiul penal remarcă, că

16

în situația în care ar fi existat indici, precum că banii erau destinați personal

inculpatului, Rotaru (Macovei) S. urma a fi atrasă ca coparticipant la săvârșirea

infracțiunii imputate, ceea ce nu s-a adeverit la caz.

Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal lărgit consideră, că în

prezenta speță în urma analizei probelor administrate, în corespundere cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, precum și a circumstanțelor cauzei, nu

se deduce starea de fapt reală incriminată inculpatului, iar poziția părții acuzării

poartă un caracter bazat pe presupuneri, respectiv în acțiunile lui Guțu V., nu se

regăsesc elemente infracțiunii imputate, coruperea pasivă, atât latura obiectivă, cât și

cea subiectivă.

Astfel, în asemenea situație descrisă mai sus, prima instanță a procedat cu

respectarea prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, deoarece

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate

pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în

condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea inculpatului.

Analizând circumstanțele cauzei sub un alt aspect, reieșind din materialele

cauzei, inclusiv și listele anexate la f.d. 82-83 v. 1, instanța de recurs atestă, că în

perioada anului 2011 de la Colegiul Agroindustrial or. Rîșcani au fost exmatriculați

elevi admiși la studii pe bază de buget, cât și 20 elevi admiși la studii pe bază de

contract, respectiv directorul fiind impus de organele de control financiar de a

recupera cheltuielile la bugetul de stat pentru instruirea acestora, a acționat în cazul

elevei exmatriculate, Rusu I., pentru a acoperi careva cheltuieli suportate de

instituția de învățământ. În această situație, organul de urmărire penală, urma să

verifice, dacă erau legale sau nu acțiunile inculpatului, în ce privește pretinderea a

careva sume bănești de la elevii admiși la studii pe bază de contract și dacă acțiunile

acestuia fac obiect de verificare sub aspectul altor componențe de infracțiuni contra

bunei desfășurări a activității în sfera publică, prevăzute la Capitolul XV al Codului

penal. Prin urmare, în situația în care partea acuzării nu a solicitat modificarea

învinuirii, instanța de judecată era în imposibilitate de a obliga partea acuzării să

înainteze o altă învinuire, deoarece potrivit alin. (2) art. 24 Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau apărării și nu exprimă alte interese decât interesul legii.

Învederând raționamentele expuse mai sus, instanța de recurs specifică faptul,

că în speța dată nu este cazul de a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel,

pentru a fi reformulată o altă eventuală învinuire inculpatului, deoarece procurorul

nu a făcut-o nici în prima instanță și nici în instanța de apel, iar instanța din oficiu nu

este împuternicită cu un astfel de drept, când se întrevede invocarea învinuirii în altă

formulă, cu noi semne calificative, cu indicarea normei materiale specifice pentru

infracțiunile prevăzute de art. 327, 328 Cod penal. Elocvente la cele menționate, fiind

și prevederile art. 325 Cod de procedură penală, potrivit cărora judecarea cauzei în

primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, iar modificarea învinuirii în

instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația

17

inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul

agravării situației inculpatului se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute

de prezentul cod.

Rezumând cele expuse, în opinia Colegiului, argumentele recursului ordinar

declarat la caz sunt întemeiate, fiind stabilite erorile de drept indicate de recurenți și

incidente temeiurile pentru recurs invocate.

În consecință, instanța de recurs se raliază statuărilor expuse în sentință privitor

la constatarea nevinovăției lui Guțu V., în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

324 alin. (2) lit. c) Cod penal, statuând în cele din urmă asupra casării deciziei

instanței de apel, cu menținerea sentinței.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către inculpat și avocatul său Iovu

Tatiana, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26

septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Guțu Vasile Xxxxxxxx, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Rîșcani din 12 august 2013, prin care acesta a fost

achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c)

Cod penal, din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale

infracțiunii incriminate. Dispozițiile sentinței referitoare la corpurile delicte, la fel se

mențin.

Guțu Vasile Xxxxxxxx, urmează a fi eliberat din instituția penitenciară în care

se deține, dacă nu execută pedeapsă în baza unei alte hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 11 aprilie 2017.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

18