1ra-456/2017 — art. 217/5 alin. 1 CP

1ra-456/2017 — art. 217/5 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-456/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2016, în privința inculpatului

Mancenco Anatolie Xxxxxxx, născut la

xx xxxxxxxxxx xxxx în or. Xxxxxxxxxxx, locuitor al s.

Xxxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxxx, cetățean al R. Moldova,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei de Apel Harikov, Ukraina

din 14.01.2009 și încheierea Curții de Apel Chișinău din

14.01.2010, în baza art. 145 alin. (2), 188 alin. (5), 84

Cod penal la 15 ani închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.03.2016 - 29.06.2016,

instanța de apel: 07.09.2016 - 07.11.2016,

instanța de recurs: 23.01.2017 - 09.03.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

Mancenco Anatolie a fost condamnat în baza art. 2175 alin. (1) Cod penal la 240

ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Potrivit art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei neexecutate,

aplicate prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14.01.2010, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 6 ani și 11 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, începând din 29 iunie 2016.

1

învinuiește că, executând pedeapsa cu închisoarea în penitenciarul nr. 9 - Pruncul,

situat pe str. Pruncului 44, mun. Chișinău, urmărind scopul consumului ilegal de

substanțe narcotice în mod public, pe teritoriul instituției penitenciare, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în

mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea

scopului stabilit, ilegal a consumat substanțe narcotice, când la data de 30.11.2015,

aproximativ pe la orele 10.30, având un comportament suspect, a fost escortat de

către colaboratorii penitenciarului la Dispensarul Narcologic Republican, unde în

urma examinării, conform procesului-verbal nr. 9493 din 30.11.2015, în urina

acestuia s-a constatat rezultat pozitiv la canabinaide și opiacee.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că a

consumat vitaminele B1, B2, B12 și pastile Coterpin împotriva tusei. Locuiește în

sectorul 3 al penitenciarului, unde este o singură ieșire și alte sectoare nu sunt. Nu

a consumat substanțe narcotice, însă a fost depistat pozitiv la consumul de

narcotice din cauza produselor pe care le-a consumat.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral prin probele

administrate.

Astfel, martorul Vizitiu A., a declarat că la Dispensarul narcologic, în cadrul

testării inculpatului, s-a depistat în urină consumul drogului canabinaide și opiacee.

Inculpatul a negat consumul substanțelor, a refuzat de a colecta sânge, și comisia

specializată a indicat că: concluzia nu este făcută, refuză examinarea medicală și

prelevarea probelor biologice - sângele. Însă, luând în vedere testul pozitiv la

canabinaide și opiacee , se dovedește că consumul substanțelor sus numite a avut

loc. Faptul consumului semințelor de mac nu pot produce efectele consumului

substanțelor stupefiante. Pastilele Coterpin și vitaminele Bl și B2 nu pot da pozitiv

la testul efectuat la persoana respectivă. Potrivit procesului verbal nr. 9493 din

30.11.2015, în urina inculpatului s-a constatat pozitiv la consumul de substanțe

narcotice și anume canabinaide și opiacee.

Instanța a menționat, că procesul verbal de examinare nr. 9493 din

30.11.2015, a fost întocmit conform prevederilor legale, iar partea apărării nu a

contestat în careva mod concluziile care se conțin în acest act procesual.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2175 alin. (1) Cod penal,

ca consumul ilegal public de substanțe narcotice, săvârșit pe teritoriul

penitenciarului.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că infracțiunea comisă face parte din categoria celor ușoare, că inculpatul

are antecedente penale, nu a recunoscut vina și nu s-a căit sincer de cele comise, că

circumstanțe atenuante nu s-au stabilit, concluzionând că corectarea și reeducarea

lui este posibilă doar prin izolare de societate.

noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că nu a recunoscut vina, nu a comis infracțiunea

imputată, neconsumând niciodată substanțe narcotice.

2

3.1. A declarat apel și avocatul Arcadie Farniev, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, deoarece nu s-a

demonstrat vinovăția lui în comiterea infracțiunii incriminate.

Apelantul a indicat, că instanța de fond nu a examinat pe deplin probele

apărării, bazându-se doar pe probele declarative ale acuzării.

