1re-24/2017 — Art. 264/1 alin. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Hâncești din 05 august 2016, Dîru P. a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, ce constituie 12 000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Dîru P., fiind posesor al permisului de conducere corespunzător categoriei valabil pentru categoria mijlocului de transport pe care-l ghida, la 10.08.2015, în jurul orei 2335, conducând automobilul de marca/model ”BMW X5” cu n/î C NC 050, pe str. Marinescu din or. Hîncești, a fost stopat de către colaboratorii Serviciului de Patrulare al SSP al IP Hîncești, care observând starea lui Dîru P., care prezenta semne că conducere a automobilului în stare de ebrietate alcoolică, i-au solicitat să fie supus testului alcooscopic pentru constatarea faptului de consumare a alcoolului, însă, ultimul, acționând intenționat, ignorând prevederile art. 23 alin. (3) lit. b) al Legii nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier și dispoziția art. 11 pct. j) din Regulamentul Circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, a refuzat testarea aerului expirat, fără a indica nici un motiv. 1

Împotriva sentinței a declarat recurs avocatul Nichifor Eu. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile inculpatului. În motivarea recursului, recurentul a invocat precum că, instanța de fond, în sentința adoptată s-a bazat exclusiv pe declarațiile martorilor care sunt colaboratori de poliție, fiind persoane cointeresate în condamnarea inculpatului. 3.1. La 18.10.2016, în cadrul ședinței a instanței de recurs, inculpatul a depus o cerere prin care a solicitat casarea sentinței și încetarea procesului penal din motivul intervenirii amnistiei, declarând de asemenea că vina în comiterea infracțiunii încriminate o recunoaște pe deplin și se căiește sincer de cele comise.

Prin decizia Colegiului penal al al Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016, recursul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Instanța de recurs analizând declarațiile martorilor Stratulat V., Oboroceanu C., Barcaru M. și Brașoveanu Vl. și apreciindu-le, conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(3) Cod penal. Instanța de recurs a considerat că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală, dovedesc cu certitudine comiterea de către dânsul a faptei incriminate. Totodată, inculpatul la 18.10.2016, în instanța de recurs a depus o cerere prin care a solicitat casarea sentinței și încetarea procesului penal pe motivul intervenirii amnistiei, unde dânsul, prin înscris autentic a recunoscut pe deplin vina în comiterea infracțiunii încriminate și s-a căit sincer de cele comise. Prin urmare, instanța de recurs a constatat cu certitudine că inculpatul a comis infracțiunea imputată lui și că acțiunile lui au fost corect calificate de către instanța de fond pe art. 2641 alin.(3) Cod penal, motiv pentru care instanța a conchis respingerea recursului apărătorului ca fiind nefondat. Cu referire la cererea inculpatului, privind încetarea procesului penal pe motivul intervenirii actului de amnistie, instanța de recurs a considerat că aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă din considerente că, în speță nu a fost întrunită condiția căinței active a inculpatului și nu a existat autodenunțul acestuia, menționându-se suplimentar că, inculpatul nu a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară or, potrivit materialelor cauzei penale (f.d. 28-verso), ultimul anterior a mai comis o infracțiune, însă a fost liberat de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională în temeiul art. 55 Cod penal. 2 Totodată, instanța de apel a considerat că, pedeapsa numită inculpatului este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța de fond, iar careva abateri sau încălcări de ordin procedural, de către instanța de judecată, pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, nu au fost stabilite.

Împotriva deciziei instanței de recurs declară recurs în anulare avocatul Nichifor Eu. în numele condamnatului, care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și admiterea cererii inculpatului privind încetarea procesului penal în baza Legii nr. 210 din 29.07.2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM, invocând că, dânsul a contestat sentința cu ”apel” și nu cu ”recurs”, după cum a menționat Curtea, deoarece cauza penală în privința inculpatului a fost examinată de instanța de fond în procedura generală și nu specială prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în rezultatul căruia sentințele urmează a fi atacate cu recurs, deci în cazul dat a fost depus un apel, iar în conformitate cu art. 420 alin. (1) Cod de procedură penală, ”pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel”, constatând astfel legalitatea depunerii recursului la Curtea Supremă de Justiție. Adițional, recurentul menționează că, în ședința de judecată, inculpatul a înaintat o cerere prin care și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate și s-a căit sincer de cele comise, solicitând încetarea procesului penal în legătură cu aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM, însă, aceasta neîntemeiat a fost respinsă de către instanța de apel, care s-a condus de alte articole ale legii penale, care agravează situația inculpatului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Colegiul penal atestă că, potrivit prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, în raport cu prevederile art. 455, pot fi atacate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, sentințele irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. După cum rezultă din actele cauzei, sentința Judecătoriei Hîncești din 05 august 2016, pronunțată în privința lui Dîru P., a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău, care prin decizia din 18 octombrie 2016 a respins, ca nefondat, recursul declarat de către avocatul Nichifor Eu. în numele inculpatului. Hotărârea în cauză a devenit irevocabilă de la momentul pronunțării. Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii 3 precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul RM despre depunerea cererii. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reieșind din dispoziția art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția RM și de alte legi naționale. Conform art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate. Totodată, în conformitate cu aceste prevederi legale, în recursul declarat de avocatul Nichifor Eu., nu s-a făcut trimitere la prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, nu au fost invocate expres care circumstanțe sunt considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se și argumentarea ilegalității hotărârii contestate, cu indicarea unor erori de drept concrete. Prin urmare, Colegiul penal conchide că, recursul nu este motivat de recurent prin prisma viciului fundamental admis de instanțele ierarhic inferioare la judecarea acestei cauze, mai mult ca atât, se constată că recurentul repetă aceleași argumente invocate anterior la etapa judecării recursului ordinar, cu privire la achitarea inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate. În opinia Colegiului penal aceste alegații au fost examinate de instanțele inferioare și li s-a dat un răspuns motivat, expunându-se totodată și asupra imposibilității încetării procesului penal în baza Legii nr. 210 din 29.07.2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM. Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, dacă recursul în anulare nu se întemeiază pe motivele prevăzute în alin. (1), un asemenea recurs în anulare este inadmisibil. Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că recursul în anulare declarat de avocatul Nichifor Eu., nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 456, 453, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, 4 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Nichifor Eugeniu în numele condamnatului Dîru Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Dîru Petru, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 05 aprilie 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 5