Au fost ignorate argumentele apărării că martorul Popa I. nu a putut explica

de ce inculpatul a fost escortat pentru a fi supus testării, deoarece acesta nu locuia

în apropierea sect. 6, cum fusese declarat de către martor și nici nu are ce să facă în

acel sector al penitenciarului. Comportamentul „suspect” al inculpatului nu a fost

explicat, martorul Popa I., neputând explica după ce criteriu au fost selectați

condamnații care au fost escortați la Dispensarul Narcologic pentru a fi supuși

examinării medicale cu privire la constatarea consumului substanțelor narcotice.

Declarațiile martorului Vizitiu A. nu corespund adevărului, deoarece testarea

la consumul de substanțe stupefiante a avut loc instant, și urina nu a fost transmisă

la laborator cum a fost declarat de către martorul Vizitiu A. Rezultatul pozitiv i-a

fost incriminat inculpatului tot la 30.11.2015.

Cu toate că inculpatul este vorbitor de limba rusă, acestuia nu i-a fost oferit

un translator, care i-ar fi tradus cele expuse în procesul verbal nr. 9493 din

30.11.2015, îngrădindu-i dreptul de a cunoaște ce a fost consemnat în procesul

verbal respectiv, fapt care și a dus la refuzul acestuia de a preleva probele biologice

de sânge.

Martorul Vizitiu A., a negat că consumul semințelor de mac și a

medicamentelor „Coterpin” și vitamina B1 și B2, pot da rezultat pozitiv la testul

efectuat, fără a prezenta careva argumente în acest sens.

Astfel, declarațiile martorilor Vizitiu A. și Popa I., nu pot fi apreciate ca

veridice, deoarece sunt declarative și cu lacune.

Procesul verbal nr. 9493 din 30.11.2015, până în prezent nu i-a fost explicat

și tradus inculpatului, însă instanța de fond a indicat, că inculpatul nu a contestat

respectivul proces verbal, ignorând declarațiile condamnatului asupra faptului că

până în prezent acest proces verbal nu i s-a adus la cunoștință în limba rusă.

noiembrie 2016, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Mancenco Anatolie a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 2175 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

Instanța de apel a relevat că versiunea inculpatului nu a fost combătută prin

probe pertinente, concludente, utile și veridice, care în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, ar dovedi că inculpatul a comis infracțiunea imputată în

circumstanțele stabilite de prima instanță.

Potrivit procesului - verbal nr. 9493 din 30.11.2015, privind examinarea

medico-legală de constatare a faptului consumării substanțelor narcotice, pct. 15,

inculpatul a refuzat să-l semneze, iar din declarațiile ultimului, în cadrul ședințelor

de judecată în instanța de fond și apel, rezultă că refuzul de a semna procesul-

3

verbal este bazat pe faptul, că nu i-a fost asigurat dreptul la interpret și, respectiv,

nu cunoaște conținutul acestui act procesual.

Astfel, potrivit art. 16 alin. (2) Cod de procedură penală, persoana care nu

posedă sau nu vorbește limba de stat are dreptul să ia cunoștință de toate actele și

materialele dosarului, să vorbească în fața organului de urmărire penală și în

instanța de judecată prin interpret, iar conform art. 94 Cod de procedură penală, în

procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu

pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței datele

care au fost obținute prin încălcarea dreptului la interpret.

Respectiv, procesul-verbal nr. 9493 din 30.11.2015, prin prisma prevederilor

menționate, nu poate fi admisibil ca probă, ce confirmă vinovăția inculpatului.

Celelalte probe, prezentate în sprijinul învinuirii, sunt indirecte, adică nu

arată precis și clar la inculpat, ca fiind autorul sau complicele infracțiunii. Din

conținutul probelor respective nu rezultă date informative clare și precise, astfel

existând dubii cu privire la vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate.

Nu au fost prezentate probe ce ar servi la constatarea vinovăției inculpatului

și, în atare situație, cu certitudine se constată, că prin ansamblul de probe cercetate

de prima instanță, verificate și reapreciate de instanța de apel, nu se confirmă

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, motiv pentru care,

potrivit prevederilor articolului 389 alin. (1) Cod de procedură penală, este

inadmisibilă condamnarea inculpatului și, respectiv, se impune achitarea acestuia

de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 2175 alin. (1) Cod

penal din motivul, că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii cu menținerea

sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că soluția instanței de apel contravine prevederilor art.

419 Cod de procedură penală, conform căruia, rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță.

Potrivit Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție „cu privire la practica

judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine de apel” nr. 22 din

12.12.2005, pct. 17, 18 și 22 pct. 2), în caz de admitere a apelului și rejudecării

cauzei, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă analiza probelor pe care s-a

bazat instanța de fond, care cerințe ale legii au fost încălcate de către această

instanță, apoi motivele adoptării soluției date de instanța de apel. Instanța este

obligată la examinarea probelor care confirmă vinovăția sau nevinovăția persoanei,

să argumenteze motivele admiterii sau respingerii probelor atât ale învinuirii, cât și

ale apărări. Se supun analizei toate probele, indiferent de faptul că sunt cuprinse în

dosarul penal sau prezentate de către părți în ședință.

Instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor, fără a ține cont atât de

norma materială cât și cea procedurală.

4

Probele administrate de acuzare au fost acumulate legal și sunt admisibile,

însă, instanța de apel le-a dat o apreciere incorectă, neapreciind multilateral și

obiectiv probele administrate, care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de apel urma să menționeze și să supună aprecierii toate probele

administrate în cadrul urmăririi penale și examinate în ședința de judecată, însă la

caz, a emis hotărârea cu încălcarea cerințelor art. 394 alin. (3) Cod de procedură

penală, fără cercetarea întemeiată și pe deplin a tuturor probelor și circumstanțelor

cazului, prezentate de acuzare și fără a indica motivele pentru care a respins

probele aduse în sprijinul acuzării.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava

situația inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul menționat se reține că, în corespundere cu împrejurările relevate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din

prezenta decizie, instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind infracțiunea incriminată inculpatului în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și a prescripțiilor de drept material, în

baza probelor administrate de acuzare și apărare, acestea fiind motivat apreciate,

just ținând cont de prevederile art. 16 alin. (2), 94 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură

penală, conform căror persoana care nu posedă sau nu vorbește limba de stat are

dreptul să ia cunoștință de toate actele și materialele dosarului, să vorbească în fața

organului de urmărire penală și în instanța de judecată prin interpret. În procesul

penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi

prezentate în instanța de judecată, și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor

hotărâri judecătorești, datele care au fost obținute prin încălcarea dreptului la

interpret, instanța de apel întemeiat achitând inculpatul de sub învinuirea comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 2175 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de el.

Or, potrivit rechizitoriului, inculpatul este acuzat că a consumat substanțe

narcotice, ilegal, public și pe teritoriul penitenciarului.

5

Acesta nu a recunoscut vina și în asemenea caz, consumul presupus urma a

fi probat, în mod decisiv, prin concluzia experților în consecința examinării

medico-legale a inculpatului.

Totodată, din materialele cauzei rezultă că în procedura examinării medico-

legale a inculpatului, privind constatarea stării de ebrietate și naturii ei, cât și la

întocmirea respectivului proces-verbal, din 30.11.2015, ultimul, care nu posedă și

nu vorbește limba de stat, nu a fost asigurat cu interpret.

Mai mult, în procesul-verbal nominalizat lipsește totalmente concluzia finală

a experților, întru confirmarea sau infirmarea consumului de substanțe narcotice de

către inculpat.

Prin urmare, instanța de apel corect a constatat că acest act procedural nu

poate fi pus la baza sentinței, deoarece a fost obținut prin încălcarea dreptului la

interpret, iar alte probe pertinente, concludente, utile și veridice care ar dovedi

faptele incriminate inculpatului, în materialele cauzei lipsesc.

În același timp, potrivit art. 8 alin. (3), 389 alin. (2) Cod de procedură

penală, sentința de condamnare nu poate fi întemeiată pe presupuneri, iar dubiile în

probarea învinuirii se interpretează doar în favoarea inculpatului.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Iar, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinei care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

c. Moldovei).

Pe lângă aceasta, conform prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită.

Sub acest aspect se observă, că instanța de fond, indicând în descriptivul

sentinței că inculpatul „este învinuit…”, nu a descris fapta imputată inculpatului

considerată ca fiind dovedită, însă, prin dispozitivul sentinței l-a condamnat în baza

art. 2175 alin. (1) Cod penal (pct. 2. din decizie).

Deci, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

legale și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, motivarea acesteia contrazicând dispozitivul hotărârii.

Procurorul nu a contestat cu apel sentința, adică a acceptat-o prezumat și,

astfel, se contrazice invocând în recursul ordinar vinovăția inculpatului, dar

solicitând, în același timp, menținerea unei sentințe neîntemeiate de condamnare a

ultimului (pct. 2. – 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

6

cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul de pe

rol este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Dat fiind că recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat

inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2016, în privința inculpatului Mancenco

Anatolie Xxxxxxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 aprilie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7